2,133 matches
-
să-și scoată paltoanele: Sper că a fost reușit concertul." Ah, da, Nicolae a fost foarte aplaudat, spuse Panaiota. Era obosită și, după câteva înghițituri de ceai cu rom, se duse să se culce, nu înainte de a face o scurtă escală la masa locotenentului ca să-i spună că-i pare rău că nu fusese la concert. "Zona, Panaiota, zona!" Rămas singur cu învățătorul, locotenentul îi spuse motivul adevărat: "Știi bine cât aș fi vrut să fiu la concertul ăsta, dar au
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
viteză de 450 Km/h fac legătura în douăzeci de ore între cele două coaste ale Atlanticului de Nord, iar distanța între Calcutta și Londra o parcurg în trei zile. Dar lipsa de confort este mare, securitatea redusă, iar frecvența escalelor necesare aprovizionării cu combustibil fac aceste călătorii și mai obositoare, și încît, pentru deplasările intercontinentale, lumea preferă somptuoasele pacheboturi ale marilor companii de navigație britanice, franceze, germane sau italiene, cum ar fi Queen Mary sau Normandie ale căror turbine de
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
fost cu nimic despăgubită. 91 Legația României de la Rio de Janeiro continua să fie închisă. Interesele României erau în sarcina legației Suediei. În vederea reluării raporturilor diplomatice dintre România și Brazilia, am făcut la întoarcerea de la New York, în septembrie 1947, o escală la Rio. Știam că regele Carol și Elena Lupescu erau stabiliți acolo mai de multă vreme. De a doua zi de la sosirea mea, am primit un telefon, la hotel, de la Ernest Urdăreanu, care îmi spunea că regele dorește să mă
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
timpul. Cînd te urcai la postul de comandă al vasului, atunci aveai chiar impresia că ești pe iahtul tău personal. Vaporul atingea cîteva porturi mai importante ale celor două Americi pînă a ajunge la New York. După Montevideo, am făcut o escală mai lungă la Santos, unde vasul încărca cafea. Am fost cu automobilul, pentru o zi, la Sao Paulo. Altă escală plăcută la Rio de Janerio. La apropierea de coasta Statelor Unite, înainte de a intra în portul Jacksonville, din Florida, a început
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Vaporul atingea cîteva porturi mai importante ale celor două Americi pînă a ajunge la New York. După Montevideo, am făcut o escală mai lungă la Santos, unde vasul încărca cafea. Am fost cu automobilul, pentru o zi, la Sao Paulo. Altă escală plăcută la Rio de Janerio. La apropierea de coasta Statelor Unite, înainte de a intra în portul Jacksonville, din Florida, a început să se zărească în depărtare ceva imens. Era un vas portavion american. Pe măsură ce ne apropiam, vasul lua conturul unei adevărate
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
vasul lua conturul unei adevărate cetăți plutitoare cu multe etaje, cu nenumărate tunuri și avioane. Vedeam pentru prima dată un vas portavion, un spectacol impresionant al forței armate americane. Era semnul că ne aflam în apele Americii. După o ultimă escală la Charleston și după 18 zile, extrem de agreabile, pline de soare și minunat aer de plină mare, am ajuns la New York. Nu știam încă ce voi face, unde mă voi stabili. Aveam luate de la Buenos Aires de la ambasada Canadei, acte de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
de prietenie multă! Am plecat sîmbătă dimineața, nu știam atunci seara la ce oră am mașină. Nu te vei fi supărat că n-am mai putu trece pe la tine avant de partir pour Borca. Seara eram acasă (după o scurtă escală la Raveca mi-a dat cărți de vreo 400 de lei! era și Radu Florescu, n. red. acolo!), savurînd cu prietenul medic, Radu, Liviu și John victoria contra Italiei. Ieri nu m-am amărît din cauza craiovenilor. Se-ntîmplă și înfrîngeri! Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Militare, guvernul, consilierii regali. Itinerarul călătoriei, indicat de presă, era: Năsăud, Cuhea (Maramureș), Borșa, Vatra Dornei, Baia, Suceava, Ipotești, Mircești, Humulești, Mânăstirea Neamț, Bicaz, Gheorghieni, Brașov, București. Unul dintre participanți enumeră localitățile în altă ordine, se pare ceea reală, cu escale la: Gheorghieni, Bistrița, Năsăud, satele maramureșene (Cuhea), Baia, Putna, Voroneț, Dragomirna, Sucevița, Gura Humorului, Rădăuți, Suceava, Fălticeni, Mircești, Miclăușeni, Humulești, Tg. Neamț, Cotnari, Agapia, Văratic, Durău, Bicaz, Piatra Neamț. Temele, pe care Mihai trebuia să le urmărească și studieze în călătoria
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
revedere”, dar și o despărțire, un „adio”, care... poate fi pentru totdeauna. Sayonara, Japan ! Capitolul III Japonia, tărâm de vis A treia călătorie a fost în 2007-vară-toamnă, când eu, Mariana, Alex și Alexia am zburat spre cei dragi. Cu ocazia escalei făcute la Paris, Mariana și Alexia au avut ocazia să respire, precum am făcut și noi, ceilalți, la prima călătorie, aerul parizian. N-au văzut orașul decât de deasupra, din avion, dar aeroportul le-a impresionat profund. După atâtea ore
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
n-am deconspirat „unchilor” darul pe care urma să-l fac nepotului meu și al lor. La aeroport, am ajuns cu trei ore mai devreme. Timpul a trecut repede. Preferând ruta Otopeni Viena Narita, am zburat cu „Austrian Airlines”, făcând escală la Viena. Spre deosebire de francezi, austriecii sunt sobri, nu vorbesc mult, dar nici nu sunt exagerat de suspicioși. Avionul, un AIRBUS A 319, a zburat lin și rapid spre Viena, aterizarea fiind impecabilă. În aeroportul vienez am văzut tineri austrieci, fete
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
adie vântul care aduce miros de toamnă. Devenim melancolici. Trebuie să ne facem bagajele, mâine vom pleca acasă. Constanța Luni-01.09.2009 Ne-am reîntors cu bine din Japonia. Am plecat din aeroportul Narita la ora 11 : 20 , am făcut escală la Viena, și am ajuns acasă la ora 23, 30, luni 01. 09. 09. E ca și cum am venit din viitor, trecând peste barierele timpului și spațiului. De fiecare dată, la reîntoarcerea din Japonia, am nevoie de câteva zile pentru a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
pe alocuri ininteligibile.) Într-o scrisoare ulterioară, oarecum informat de proxima vizită a lui Eliade la Lund, în primăvara anului 1952, el își amintește de acest oraș al tinereții sale, unde Wikander avea să-l cunoască: „Nu veți face o escală la Uppsala? Acolo veți întâlni un public foarte interesant. Dacă la Lund (unde eu am studiat 2 semestre în anii ’21-’22) îi veți întâlni pe nordiștii K.G. Lunggren și Ivor Lindquist și pe germanistul Roth, vă rog să le
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
părerea colegilor mei -, tezaurizând pe parcurs emoțiile, care să explodeze la Lisabona într-un final apoteotic. Așa, mi-e teamă că vom instala încă de la debutul traseului nostru un background defavorizant, un termen de comparație pretențios, față de care priveliștile altor escale vor păli în strălucire. De la hotel în orașul vechi ajungi cu metroul - 100 escudos (0,50$), un tichet pentru două călătorii. Metroul e nou, ușor de folosit (doar patru linii) și foarte curat. Călătorii nu citesc absorbiți romane, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
palmieri înalți, spre punctul de destinație, cunoscut doar gazdelor noastre portugheze. Gândurile lor sunt nepătrunse (numai dacă nu-ți propui să le penetrezi telepatic), și în loc să mergem spre o zonă culturală a orașului, cum ne-am fi așteptat, facem o escală la țărmul Oceanului, într-un loc numit, foarte plastic, Boca del Inferno (Gura Infernului). Toată lumea se înghesuie să se fotografieze - o poză cu Atlanticul în fundal îi va impresiona cu siguranță pe cei de acasă. Eu mă aventurez pe faleza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
doar de obligațiile sale de „boss” al Expresului Literar. Nu e ușor să porți în cârcă acest statut (e chiar o treabă teribil de complicată, mai ales în ce privește coordonarea tuturor „verigilor” traseului - asta se vede foarte bine la a treia escală a Trenului!), Thomas o face însă cu o neștirbită bună dispoziție și cu o spontană autoironie (strategia omului inteligent), care îi ridică permanent cota la bursa simpatiilor „caravanei” scriitoricești. Vine în sfârșit și momentul când nerăbdarea noastră este răsplătită. Bucate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu înțeles, iar eu cu Vitalie comentăm malițios spectacolul sub privirile stupefiate ale lui Nicolae Prelipceanu, care spune ceva cu năduf, excedat și el de stângismul incurabil al francezilor. Asta e... Noroc că nu ține mult, e doar un potpuriu. Escalele muzicale sunt scurte. Sunt flatați, pe rând, grecii, turcii, germanii... Pasajul muzical consacrat românilor îl împărțim frățește cu ungurii - ce vreți, frontierele transparente ale muzicii! -, care și ei sunt convinși că se interpretează o melodie din folclorul lor. Urmează un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai multe străzi în toate direcțiile. De acum încolo și stilul minimalist, „industrial” al unor clădiri din rue de Paris - strada hotelului nostru - nu-mi pare lipsit de o anume frumusețe specifică, austeră. S-ar putea să avem, totuși, o escală reușită aici, la Lille. 16 iunie, vineri VASILE GÂRNEȚ: Un mic grup de scriitori din Trenul Literaturii - printre care și Andrei Bodiu - pleacă în dimineața asta la Bruxelles, pentru un program special, ce include și o vizită la Parlamentul European
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acestui secol, însă urletele microbiștilor în cutia difuzorului ne readuc brutal în realitățile frivole ale anului 2000. Lecția de istorie s-a terminat. A învins echipa lui Zidane cu 2 la 1. Înainte să ajungem la Lille, mai facem o escală într-un mic orășel flamand, unde luăm masa într-o piațetă (de fapt, un imaș verde, bine amenajat). Aici, suntem invitații speciali ai primarului, un bătrânel simpatic, cu veleități de poet. Bătrânul chiar ne citește, transfigurat de emoție, două poezii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de „suveica” organizatorilor, un fir indispensabil al desenului mistic. Până ajungem în Germania, trecem prin câteva orașe belgiene. Mai importante sunt Anvers și Liège. În Germania, prin Köln și Aahen - în acesta din urmă ar fi trebuit să avem o escală, conform hărții inițiale a traseului nostru. La fel a ieșit din calcule San-Sebastian, capitala Țării Bascilor, din motive de securitate, ni s-a spus. Germania văzută prin fereastra vagonului nu ține să ne impresioneze. Un amestec indistinct de Est și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ține un bețișor bine lustruit, un fel de totem. Probabil are un cult pentru spiritul păgân, care trăiește o revigorare în țara sa... La frontiera poloneză, grănicerii ne țin trenul în loc vreo jumătate de oră. Dincolo începe Rusia, iar prima escală e Kaliningradul (Königsbergul) - un alt „loc (rănit) al memoriei” germane. 24 iunie, sâmbătă Kaliningrad VITALIE CIOBANU: Intrăm pe teritoriul rus. Peisaj cunoscut, pe care îl revăd, după câteva săptămâni de Occident, cu o strângere de inimă. Au dispărut parcelele bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a colegului nostru. „Ce să facem cu ea?” VASILE GÂRNEȚ: Plecăm cu un sentiment de ușurare din Kaliningrad. Chiar și acei care se arătau cumva excedați de „ospitalitatea” rușilor - tarafuri, vodcă, matrioște etc. - conchid acum că a fost ca o „escală în timp”. Studenții ne ajută la bagaje, peronul gării e invadat din nou de rafale de marș militar. Aflat încă la hotel, prind un fragment dintr-un interviu TV al unei doamne pe nume Kalinina, din stafful organizatorilor, care declară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sunt de mult pregătite, locurile rezervate, autobuzele închiriate. La fiecare gară am savurat câte un „număr muzical”. Aici, la Riga, avem și concert, și cuvântări oficiale: Ministrul Culturii (o doamnă), primarul orașului și... Thomas, of course. În Est mai ales, escalele noastre capătă alura unui eveniment de proporții, care captează atenția oficialităților, a presei, a opiniei publice. Prezența unei caravane internaționale de scriitori le dă localnicilor reconfortanta senzație că sunt mai puțin excentrici, mai importanți decât s-au văzut vreodată... VASILE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de fanfare - ai zice, o încercare de a mușamaliza impresiile penibile ale sejurului ce ni s-a organizat pe Neva. În realitate, e singura formă a festivismului, se pare, cunoscută la nivel oficial în Rusia. În pofida vitezei și a lipsei escalelor de pe traseu, drumul îmi pare foarte lung până la Moscova. Îmi vine în memorie jurnalul/cartea lui Radișcev, Călătorie de la Petersburg la Moscova. E rândul nostru să facem acest voiaj într-o „ediție” a anului 2000, inedită. Urmăresc un timp peisajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
literatură? Cred însă că nu atât poziționarea sa în „tabloul elementelor” literare contează pentru un scriitor, cât această descătușare spirituală, mai ales într-un spațiu coercitiv cum e Rusia. VASILE GÂRNEȚ: Înainte de a trece frontiera în Polonia, am avut o escală la Brest, azi oraș în Belarus, unde ni s-a rezervat o altă (a câta?) întâmpinare cu orchestră. Și o masă frugală în una din sălile gării. După ce ascultăm, răbdători (n-ai cum să evadezi din scenariu!), un potpuriu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am dorit cu ardoare. Am intrat în Polonia, și senzația de libertate - mărturisită zgomotos - e unanimă. 11 iulie, marți Varșovia VITALIE CIOBANU: Cele câteva ore de drum până la Varșovia le petrecem în discuții pe marginea sejurului nostru la Minsk. Ultima escală în negurosul Est postsovietic a pus vârf impresiilor ce ni s-au acumulat, ca o stalactită, din ziua în care am ajuns la Kaliningrad. Între oroare și kitsch, o gamă largă de emoții, întrerupte circumstanțial de traversarea țărilor baltice, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]