44,517 matches
-
Tudorel Urian În mod paradoxal, despre poezia din anii stalinismului integral (1948-1953) se știe astăzi totul în mare, dar mai nimic în mod concret. Se știe că epoca este cea a proletcultismului pur și dur în care direcțiile de manifestare artistică erau riguros subsumate principalelor direcții trasate de partid: lupta de clasă (cu varianta sa internațională: lupta împotriva „imperialismului american”), respectiv cultul partidului, adorația marelui conducător (Stalin) și
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
de la mijlocul deceniului șapte) au plătit umilitoare tributuri de creație noilor conducători impuși de tancurile sovietice, dar nimeni nu mai era interesat să reviziteze la modul serios textele respective, să le repună în relație cu climatul politic și social al epocii și cu alte producții literare ale timpului. Cîte o strofă, mustind cel mai adesea de umor involuntar, străbătuse timpul și era citată cu mereu voluptoasă ironie (ca aceste versuri aparținînd lui Radu Boureanu și citate de Eugen Negrici la pagina
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
punct de vedere artistic, toate produsele acelui moment fiind nule ca valoare literară. Pe de altă parte, sistemul politic vinovat de impunerea unui sistem de valori literare complet aberant (comunismul) funcționa încă. Or, un critic care ar fi vorbit despre epocă neputînd să spună tot ce trebuia spus, ar fi avut toate șansele să se compromită singur riscînd să treacă în ochii confraților de breaslă drept un nostalgic al perioadei staliniste. După revoluție, cu atît mai puțin s-au găsit amatori
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
noilor estetici și a-i atenua inepțiile, la citate expresive din Gorki sau Maiakovski” (p. 15). O altă sursă de sugestii importante privind imperativele poeziei proletcultiste se poate deduce și din obiecțiile pe care critica de întîmpinare le face cărților epocii. Pornind de la premisa că poezia agitatorică este o formă a retoricii și o „știință a persuasiunii”, profesorul Negrici îi definește specificitatea prin intermediul teoriilor semiotice și comunicaționale. În felul acesta poezia se transformă într-o sui-generis relație de comunicare între un
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
despre felul în care aceste confruntări au marcat, în era totalitară, destinul unor opere. Este de presupus că alt ecou public, deci alt destin, ar fi avut cartea lui Costache Anton dacă apărea neamputată în anii ’70, adică în chiar epoca pe care o răsfrânge în multe aspecte de viață instituțională, de mentalitate și de climat social. Erau acolo trimiteri la starea de lucruri din acea perioadă, erau referiri incisive la o „actualitate” care nu spun că azi nu mai interesează
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
și rapace, perfid, abil mânuitor de relații, ilustrând o carieră tipică de activist al vremii, poate prea tipică în felul cum este proiectată literar, prea în spiritul unei formule de personaj care i-a tentat și pe alți prozatori în epocă, pe un Al. Ivasiuc de pildă. Boldun se va dispensa de un consilier ale cărui scrupule de legalitate începuseră să-l incomodeze, trecându-l fără avertizare pe Strava pe un post obscur la secția de documentare tehnică a combinatului. De
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
a cunoaște, de-a învăța tot ce se poate, aceeași „omnivoracitate” intelectuală, pe care am experimentat-o încă de la începuturile adolescenței. Însă n-aș vrea, Doamne păzește, să credeți că mă compar cu unul dintre cele mai mari spirite ale epocii noastre. Doresc numai să relev unele din cauzele interesului constant pentru persoana și opera lui Mircea Eliade, interes care m-a stimulat să traduc până în prezent peste o duzină din operele sale științifice și literare. M. N. - Aceasta în privința lui
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
socială” de la colectivitatea retardaților în halat la cea a înapoiaților în cizme din cauciuc de anvelopă. Cartea e împărțită în trei secțiuni cu sonorități faulkneriene: Oamenii din Glimboca, Familia Plătică, Alte dialoguri, fiecare ocupîndu-se de efectele proletarizării lumii rurale în epoca stalinistă și ceaușistă și, prin extensie, de psiho-dramele brutelor sătești. Cum Glimboca este o comună reală, ușor de găsit pe hartă la 5 km. de Oțelul Roșu, ni-l putem imagina pe Monciu-Sudinski călătorind într-un Jiguli sau un IMS
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
Biografiilor comune strălucesc prin aceleași mari entuziasme față de nimicuri pe care le aveau și oțelarii gălățeni din Caractere. Stimulat de principiile democrației socialiste, Ioan Iuliu Plătică (automatizator la Pitești și “cap” al Familiei Plătică -un fel de The Flintstones al epocii de piatră comuniste) e fascinat de uniformitatea vestimentară și atras de colectivismul alimentar: “Casele de cultură, cantinele restaurant și îmbrăcămintea - Să înființăm niște cantine ieftine în care tinerii să fie obligați să mănînce!” (p. 75). Dincolo de orice vis aberant al
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
cazul celorlalte, aflat în inferioritate, preferînd soluția, mai lașă, dar viabilă, a ascunsului “în popor”). La nivel auctorial, simularea diferitelor registre stilistice sau paliere socio-lexicale (ca și simularea confuziei dintre ele) e completată de reproducerea sau parafrazarea clișeelor ideologice ale epocii comuniste: de la limba de lemn muncitorească la limbajul agitatoric al metodistului de cadre; de la greșelile colective de vocabular, la improprietățile terminologice individuale; de la stereotipiile politice ale discursurilor lui Nicolae Ceaușescu, la șabloanele istorice ale documentelor PCR. De altfel, clișeul politic
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
zile pe cer o cometă, iar soarele, transmite Plutarh, un an întreg a strălucit mai palid, semn că zeilor nu le-a fost indiferent evenimentul. Căderea dramatică a lui Caesar a devenit un motiv artistic prezent permanent, până și în epoca internetului, în cultura europeană. Imediat după înfăptuirea asasinatului conjurații au proclamat restaurarea Constituției republicane. Iulius Caesar anulase în fapt instituțiile și magistraturile tradiționale, golindu-le de conținut: consulatul, de pildă, din cea mai importantă magistratură executivă a devenit un simplu
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
să perpetueze esența vechiului regim. Oricât încearcă prin retorică fruntașii săi să demonstreze contrariul, faptele sunt evidente: impunitatea și sprijinul de care se bucură plagiatorii, adică autorii de furturi intelectuale, aplicarea legilor în funcție de interesele personale sau de partid, susținerea cântăreților epocii de aur, atitudinea inadmisibilă față de presă, reactivarea ofițerilor SRI trecuți în rezervă în anii 1996-2000 etc. Toate acestea sunt racile ale regimului comunist, iar continuitatea lor atestă voința actualei puteri de a menține o mentalitate profund antinațională. PNL a reușit
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
a românilor, după mintea redactorului TVR. * În EVENIEMNTUL ZILEI, Cornel Nistorescu titrează, fără menajamente: “Ziua lui Ceaușescu - ziua lor”, în editorialul său din 26 ianuarie. Iată cum explică Nistorescu acest titlu: “De ce nu ne-am încheiat socotelile cu Ceaușescu și epoca sa? O categorie social politică a avut tot interesul ca acest lucru să nu se producă. Astăzi, de ziua lui Nicolae Ceaușescu, aceeași categorie domină și conduce România. * Sorin Roșca Stănescu începe în forță anul electoral, propunînd cititorilor ziarului ZIUA
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
fenomenală, ci acela care și-o imaginează. Evident, aci se divulgă o mentalitate a evaziunii din mediul aspru al realității, inclusiv a celei social-politice, cu valențele sale ideologice, opțiunea unei retranșări în universul ocrotitor al ficțiunii rațional reglate. În decursul „epocii de aur”, „eseistul, la fel ca și cronicarul, monografistul ca și istoricul literar, era un «răzvrătit», în măsura în care nu se lăsa asimilat de o propagandă ostilă, și era în același timp un adversar politic neglijabil, în măsura în care nici o secundă activismul său n-
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
de a dlui George, ca de altfel, și de a lui Lovinescu, Zeletin, Ornea sau Marino, spre a-i numi pe cîțiva dintre combatanți. Mai mult, văd teza confirmată, nu o singură dată, ci de mai multe ori, începînd cu epoca în care a fost emisă, și ajungînd pînă în zilele noastre. În al treilea rînd, la origine și în intenție, teza este una de critică culturală, (premisa celei dintîi bătălii canonice de la noi), ceea ce ar trebui să ne pună în
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
istorie a culturii cea mai discutată de la noi să fie și cea mai prost înțeleasă, cu atît mai mult cu cît confirmarea ei ne-a fost oferită pe tavă și la alte răscruci ori tranziții, nu doar de acelea din epoca lui Carol I. Și oare nu ne răsună, astăzi încă, în urechi, în legătură cu nevoia de a umple formele occidentale pe care le-am împrumutat după 1989, avertismentul cu care Maiorescu își încheie studiul din 1872: „românii [...] au pierdut dreptul de
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
de fapt ca popor, întrucât nașii noștri, romanii, cu latina lor, de la care vom suge vârtos, aveau să vină peste noi abia după vreo trei secole bune, invadând ținutul de la nordul Dunării. Ce-i sigur e că și Pan, în epoca legendară, cu darul său fermecat, a trecut pe aici fluerând, lăsându-și urma copitelor de țap în nămolul bogat zis mai târziu Vlașca și Teleorman... La Luvru, urcând scara înaltă care îți taie respirația, tunelul, perspectiva... cea mai spectaculos expusă
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
cunoscut pe Kavafis recompun biografia acestui artist al cuvîntului conștient de valoarea operei sale la a cărei nemurire a rîvnit ca nimeni altul. Bogata iconografie (fotografii, schițe, caricaturi, manuscrise) are darul de a reconstitui climatul uneia dintre cele mai efervescente epoci din istoria literaturii neoelene. Al treilea titlu, Bibliografia lui K.P. Kavafis (1886-2000), realizată de Dimitris Daskalopoulos și apărută în 2003 prin grija Centrului Limbii Grecești din Salonic, reprezintă fără îndoială unul dintre evenimentele cardinale ale anului editorial 2003 din Grecia
Aniversare Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/13249_a_14574]
-
Spațiu mioritic, începuturile receptării lui Caragiale în Germania, Urmuz ca pionier al avangardei și cultul personalității lui Ceaușescu, analizat în comparație cu retorica biblică a laudei lui Dumnezeu și cu retorica cultului împăraților romani și al lui Ludovic al XIV-lea din epoca absolutismului (Studiul în limba română a apărut recent în volumul Un destin și o viață. Omagiu profesorului Radu Ciuceanu, Institutul național pentru studiul totalitarismului). Dacă fac totalul a ceea ce am scris, ținînd cont și de recenzii, ajung la numărul 100
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
obiectivă? Există așa ceva? Nu se poate spune care este “caracterul” unui popor, mai întîi fiindcă poporul român, ca și orice alt popor, nu are o natură veșnic statornică, invariabilă, cu calități ancorate în gene. Ceea ce este numit “caracter” evoluează din epocă în epocă. Avem de a face aici cu ceva care depinde de istorie, de cultură, de evoluția societății și de dezvoltarea economiei, de ambianța politică în care se află o națiune la un moment dat. Acesta este punctul unu. Punctul
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
așa ceva? Nu se poate spune care este “caracterul” unui popor, mai întîi fiindcă poporul român, ca și orice alt popor, nu are o natură veșnic statornică, invariabilă, cu calități ancorate în gene. Ceea ce este numit “caracter” evoluează din epocă în epocă. Avem de a face aici cu ceva care depinde de istorie, de cultură, de evoluția societății și de dezvoltarea economiei, de ambianța politică în care se află o națiune la un moment dat. Acesta este punctul unu. Punctul doi: “Caracterul
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
felul în care Marian Popa încearcă să-l aneantizeze pe autorul Momentelor: din perspectiva unui naționalism primar-agresiv. Ce nu-i iartă lui Caragiale nu e atât presupusa precaritate a creației (”un autor de divertisment, de consum — pentru că asta era în epoca aceea un comediograf și un producător de schițe publicate în presă”, „scriitor de mărunțișuri”), ci faptul că beneficiarul unei asemenea popularități nu e un valah get-beget! Promovarea acestui „străin deghizat în român” ar fi „o porcărie”, un triumf al „spiritului
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
pentru că ar fi fost mai bune, în general, ci probabil pentru că am devenit mai puțin sensibilă sau indignată. Mă amuză mai detașat răspunsuri de tip “Moise și Arond” în locul operei lui Arnold Schönberg, Moise și Aaron, gândindu-mă că în epoca Internetului, cultura Vechiului Testament pălește; sau titulaturi diverse ale celebrei piese simfonice de Debussy, Preludiu la după-amiaza unui faun, care se împotmolesc la denumirea ființei mitologice, transformând-o în... faur sau chiar f(F)aust... Mi-aduc apoi aminte că
Spectacole de operă by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13246_a_14571]
-
căpitan în rezervă, care trimitea de pe front Scrisoare către Stalin. Autoare a unei monografii Mihail Sebastian și al unor ediții de referință a scrisorilor sale, Cornelia Ștefănescu, foiletând presa, nu încetează a-i completa bibliografia și a reconstitui fundalul de epocă. De asemeni, urmărește polemicile privind acuzația de imoralitate a romancierului Mircea Eliade. Citându-l pe nefericitul poet Bogdan Amaru, care, în reflecțiile sale despre E. Lovinescu, spusese că marelui critic „Sburătorul i-a pătruns în sânge” și că l-a
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
adus cu ei frumusețea și prospețimea, sinceritatea și autenticitatea colindelor. Realizatoarea, cu vocea-i caldă și vorbe naturale (poate că n-ar fi rău să mai schimbe din când în când câte-o frază-două din limbaj, deoarece cam aduce a epoca lemnului...), a condus cu mână de profesionist un spectacol de ținută și de atmosferă specific-națională. Interpreți valoroși - aproape indiferent de vârstă - au evoluat într-o superbă etalare a portului popular, a datinilor și a graiurilor purtând cu ele mesajul unor
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]