1,461 matches
-
dintre metaforele inspirate de biologie folosite de acesta. Acceptând viziunea organică de ansamblu, Moldovan respingea Însă ideea inevitabilității declinului unei civilizații și, În consecință, al unei națiuni, precum și previziunile spengleriene sumbre despre viitorului civilizației occidentale. În concepția lui Moldovan, legile eredității, diferențierii, adaptării și selecției ofereau o soluție pentru pesimismul total al lui Spengler. Declinul nu era pentru Moldovan un proces natural inevitabil, ci mai degrabă un fenomen de degenerare, rezultat din acțiunea forțelor disgenice. Națiunile civilizate dețineau, grație descoperirilor lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
acțiunilor și scopurilor statului prin raportare la identitatea națională. Moldovan propunea, de fapt, o formă de naționalism totalitar. Națiunea, În concepția sa, era o entitate creată natural, care evolua la fel ca un organism viu, supunându-se acelorași legi ale eredității, diferențierii și selecției ce guvernau și viețile indivizilor. Nevoile națiunii aveau Întâietate În raport cu cele ale indivizilor, iar atribuțiile statului trebuiau derivate numai din nevoia de a proteja progresul națiunii. În viziunea lui Moldovan, instituțiile statului, legislația și procesul de guvernare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
Latura practică a ideologiei eugeniste era strâns legată de felul În care Moldovan făcea diferența Între cei care urmau să facă parte din națiune și cei ce urmau să fie, În mod necesar, excluși, pe baza diferențelor organice, generate de ereditatea biologică. Elementul comun proxim era etnicitatea, Înțeleasă ca „o comunitate de sânge, tradiție,... și destin”22. Această definiție implica ideea că legăturile culturale - „tradițiile” - nu erau o dovadă suficientă a apartenenței la o națiune. Indivizii trebuiau, În plus, să facă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
dezacord cu teoriile lamarckiene, Moldovan considera că factorii de mediu puteau avea o influență dezabilitantă, În special asupra indivizilor cu patologii ereditare latente. În consecință, asigurarea unui mediu sănătos și a unui standard de igienă publică ce ar putea permite eredității să Își urmeze cursul, facilitând astfel progresul eugenic, constituiau tot atâtea imperative. Ministerul Lucrărilor Publice urma să Își canalizeze eforturile În direcția asigurării alimentării sectorului public cu apă, electricitate, lumină și căldură și a Întreținerii unui sistem modern de evacuare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
de administrarea bunăstării țării. Biopolitica, Înțeleasă ca un set de principii obiective, cu un fundament științific, ar fi transformat astfel de dezbateri În eforturi inutile sau chiar imposibile. Progresul urma să rezulte din discuțiile Între specialiști despre semnificația diferențelor În ereditate și a meritelor unor măsuri coercitive specifice, aplicate după criterii eugenice. Nici chiar În aceste condiții competiția nu urma să dispară total din societate, dar ar fi Însemnat, În primul rând, competiția pentru resursele alocate de stat, mai degrabă decât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
este o poziție afină cu viziunea lui Manoilescu despre neoliberalism și dezvoltarea economică subvenționată de stat. Mai mult, Manoilescu Își formulează argumentele Într-un limbaj al determinismului biologic care arată că autorul cunoștea și era interesat de aceleași legi ale eredității ce fundamentau și teoria biopolitică propusă de Moldovan. Cei doi autori se cunoșteau, de altfel, și, deși nu au fost niciodată colaboratori apropiați, au menținut o relație de simpatie pasivă și nu au formulat niciodată critici susținute unul la adresa celuilalt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
nu se potrivea Întocmai rolurilor de intelectual responsabil și lider tehnocrat, pe care el Însuși credea că le Îndeplinește. Moldovan a fost mai coerent În susținerea necesității de a organiza o structură modernă și competitivă a statului, pe baza legilor eredității și a preocupării pentru menținerea și Îmbunătățirea capitalului biologic al națiunii. Putem regăsi afirmații aproape identice cu cele din Biopolitica În lucrări publicate chiar până În 1947. În timpul dramaticelor schimbări sociale și politice instrumentate de regimul comunist impus de Uniunea Sovietică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
institutului, a ocupat ulterior poziții mai importante, cum ar fi cea de titular al unui curs despre eugenie, la Facultatea de Medicină din Cluj. Acest curs avea ca scop principal prezentarea noțiunilor de biologie necesare pentru a Înțelege fenomenele de ereditate genetică, adaptare și selecție, Însă Făcăoaru interpola descrierea fenomenelor biologice cu evaluări ale impactului pe care aceste procese le aveau pentru scena politică din România interbelică. Făcăoaru introdusese, de fapt, În secțiunea finală a cursului un capitol intitulat „Eugenie practică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
astfel de stat. Prin asocierea dintre descrierea unor fenomene biologice obiective și evaluarea politicii românești, Făcăoaru oblitera intenționat distincția dintre gândirea critică și ideologia normativă. Demersul său politiza biologia și, În același timp, redefinea problemele modernizării și dezvoltării la nivelul eredității biologice și al evoluției. Printre alte măsuri, cursul lui Făcăoaru menționa și necesitatea de a controla alegerile maritale și reproducerea, sugerând că statul ar fi trebuit să creeze instituții care să controleze și să supravegheze căsătoriile eugenice și care să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
care trebuiau adăugate treptat toate datele pertinente despre starea eugenică a acelei persoane. Alte metode negative propuse de Făcăoaru includeau segregarea În lagăre de muncă, pedeapsa cu moartea pentru infractori care recidivau În infracțiuni susceptibile de a fi expresia unei eredități inferioare, limitarea imigrației la membrii raselor superioare eugenic, reformarea politicilor de naturalizare (o măsură special intenționată Împotriva evreilor), controlul urbanizării, limitarea accesului la educația universitară pe criteriul cotelor etnice și al vocației ereditare (o altă măsură cu motivații puternic antisemite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
idee, Banu se implica mai mult În definierea principiilor care să conducă la elaborarea unor politici publice viabile decât În formularea unei viziuni ideale, utopice, despre cum ar trebui structurate statul și societatea românești, În conformitate cu legile universale ale naturii și eredității. De aceea, Banu a criticat ideile utopice susținute de Moldovan, care, În opinia sa, se regăseau În Legea Sănătății Publice din 1930, o lege pe care Banu o considera mai degrabă un produs al lecturilor lui Moldovan din literatura academică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
chiar valențele revoluționare. Punând accentul pe aspecte diferite ale relației dintre stat și cetățeni, Moldovan, Făcăoaru, Manliu și Banu au descris Însă statul ca fiind instrumentul cel mai puternic de control al comportamentului social, limitat doar de legile universale ale eredității. Conform ideilor exprimate În aceste lucrări (În special În cea a lui Moldovan), statul eugenic lua ființă ca o dezvoltare naturală a nevoilor organice ale națiunii, În epoca modernă. Eugeniștii subliniau, În același timp, necesitatea de a construi un astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
teoriile eugeniste au folosit diferite reprezentări ale „celuilalt” pentru a trasa granițele normalității. Diferența dintre strategiile eugeniste și ideile altor intelectuali români era reprezentată de insistența cu care adepții eugeniei subliniau necesitatea de a folosi argumente științifice, bazate pe legile eredității, pentru a distinge Între comunitatea normală și elementele străine acesteia. Deși apelau la dovezi dure pentru a face explicită identitatea indivizilor nedoriți, adepții români ai eugeniei erau mult mai moderați În problema separării elementelor străine de organismul sănătos al națiunii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
națiunii decât ar fi avut orice ideolog politic. Din acest motiv, realitățile particulare ale României de după 1918 par să fi stat la originea viziunii eugeniste a ierarhiei sociale naturale la fel de mult ca și teoriile eugeniste. Eugeniștii au folosit Însă teoriile eredității pentru a formula o critică a vieții politice românești diferită de cea a contemporanilor 20. Sinteza eugeniștilor români era, de asemenea, diferită de cea a celor mai multe mișcări eugeniste din străinătate prin modul În care prezenta legătura dintre ereditate și politică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
Însă teoriile eredității pentru a formula o critică a vieții politice românești diferită de cea a contemporanilor 20. Sinteza eugeniștilor români era, de asemenea, diferită de cea a celor mai multe mișcări eugeniste din străinătate prin modul În care prezenta legătura dintre ereditate și politică și prin condamnarea totală a regimului politic parlamentar. În Statele Unite și Marea Britanie, de exemplu, cei mai mulți eugeniști (cu excepția câtorva autori, printre care anarhista Emma Goldman) formulau critici la adresa instituțiilor politice și Împotriva anumitor partide sau grupuri de politicieni, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
succese, obținând sprijinul unor preoți de prestigiu, care În numeroase ocazii au scris despre importanța preotului la sate, ca model și Îndrumător către o viață mai sănătoasă și mai bine ghidată de principii eugenice. Cu toate acestea, contradicția dintre valorile eredității biologice și cele ale creștinătății reprezintă, poate, unul dintre motivele pentru care mișcarea eugenistă nu a avut un ecou popular larg, pentru că la nivelul maselor, În România, dominau Încă moralitatea și credința populară specifice Bisericilor Ortodoxă și Greco-Catolică. Contestarea intelectualității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
susținute de eugeniști pentru corectarea problemelor existente propuneau reformarea nu doar a instituțiilor, ci chiar a noțiunilor fundamentale de pedagogie și a metodologiilor existente, pentru a pune toate aceste dimensiuni În acord cu principiile determinismului biologic. În viziunea eugeniștilor, legile eredității, adaptării și selecției urmau să devină baza noii pedagogii. Argumentele și limbajul eugeniștilor au influențat puternic dezbaterile despre reforma educației, mult mai mult decât orice alt domeniu de acțiune socială. Capitolul de față analizează impactul eugeniștilor asupra reformei educației. Voi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
pentru clasele a opta6 unele implicații legate de relația dintre puritatea etnică și natura ereditară a talentelor sau a inteligenței superioare, dincolo de argumentele generale despre fundamentele ereditare ale caracteristicilor biologice. Mai important Însă este faptul că argumentele simplificate despre rolul eredității În determinarea sănătății și progresului generațiilor viitoare au devenit instrumente puternice În justificarea prejudecăților Împotriva celor de altă etnie, la toate nivelurile procesului de educație și În toate domeniile de interacțiune socială și politică. Educația ca instrument eugenic: un mendelism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
și un susținător puternic al eugeniei, scria: Problema națiunei ș...ț este o problemă de educație, iar școala și biserica, știința și religia trebue să colaboreze În respectarea necesităților biologice 7. Lucrarea lui Preda evidenția, de asemenea, rolul proeminent al eredității În determinarea personalității și a abilităților intelectuale ale oricăror indivizi. În același timp, autorul nuanțează cu grijă o astfel de ipoteză, arătând că „Hereditatea nu este fatală ș...ț. se poate ș...ț Îndrepta și chiar evita defectele prin Încrucișări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
mai largi, ale comunității. În opinia sa, cheia acestui proces era educația responsabilă din punct de vedere eugenic. Un alt aspect important al lucrării lui Preda este felul În care accentuează capacitatea unui factor de mediu, educația, de a „corecta” ereditatea. În dezbaterile pe marginea caracteristicilor ereditare, cei mai mulți eugeniști români au adoptat argumentul mendelian al intransmisibilității caracteristicilor dobândite de la o generație la alta, o poziție contrară cu cea a neolamarckienilor 9. Argumentul mendelian a fost folosit În special de mișcările eugeniste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
argument similar În favoarea promovării unor programe de asistență socială selectivă, pentru populația rurală din România. În unul dintre eseurile sale, Iordache Făcăoaru a atacat deschis teoriile evoluționiste lamarckiene și implicațiile acestora În sensul posibilității ca, prin educație, să fie modificată ereditatea: Nici una din experiențele de până acum nu confirmă teoria eredităței caracterelor dobândite ș...ț. Efectul exercițiului, al instrucțiunei și al educației se limitează la existența individuală. Modificările organice și achizițiile psihice ale părinților nu se transmit urmașilor. Pentru ridicarea nivelului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
În realizarea tranformărilor sociale, eugeniștii au argumentat că trăsăturile biologice, precum personalitatea, caracterul moral sau inteligența, deși erau În mare măsură moștenite, existau În fiecare individ doar ca „potențialități”, și nu ca aptitudini complet dezvoltate. Într-un studiu extensiv despre ereditatea caracteristicilor intelectului și ale psihicului, publicat În 1944, Salvator Cupcea susține că „genele nu produc caractere propriu zis, ci ele determină anumite directive de evoluție”13. O astfel de afirmație le-a permis eugeniștilor să susțină că, deși ereditatea rămânea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
despre ereditatea caracteristicilor intelectului și ale psihicului, publicat În 1944, Salvator Cupcea susține că „genele nu produc caractere propriu zis, ci ele determină anumite directive de evoluție”13. O astfel de afirmație le-a permis eugeniștilor să susțină că, deși ereditatea rămânea factorul cel mai important În evoluție, acțiunea sa trebuia Însă stimulată prin cultivarea acelor trăsături ereditare cu potențialul de a aduce cele mai multe beneficii bunăstării comunității. În opinia eugeniștilor, Însăși noțiunea de educație trebuia redefinită pentru a desemna procesul de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
educație la sate. Printre criteriile de selecție a studenților propuse de eugeniști, etnia era la fel de importantă ca și clasa. Genul era un alt criteriu de reformă a educației. Existau totuși diferențe de opinie Între eugeniști În privința relației dintre gen și ereditatea inteligenței și a aptitudinilor specifice. În Biopolitica, Moldovan afirmase cu tărie că fetele trebuiau să primească o educație diferită de cea a băieților, nu doar pentru că trebuiau să se pregătească pentru roluri sociale specifice femeilor, ci și din cauză că se nășteau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
economic, școlile țărănești pentru femei aveau ca obiectiv „Selecționarea, Întărirea și conservarea capitalului biologic uman al neamului nostru”72. Ca să Își poată Împlini misiunea eugenică În viața de zi cu zi, femeile de la sate trebuiau să studieze noțiuni elementare de ereditate și să Înțeleagă semnificația celulei familiale, din perspectivă eugenică. De asemenea, ele trebuiau să dobândească o mai bună cunoaștere științifică a rolurilor lor de mame, Învățând cum să Îngrijească sănătatea fizică și spirituală a unui copil. De aceea, participantele primeau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]