1,413 matches
-
principiu al „vaselor comunicante”. Dintr-o atare perspectivă, cartea își dezvăluie unitatea de adâncime, dincolo de entropia de suprafață a discursului. Ca în definiția medievală a divinității ca și cerc al cărui centru e pretutindeni iar circumferința nicăieri, poetul vede în eros puterea vitală omniprezentă, căreia versul îi poate doar aproxima, pentru o clipă, contururile instabile: Când prin tâmplă viața ca o sămânță se umflă, trece, În laptele răcoros care-a spălat furtuna, În cântecul greierului ascuns în piersice, În ploaia printre
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
transfigurări. Dacă versurile primei etape avangardiste surprind mai degrabă spectacolul sărbătoresc al evului mașinist, decât îl provoacă în Colomba poezia e deja aproape integral rodul permanentei puneri în relație, cu efecte de dinamizare / metamorfozare a energiilor afective, cu peisajul exterior. Erosul transfigurează deopotrivă cuplul și lumea, prezența femeii iubite generează acea stare de liberă comuniune și euforie specifică sărbătorii: „pleoapa mea de tine se umple ca o ceașcă”, „mă răscolește ca-n arie /.../ mă-mprejmuiești, mă treieri, mă-nchizi ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
obiectelor” tradiționale în tiparele noii sensibilități, îmbogățite cu date inedite. Dacă extensiunea universului imaginar spre toposurile „metropolitane” era o noutate relativă (simbolismul familiarizase publicul cu ea), mai șocantă putea să apară introducerea în relația metaforică vizând, bunăoară, „sentimentul naturii” sau erosul, a unor termeni mai mult sau mai puțin prozaici, din sfera cotidianului citadin și din recuzita „mașinistă”. A spune femeii iubite: „Părul tău a spălat atât de chimic orele”, sau: „Te port în mine ca un registru copier”; și încă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
-l acoperă până la „tabuizare”. Se pot decupa aproape de oriunde secvențe semnificative pentru acest du-te-vino neîntrerupt având ca efect sfărâmarea discursului într-un mozaic de imagini derivând unele dintr-altele, coagulate, relativ, la nivelul „temei”, sub semnul freneziei caracteristice provocate de eros. Iată una, la întâmplare, din partea a 4-a a poemului: cristale de aer stau limpezi în ospățuri paharele-n dantelă cu chei de buruieni rupi sufletu-n privire și tâmplele ca hățuri când vorbele-n întoarceri ca turmele le-ndemni
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
România (la Polirom), Murakami are toate șansele să repurteze un succes imens de piață aici cu ultimul lui roman 19Q4 / 19Q4 -, o alegorie epică fasci nantă, unde se suprapun liricul cu fantasticul și parabolicul, intertextualitatea cu substratul ideologic subtil și erosul cu suspansul și horror-ul simbolic. Personal, cred că 19Q4 (2009) rămîne cel mai bun roman al lui Murakami, ce preia idei și strategii din texte anterioare, combinîndu-le însă în moduri neașteptate, absolut remarcabile. Bunăoară, pro blema căutării (identității, sensului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și capodopera Lolita/Lolita (1955). Tot aici trebuie căutat, în termeni psihanalitici, un impuls sublimat fundamental al lui Nabokov, devenit artă pură. Dacă ar fi să conceptualizăm emoția în cauză, emoție, desigur, estetizată, ar trebui probabil să vorbim despre tensiunea erosului interzis, despre presiunea ireductibilă a sexualității nepermise. Volumele care au adus o astfel de "stare" auctorială la apogeu literar sînt amintita Lolita și chiar mai tulburătoarea, din unghiul tematicii ne-canonice, Ada or Ardor: A Family Chronicle/Ada sau Ardoare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
datinile sale, întrețin o stare euforică, transmisă parcă prin toate simțurile. Toposul poate fi considerat eternul spațiu mioritic, iar versurile se înscriu pe linia liricii lui Lucian Blaga sau a lui Ioan Alexandru, influențe ce se vor menține și ulterior. Erosul, adesea prezent, are însemnele unei iubiri diafane. Uneori se întrevede freamătul adolescentin al ruperii de trecut, de lumea copilăriei și maturizarea prin căutarea de sine. Această contradicție lăuntrică este sugerată și de opoziția dintre satul luminos și orașul sumbru, întunericul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
științei astfel descoperite fiind pălăriile de floarea-soarelui și nasturii. În lumina principiilor proaspăt inventate - și care seamănă cu cele ale „patafizicii” lui Alfred Jarry - lumea dobândește „reperele unei haotice stabilități”. Ceea ce este remarcabil în versurile din anii ’70 este imaginea erosului, factor coagulant al unei lumi așezate și împăcate cu sine, în care descoperirile civilizației stau laolaltă, fără a distona, cu straturile de adâncime, primordiale ale imaginarului: „Să mergem la oraș îi spuneam la un cinema să vezi filmul muzical/ să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
gânditor, un reflexiv, năzuind să-și clarifice relațiile cu lumea. Cele nu mai puțin de 935 de aforisme și comentarii, reunite postum în Caleidoscop (1974), sunt, de fapt, niște meditații succinte, deschideri inteligente spre social și etic, sondări psihologice în eros (cu accente cvasimisogine). Pe Lucian Blaga, pe Al. A. Philippide, ca și pe alții îi tratează de sus, cu asprime (ulterior ajungând la dreapta măsură); la moderniști, conchidea el, „contemplația estetică se risipește într-un întins catalog de senzații” (opinie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
odios cu cei apropiați dacă așa are el chef; astfel de conduite reclamă cenzura morală, însă nu o intervenție a autorităților publice. Astăzi, libertatea se definește în societățile noastre prin refularea principiului de realitate și eliberarea principiului de plăcere, eliberarea eros-ului. De unde, mi se pare, ceea ce numim criza morală a democrațiilor liberale. De fapt, toate regimurile trebuie să se definească mai întâi printr-o legitimitate, apoi printr-un ideal. Cât despre legitimitate, cred că democrațiile noastre aproape au reușit. Cred
[Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
în grotescul optzecist, ca și cea a enumerării și asocierii premeditate a abstractului la concret, urmărindu-se astfel "lezarea ordinei ontologice". Universul urmuzian conține în puține pagini toate scenariile absurdului și corupției comunicării, începând cu "îmbrăcămintea burlescă", "încăperea închisă", "bolgiile erosului" și terminând cu voluptățile exhibiționismului, travestiului, sadomasochismului ș.a.m.d. Unde se află și cum sfârșesc aceste victime capitularde, acești sclavi ai determinismului fatalist ce populează universul urmuzian?: Prin a deveni un fel de cadavre-vii, pendulând la limita dintre viață
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
al lui Sigmund Freud despre Leonardo, a lui Jaspers despre Hölderlin, încă tânărul autor îl introduce pe Cioran într-un tunel de rezonanță psihanalitică, monitorizându-i copilăria (relațiile cu mama și tatăl analizate conform procedurilor de inspirație freudiană), adolescența și tinerețea, erosul, ieșirile în decor pro-gardiste și pro-legionare, dar mai ales refluxul acestora în cele cinci decenii pariziene de disimulare a derapajelor ideologice sub tropul scepticului de serviciu din "Sfârtecare", "Căderea în timp", "Mărturii și anateme". Mai puțin cunoscută este pasiunea septuagenarului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
un rege Lear al țărănimii din Câmpia Română". Dacă tatăl contempla un destin istoric depășit, fiul, Nicolae din "Marele singuratic", visa la niște idealuri sociale la fel de imposibile, utopii ce s-au dovedit pernicioase, căzând într-o veritabilă decompensare, vindecată prin eros și autoanaliză. Treptat, Marin Preda va abandona epicul fastuos al "Moromeților" în favoarea romanului citadin și a investigației psihologice, ca de pildă în "Risipitorii", povestea vieții unor intelectuali, între care memorabil rămâne destinul tragic al medicului Ghiță Munteanu. Obsesia istoriei pare
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Aron Cotruș (cu lirismul său oracular). Nu este de neglijat nici faptul că "Gândirea" a stimulat poezia minoră, mimetică, ilustrativă, tip Sandu Tudor cu celebrul său "Acatist", Vasile Ciocâlteu, D. Ciurezu etc. Există și teme, ca de pildă moartea și erosul, eretice față de doctrina gândiristă inventariate de autor în textele unor Ștefan Baciu, Olga Caba, Gherghinescu Vania, Minulescu (în postura de confecționer de poezii pe o temă dată), Radu Gyr și chiar Pillat. Cartea lui Mircea A. Diaconu, axată pe cei
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ca o trăsătură caracteristică, în această direcție, antisentimentalismul poetului, evoluînd pînă la un cinism vizibil mai cu seamă în Idilele brutale: Trecînd peste inițiala accepțiune erotică clasicizantă (dragostea naturală, viguroasă și plenară), aceste creații intersecte introduc în lirică elemente de eros "brutal", impudic și netemperat.(...) Actul erotic se consumă în punctul de incidență dintre voluptate și candoare, fiindcă deflorarea nu este decît "o vijelie cu repezi descărcări". Atare reprezentare a amorului, opusă "idilei costelive", decurge, probabil, din reacția generală a scriitorilor
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
o vreme, savurând retrospectiv imagini din spectacolul Sombreros, prezentat de curând de Compania DCA (Decouflé Company of Art), pe scena Operei Naționale București. Joaca - unul dintre cel mai frumoase lucruri din existența umană - începe încă de la titlu, Sombreros. S - ombre - eros, adică luați aminte că eroii acestui spectacol sunt umbrele. Umbrele lăsate de corpul nostru în funcție de poziția soarelui sau umbrele create de noi prin simplul joc al degetelor proiectate pe un ecran, în funcție de o lumină artificială (și mie, când eram mică
Fantezie, numele tău este Decouflé by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7138_a_8463]
-
scenariu menit a-l menține în formă, adică în ipostază de jucător pe arena istoriei, gata a apela la cruzimile care o pecetluiesc: „aici săvîrșesc carnagiu după carnagiu, piramidă după piramidă, ucid” (Viziunea turmei). Și ororile continuă chiar în zona erosului (Însemnări din anul porcului). Aici se pot face două observații. Mai întîi aceea că autorul e un disimulat moral. Din orgoliu, d-sa își ascunde nuditatea suferinței, dîndu-i glas indirect, sugerînd-o doar prin poza de sangvinar, precum un alibi. Cruzimea
Confruntarea cu provincia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3144_a_4469]
-
die Angst), pentru că o recuperau panthareic, prin conceptul curgerii cosmice. De reținut disocierea pe care ne-o propune exegetul între cele două ipostaze majore cu care bardul în discuție apărea „la rampă” și anume Thanatosul „ca forță mitică egocentristă” și Erosul ca „spirit mitic generos prin excelență”. Aici ne îngăduim a schița un profil al lui Cezar Ivănescu. Lăuntric dominat de energia thanatică suverană, acesta dispunea astfel de un criteriu absolut de a se raporta la sine ca și la lume
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
ferea de artificiile adaptării la contingent, atît de păguboase adesea în rîndul literatorilor. Moartea îl egalează cu sine, îl purifică aidoma unei asceze. Îi îngăduie de facto să se golească de lume, să realizeze „vidul” care e prielnic întemeierii poeticești. Erosul semnifică reîntoarcerea în lume, adică șansele comunicării, ale dăruirii. Permite trăirile frenetice, aventurile emoționale. Ca spre a-și lua revanșa față de momentele recluziunii austere, Cezar Ivănescu se deda (îl citez iarăși pe Petru Ursache) „aparițiilor zgomotoase între prieteni”, „plăcerii de-
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
zgomotoase între prieteni”, „plăcerii de-a teatraliza”. Mi-l amintesc așa cum l-am văzut la Bistrița, cu mai bine de un deceniu în urmă, cîntîndu-ș i, în spațiul impresionant al unei biserici vechi, într-un acompaniament de orchestră, propriile versuri. Erosul și Thanatosul jubilau în îngemănarea lor spectaculară.
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]
-
nivelul senzorilor care pot inspira metafora. Nefăcînd loc semnificativ conceptului, speculației, poetul se confruntă cu materialitățile precum cu o pastă îndărătnică în natura ei amorfă, spre a obține răsfrîngerea lor în imaginar, antrenarea lor în fluxul abundentei d-sale plăsmuiri. Erosul constituie, în volumul pe care-l avem acum în vedere, un motiv privilegiat, slujit de maniera autorului de a se sprijini pe văz, pe auz, pe pipăit, id est pe o receptare a concreteții tangentă la senzualitate: „Ea venea și
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
prin a degaja terenul, dînd la o parte preocupările comune majorității poeților români. Printr-o decizie deliberată - deși, probabil, frustrantă și limitativă pentru el - noul poet renunța la tematica moștenită, privită cu dispreț: nu va publica poezie de iubire, ștergînd erosul din catalogul său; va ignora peisagistica și așanumita „descriere de natură“ (cele cîteva tentative în acest sens au la el aer parodic); nu va apela nici la decorul contemporan, nu va prezenta casele, grădinile, orașul, mizeria citadină și mizeria rurală
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
plăcere indescriptibilă. Corpul întreg se abandona sărutului.” Cu alte cuvinte, plăcerea unui sărut se dovedește capabilă de a o înlocui pe aceea provocată de actul sexual. Sărutul are tot atâtea înțelesuri și însușiri câte are dragostea. Care nu e doar eros, ci și philia, agapé și sophia. La fel și în ce privește sărutul. Credincioșii contemporani sărută mâna preotului, după ce, în primele veacuri ale creștinătății, ei urmau recomandarea Apostolului Paul de a se săruta cast pe buze (osculum al romanilor), până când rigurosul papă
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5088_a_6413]
-
care nemaiputîndu-si procura pradă, pentru că arsenalul seducției e prea istovitor pentru resursele lui fizice împuținate, o nimicește pur și simplu. Ajutat de un servitor demonic, un fel de pitic monstruos, si o femeie care e un fel de fanatica a erosului și castității totodată, bătrînul capturează fete tinere și frumoase, pe care le ține închise, supunîndu-le unei torturi psihice și fizice (prin înfometare) pînă cînd sărmanele creaturi devin dezolante amintiri ale frumuseții de odinioară. Izolate în castelul din munți, aceste femei
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
vers ultim. Această de-poziționare ar putea fi explicată - desigur mai simplu - studiind - așa cum am spus - variantele poemului care, după cum se știe, a intenționat a fi, inițial, un fel de ditiramb la adresa lui Napoleon, pentru a sfârși ca o elegie a Erosului. 4. Versul cel mai patetic În totală contradicție cu o seamă de elemente reliefate mai sus - adoptarea "metrului antic", caracterul vădit conceptual, ariditatea vocabulelor care-l compun, ambiguitatea expresivă - acest vers eminescian se prezintă ca unul dintre cele mai patetice
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]