926 matches
-
săptămâni de viață. Jan Hus a fost dus la Refektorium, unde a fost interogat (5 - 8 iunie 1415). Jan Hus a avut ocazia să-și apere ideile și i s-a pretins numai retragerea și dezmințirea a tuturor afirmațiilor sale eretice, ceea ce el a refuzat în mod repetat. La 6 iulie 1415 Jan Hus a fost condamnat de Consiliu drept eretic cu arderea pe rug pentru afirmațiile sale. La aceeași dată, Jan Hus este ars pe rug împreună cu manuscriptele sale, cenușa
Jan Hus () [Corola-website/Science/303201_a_304530]
-
cel puțin încurajată de către autoritățile otomane. Pentru explicarea acestui fenomen au fost propuse mai multe teorii. În general este acceptat faptul că în Bosnia catolicismul și ortodoxia aveau o prezență slabă iar membrii Bisericii Bosniace, persecutată de către catolici și considerată eretică de către ortodocși, au preferat conversiunea la islam. Controversele confesionale vor fi avut, de asemenea, un rol important în a determina mulți creștini să accepte islamul. O altă cauză importantă a fost faptul că în Imperiul Otoman creștinii aveau un statut
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
în accepția sa teologică, comunicarea substanței divine eterne asupra Duhului Sfânt de la Tatăl și Fiul, unde "ουσια" divină este aceeași. Introducerea adaosului "Filioque" în traducerea latină a Crezului a fost și o măsură de ortodoxie antiariană, în vremea marilor încercări eretice din Imperiul Roman de Apus. Prin "Filioque" nu mai există putință de tăgadă că Fiul este de-o ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în perfectă comuniune și împărtășire a Dumnezeirii, a ființei eterne. "Filioque" este, astfel, o întărire
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
a depus o plângere formală la Papă, în legătură cu statutul afacerilor. Deoarece Biserica avea o putere deosebită în secolul XIII, Papa nu a ezitat să elibereze un act ordonând portughezilor să-și aleagă un nou rege, înlocuindu-l pe așa-zisul „eretic”. În 1264, nobilii recalcitranți l-au invitat pe fratele lui Sancho, Afonso, care locuia în Franța în calitate de Conte de Boulogne, să ocupe tronul. Afonso a renunțat imediat la posesiile sale din Franța și a plecat spre Portugalia. Sancho al II
Sancho al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/302752_a_304081]
-
a dispărut în urma invaziei arabe din 711. Unii istorici consideră că declinul și dispariția regatului vizigot (ca și al altor regate germanice vest-europene - cel vandal și cel ostrogot) s-ar fi datorat faptului că regii lor, fiind arianiști, erau considerați „eretici” de restul creștinătății și astfel nu au primit niciun fel de sprijin din partea populației autohtone (preponderent catolic-ortodoxă) Acești conducători și regi, cu excepția lui Fritigern, posibil și a lui Alavivus, erau păgâni. Acești regi erau creștini arianiști.
Vizigoți () [Corola-website/Science/302423_a_303752]
-
Christos este «de o ființă» (homoousious) cu Tatăl». Fiul este «născut, iar nu făcut». Primele opt articole ale simbolului niceno-constantinopolitan reprezintă formula dogmatică adoptată de acest sinod. Din punct de vedere ecumenic "Credo"-ul (Crezul) de la Niceea a afirmat în contra ereticilor arianiști pentru prima dată la nivelul întregului Imperiu Roman necesitatea recunoașterii Sfintei Trinități (Dumnezeu, Isus Christos și Duhul/Spiritul Sfânt) ca piatră de temelie a religiei Imperiului, Orthodoxismul catolic. Arianismul, era potrivnic acestei dogme și era adoptat de triburile germanice
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
el a dat ordin să fie complet dărâmate clădirile, iar osemintele janseniștilor morți să fie reînhumate într-o groapă comună. Apogeul războiului lui Ludovic împotriva janseniștilor a fost atins o dată cu bula papală "Unigenitus" din septembrie 1713, care condamna 101 propoziții eretice din literatura jansenistă. Politica externă a lui Ludovic al XIV-lea a reprezentat întotdeauna o problemă discutabilă. Criticii săi l-au comparat cu Hitler: avea aceleași ambiții nemăsurate, aceeași disponibilitate de a risca declanșarea unui război, aceeași indiferență față de suferința
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
care conferea monarhului autoritatea de a superviza alegerile canonice din Germania. Pe fondul dezlănțuirii intereselor particulare și manifestării nepotismului, practicilor simoniace și traficului de influență,s-a stârnit un scandal, ce încuraja violență reformatoare a predicatorilor populari și răspândirea curentelor eretice. Neputință împăratului de a lua măsuri a lăsat mâna liberă principilor de a acționa după bună lor cuviință pe propriile teritorii pentru reformarea clerului și instituției ecleziastice. Mișcarea de colonizare în teritoriile slave a fost abandonată, abandonandu-și conaționalii în
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
ar fi crucifixul și a minimalizat importanța predicilor, care erau de o importanță capitală în religia protestantă. În general, ea a folosit pragmatismul în tratarea chestiunilor religioase. Elisabeta și consilierii săi se temeau de o posibilă cruciadă catolică împotriva Angliei "eretice". Regina a căutat o soluție care să nu irite catolicii, dar care să satisfacă dorințele protestanților englezi. Dar nu tolerează puritanii extrem de zeloși care cer reforme radicale. Parlamentul începe în 1559 o legiferare pentru înființarea unei noi biserici bazate pe
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
de biserică. O grupare foarte depărtată dar bine cunoscută este ramura davidienilor, la rândul ei ruptă din mișcarea mai mare a davidienilor. Davidienii organizați în 1929, conform cărții lui Victor Houteff „The Shepard’s Rod” au fost respinși ca fiind eretici. O succesiune de dispute după moartea lui Houteff au condus la formarea Ramurilor. Mai târziu, un alt ex-adventist, David Koresh, a condus ramura davidienilor până când a murit în asaltul din 1993 asupra reședinței grupării în Waco, Texas. După Primul Război
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
presat de episcopul locului și de episcopul "Fortunațian din Aquileea", în cele din urmă, Liberiu - purtat la Smirna pe la sfârșitul anului 357 - a cedat: a acceptat condamnarea sf. Atanasie și a semnat o formulă de credință, care deși nu era eretică, era ambiguuă și incompletă. În felul acesta, în "358", i s-a permis să se întoarcă la Roma. Gândul pervers al împăratului era să constituie la cârma Bisericii 2 „capi”: antagonici, ca astfel să-i poată manipula. Această cedare este
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
confirmare solidă o constituie că, după eliberarea sa și mai ales după moartea lui Constanțiu (361), eliberat de ingerințele curții, nu numai că a îmbrățișat cu entuziasm normele doctrinare și disciplinare ale Sinodului din Alexandria (362), dar - condamnând deciziile sinodului eretic din Rimini (359) - și-a dat toată străduința (și a făcut-o eficient) pentru restaurarea și întărirea dreptei credințe în întreaga biserică (este vorba de doctrina pronunțată deja de "Conciliul Ecumenic din Niceea"), făcând să fie acceptată de toți episcopii
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
reorganizat ierarhic clerul, că a fost înmormântat alături de Sf. Petru, dar acestea nu au valoare istorică. În decursul pontificatului lui Papa Hygin, au apărut la Roma gnosticii de origine orientală Valentin și Chedron, care au cauzat apariția unor curente creștine eretice. Erezia numită Gnosticism avea o natură elitistă, aparținând doar membrilor care posedau cunoașterea supremă ("gnosa") și combina filosofia greacă cu învățătura creștinismului timpuriu transmis oral. În decursul acestei perioade începe să se afirme episcopatul monarhic, dar rolul instituțional al Papei
Papa Hygin () [Corola-website/Science/303751_a_305080]
-
pare să fi fost un centru ortodox puternic din moment ce, în anul 1399, papa Bonifaciu al IX-lea cerea într-o bulă convertirea „schismaticilor” („ereticilor”) din Corona. Se știe că românii din Șchei erau ortodocși. Ortodocșii erau considerați schismatici și chiar eretici de către autoritățile catolice. (În Evul Mediu, în latină "Bulgarus", în greacă "Boulgaros", însemnă eretic.). Bulgarii erau identificați cu bogomilii și în sud-vestul Franței erau denumiți catari. La aromâni, la albanezi și la sicilieni s-a păstrat denumirea de "schei" pentru
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
al IX-lea cerea într-o bulă convertirea „schismaticilor” („ereticilor”) din Corona. Se știe că românii din Șchei erau ortodocși. Ortodocșii erau considerați schismatici și chiar eretici de către autoritățile catolice. (În Evul Mediu, în latină "Bulgarus", în greacă "Boulgaros", însemnă eretic.). Bulgarii erau identificați cu bogomilii și în sud-vestul Franței erau denumiți catari. La aromâni, la albanezi și la sicilieni s-a păstrat denumirea de "schei" pentru slavi în general. În Șchei a luat ființă prima școală românească, în curtea și
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
întemeiat la rândul său o a șasea lojă, „Zorile”, majoritar românească, la Silistra, și apoi încă una, bulgară, la Ruse, în 1830. Francmasonii și Biserica Ortodoxă au avut până în 1937 relații bune, pe când biserica romano-catolică i-a socotit timp îndelungat eretici și apostați. Ca exemplu, episcopul Dunării de jos și academicianul Mihail Ștefănescu (1823-1892, cunoscut sub pseudonimul de „Melchisedec”) a fost și un însemnat demnitar francmason. În 1821, numeroși au fost românii afiliați la „Eteria” masonică condusă de Alexandru Ipsilanti, descendent
Istoria francmasoneriei în România () [Corola-website/Science/312542_a_313871]
-
ei a adunat 19 ani. Vocea să a fost admirată pentru calitatea căldurii lirice și pentru abilitatea unor pianissime pe note înalte și a climaxului vibrant, dar s-a spus despre tehnică să că ar fi fost neortodoxa și uneori 'eretica'. După retragerea de pe scenă a început să picteze, lucrările ei fiind expuse. A murit la vârsta de 87 de ani la New York. Câteva dintre spectacolele de la Metropolitan Opera au fost înregistrate, unele au fost trecute pe cd-uri. Dintre înregistrările Stellei
Stella Roman () [Corola-website/Science/312592_a_313921]
-
Iisus Hristos, Care este autentic doar în Ortodoxie. Își creează astfel propria sa mitologie creștină, punând în centru tradiția patristica ortodoxă. Se prezintă ca un idioritmic, ca un creștin ce își stabilește propriile reguli de trăire duhovnicească, ca un ascet eretic, ca un condamnat de dogme. Ortodoxia din adâncuri rămâne remediul cel mai sigur remediu pentru vindecarea unei lumi măcinate de rău. Sfânta Liturghie devine Poarta Raiului, la care poetul a bătut și, pentru ca această viață să nu fie irosită. Asistăm
Gabriel Iordan-Dorobanțu () [Corola-website/Science/312796_a_314125]
-
rămână în comuniune cu aceștia și astfel Biserica Ortodoxă de stil vechi din România a intrat în comuniune cu Sinodul Kiprianit. PS Cozma a protestat, fiind nemulțumit de intrarea în comuniune cu mitropolitul Kiprian de Oropos și Fili, considerându-l eretic, deoarece era considerat modernist și susținea o ecleziologie "falsă". El susținea păstrarea tradiționalismului ortodox, refuzând orice element de modernitate. În luna martie 1984, a avut loc un puternic incendiu la Mănăstirea Slătioara, focul izbucnind în paralel în 5-6 locuri. În
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
să intre pe teritoriul mănăstirii . La data de 6/19 august 2000, PS Cozma a scris o Declarație prin care a anunțat că s-a despărțit de Biserica condusă de mitropolitul Vlasie, în special din cauza aderării acesteia la Biserica considerată eretică a mitropolitului Kiprian . A anunțat crearea unei "Biserici Ortodoxe Tradiționale din România", fidelă calendarului iulian și continuatoare a Bisericii IPS Glicherie, denunțând ecumenismul și folosirea calendarului gregorian ca erezii. A cerut aderarea la Biserica Ortodoxă Tradițională a Greciei, condusă de
Cozma Lostun () [Corola-website/Science/311719_a_313048]
-
însoțit de Hugh cel tânăr, avea tot mai puțini suporteri. În cele din urmă, în noiembrie 1326 a fost prins Hugh cel Tânăr și condamnat la o moarte dezonorantă și dezgustatoare: mai întâi i s-au tăiat organele sexuale, ca eretic și sodomit, apoi decapitat. Regina l-a declarat pe suveran „nebun și probabil răpit de Iele” și l-a închis în Turnul Londrei. În septembrie 1327, Eduard a fost ucis în închisoare, cu acceptul tacit al reginei. Peste patru ani
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
Școlii din Atena este datata aproximativ prin 515 e.n., ca succesor al lui Zenodot. Dar carieră să de Diadoh al Academiei va fi de scurtă durată. Împăratul Iustinian interzice prin decret, în 529 e.n., învățământul filozofiei non-creștine, mai cu seamă ""ereticilor"", evreilor și ""celor bolnavi de nebunia elenilor nepioși"" . În 532 e.n. Iustinian confiscă toate bunurile neoplatonicienilor. La vârsta de 67 de ani, conform cronologiei stabilite de Asmus și Westerink, Damascius este așadar constrâns la exil. Va fi primit, împreună cu alți
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]
-
care anunță a doua venire a lui Christos]] În epoca [[Evul mediu|medievală]], așteptarea unei transformări eshatologice a universului a dus la concepțiile „milenariste”, ca în scrierile lui [[Gioacchino da Fiore]], a cărui [[doctrină]] a fost în [[1215]] declarată [[Erezie|eretică]] de către [[Biserica Catolică|Biserică]]. În vremurile moderne trebuie făcută deosebirea între diverse aspecte ale eshatologiei creștine: [[Islamism]]ul a preluat din iudaism și creștinism doctrina învierii morților și a unei judecăți universale cu pedepse sau recompense eterne după faptele fiecăruia
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
sufide. De exemplu, sufizii descriau și fetișizau pasiunea, frumusețea, vinul precum simboluri ale întăririi spirituale. Treptat, aceste simboluri și-au pierdut sensul unic sau a devenit mult mai elastice așa cum prin termenologia simbolică, poeții sufizi puteau să cosmetizeze ideile lor eretice față de clericali. Sufismul era o miscare împotriva inegalității sociale și a clericalilor, insă avea un caracter spontan și contradictoriu, criticând doar ascetismul.
Hurufism () [Corola-website/Science/309215_a_310544]
-
le recitau în piețe. Conform legendei, tocmai acest fapt a determinat condamnarea lui la moarte. Despre moartea lui Nasimi și destrămarea ordinului hurufud ne informează sursele medievale. Un tanar hurufid, elev al poetului, a fost arestat în timp ce citea mulțimii poeziile eretice ale învățatului sau. Pentru salvarea lui Nasimi, el a declarat că poeziile îi aparțin fiind condamnat la moarte. Această veste a ajuns la Nasimi care, s-a grăbit la locul execuției și a mărturisit că ideile sunt ale lui. Poetul
Nasimi () [Corola-website/Science/309216_a_310545]