930 matches
-
fantasmagorică. Și totuși, asta s-a întâmplat. O pauză scurtă și continuă: — Rezultatul este o saturație cu imagini, epuizarea senzorială și diminuarea impactului. Ce putem face acum? Cum putem merge mai departe, în noua eră a tehnologiei? Răspunsul poate părea eretic, dar iată-l. Imaginea de pe ecran se schimbă dramatic, apărând acum o pădure. Copaci uriași se înălțau spre cer, umbrind solul. Apoi apăru un vârf muntos înzăpezit. O insulă tropicală, un arc de nisip, apă cristalină, palmieri. Și, în final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
neotomism, ortodoxismul de la Berdiaev, altoit însă cu catolicismul lui Massis și cu idei din gnosticism și origenism. În fine, metoda gândirii în libertate și în mijlocul discipolilor s-ar datora lui Keyserling. Ideile sale asupra ortodoxiei sunt, prin urmare, sectare și eretice: „Ele nu ies din realitățile noastre, ci sunt o aplicațiune artificială a unor probleme străine de noi.“ Dacă Nae Ionescu nu are nici un merit personal în toate acestea, „originalitatea ar urma să constea în sinteză, în pătrunderea aplicațiunilor“. „Însă, cum
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
simboliștilor - a constituit un imbold, pe drumul emancipării de figurativism, al autonomizării lirice, al ieșirii de sub incidența poeziei didactice, epice și retorice. Cultivarea iraționalului, a intuiției, a senzualismului sinestezic, a corespondențelor este direct legată de atracția pentru o spiritualitate alternativă, „eretică”, pentru teozofie, misticism, ezoterism, hermetism și ocultism (v. preocupările macedonskiene și ale discipolilor poetului - de exemplu, revista Hermes a lui Al. Petroff din 1903, deschisă prin articolul-program al lui Macedonski „Spre ocultism. Orientări ulterioare spre teozofie și filozofie socială“, articolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sa, Claudia Millian, în anii ’20, Alice Călugăru ș.a.). Paralel, există o propensiune către spiritualitățile „alternative” și o relație tensionată cu religia ortodoxă dominantă: Al. Bogdan-Pitești și I.M. Rașcu sînt catolici (primul - și antiortodox), T. Arghezi este un călugăr ortodox eretic, exclus din monahism, mulți simboliști cochetează cu teozofia, ocultismul, ezoterismul, mistica orientală. În România, pe fondul conflictului cultural/ideologic dintre sat (depozitar al tradiției autohtone autentice, necorupte) și oraș (spațiul al nevrozei, al corupției, al desfrîului și al înstrăinării) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
necorupte) și oraș (spațiul al nevrozei, al corupției, al desfrîului și al înstrăinării) și al unei tot mai pronunțate aculturări modern-francofile a elitelor culturale, estetismul decadent a fost îmbrățișat de „proletari intelectuali” (Bacovia, Petică, Traian Demetrescu, M. Cruceanu), de clerici eretici (Arghezi, Gala Galaction), de rentieri ruinați și urmași ai micii boierimi scăpătate (Macedonski, Anghel, Ion Vinea), de provinciali eșuați în boemă (Mircea Demetriade, Iuliu Cezar Săvescu), de amploaiați bucureșteni bine situați, neofili formați în atmosfera boemei pariziene (Ion Minulescu), de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cecilia Cuțescu-Storck, ale lui I. Theodorescu-Sion, Fritz Storck și, mai ales, Constantin Brâncuși (Cumințenia pămîntului). Izolate minimalizator prin expunerea separată într-un colț, lucrările în cauză vor fi ținta unor întîmpinări ostile din partea criticii oficiale și a publicului. Rezultatul - repudierea „ereticilor” de către comitetul expoziției și demisia din juriu a soților Storck. Printre puținii lor apărători s-au numărat T. Arghezi și N.D. Cocea. Potrivit lui Th. Enescu, depășirea acestui conflict între generații și proiecția sa teoretică asupra evoluției moderne românești ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
privit din unghi academizant în România anului 1930. O trăsătură caracteristică a modernității anarhice este apreciată a fi „ostilitatea înverșunată împotriva oricărui element de ordine și disciplină”. Individualității tradiționale, subordonată bunului simț și valorilor comunitare, i se substituie un individualism eretic, excentric, abnorm și amoral, cultivînd diferența radicală, ostil oricărui principiu de autoritate supraindividuală: „poeții școalelor moderne confundă această discretă incorporare a individualului cu etalarea lui ostentativă. Ei vor să cînte numai ceea ce este excepțional și bizar în făptura lor. Renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
alte mijloace recucerirea păcii. Contele Tolstoi, neam de mari prinți ruși, tăia lemne la cei neajutorați, cosea cizme la nevoiași, mergea la coasă pe terenurile văduvelor. Tolstoi a fost excomunicat, adepții lui prigoniți și băgați la închisoare, tolstoismul declarat religie eretică, interzisă prin lege sub amenințarea cu pedepse aspre. Deci biserica, s-a văzut din nou pusă la locul ei statornicit, unde împărățește mai ceva decât cei mai mari împărați. Asta se întâmpla la ruși, un popor care de abia aștepta
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
bobului Misterul spectacolului În orașul cu tăceri înterzise Averea altor vieți Vălul cu miros de briantină Nu-mi lasă chipul Ajuns la maturitatea sacrificiului Să-și înstrăineze alba floare Nu-i dă permis de mărturisire și de expresie Între ridurile eretice Am ostenit în strigarea de sfântă nădejde Cei ce au uneltit au fost salvați Numai eu am rămas răgușită Între cruce și răscruce Aburind fereastra de popas Aceste semne luate din aluatul celest Vor da rotundă formă de iubire pâinii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Se crede frunza iarăși floare Plutind cu visele-i, ușoară, Și uită că un ger sticlos îi arde vorba pentru-a mia oară. Un vânticel de toamnă adie Și suflă prin culori, bezmetic Amestecând o gingășie Cu un destin sticlos, eretic Iar frunza, în covor de vise, Gândul închide arzând ermetic. Printre raze Dacă soarele blând Va citi în zăpezi Ape clare, Dacă raze-n mănunchi Vor picta pașii tăi Pe cărare, Dacă tot ce a fost Se revarsă în unde
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să-l sfidez nu numai pe tata, ci și pe Dumnezeu, ca să ies eu în evidență. Nu mai țin minte în ce împrejurare, în copilărie, într-o seară, tata mi-a azvârlit un cuvânt pe care nu-l mai auzisem: „eretic”. Am bănuit că trebuia să fie ceva rău, o amenințare, o batjocură și, cum s-a culcat tata, am șterpelit dicționarul din bibliotecă și am căutat la litera „e”. Cum nici de-acolo nu m-am lămurit, am citit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să fiu la înălțimea unei vinovății atât de importante. Fără voia lui, tata aruncase o sămânță care a rodit, adâncind și mai mult prăpastia dintre mine și el. După povestea cu fratele meu, dorința de a mă comporta ca un „eretic” și de a-mi câștiga astfel o aureolă pe care să n-o împart cu nimeni mi-a influențat destul de mult purtările, mai ales că firea mea mă împingea în aceeași direcție; eram chiar mândru să-i sperii pe cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că firea mea mă împingea în aceeași direcție; eram chiar mândru să-i sperii pe cei din jur prin păcatele mele. Cum reprezentările mele de-atunci erau extrem de naive, legate de puțina mea experiență de viață, mi se părea că eretic este cineva care nu vrea să stea în cușca unei credințe sau a unor păreri prea comune. Cu anii, această idee simplă și funestă mi s-a înrădăcinat bine în minte încât am ajuns să mă port ca atare. Meșterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ni-i greu: Știm a fi strănepoții acelui vechiu păcat, Ce seminția Cain în lume-o a creat. De n-o-mbrăcăm în pilde e semn c-am înțeles, Că-n noi este credință, ce-n alții e eres. Căci eretic tiranul, ce Crucii se închină Când oardele-i barbare duc moarte și ruină. În van cu mâni uscate se roagă, țiind strana, De-asupra lui cu aripi întinse stă Satana. De geaba lângă patu-i alături stă sicriul Când gloatele-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu aripi întinse stă Satana. De geaba lângă patu-i alături stă sicriul Când gloatele-i pe lume au tot întins pustiul. Ce Dumnezeu e-acela care-ar putea să-l ierte Că țări întregi schimbat-au în întinsori deșerte? Și eretic e-acela ce rasa v-o sărută Când ura-n a lui suflet, de veche, e stătută? {EminescuOpIV 219} În van cercați a-i drege căci răi rămân de-avalma Și trebue ca soarta să-i spulbere cu palma, Din visul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să iubească și obiectele și lumina. ― Ai uitat, iarăși, adevărul. ― Dar obiectele și lumina nu sunt pline de adevăr? Privește mai atent aceste pietre, rămase dintr-o mănăstire părăsită, peste care se ridică iarba. În fața lor, eu am un sentiment "eretic", deoarece nu pot urî iarba care le îngroapă. ― Iubirea ta e, mai degrabă, recunoștință. ― Da, sunt recunoscător că exist și disperat că va veni o vară în care nu voi mai putea să urmăresc cum înnegrește lumina chiparoșii la amiază
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dă pace. Nu-i pasă ce crezi. Totul e să nu spui, să nu te dai de gol. Asta nu suportă ea, sinceritatea. De aceea, cum vede că ai depășit o limită până la care ea îți tolerează părerile, te declară eretic. Și, în clipa aceea, războiul e pornit. Nu mai ai de ales decât între penitență și rug... După ce am abjurat, supraveghetoarea mă urmărea să-mi recit cei șapte psalmi zilnic. N-aveam voie să ies să mă plimb. Eram extrem de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu o cruzime rece, care nu lăsa loc la nici o îndoială. M-au declarat vinovat de erezie. Mi-a stat pe limbă, o clipă, să le spun că ereticii au împiedicat istoria omenirii să putrezească pe loc Socrate a fost eretic. Christos a fost învinuit și el de erezie... Dar n-am avut curajul... Cam asta a fost. M-am împotrivit cât am putut. ― Și, din păcate, Inchiziția e ca lepra. Se ia și nu-ți mai trece. ― Am coborât azi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
viziuni milenariste. În anii ’60, Baudrillard considera corpul „cel mai frumos obiect de consum”. În prezent, acesta a devenit mai degrabă un obiect religios în care se regăsesc toți drept-credincioșii, indiferent de culoarea lor politică. Personal, prefer să mă declar eretic ! Familia antreprenorială În 1898, Freud afirma că eliberarea individului de constrîngerile naturale în materie de procreație va fi un triumf al umanității. Dacă actul procreației va fi independent de contextele naturale și culturale, dacă el se va realiza ca act
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sunt râuri care se varsă în aceeași mare. Dragostea și credința sunt curenți cosmici care pârjolesc omul. Am ceva în plus față de Dumnezeu : frica. La Judecata de Apoi trupurile noastre vor fi judecate în contumacie? Iisus a fost condamnat ca eretic. Pentru că a venit cu altă credință față de cea oficială. Sentimentul religios se desacralizează. Coboară spre spectacol. Transformarea gândirii celorlalți o pot face : religia - prin convingere, politica - prin forță. Cotropitorii se legitimează, de regulă, prin soli ai unui Dumnezeu. Cultura și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
stavila voinței lui ! Și el trebuie să fi iubit...Fiul omului !... Lungul val al părului Magdalenei, resturnat în gestul lui etern de amor nefericit, își scurse plânsul ca al unei sălcii de aur ”. Citind acest fragment este cutremurătoare viziunea blasfemică, eretică, de neînțelegere a fenomenului religios, de care dă dovadă scriitoarea. Se vorbește despre un IIsus dominat de slăbiciuni omenești izvorâte, culmea, din impulsul unei iubiri declanșatoare de plăcere. Este o aberație! Viziunea îngustă de a-l admira pentru faptul că
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
le explicam unor călugări cum se deghizează diavolii în îngeri. Și mărturiseam că eu nu mi-l pot închipui pe Dumnezeu înconjurat de îngeri. Mi-l imaginez singur. Asta îl face mai uman. "Fratele Martin" m-a învinuit că sunt eretic. "De ce? Pentru că spun ce gîndesc? ― l-am întrebat. Dacă te interesează, îți pot împărtăși și ție rețeta după care poate fi găsit Dumnezeu". S-a holbat la mine. Devenise țeapăn. Doar mâinile i se bălăbăneau pe lângă trup. A bâiguit, nehotărît
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se învechesc sunt ca bolile netratate, nu se mai vindecă. Julius găsi că e momentul potrivit pentru a-i spune ce auzise de curând. Că Monseniorul ar fi întemeiat, cu mulți ani în urmă, undeva, o sectă, ce fusese declarată eretică și împrăștiată, deoarece propovăduia un rai amenajat pe pământ, adus din viața viitoare în cea terestră. Speriat de amenințări, fugise. ― Prostii, se strâmbă doctorul Luca. După care își făcu vânt cu pălăria și privi, bănuitor, spre Julius. De fapt, ce-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
apariția ei în plan public. Vedea în ea un mare pericol pentru biserică, fiindcă pretindea îndrumarea și ajutorul lui Dumnezeu. Dar și pentru regalitate, deoarece se folosea de ajutorul lui Dumnezeu dorind astfel să-l influențeze pe rege. Era categorisită eretică, vrăjitoare, imorală, supusă diavolului. Se ofereau și exemple: atunci când țăranca a devenit soldat, ea a încălecat pe un cal negru, foarte nărăvaș și era costumată în alb. Pe când toată lumea credea că va cădea de pe cal, Jeanne l-a orientat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
același refren Cauchon. Pentru a o supune, au trimis-o din nou în fața unor medici și clerici. spre examinare. Surpriză, însă! Și de data aceasta, verdictul a fost în favoarea fetei: „Jeanne d’Arc este fecioară și nu este nici eretică și nici vrăjitoare. Nu este posedată de diavol, ci stăpânită de o sinceră și profundă credință în Dumnezeu, care o ajută în tot ce face”. Nici clericul Cauchon și nici regentul englez Bedford nu aveau, însă, de gând să dezarmeze
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]