3,004 matches
-
bani și de societate glamoroasă. El are nevoie de ea, este de fiecare dată hipnotizat, oricât de mult ar urâ-o. Până aici telenovelă, romanul amintește de povestirile maestrului de novele siropoase din Mătușa Julia... Lily, să o numim așa pe eroină, cu pseudonimul ales de ea în adolescență ca să-și deghizeze originea modestă în luxosul cartier peruvian Miraflores, este o „material girl“ visătoare, care își pune în practică idealul de viață bună. Nu e greu pentru că nu-și dorește lucruri imposibile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
scape de Peru și de amintirea rușinoasă a sărăciei, nimic mai mult. Nu citește precum Emma, nu visează la cavaleri, nu caută rafinamentul dragostei, are nevoie de Ricardo doar ca o pauză de liniște între două relații din interes. Este eroina îmbolnăvită de fantasmele secolului XX despre glamour, o eroină care acționează, este gata să-și pună idealismul în practică precum în școlile de îndoctrinare cubaneze. Practica ei este una de guerrilla amoroasă, își părăsește primul bărbat fugind cu toată averea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
nimic mai mult. Nu citește precum Emma, nu visează la cavaleri, nu caută rafinamentul dragostei, are nevoie de Ricardo doar ca o pauză de liniște între două relații din interes. Este eroina îmbolnăvită de fantasmele secolului XX despre glamour, o eroină care acționează, este gata să-și pună idealismul în practică precum în școlile de îndoctrinare cubaneze. Practica ei este una de guerrilla amoroasă, își părăsește primul bărbat fugind cu toată averea, încearcă să-i facă la fel și celui de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
că e și un fel de glumiță, pentru că în rolul jurnalistului TV care o intervievează apare cineastul Anthony Minghella. E ciudat cum viața unui om poate deveni într-un film o succesiune de momente disparate în timp, în care eroul/eroina e interpretat(ă) mereu de altcineva, de parcă o viață ar fi un montaj zgrunțuros al mai multor vieți lipsite de legătură (nici măcar una de cauzalitate). Surpriză editorială din partea unuia dintre cei mai vizibili scriitori români peste hotare Noua carte a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
care părea durduliu e de fapt doar un pic rotund, cu carne tare și albă. Dar ea rupe o hîrtie din chitanțier și mi-o Întinde cu o mînă ca un simbol: aspră, murdară și asexuată, o mînă de mamă eroină, de spectru proletar. — Ai grijă să ajungi acasă, băiete, Îmi zice ea pe sub umbra unei mustăți și iese. Aventura ia un alt Înțeles În Gara de Nord. E ceva atît de sinistru, Încît Încep să-mi fac griji. Ajung chiar să mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Pavel; râsul ei cuprinse, molipsitor, un cerc larg de bărbați și femei ce ascultau, adunați în juru-i, povești mai interesante decât cele ale Șeherezadei, căci priveau întâmplări de aici, din vecinătatea vieții de fiecare zi, fără destăinuirea numelor eroilor sau eroinelor, ori poate numai confabulări născute de imaginația ce nu-i lipsea, ca oricărei femei din părțile locului. Doamna Pavel râdea zgomotos, i se vedea pe față bucuria reușitei petrecerii, organizate de ea pentru această seară sfântă, cu tot „dichisul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru aproape toți oamenii pe care-i cunoștea. Pe măsură ce gândurile Îi zburau de la o persoană la alta se simțea ca-ntr-un montaj de genul „și au trăit până la adânci bătrâneți“ de la sfârșitul vreunei comedii romantice siropoase. Ea, desigur, era eroina principală care-și câștigase bărbatul vieții ei. Apoi Saul care devenise faimos peste noapte - după 15 ani de așteptare. Hannah primise banii pe care Îi mai datora Claudia Planchette și, cu moralul mult mai ridicat, se Întorsese la facultate. Pata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dovedească vinovăția, iar înregistrările neautorizate nu se iau în calcul ca probe în justiție. Va spune că este nevinovată și legal va avea dreptate. De asemenea, copiii celor care au tăcut nu vor fi pedepsiți așa cum va fi pedepsit copilul eroinei noastre. Atmosfera din acea școală va fi imposibilă, pentru că ceilalți profesori se vor solidariza în mod tacit cu colega lor ,,dată pe nedrept afară". Și ei au luat mită ani de zile sub formă de cadouri consistente și știu că
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
mai mulți adepți: "Ruptura, provocată apoi subtil și brutal de mine, chiar în vremea acestei exasperări, i-a agravat net patologicul tulburării, până când, nemaiputând umbla pe stradă, din neliniște nedefinită, a intrat într-un sanatoriu din Viena."11 Tot aici, eroina își va găsi un vremelnic refugiu după moartea neașteptată a lui Fred Vasilescu. Într-o însemnare din Note zilnice, autorul recunoaște, după un hiatus de memorie, că personajele feminine par a se înrudi, iar explicația nu o găsește decât în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
literari: "Individualist fără scăpare, d. Camil Petrescu nu poate crea, în ordine masculină, decât bărbați după chipul și asemănarea sa, iar în ordine feminină decât femei instinctive și slabe, dacă facem o excepție pentru Ecaterina Boiu (Ioana Boiu, sic!, n.n.), eroina din Suflete tari, care nu e altceva decât o replică feminină a prototipului său masculin.85 Verdictul atât de subtil dat de Șerban Cioculescu ne îndreptățește o dată mai mult să fim consecvenți cu direcțiile și conceptele trasate de psihanaliza lui
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
personajul să-și proiecteze o Anima accentuată. Orice bărbat are o doză de feminitate, pe care, parțial, o acceptă, dar o și recuză. Anima suferă de un proces de eterogenizare, creatorul d-nei T. își vede proiecția sufletească inconștientă preluată de eroină. După un timp însă, același arhetip al feminității este refulat, datorită relației de cauzalitate stabilită cu instinctul matern (izvor originar al Animei) și reminescențele reprobabile ale complexului incestuos. Este util să amintim, în această logică a faptelor, că scriitorul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
laconică inclusă de d-na T. în scrisorile sale ne-a atras cu deosebire atenția: Atâta suferință, prin simpatie, ca acele forțe recent descoperite, a înmuiat în mine tot scheletul mândriei."130 Avem noi temeiuri să presupunem că prin vocea eroinei scriitorul face aluzie la latențele unei vieți interioare insolite și infinite prin complexitatea ei, pe care însă nu reușește să și-o reprezinte cu ajutorul conștiinței: inconștientul personal și Anima ca echivalent al femeii ideale. Concluzia la care ajunge Al. George
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
obsedant ca elemente ce îi definesc personalitatea. Nu ar fi exclus ca tot în Anima constelată să se afle originea erorii pe care am mai amintit-o în legătură cu entuziasmul lui E. Lovinescu la apariția schițelor semnate "D-na T." Complexitatea eroinei deschide perspectiva unei alte idei, credem inedite. Contemporanii lui Camil Petrescu au conchis că prototipul d-nei T. ar fi Cella Serghi sau, și mai incitant, Martha Bibescu. Adevărul îl aflăm în Note zilnice. Pentru autorul însuși, femeia din realitate, care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ce stă sub semnul iremediabil al ratării. Încă din adolescență, iubește fără nicio speranță pe d-na T, este un intelectual mediocru, îmbătrânit precoce, iar versurile sale sunt de o platitudine dezagreabilă. E o figură în negativ a lui Pygmalion, eroina încercând în zadar să-l cizeleze și, din punctul ei de vedere, cea mai gravă carență ar fi tocmai nulitatea lui ca poet: "Am încercat să-l fac să-și schimbe viața, să-l transform, așa cum spălăcita Thea transformase pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
greu de acceptat pentru unii, este postura de femeie jertfită. Am menționat deja ipotezele unor exegeți legate de cauzele care provoacă sciziunea cuplului Fred d-na T., cea mai judicioasă fiind cea lansată de Liviu Călin și, ulterior, N. Manolescu. Eroina este o "femeie hărăzită să fie iubită de toți bărbații", inteligența sa debordantă stă sub semnul fluidității inefabile, iar sexualitatea diseminează în toate mișcările și gândurile care îi luminează chipul. În preajma ei, Fred resimte un acut complex de inferioritate și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sub semnul inefabilei fluidități. Și dacă stilul e omul, atunci ofelizarea sufletească a lui Fred transpare și în stilul său de scriitor ocazional: s-a văzut că în planul expresiei, cele mai multe comparații trimit la regimul acvatic. Încă din incipitul romanului, eroina ne apare cu brațul încărcat de flori și tot fragmentul liminar al jurnalului ei (implicit al cărții) construiește o rețea paradigmatică hamletiană: mustrările scriitorului sunt pentru ea la fel de inutile ca mânia cuiva care a bătut din greșeală la o ușă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
aceeași autoare observă corect: "<<Doamna T.>>, primul pseudonim al Autorului, <<obligă>> pe acesta la transferul intratextual al numelui, devenit indispensabil (...). Poate fi considerat, ulterior, un heteronim, când numele real al romancierului apare pe coperta cărții."322 (s. a.) Descrierea propriu-zisă a eroinei conține elemente, aparent, comune: "Nu înaltă și înșelător slabă, palidă și cu un păr bogat de culoarea castanei (...) și mai ales extrem de emotivă..."323. Defel întâmplător, atenția se concentrează asupra privirii, care, simbolic, metaforic și metonimic, sugerează capacitatea unui artist
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
spus ochii>>, cum ceream eu în cealaltă indicație care păruse (...) cu altă interpretă, de neînțeles."331 Aproape în toate contextele, observațiile doamnei T. consemnează percepția vizuală. De exemplu, descrierea unei zile de început de primăvară cuprinde cele două repere caracteristice eroinei flori și ochi: "Se purtau buchete de violete și toate privirile erau vii."332 Autorul se îndepărtează de strategia descriptivă accentuat stereotipică, în special în cazul portretizării feminine, și polarizează atenția asupra privirii tocmai ca instrument de insuflare a vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
consumă, dintr-o milă care "a înmuiat scheletul mândriei"333, iar, spre sfârșit, apare această recunoaștere: "Dar eu simțeam că tot ce eram <<eu>> mi se refugiase în ochi, în obraji."334 Din nou, privirea probează suferința și durerea cauzate eroinei de afirmațiile circumstanțiale: "E îngrozitor câți bărbați sunt îndrăgostiți de tine..."335. Acestea nu îi pot da explicația neîmpărtășirii ori a nemărturisirii dragostei de către bărbatul pe care ea îl iubește: Dacă sunt într-adevăr excepțională, cum de îmi poate prefera
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de notele de subsol, comentariile celorlalte personaje despre doamna T., propria părere a acestui personaj feminin despre aspectul fizic 359, temerea comunicată repetat despre impresia ei că îi este indiferentă lui Fred etc. percepția diferită a celorlalte personaje visàvis de eroină, percepție ce nu se abate de la regulile comune chiar și în viața obișnuită, nu neapărat în pagini de roman: "-N-oi fi pus gând rău urâtei aceleia care stă de vorbă cu Ladima? Șefule, te știam om de gust. Parcă m-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
un "zid" al inacesibilului, al neimplicării, asemeni atitudinii personajelor din tablourile lui Manet, Berthe Morisot sau Gustave Caillebotte 363. Privirea nu se mai îndreaptă ca filtrată spre lumea ficțională, ci o denunță și renunță. Edificator este fragmentul care relatează reacția eroinei după moartea lui Fred: "Totuși pe doamna T. n-am putut-o întâlni decât peste o jumătate de an, la începutul lui iunie. A doua zi după incinerarea lui Fred Vasilescu (...) plecase la Viena. Când i se comunicase că e
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a fost manifest devine absent. De exemplu, Emilia Răchitaru îi arată lui Fred un teanc de scrisori "legat în cruce cu o panglică roză"398 și având "sistematic o fotografie ca un indiciu despre conținut"399 deasupra. Despre autorul lor eroina declară, cu amprenta stilistică obișnuită, că provin de la "un tip...puțin cam haloimăs"400, dar "simpatic"401, în vreme ce Fred Vasilescu, cu glasul înmuiat și memoria înfiorată deja de identificarea ghicită, spune abia reușind să mimeze indiferența: "Parcă l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
culorilor și libertatea limbajului trupului, reușește să creeze un efect aparent foarte real, în timp ce cealaltă modalitate de reprezentare artistică, în materie dură, însă cu o poziționare favorabilă, oferă avantajul volumului creat de vederile multiple. Doamna T. este implicit picturală, dar, eroină într-un roman, ne "obligă" a o și "citi" personajul se dezvăluie, stilistic asumându-și poziția "față în față" a eului specular. În cazul sculpturalei și rigidei Emilia, privirea nu este capabilă să anime, ci, din contra, frapează prin sterilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
despre actrița Emilia reiese dintr-o propoziție de o concizie, deopotrivă de o ironie tăioasă, ce ridiculizează "talentul" artistei: "Articula fiecare silabă, făcând-o să vibreze ca un bob de fier într-o nucă de tablă."430 În sfârșit, Ela, eroina din Ultima noapte..., nu se remarcă decât prin privirea obedientă, comună a unei soții ("În fața mea am întâlnit însă ochii umezi de emoție și admirație ai nevestei mele și un surâs trimis ca o promisiune de sărut."431) ori prin
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
exemplu de originalitate. În capitolul al II-lea, consacrat câmpurilor mitice și arhetipale, evidiențiam faptul că "Iubirea" este datul suprem făcut de Dumnezeu oamenilor. Doamna T. este însăși Iubirea și acesta reprezintă un alt considerent pentru care ea oferă modelul eroinei florale 446, solare: "Veneam în ziua aceea cu brațul plin de flori...Nu mă așteptase...Nu dorisem decât să retrăiesc o clipă..."447 (s. ns.) În dormitorul complet alb, cu mobilă minimală, domină roșul intens al macilor dintr-un tablou
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]