948 matches
-
care umblu de colo-colo căutând-o pe madame Bovary ca să-i fac o scenă?” Diotallevi clătina din cap și-mi spunea În șoaptă că n-ar trebui să se reproducă imagini ale lucrurilor divine și că acelea erau toate niște epifanii ale vițelului de aur. Dar asta Îl distra. 58 Prin urmare, alchimia e o prostituată castă, care are mulți amanți, dar pe toți Îi dezamăgește și nici unuia nu-i cedează. Îi transformă pe proști În smintiți, pe bogați În nenorociți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Mărul îndrăgostit de vierme (Timișoara, 1999) versuri, Rața și Arhimede (2000), Cavalerul Înzadar (Chișinău, 2001) antologie de versuri, Știuca la școală (2002), Zaruri pictate. Poeme (2003), Corabia de la mansardă (2004), Cheițe pentru vise (2005), Emisferele de Magdeburg (2005), Ființe, umbre, epifanii (2011), Greierul care scri-cri-cri-e (2012), În cămașă de cireașă (2014). Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (1987, 1999, 2000, 2002), Premiul Republican "Alexandru Donici" al Ministerului Științei și Învățământului al RSS Moldova (1989), Premiul Comitetului de Stat pentru Edituri pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
De bună seamă și acestea sunt tot biblioteci valabile, atâta doar că lipsește obiectul în sine, ca suport material. Senzația mea este aceea că bibliotecile virtuale nu sunt decât niște pseudopode ale vechilor biblioteci canonice, pentru că le lipsește ceva esențial: epifania. De-a lungul timpului, în situații de restriște culturală, cărțile au fost uneori distruse: nu oricum, ci violent și barbar. Arse, ciopârțite, smulse, împunse, împușcate ori chiar fecalizate. M-am întrebat, la un moment dat, de unde asemenea impulsuri sălbatice, primitive
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
intru în subiect și care nu trebuie trecută cu vederea de oricine încearcă să înțeleagă câte ceva din nebuloasa psihicului japonez: floarea de cireș, epitomul frumuseții și al grației absolute prin chiar vulnerabilitatea sa (numai viețuirea în spațiul morții face posibilă epifania acestui absolut), este legată, organic, de ideea nebuniei. Oamenii se tem de florile de cireși, pentru că neîndurătoarea lor frumusețe, inumana lor grație sunt în stare să le distrugă resorturile fragile ale psihicului. Este o prevestire a morții în fiecare petală
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
deși, pe alocuri, vi se va părea că expunerea dobândește accente burlești, în maniera unui film cu Frații Marx. Adăugați la aceasta intenționata inducere în eroare din titlu (desigur, o antifrază aptă de a vă dezvălui exasperanta mea opacitate în fața epifaniilor, fapt pe care, totuși, nu-l pot accepta decât după amiaza) și vă veți convinge de micile capcane retorico-stilistice la care am recurs din pură disperare. Dar destul cu introducerile fastidioase! Sunt, în continuare, în Japonia, după toate aparențele metamorfozat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care nu l-am identificat cu precizie, dar care se manifestă mai ales când produc texte științifice, îmi spune să mă liniștesc, să am în vedere faptul că fratele porc a rămas flămând și că, în fața asaltului său, semnificația micii epifanii riscă să fie rapid uitată. Ca om preponderent rațional, dau ascultare celei de-a doua voci: reintru tacticos în McDonald's și comand, într-un suprem acces de înțelepciune practică, un sandviș de pui. Poate că pasărea nu are, totuși
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
contempla moartea”. Grecii, ne reamintește Vernant, au doar trei divinități purtătoare de mască: Dionysos, Artemis și Gorgo, legate de spațiul rămas în sălbăticie și de alteritate, Gorgo figurând, în opinia lui, alteritatea cea mai radicală, aceea a morții 2. Veritabilă epifanie a alterității, masca propune privirii, în reciprocitatea viziunilor, în schimbul dintre a vedea și a fi văzut, o experiență a posesiunii și a identificării. „Dacă se uită în ochii stranii ai măștii, omul nu va mai putea să se vadă așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
spre înălțimi, spre o idilică fraternitate”, când „spre adâncuri, spre confuzia haotică născută dintr-un înfricoșător sentiment al ororii”. Dionysos din Bacantele este, fără îndoială, zeul parousiei (adică al celei de-a doua veniri a lui Iisus pe pământ), al epifaniei unei alterități divine cu valoare de acces la adevăr. Fondator al unei relații inițiatice - răvășitoare, dar devenită, în cele din urmă, suportabilă - cu diferența, cu diferitul, fondator al unui soi de integrare a alterității în deschiderea către Celălalt, el este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în transă. Dar despre tristețea aceea specială nu vorbise cu nimeni. Nici măcar cu unchiul său Nicolae. Era o tristețe mândră, pe care o îndura cu toată demnitatea. Considera că trăise ceva esențial pentru existența lui, chiar dacă acum plătea cam scump epifania acelor nopți de iubire. Incidentul cu generalul Kutuzov din seara reprezentației ocupa un loc marginal, neînsemnat. De fapt, Iancu îl și uitase cu totul. Și, în dimineața Sfinților Mucenici, atunci când primise ucazul, își reamintise de el ca de o întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
neurochirurgicală lucrând În serviciul cunoscutului chirurg M. Robineau, ce lucra În spitalul Necker și apoi În clinica profesorului Th. de Martel(În perioada anului 1929). Activitatea serviciului de neurochirurgie de la Spitalul Socola a Început oficial la 1 ianuarie 1933 (Dr. Epifanie Cozarescu) Înainte de a lucra În cadrul serviciului de la Spitalul Socola, după revenirea să În Iași În anul 1930, doctorul Moruzi a efectuat după modă europeană, numeroase intervenții neurochirurgicale (tumori cerebrale, hematoame endocraniene) În clinica profesorilor Ioan Tănăsescu, Paul Anghel și Nicolae
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
GENEALOGIC AL FAMILIEI MORUZI Pe internet există un arbore genealogic mult mai complet realizat de familie ce datează din anul 2010. CAPITOLUL IV O ZI DIN ACTIVITATEA SERVICIULUI DE NEUROCHIRURGIE AL PROFESORULUI AL. MORUZI. Autorul acestor pagini de memorialistica, doctorul Epifanie Cozarescu, a ajuns astăzi la venerabila vârstă de 92 ani și locuiește la Român, fiind un fost elev al școlii de medicină din lași. El a făcut parte că intern din echipa profesorului Alexandru Moruzi. Doctorul E. Cozarescu, aflat În
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
faptul că lectura în cheie pozitivă a lui Iuda realizată de specialiștii de la National Geographic va fi fost influențată și de mărturiile Antichității. Într-adevăr, despre o Evanghelie a lui Iuda amintesc Irineu al Lyonului (secolul al II-lea) și Epifanie al Salaminei (secolul al IV-lea), doi dintre cei mai importanți ereziologi creștini din primele veacuri. Primul notează, în Adversus haereses I,31,1: Unii afirmă că șșiț Cain a ieșit din Puterea supremă, și că Esau, Core și Sodomiții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dintre ucenici care să dețină cunoașterea adevărului (solum prae caeteris cognoscentem veritatem) și a săvârșit taina trădării (prodotionis mysterium). ș...ț Ei arată, în acest sens, o scriere fabricată de ei, pe care o numesc Evanghelia lui Iuda. Cât despre Epifanie, el îl preia și rezumă pe Irineu. Ereticii vorbesc despre Iuda ca despre un „instrument al mântuirii”, care L-ar fi predat pe Isus kata ten epouranon gnosin (conform gnozei supracerești) și ar fi îndeplinit agathon ergon eis sotherian (un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
întoarcere cu 180 de grade: cosmosul e reintegrat planului divinității. Descrierile așa-zise „meteorologice” se întind pe zeci de pagini; fără ele, călătoriile vizionarilor ar fi treceri absurde „prin vid”. În intertestamentare, cosmosul devine peisaj multiform și policrom, sălaș al epifaniilor. E vorba însă despre un cosmos nemundan, mai precis, supramundan, spațiu transfigurat al eternității. * Propunând un determinism à outrance, scrierile apocaliptice elimină, în opinia unor exegeți, libertatea individuală, liberul arbitru, o valoare ce va deveni axială prin creștinism. În apocalipse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
printre oameni. Mama decide să termine odată cu lumea prin potop, pentru a nu păstra decât seminția cea bună. Totuși, susține textul lui Pseudo-Tertulian, occulte et latenter et ignorante illa matre virtute cum illis octo animabus in arcam mississe semen Cham163. Epifanie confirmă aceste informații, adăugând și altele: Îngerii au scăpat încă o dată de vigilența divină și l-au introdus în arcă și pe Ham, care se născuse din sămânța lor. Astfel, opt suflete au fost salvate în arca lui Noe, printre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pentru a-l introduce în arcă pe Ham cel rău. Există foarte mari șanse ca avva Serenus (sau Ioan Casian însuși) să fi cunoscut din sursă de primă mână tradițiile sethienilor, cu atât mai mult cu cât, după mărturia lui Epifanie, erezia a fost fondată și s-a răspândit mai ales în Egipt 166. Se știe, pe de altă parte, că textele sethiene, cum ar fi Apocrifa lui Ioan, Evanghelia egiptenilor, Apocalipsa lui Adam sau Cele trei stele ale lui Seth
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
s-a întâmplat nemaiântâmplatul. În acea transmisie catodica atât de neomeneasca, denumită tehnic „zgomot alb“, eu, Dementie Futurescu (cunoscut de profani că Florin Dumitrescu), am văzut semnul: era un mare E, ivit de trei ori printre grăuntele mișcătoare, ca o epifanie: E... E... E... Cele trei dare orizontale ale literei mi-au străpuns de trei ori ochii că un trident țâșnit din învolburarea oceanului de particule-unde. Solicitarea extremă a întregii ființe m-a adormit la loc (sau o fi fost un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
atingere. Aveam nevoie de culorile și umbrele copilăriei și pentru recompunerea Parisului meu de sub pleoape. Mă ajuta și Nicole nu numai cu explicațiile sale, ci prin Însuși faptul că venea de pe țărmurile luminii, ce mai, ea Însăși, În totalitate, o epifanie... Era un semn că nu numai eu mă cu fundam În memorie În căutarea ei, ci și lumina aceea mă căuta stăruitor pe mine.
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de interpretat opera lui Shakespeare: „Mi-am propus, în cele ce urmează, o descifrare a întregii lirici docliniene, descifrare ce mi s-a părut a fi mai explicită și, în consecință, explicitată, în condițiile unei priviri «autopsice» (cf. Eduard Schuré: epifania sau vederea de sus, autopsia sau vederea directă și teofania sau manifestarea lui Dumnezeu) asupra poeziei lui Octavian Doclin.“ „Privirea autopsică“ asupra „liricii docliniene“ reprezintă doar începutul. Pe parcursul investigației, autorul monografiei se scufundă până peste cap în adâncurile acestei lirici
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
directă maniera în care Kierkegaard înțelege paradoxul absolut cu un vechi fragment din Tertulian. Cred mai curând că are loc o întâlnire fericită a celor două moduri de înțelegere. Pentru gânditorul danez, știm bine, nimic nu se compară cu evenimentul epifaniei christice, acest scandal nesfârșit pentru orice gândire. Căci te lasă a vedea cum însuși Fiul Omului vine în existență („adevărul etern a coborât în existență, în timp“, spune în Postscriptum). Se face cunoscut ca atare în lume, deși nu este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
află lumea în care a ales să se refugieze Soledad. Undeva, departe de soarele rațiunii care arde totul, se află lumea pe care Levi Colombia și Corto sunt chemați să o caute din nou. El, Corto, este singurul martor al epifaniei. Decorul revelației este absent și totul pare să nu mai fie decât urma visului din care se trezește Corto. Ciclul lui Pratt pare să se încheie sub zodia enigmaticei melancolii care îi unește pe Corto și Levi Colombia. Posedați de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este în mod esențial receptiv în relația lui cu Dumnezeu. O dată ce omul primește grația lui Dumnezeu în experiența credinței, natura lui se schimbă, deoarece, în actul credinței, el se unește cu Hristos”. Autoarea ne împărtășește experiența credinței, ce implică revelația, epifania, care poate fi posibilă diferit, în funcție de axul moral, spiritual al cititorului. Dar, să nu uităm că axul valoric al fiecărui individ are la bază SACRUL din noi, indiferent dacă unii imaturi spiritual nu-l acceptă, considerându-se atei. Dr. Brândușa
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
XXV-lea al arhipăstoriei Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Pimen Georgescu. Drept care s-a încheiat prezentul act de sfințire în trei exemplare semnat de cei de față. +PIMEN Mitropolit + NICODIM Stareț Egumen; PR. C. Nonea Consilier Referent; Arhinandrit Ilarion Bălăniță; Arhimandrit Epifanie Dumitrescu; Arhidiacon Partenie Ciopron; Arhimandrit Teoctist Stupcanu primul stareț al Mănăstirii Cetățuia. În acest paraclis sau făcut slujbele de fiecare zi și în special în timpul iernii”<footnote Theofil S. Niculescu, op. cit., p. 103 footnote> până în 1966, când palatul a intrat
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
fulgurant un comandament absolut, o Bună Vestire care izbucnește din străfundurile necunoscutului sufletesc, de la dublura interioară. Acea dublură este vocea Naturii singura divinitate pe care o cunoaștem, afirmă Lucrețiu, Spinoza, Eminescu, Baudelaire ș.a. Poemul nu este autofania unui autor, ci epifania unei voci, a unei insuflări. Nemulțumită de existența dată, supusă destrămării, justiția cosmică dictează poetului o refundamentare a lumii. Arta, poezia o oglindă în care natura vrea să se vadă într-o formă ideală, așa cum ea ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o stare de grație care te uimește prin lumina orbitoare și firescul, simplitatea cu care are loc miracolul. Este expresia supremă a justiției poetice care vine de undeva de dincolo de noi. Opera de artă autentică nu este autofania autorului, ci epifania unei voci care te-a ales. O altă formă a justiției poetice constă în recunoașterea a posteriori a valorii unei opere, ignorată de contemporaneitate, fie în perspectiva timpului. Ca atare, justiție poetică i s-a făcut lui Jan Vermeer după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]