940 matches
-
directă, cât din capacitatea sa de a avea aceleași sentimente cu cele ale inimii lui Cristos. Extrapolăm din această prețioasă culegere de scrisori periodice câteva perle. Într-o scrisoare adresată monseniorului Giuseppe Chiot, parohul parohiei de la San Luca (Verona), în Epifania din 1948, scrie: «Trebuie să ne apropiem de ei; să alinăm suferințele tristei situații; să-i ajutăm să se reabiliteze; și, mai ales, să-i ajutăm să sfințească zilele încercării lor și, dacă e necesar, să-i ajutăm și material
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a imaginarului biblic, create de confluența tendințelor iconoclaste și a celor non-iconoclaste: pe de o parte, interdicția imaginilor din a doua Lege a lui Moise (Exodul 22. 4-6), din Levitic (26. I) și Deuteronom (4. 15-20), iar pe de alta, epifaniile divine, puse la baza iconografiei creștine, precum și textul din Geneza 1. 26-27 ("Apoi Dumnezeu a zis: să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră".). Întâlnirea dintre cele două direcții de interpretare a reprezentării divinului a provocat, cum am subliniat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și teocratic: 1. Victoria iconodulilor și a teologiei icoanei, în secolul VIII, a impus doctrina iconologică, în baza tradițiilor apostolice și patristice, ele însele situate la confluența dintre filosofia antică a imaginii, interpretarea sa iudeo-creștină și iconografia religioasă, bazată pe epifaniile divine; 2. Prin textele vehemente ale patriarhului Nichifor, s-a ajuns la reinterpretarea conceptului de oikonomie creștină, în toată complexitatea sa - și ca plan de organizare teritorială și economică, și ca program de gestionare a bunurilor simbolice, și ca factor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
relevarea sensurilor ascunse ale textului testamentar, se încearcă a se desluși prezența în social a ceea ce este transcendent. O cale regală de reflectare în social a ceea ce este transcendent a fost limbajul. La limită, acesta a fost înțeles ca o epifanie a sacrului. Teza apare argumentată și în textele clasice ale unor filologi și istorici ai culturii. Capitolul II Marca filologică de abordare a religiei. Limbajul și sacrul II.1. Principii ale analizei științifice a religiilor cercetarea sistematică, științifică a fenomenului
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
suveranilor) și asta era tot...”. Aceste puteri magico-religioase active în om călăuzesc societatea și cosmosul. „cine are o purtare dreaptă, nu are voie să poruncească.” Eliade inter pretează că prin gestul „săvârșit potrivit normei” își face simțită prezența „o nouă epifanie a armoniei cosmice”. * conform gândirii lui Mircea Eliade, confucianismul transmută gesturile, comportamentele în ritualuri, păstrându-le spontaneitatea. Toate au o intenție și o structură religioase. Metoda lui confucius se apropie de cea a daoiștilor privind recuperarea spontaneității originare. * Menirea „omului
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
n. 1922). Hristos nu este unul și același cu IIsus! Hristosul doar l-a anunțat pe IIsus și va sosi, în curând, el însuși pe Pământ. Într-o altă versiune New Age, din 1977, Hristos se află deja pe Pământ. Epifania lui trebuia să aibă loc în anul 1982, „dar a fost amânată din pricina dezinteresului manifestat de opinia publică mondială”. René Guénon (1886-1951). Autorul lucrării Le Théosophisme. Histoire d’une pseudo-religion (1921) deconstruiește cu măiestrie ezoterismul și ocultismul de tip Blavatsky
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
cetățeni ai imperiului (a fi imperial = a fi creștin). în această aventură inițială a creștinării s-au acceptat multe elemente păgâne, care mai apoi au format tradiția creștină. Schmemann observă anumite analogii dintre păgânism și creștinism privind: Sol Invictus - Crăciun, epifania păgână de pe 6 ianuarie - Boboteaza, cultul păgân al Dioscurilor - cultul sfinților nemercenari, elogie rea eroilor păgâni - modul de scriere a vieții sfinților, inițierea păgână - explicarea sacramentelor creștine catehumenilor. Unii creștini refractari la stilul de viață creștin al imperiului s-au
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
vor situa și următoarele două cărți de versuri, prima sub titlul Plouă aseară (1996), unde Ț. semnează doar ciclul Plouă mărunt (în timp ce Nicolae Dudaș dă proză sub genericul Plouă colorat), și Aureole (1997): un discurs solemn și hieratic, care celebrează epifaniile divinului, percepute fie pe calea revelației, fie prin „camuflarea” în concretul cotidian. Textele, de mici dimensiuni, juxtapun două secvențe. Prima se prezintă ca o descriere brută a stării de fapt, pe când cea de-a doua echivalează în plan retoric cu
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
de fiecare zi, RL, 1995, 8; Dan Silviu Boerescu, Emilian Galaicu-Păun, „Cel bătut îl duce pe Cel nebătut”, LCF, 1995, 26; Aurel Pantea, Viziuni și sarcasme, APF, 1996, 4; Roxana Sorescu, Nimicuri și nu prea, LCF, 1996, 41; Ana Bantoș, Epifanie și grotesc în poezia lui Emilian Galaicu-Păun, „Limba română”, 1997, 3-4; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 246-247; Constantin Dram, Lumi narative, Iași, 1998, 14-19; N. Leahu, Literatura română postbelică..., Chișinău, 1998, 571-577; Emilian Galaicu-Păun, PRA, I, 135-148; Daniel Corbu, Tânăr, neliniștit
GALAICU-PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
ființă în altă ființă”, materializat metaforic în toposul ninsorilor domoale și al ninsorilor cu privighetori (Chip și suflet, 1979, Ninsori și privighetori, 1988). Versurile din volumul Schimbarea la față (1990) propun o viziune spiritualizată, care se traduce - arghezian - în rugă, epifanie, imn și psalm. SCRIERI: Chip și suflet, Chișinău, 1979; Căsuța de miere, Chișinău, 1982; Ninsori și privighetori, Chișinău, 1988; Schimbarea la față, Chișinău, 1990; Kapkanî pameati [Capcanele memoriei], Moscova, 1991; Miere eretică, Chișinău, 2002. Repere bibliografice: Adriana Iliescu, O retorică
GROSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287372_a_288701]
-
anemone de mare sau ca niște madrepore În puțină apă roșiatică.” Iar dacă ar fi să fixăm martorul cel mai insistent, proteic, a ceea ce se petrece În text, ne-am lăsa imediat fascinați de lumină. Nu există literatură bună fără epifanie. Jean Echenoz moto: Il éprouva une détresse, et des larmes lui vinrent dans les yeux. Je suis malade, pensa-t-il encore, et il dut faire un effort pour injecter un peu de sens à ce qui l’entourait, au monde. C
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca și politica europeană se „continentalizează” Într-o efervescență greu de Întîlnit din Renaștere Încoace. Studiul literaturii devine curînd o psihanaliză, pe de o parte și o reflecție asupra limbajului, pe de alta. Or, În vreme ce oscila Între aceste trei roluri: epifania unui suflet național, a unei psihee individuale, abisale și a unui inconștient lingvistic, literatura se Îndepărta tot mai mult de adecvarea ei la ceea ce se numește „norme estetice”. Estetica baumgarteniană, un capitol de psihologie senzualistă Într-un secol materialist, al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe fereastră extenuat de spectacol,/ zilnic de-o mie și una de ori.// - imaginează-ți; Melcul din cochilie cu intuiția/ mereu corectă a zodiei, întră și iese/ sau hieroglifa surâzătoare, pentru o clipă, a fulgerului/ pe care acum o citești”(Epifanii). Poemele din Elegie în grădină (1987) aduc o nouă diversificare a temelor, cumva în spiritul timpului, incluzând și numeroase reflecții despre text: „Nici nu îmi apropii bine mâna de suprafața/ stupefiată, albă a hârtiei/ pe care să așez ca în
DAN-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
În mod semnificativ, deși fabula este preluată cu fidelitate, sensul ei este net deformat: inorogul nu mai este un simbol hristic, ci un exemplu de nesocotință. Atracția sa față de fecioară nu mai e una de ordin spiritual, echivalând cu o epifanie, ci o pornire erotică. De ce nu a "prins" legenda unicornului ispitit cu ajutorul fecioarei și în spațiul românesc? Probabil că ea depinde prea mult de o altă mentalitate, aceea cavalerească, străină de modul de a percepe lumea din Răsăritul european. Altă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
îi promite o răsplată. Pedeapsa pretendenților este aceea care îi așteaptă pe cei care nu acordă ospitalitate zeilor. Iar fiul său, Telemah, este primul care îl ia pe Ulise drept un zeu când acesta i se dezvăluie sub forma unei epifanii și el își ferește privirea... Această situație teoxenică bine cunoscută își are importanța ei, fiindcă Ulise nu este doar un erou vindicativ care răzbună un afront personal, el este acela care exercită justiția și restaurarea instituțiilor fundamentale ale societății civilizate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dat naștere primului cuplu uman. Ospitalierul este tatăl și mama omenirii, ei sunt cei care au scăpat de potopul universal și care au fost, după cum reamintește și Rene Schérer161, într-o altă perspectivă, factori de hominizare. Arborele, ca loc de epifanie, ca simbol al legăturii între pământ și cer, continuă să celebreze templul ospitalității. Hawthorne, în transcrierea sa minunată a mitului bătrânilor Filemon și Baucis în a sa A Wonder Book, sub titlul "The miraculous pitcher", evocă poetic umbra ospitalieră a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o răsplată 176. Pedeapsa pretendenților este cea pe care o riscă cei care nu acordă ospitalitate zeilor. Dar și fiul său, Telemah, este primul care îl ia pe Ulise drept un zeu când acesta se dezvăluie fiului sub forma unei epifanii. După șederea în Feacia care îi oferă imaginea unei societăți ideale, el visează să stabilească o asemenea armonie în Itaca cu Penelopa. Itaca ar putea fi atunci imaginea însăși a unei idile utopice, dar totuși frântă de timp. Fiindcă, dacă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
părinții săi descriu soției acestuia "niște semne anume pe care Iulian le avea pe trup" pentru a dovedi că el este cu adevărat fiul lor414. "Nu e de mirare atunci că scrisul imprimat în carne își găsește apoteoza sau chiar epifania în figura dramatică a leprosului" scrie Shoshana Felman care adaugă cu o rară perspicacitate: "Pentru prima dată Iulian se iartă și se acceptă: el se iartă pentru pielea pătată sau tarată, se iartă pentru că este marcat de propria lui alteritate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ia pe Ulise drept un zeu. Atena l-a transformat de altfel în mod supranatural în așa fel încât el să fie mai frumos și mai tânăr. (16.178-179), trad. p. 49 II. Întâlnirea este mai curând o scenă de epifanie decât de recunoaștere. Pretendenții se gândesc chiar că cerșetorul e de fapt un zeu (17.485-487), trad. p. 69 II: "Te pomenești că-i vreun zeu, că zeii adesea, sub fel de fel de înfățișări, colindă pribegi orașele ca să cunoască
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
nutriția) ca un sacrament. Pentru omul modern ele nu sunt decât acte fiziologice, în timp ce pentru omul culturilor arhaice sunt sacramente, ceremonii, prin intermediul cărora se face comuniunea cu forța pe care Viața însăși o reprezintă. Forța și Viața nu sunt decât epifanii ale realității ultime.” Omul a început să înțeleagă că singura cale spre zei este calea către Sine însuși. În această direcție Socrate ne spune: „cunoaștete pe tine însuți” care se va ipostazia ulterior în sentința biblică „Împărăția lui Dumnezeu este
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
noi își are paradisul său. Pe care fiecare îl cîștigă - sau îl pierde - în stil propriu. Viața este o continuă - și inutilă - căutare a ceea ce, prin tradiție, se consideră a fi o amintire mitică. A ceea ce, pentru alții, este o epifanie. Cu cît mai livrescă - biblică, originar - cu atît mai completă, mai desăvîrșită. Tautologic - paradiziacă. Paradisul este incomprehensibil. Noi sîntem aceia ce, zadarnic, disperați, îi căutăm un sens. Poate că aceasta e, de fapt, după o jumătate de mileniu, morala alegoriei
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
În prezent, în imediat, nu putem decît întrezări frînturi de Paradis, pentru o fracțiune de secundă. Este însă o secundă, pluridimensională, care, dacă o recunoștem și o tezaurizăm cu grijă, poate să ne țină vii și suportabili pînă la viitoare epifanii, la fel de efemere, dar (nu e deloc un ieftin paradox!) tot pe atît de trainice și de durabile. Mai există, totuși, o situație. Rarissimă. Încă nu i-am găsit vreun corespondent, în viață sau în artă. Aceea în care ai nimerit
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
cel care pînă la urmă îi restituie identitatea, readucînd-o astfel la viață: ca să o trezească din coșmar Jean-Marc o strigă repetat pe nume, într-un ritual de instituire a persoanei. Românul lui Milan Kundera e conceput, de fapt, ca o epifanie a iubirii. Cei doi îndrăgostiți își consumă obsesiile și coșmarurile pentru că în felul acesta să își piardă și apoi redescopere identitatea. Elementul crucial al acestei epifanii, în cazul românului lui Kundera, îl constituie problemă recunoașterii. Teamă lui Jean-Marc că într-
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
de instituire a persoanei. Românul lui Milan Kundera e conceput, de fapt, ca o epifanie a iubirii. Cei doi îndrăgostiți își consumă obsesiile și coșmarurile pentru că în felul acesta să își piardă și apoi redescopere identitatea. Elementul crucial al acestei epifanii, în cazul românului lui Kundera, îl constituie problemă recunoașterii. Teamă lui Jean-Marc că într-o bună zi nu va mai recunoaște chipul iubitei reprezintă, la un anumit nivel, premoniția despărțirii. Dar posibilitatea despărțirii este însuși motorul dragostei, în măsura în care îl incită
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
ceea ce ar trebui să ne rănească la fiecare pas. O plimbare de un sfert de oră pe un bulevard bucureștean ar trebui să te facă să vomezi de scârba. Treci nepăsător și doar din când în când câte ceva - ca o epifanie negativă - te izbește. Dar șocul durează câteva clipe, câteva minute, pentru că apoi să se risipească. Lozinci, imagini propagandistice, sunete, frânturi de conversație, figuri sinistre, clădiri delabrate, toate ar putea să te violenteze, să te violeze, daca n-ai fi învelit
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]