881 matches
-
ani moartea și suferința nu au existat și oamenii rămâneau veșnic tineri 63. Dar când Yima a început să rostească minciuni, xhvarena-ui său 1-a părăsit și în cele din urmă el însuși a pierdut nemurirea 64. Un alt mit eshatologic, deși independent la început, a fost integrat de către teologia zoroastriană în mitologia lui Yima: Ahură Măzdă îl previne pe Yima că o iarnă de trei ani va nimici întreaga viață pe pământ, și îi cere sa construiască o incintă (vară
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Se înțelege totuși de ce s-a introdus Yima în acest scenariu mitologic despre sfârșitul lumii: el era regele fabulos al Vârstei de Aur, și în vara erau păstrate, mai exact "salvate", semințele unei umanități viitoare, gata să cunoască, după catastrofa eshatologică, existența paradisiacă a "începuturilor". O altă idee eshatologică vine să se adauge, aceea a învierii corpurilor. Credința pare destul de veche, dar ea este în mod expres proclamată în Yast, 19, 11 și 89 (cf. și Yt., 13, 129), care vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în acest scenariu mitologic despre sfârșitul lumii: el era regele fabulos al Vârstei de Aur, și în vara erau păstrate, mai exact "salvate", semințele unei umanități viitoare, gata să cunoască, după catastrofa eshatologică, existența paradisiacă a "începuturilor". O altă idee eshatologică vine să se adauge, aceea a învierii corpurilor. Credința pare destul de veche, dar ea este în mod expres proclamată în Yast, 19, 11 și 89 (cf. și Yt., 13, 129), care vorbește despre "învierea morților" în legătură cu venirea celui "Viu", adică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vorbește despre "învierea morților" în legătură cu venirea celui "Viu", adică a lui Saosyant anunțat de Zarathustra. Resurecția se încadrează deci în înnoirea finală, care implică, de altfel, judecata universală. Mai multe idei, dintre care unele destul de vechi, se articulează acumântr-o viziune eshatologică grandioasă: lumea, radical și complet reînnoită, reprezintă, în fond, o nouă Creație care nu va mai fi alterată de asaltul demonilor; învierea morților, recrearea efectivă a trupurilor, echivalează cu o cosmogonie, în virtutea paralelismului microcosm-ma-crocosm, concepție arhaică comună la mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
II, pp. 282 sq. 65 Videvdât, II, 20-32; cf. N. Soederblom, op. Cit., pp. 172 sq. Vezi și Bundahim, XXXIX, 14: Mcnok i Xrat, LXII, 15; G. Dumezil, op. Cit., II, pp. 247 sq. Zarathustra $i religia iraniană revelația "religiei" și înnoirea eshatologică 66. Dar, întrucât anul întruchipează totalitatea timpului cosmic, ultimele zece zile ale fiecărui an anticipează întrucâtva drama eshatologică. Este intervalul fabulos, în care sufletele se reîntorc pe pământ: un Yast (13: 49-52) îi invocă pe Fravasi 67 care circulă liber
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
XXXIX, 14: Mcnok i Xrat, LXII, 15; G. Dumezil, op. Cit., II, pp. 247 sq. Zarathustra $i religia iraniană revelația "religiei" și înnoirea eshatologică 66. Dar, întrucât anul întruchipează totalitatea timpului cosmic, ultimele zece zile ale fiecărui an anticipează întrucâtva drama eshatologică. Este intervalul fabulos, în care sufletele se reîntorc pe pământ: un Yast (13: 49-52) îi invocă pe Fravasi 67 care circulă liber în timpul ultimelor zece zile ale anului. Credința este universal răspândită, dar zoroastrienii, ca și alți teologi de dinainte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
crearea omului în aceste ultime zece zile ale anului; prin urmare, spiritele Fravasi sosesc pe pământ în momentul creării omului și revin la sfârșitul vremilor, în timpul învierii corpurilor 68. Textele târzii dezvoltă paralelismul între sărbătorile de Anul Nou și înnoirea eshatologică, în care va avea loc învierea. Cu prilejul fiecărui An Nou se primesc veșminte noi, tot astfel cum, la sfârșitul Vremii, Ohrrnazd le va da celor înviați veșminte strălucitoare 69. Așa cum am văzut (§ 104), înnoirea universală și învierea trupurilor vor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cum, la sfârșitul Vremii, Ohrrnazd le va da celor înviați veșminte strălucitoare 69. Așa cum am văzut (§ 104), înnoirea universală și învierea trupurilor vor avea loc, ca urmare a sacrificiului împlinit de către Saosyant, asistat sau nu de Ahură Măzdâ. Acest sacrificiu eshatologic repetă întrucâtva sacrificiul cosmogonic; de aceea, el este la fel de "creator". Resurecția și corolarul ei, indcstructibilitatea corpurilor, reprezintă o dezvoltare îndrăzneață a gândirii eshatologice a lui Zarathustra; e vorba, în fond, de o nouă concepție a nemuririi 70. 66 Cf. M.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
avea loc, ca urmare a sacrificiului împlinit de către Saosyant, asistat sau nu de Ahură Măzdâ. Acest sacrificiu eshatologic repetă întrucâtva sacrificiul cosmogonic; de aceea, el este la fel de "creator". Resurecția și corolarul ei, indcstructibilitatea corpurilor, reprezintă o dezvoltare îndrăzneață a gândirii eshatologice a lui Zarathustra; e vorba, în fond, de o nouă concepție a nemuririi 70. 66 Cf. M. Mole, Culte, mythe et cosmologie, p. 120. 67 Fravasi sunt sufletele celor drepți și în același timp arhetipurile lor celeste, în calitate de "îngeri păzitori
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
precizat când, și în ce împrejurări, riturile secrete și inițiatice dionysiace și-au asumat funcția specifică a religiei Misterelor. Savanți de vază (M. Nilsson, A.-J. Festugiere) contestă existența unui mister dionysiac, pentru motivul că lipsesc referințe precise cu privire la speranța eshatologică. Dar mai ales pentru epoca veche, cunoaștem foarte puțin despre riturile secrete, ca să nu mai vorbim de semnificația lor ezoterică (ce, cu siguranță, a trebuit să existe, din moment ce semnificațiile ezoterice ale riturilor secrete și inițiatice sunt atestate în întreaga lume
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu mai vorbim de semnificația lor ezoterică (ce, cu siguranță, a trebuit să existe, din moment ce semnificațiile ezoterice ale riturilor secrete și inițiatice sunt atestate în întreaga lume, la toate nivelurile de cultură). În plus, nu trebuie să limităm morfologia speranței eshatologice la expresiile cu care ne-au familiarizat orfismul ori misterele epocii elenistice. Ocultarea și epifania lui Dionysos, coborârile sale în Infern (comparabile cu o moarte urmată de o resurecție) și, mai ales, cultul lui Dionysos-copil19, cu rituri celebrând "trezirea" sa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
unui mister ("Am scăpat de rău!"). Desigur, Bacchantele nu vorbesc despre nemurire; totuși, comuniunea, chiar provizorie cu zeul, nu era fără consecințe pentru condiția post-mortem a lui bacchos. Prezența lui Dionysos în Misterele de la Eleusis lasă să se presupună semnificația eshatologică cel puțin a unor experiențe orgiastice. Dar pornind mai ales de la Dionysos-Zagreus se precizează caracterul "misteric" al cultului. Mitul dezmembrării copilului Dionysos-Zagreus ne este cunoscut mai ales prin intermediul autorilor creștini 20. Cum era de așteptat, ei îl prezintă evhemerizat, incomplet
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ritualuri, secrete și inițiatice, s-au transformat ajungând Mistere. Cel puțin indirect, orfismul este îndatorat tradițiilor dionysiace. JMai mult decât oricare alt olympian, acest zeu tânăr n-a încetat să le dăruiască fidelilor săi noi epifanii, mesaje neprevăzute și speranțe eshatologice. J 27 Ditirambul, "cântec menit, cu prilejul sacrificării unei victime, să producă extazul colectiv, cu ajutorul unor mișcări ritmice, precum și aclamații și țipete rituale, a pututexact în epoca (secolele VI1-VI) în care se dezvoltă în lumea greacă marele lirism coral - să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
creație permite participarea umană la viață divinului, în același timp amânându-i pururea finalizarea. Totuși, trebuie sa subliniem că prin utilizarea cuvântului „amânare” nu se dorește implicarea vreunei conotații a „différance”-ului lui Derrida. Ci se dorește a conota un eshatologic „deja și nu încă”. Într-adevăr, o calitate eshatologica, ce asigură claritatea conceptuală: vorbim despre amânarea eternă a cunoașterii depline de Dumnezeu, nu de amânarea atingerii scopului; divinul poate fi „atins” prin darul revelației primit de la Dumnezeu, dar întotdeauna înnoit
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
timp amânându-i pururea finalizarea. Totuși, trebuie sa subliniem că prin utilizarea cuvântului „amânare” nu se dorește implicarea vreunei conotații a „différance”-ului lui Derrida. Ci se dorește a conota un eshatologic „deja și nu încă”. Într-adevăr, o calitate eshatologica, ce asigură claritatea conceptuală: vorbim despre amânarea eternă a cunoașterii depline de Dumnezeu, nu de amânarea atingerii scopului; divinul poate fi „atins” prin darul revelației primit de la Dumnezeu, dar întotdeauna înnoit și, totuși, niciodată epuizat 3. Pentru Sfanțul Grigorie, extensiunea
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
unui reformator social. Dar aceste parabole nu condamnă bogăția în sine, ci pe bogații lipsiți de credință și de milă. Dacă Iisus nu a suprimat sărăcia și nu a cerut înlăturarea ei generală este pentru că El privea lumea din perspectiva eshatologică, adică cea a veșniciei. El avea în vedere împărăția cerurilor. De aceea casa, proprietatea, bogăția sunt considerate nu ca fiind un scop în sine, ci o necesitate a existenței pământene. Parabola talanților și aceea a lucrătorilor viei sunt ilustrative în
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
pe moment în fața puterii imperiale, ei câștigau pe termen lung grație unui dublu sprijin: cel al umaniștilor ce mențineau libertatea spiritului și, mai cu seamă, cel al monahilor și al poporului pe care aceștia îl antrenau și care mențineau libertatea eshatologică a Duhului. Structura acestei societăți nefracturate era deci realmente bipolară" (Clement, 2002, p. 499). Interesul demersului științific pe care-l realizăm în această lucrare nu este acela de a trata subiectiv un punct care a devenit extrem de sensibil: relația dintre
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ei!) și cu casa Veronicăi Micle XE "Micle, Veronica" . Acum lucrurile se mai clarifică puțin pentru tine, deși nu știi încă exact când se va pleca în Israel - dacă se va mai pleca vreodată. Parcă detectez un fel de angoasă eshatologică aici... Toată această plecare este cumva abstractă, deși devine tot mai personală; pe măsură ce afli mai multe despre spațiu - ținta plecării, Israelul, capătă o oarecare materialitate, cel puțin grație imaginilor mișcătoare din jurnalul cinematografic -, devii tot mai nesigur în privința timpului. Pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
care vreau să le tratez; în versiunea lungă a cărții bazate pe Conferințele Culianu o să scriu despre axis mundi, despre stâlpul cosmologic. El se găsește în Talmud, dar nu e atât de vizibil în Cabala. Cabala are altceva, mitic și eshatologic, care este de fapt exact inversul. Cabala se duce în direcția inversă. Talmudul este cosmologic. Și Cabala este într-un fel mitică și eshatologică. Toate procesele astea nu sunt așa de simple: te duci de la o viziune cazuistică la o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
găsește în Talmud, dar nu e atât de vizibil în Cabala. Cabala are altceva, mitic și eshatologic, care este de fapt exact inversul. Cabala se duce în direcția inversă. Talmudul este cosmologic. Și Cabala este într-un fel mitică și eshatologică. Toate procesele astea nu sunt așa de simple: te duci de la o viziune cazuistică la o viziune cosmologică, te duci de la o viziune cosmologică la una eshatologică, totul trebuie regândit într-un fel fundamental. Dar cred că pentru Eliade XE
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
direcția inversă. Talmudul este cosmologic. Și Cabala este într-un fel mitică și eshatologică. Toate procesele astea nu sunt așa de simple: te duci de la o viziune cazuistică la o viziune cosmologică, te duci de la o viziune cosmologică la una eshatologică, totul trebuie regândit într-un fel fundamental. Dar cred că pentru Eliade XE "Eliade, Mircea" era prea târziu. Nu știu de ce s-a oprit; el a înțeles ceva, dar înțelegerea nu a fost așa de profundă ca să se oprească și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
mai mult sau mai puțin limpede sub regimul mitologiei păgâne, în schimb suferința din lume e atât de adânc simțită de ființa omenească de pretutindeni și de oricând încât, chiar dacă paradisul n-ar fi o amintire divină și o nădejde eshatologică, nefericirea și groaza morții ar fi dat bici imaginației să-l născocească. Sentimentul paradisiac e ca simțul sănătății, ca simțul vieții și ca simțul sfințeniei. Nimeni nu prețuiește sănătatea mai adânc decât în boală; nimeni nu prețuiește viața mai puternic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o parte, puterea politică, substanțializată și puțin sacralizată, și, pe de altă parte, pretinde pentru Biserică o poziție specială. Aceasta, autonomă în principiu în misiunea sa spirituală, este redusă în anumite privințe la rolul de servitoare a puterii seculare. Perspectiva eshatologică proprie creștinismului primar pare să se șteargă din acest model ideal; ea se refugiază în cultul liturgic și în monahism. Puterea politică utilizează religia și puterea religioasă nu are decât un raport îndepărtat cu independența creștină față de puterea politică se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de sentimente mai puțin pure și mai puțin religioase"4, Nae Ionescu le propunea creștinismul asocial, liturgic, "orientat în întregime spre viața de dincolo, în care împărăția lui Dumnezeu se realiza abia la sfârșitul lumii, printr-un fel de catastrofă eshatologică a cosmosului întreg". Prin urmare, metodei studenților de liberă alegere și interpretare a textelor, filosoful le contrapunea metoda aspră a disciplinei bisericești; cu alte cuvinte, spiritul Predaniei, al Sfintei Tradiții a Ecclesiei se opunea peremptoriu spiritului evanghelizării protestante; meditațiilor eminamente
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de bună seamă. Mircea Vulcănescu regăsește o "unitate tipică a Apusului", dincolo de orice diferențe interconfesionale (catolice sau protestante) la nivelul a două planuri majore: 1) propensiunea spre o actualizare a trăirii umane religioase în istorie conduce, invariabil, la pierderea sentimentului eshatologic, ființa umană acomodându-și țelul firesc cu veacul în care trăiește; 2) dimpotrivă, Răsăritul ortodox, neconsumat de împlinirea sa în actualiate, așteaptă realizarea desăvârșită a tuturor lucrurilor în participarea făgăduită la sfârșitul veacurilor 7. Pornind de la diferența tipologică (cea dintre
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]