1,916 matches
-
nume proprii și de idei” s-ar înscrie în „beția de cuvinte” denunțată cândva de Maiorescu: „Adept integral al ideologiei și metodei critice a d-lui Ibrăileanu, animat de elan corporativ și înarmat cu fațete multiple de critic pledant, cu erudiție adesea superficială, vulgarizând abil teorii abstracte, într-un stil de o facilitate cursivă agreabilă, d. M. Ralea e un eclectic publicist și un nobil colportor de idei generale din atmosfera culturală a vremii.” Totuși, referindu-se la „critica universitară”, iat
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
Ralea e un eclectic publicist și un nobil colportor de idei generale din atmosfera culturală a vremii.” Totuși, referindu-se la „critica universitară”, iat-o „eminent reprezentată” prin Tudor Vianu, Mihai Ralea și Basil Munteanu, critică orientată spre „idei generale, erudiție și un contact mai direct cu anumite discipline”. În ce-l privește, C. își valorifică disponibilitățile în cadrul unui impresionism bine temperat, „stăpân - cum sublinia Șerban Cioculescu - pe o judecată fermă, raționalizându-și impresiile estetice pe emoția gustului său”. În esență
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
propria-i libertate de mișcare, neevitând nici riscurile ce decurg de aici. Colaborează, totuși, sub bune auspicii, cu domnitori precum Ștefan II Tomșa (al cărui sugestiv portret reține și în miniaturile mitropolitului) sau cu Miron Barnovschi. Istoricii ecleziastici îi consemnează erudiția și personalitatea. Ierarhul e prezent la convorbirile de pace cu polonii (1612 și 1616), arată competență în materie juridică (e inițiat în dreptul bizantin), statornicește norme ale vieții monahale (printr-un „așezământ” dat în 1627, reglementând funcționarea obștilor mănăstirești). Prin stăruința
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
condamnat, captivul unei iluzii. Marile romane ale lui B. țin de metaistorie, alegând „cuvinte posedate de stări”. Scrisul său confirmă o vocație nemilos concurată de erupțiile vanitoase ale unui prozator confiscat inițial de lăcomia realului, și mai apoi de parada erudiției. O dreaptă ierarhizare a valorilor literare românești, dincolo de flama adversităților, nu poate ocoli „testul Barbu” (Mihai Ungheanu). Eugen Barbu e un nuvelist de mijloace variate epice, psihologice și sociologice, strălucit evocator de medii și tipuri, chiar când acestea apar doar
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
explicații („tâlcuri”). Tot episcopul a întreprins demersurile necesare la Viena pentru dobândirea autorizației de tipărire la Blaj a acestei Biblii, alta decât cea de la București. Lui Samuil Micu i se datorează însă, în proporție covârșitoare, împlinirea acestui grandios efort de erudiție și de talent: la Blaj, în 1795, se tipărește Biblia adecă Dumnezeiasca scriptură a legii vechi și a ceii noao. Învățatul ardelean răspundea, prin truda lui aproape monahală, unei nevoi de ordin religios în primul rând, dar îndeplinea și un
BIBLIA DE LA BLAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285723_a_287052]
-
Proust - contemporanul nostru, RL, 1979, 29; Brândușa Armanca, Traian Liviu Birăescu, „Echinox de toamnă”, O, 1981, 34; Adrian Dinu Rachieru, În plasa amintirilor, O, 1983, 42; Cosma, Romanul, I, 277; Dicț. scriit. rom., I, 281-282; Dana Chetrinescu, Farmecul discret al erudiției, O, 1997, 11; Ioan Arieșanu, Miniaturi critice, O, 2000, 4. D.B.-D.
BIRAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285742_a_287071]
-
fantezie dialogată”, nu s-a păstrat, iar La Rhapsodie des dieux, scrisă probabil tot în deceniul al treilea, dar tipărită abia în 1940, reformulează cu oarecare ingeniozități eposul homeric. E un capriciu în răspăr, mizând pe contrapunctul parodic, o nonșalantă erudiție susținând, cu sclipiri de spirit, amalgamul de replici și aluzii. B. demitizează cu un surâs subțire povestea, căreia încearcă să-i imprime și o dimensiune psihologică, punându-și eroii - Ulise și Penelopa - într-o situație de specială infidelitate. În acorduri
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
se deslușește această orientare, ca și pasiunea pentru retorică, modelată sub influența profesorului Ilie Miniat, marele predicator ascultat și de grecii din Italia. Cu mici întreruperi, el rămâne în mediul capitalei otomane mai bine de două decenii. Talentele artistice și erudiția l-au făcut agreat în societatea marilor demnitari turci și chiar la Curtea sultanului Ahmed III. Leagă prietenii cu ambasadorii Franței (P.-A. de Châteauneuf și de Fériol), Olandei (Collier) și Rusiei (Piotr Andreevici Tolstoi); se pare că, împreună cu aceștia
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
invitație la lectura cu profit moral. Stilul, metaforizant, mizează pe simboluri. Cartea e „floare”, iar autorul, „grădinar”. A treia prefață este semnată de Cacavelas, care elogiază mintea strălucită a elevului său și avansează ideea invidiei ce poate fi stârnită de erudiția prea tânărului principe. Primele două „cărți” ale Divanului sunt construite pe o anumită simetrie interioară, astfel încât cea de a doua se leagă, prin înțeles, de cea dintâi. „Cartea a treia”, separată de autor de primele două, este o traducere a
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
metoda psiho-socio-genetică, studiul istoriei filosofiei, prin extensie și al istoriei culturii, ar intra pe un teren mai ferm, sub auspiciile obiectivității științifice. Sunt idei promovate de C. în anii ’30 ai secolului trecut, dezvoltate într-o manieră neabuzivă, cu o erudiție structurală, ocolită de ariditate, îmblânzită de seninătatea gânditorului, cu un stil intelectual personal, care pecetluiește frazarea elastică, nu o dată eseistică, a discursului. În studiile târzii, acest tip de abordare, aparent supus comenzii ideologice proletcultiste, nu este nici supralicitat, dar nici
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
în picioare, în mijlocul unui mare oraș industrial, la ușa unui magazin, sperând să-și umple sacoșele cu două kilograme de portocale. Și totuși, auzind acele cuvinte fermecate, învățate la banchetul de la Cherbourg, m-am simțit altfel decât ei. Nu din cauza erudiției mele (nu știam, pe atunci, cu ce semănau potârnichile și ortolanii aceia faimoși). Pur și simplu, clipa aceea care era în mine - cu luminile ei cețoase și cu mirosurile ei marine - transformase în ceva relativ tot ce ne înconjura: orașul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu o mie și una de descoperiri în bagajele mele - de la ciorchinele de struguri al lui Proust până la plăcuța care atesta moartea tragică a ducelui de Orléans. Toamna și mai ales în timpul iernii, m-am transformat într-un maniac al erudiției, într-un arhivar ce spicuia cu înverșunare orice informație despre țara căreia nu reușise decât să-i abordeze taina în excursia din vară. Am citit tot ce avea mai interesant despre Franța biblioteca școlii noastre. M-am cufundat în rafturile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cornul lui cerând întăriri. Știam că Pașka, străbătând vara ca și iarna malurile Volgăi, visa în taină la întinderile marine. Eram fericit să găsesc în colecția mea franțuzească o luptă înspăimântătoare dintre un marinar și o enormă caracatiță. Iar cum erudiția mea se hrănea mai presus de orice cu anecdote, îi povesteam una strâns legată de pasiunea lui și de escala noastră în carcasa unei bărci vechi. Pe o mare de pe vremuri, plină de primejdii, un vas de război englezesc se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Paris medieval, într-o noapte rece de toamnă, iar pe un perete - plăcuța sumbră de odinioară: Ludovic de Orléans, Ioan fără de Frică, Isabeau de Bavaria... Nu știu de ce i-am tăiat vorba în clipa aceea. Voiam probabil să-i arăt erudiția mea. Dar mai cu seamă am fost orbit de o revelație subită: o doamnă în vârstă, într-un balcon suspendat deasupra stepei nemărginite, repetă încă o dată o poveste știută pe de rost, o repetă cu precizia mecanică a unui disc
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tot ce rămăsese bun în literatură fusese consumat și digerat”. Dar, ulterior, Grummer este forțat să regurgiteze „toată literatura înghițită”. „El o vomită în mâinile lui Algazy” (39). Ce era imagine romantică la Eminescu și intuiție ludică la Urmuz este erudiție livrescă la Umberto Eco. În romanul său Numele tranda firului, Jorge, bătrânul bibliotecar orb (personificare probabilă a lui Jorge Luis Borges), devorează o misterioasă carte a lui Aristotel, ale cărei pagini erau unse cu otravă. „[Jorge] s-a dat înapoi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
deja statul până azi; d. Brătianu mai tinde a absorbi și a majoriza pe de-a pururea și puținele elemente independente din colegiul I, cari, de rău de bine, ne-au dat pân - acuma pe oamenii serioși și c-o erudiție mai solidă și a căror dezinteresare e garantată pân-la un grad oarecare prin neatârnarea lor economică. Daca privim cum soarele, mișcând uriașul său corp arzător, trimite enorme cantități de căldură și lumină universului, cum acea căldură absorbită de aer se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dat peste logica traducerii, a difuzării și a circulației, care urmărește transversal vechile separații; și de la savant la caraghios, de la meditație la mediere, de la exegeză la epigramă, consecințele sînt bune. Odiseea rațională a răspîndirii desacralizatoare aducea în propriile rînduri "înfrîngerea erudiției", care este adevărata victorie a Luminilor. În timp, activitatea intelectuală s-ar fi emancipat fără să se degradeze trecînd de la mînăstire și de la latină la atelierele tipografice umaniste în care Scriptura se traduce în limba vulgară, apoi la academiile secolului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de mult că părea foarte puțin. Blandine Barret-Kriegel, în teza sa magistrală intitulată Istoricii și monarhia, a demontat multe din ideile încetățenite, în primul rînd pe acelea privind opoziția Fides/Intellectus, Cucernicie/Adevăr, care așază imperceptibil religia alături de obscurantism și erudiția alături de modernitatea laică. Ea a reamintit că, în concluzie, cultura religioasă nu era doar producătoare de credințe, ci și de știință; că de-a lungul disputei dintre Rancé și Mabillon, bătălia științei și a credinței, a docților și a pioșilor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sub și prin monarhie de-a lungul formării unui corp de drept public, sancționînd supremația Legii asupra Regelui. Cu toate astea, o surdă antinomie parcurge aceste volume, ca o lamentație fără sfîrșit: ajunsă la punctul de bifurcație al elocvenței și erudiției între calea Fontenelle și calea Mabillon, gîndirea franceză ia, începînd cu sfîrșitul secolului al XVII-lea, calea viciului, încredințîndu-și destinul literatorilor, și nu profesorilor, saltimbancilor, și nu juriștilor. Ea a preferat stilul mucalit pentru a se face plăcută, în locul căutării
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
partid puternic. Cei care au dat naștere, imediat după războiul din Crimeea, cuvîntului intelighenție ilustrează funcția intelectuală ca transpunere (a unei idei în practica socială). Și mesagerul acesteia este reprezentat ca ființă dublă, bilingvă, călare pe carte și gazetă, pe erudiție și difuzare, și așadar, din perspectiva ierarhiilor, un declasat, un marginal. Știința divulgării profanează sau prostituează distincția academică, amenințînd rețelele de autoritate stabilite. Această aptitudine pentru comunicare socială face din "muncitorul cu mintea" un pericol public. "Ce sînt declasații dacă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
confesiuni profesionale și impresii privind frumusețea insulei unde și-a trăit ultima parte a vieții. FRANÇOIS RABELAIS (1495-1553). Medicina a influențat în mod fericit creația literară a lui Rabelais, scriitor a cărui operă reprezintă un adevărat tezaur al limbii franceze. Erudiția sa l-a situat între marile nume universale, Dante, Cervantes, Shakespeare. A exercitat o influență puternică asupra altor scriitori ale căror nume le-am citat deja (Voltaire, Balzac, Flaubert). Monumentala sa operă "Gargantua și Pantagruel" oferă oamenilor un prilej de
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
puncte de vedere sunt complementare 1. • Theological Dictionary of the Old Testament (1977), 11 vol., edited by G. Johannes Botterweck and Helmer Ringgren, transl. John Ț. Willis, Revised Edition, William B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan. Acest monument de erudiție colectivă a celor mai prestigioși bibliști protestanți prezintă lemele în ordinea din dicționarul ebraic pe rădăcini. Informația este structurată astfel: 1. etimologia respectivei rădăcini; 2. delimitarea familiei de cuvinte; 3. stabilirea împrumuturilor și transferurilor semantice; 4. construirea câmpului semantic și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și care provin din aceeași rădăcina, precum și cele cu sens polarizat sunt discutate împreună (un exemplu complex: b"di‘, mubdi‘, mu‘d - Dumnezeu este cel care creeaza și, în Ziua de Apoi, readuce la viață). Exegeza lui Gimaret vădește vastă erudiție a acestui orientalist: el menționează de fiecare dată diversele interpretări ale autorilor arabi și, eventual, argumentele în favoarea unei interpretări sau alteia, și totodată le evaluează. În finalul cărții, în afară de o bogată bibliografie, autorul oferă și indici de nume divine, de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
informare și documentare”, În parteaa doua, capitolul II). Estimându-se că „analfabetul de mâine nu va fi cel care nu știe să citească, ci va fi cel care nu a Învățat cum să Învețe” (Toffler, 1974), Învățământul modern, renunță la erudiție, la enciclopedism, și se străduiește să-i Învețe pe tineri să continue să Învețe, să-i conștientizeze științific de metodele de achiziționare și utilizare cu maximum de eficacitate a celor Învățate (Dave, 1991, p. 186).Elcaută să pună accentul pe
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
pe autoritatea exagerată a manualelor și a cursurilor, contribuie la formarea unei culturi pasive, că aceste achiziții „...rămân sterile atât pentru rezolvarea problemelor practice, cât și pentru dezvoltarea ulterioară a gândirii” (Aebli, 1973, p. 46). Studiul livresc, unilateral și excesiv („erudiția textelor”) prezintă, prin urmare, riscul de a deveni tot atât de formal și de lipsit de valoare operatorie ca șiverbalismul tradițional al cuvântului rostit ori ca „verbalismul” modern al imaginii. Supraabundența lecturii nu numai că nu lasă loc reflecției, meditației personale și
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]