880 matches
-
naționale este faptul că prima se axează preponderent pe un moment fondator negativ, Holocaustul fiind evenimentul traumatic ce stă la baza memoriei și identității europene; ii) a doua coordonată ține nu atât de conținut cât este dată de existența unui ethos european al aducerii aminte înlăuntrul căruia rezidă imperativul moral al "politicii regretului" (Nienass, 2013). Politica românească a regretului. Restructurări ale memoriei naționale. Statul român s-a racordat cu întârziere la noua cultură europeană a căinței, exprimându-și regretele formale prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
tranziție paradigmatică dinspre o memorie eroic-celebrativă a trecutului național monumentalizat către o memorie reflexivă post-eroică a unui trecut național deglorificat. Intrarea memoriei istorice românești în condiția postnaționalistă este parte a unui proces mai amplu de reconstrucție identitară pe aliniamentele unui ethos postnaționalist. Această vastă transformare consistă într-o serie de deplasări discursive simultane, pe care le vom despleti din totul organic în care sunt legate din rațiuni strict analitice. După cum se va vedea, ele sunt liniile de forță și dimensiunile constitutive
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aceste mutații petrecute în conținutul semantic al noțiunii de "bun cetățean" se repercutează și asupra identității sociale a indivizilor, care este supusă unei masive revizuiri. Cetățenia activă, angajamentul civic, participarea politică, raționalismul critic anti-autoritarian și responsabilitatea socială promovate de noul ethos democratic au condus ineluctabil înspre o radicală reconstrucție identitară a cărei victimă colaterală este tocmai identificarea exclusivă a individului cu statul națiune. Idealul de democrație deliberativă cosmopolită încarnat în comunitatea politică transnațională a Uniunii Europene favorizează un simț identitar postnațional
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de apartenență, dincolo de care nu se poate extinde solidaritatea socială (R. Emerson citat de Geertz, 1994, p. 29). Către sfârșitul secolului al XIX-lea, într-un context marcat de o acerbă competiție interstatală, pedagogii națiunii au denunțat în termeni apodictici ethosul umanitarianist ca un atentat la adresa ființării statului- națiune românesc. Chiar și pedagogia comunistă, în pofida retoricii "internaționalismului proletar" și a solidarității transnaționale a oamenilor muncii, dădea glas unui limbaj dublu orwellian, întrucât a continuat să mențină și chiar să întărească granițele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Mai mult, însăși ideea de "comisie a adevărului" trebuie supusă unei scrutări critice intense, întrucât ideea de fixare oficială și definitivă a adevărului științific în general și istoric în cazul de față de către o comisie aprobată statal este străină de ethosul științei, codificat în ceea ce a ajuns să se numească "normele mertoniene": comunalism, universalism, dezinteres, scepticism organizat (Merton, 1973). Ideea fixării adevărurilor definitive și apodictice este complet străină spiritului epistemic al științei. Încă de la C.S. Peirce s-au impus în carta
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în revistă. Cu o mică observație: o scurtă cronică de identificare a persoanelor din fiecare fotomontaj ar fi necesară pentru a servi nepoților și strănepoților noștri când vor răsfoi peste ani revista în cauză. * Pădurenii Pădurenii, publicație a Asociației Culturale “Ethos” Pădurenii, cu un cuprins pe măsură: Invitație de primar Temistocle Diaconu; originea și evoluția așezărilor din comuna Pădureni, extras din volumul apărut la Editura Performantica Iași, 2005, de prof. Adriana Bubulac; “Reveniri” de dr.Aurelia Cosma; “Oameni care au fost
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sunt neapărat de condamnat; dobîndite printr-o muncă onestă, bunurile materiale atestă voința lui Dumnezeu. A munci întruna, nu pentru a profita de bunurile pămîntene, ci pentru a îndeplini voința divină: Max Weber vede în viziunea calvinistă asupra lumii un "ethos" care a favorizat în mod considerabil dezvoltarea capitalismului 90. În 16 secole, creștinismul a trecut de la "individul în afara lumii" la "individul în lume". Chiar dacă e condusă de indivizi care se declară în marea lor majoritate creștini, lumea modernă nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
la „Universul literar” și la „Curentul liber”, colaborează aproape la toate revistele politice și culturale ale exilului românesc, de la „Caete de dor” la „Îndreptar” și „Cuvântul în exil”, de la „România” din New York la „Destin” din Madrid, de la „Ființa românească” și „Ethos” la „Limite” și „Buna Vestire”. Între 1954 și 1957 activează ca redactor al publicației româno-italiene „România”, apărută la Roma. Din 1962 până la sfârșitul vieții îngrijește redacțional „Revista scriitorilor români”, periodic tipărit la München sub egida Societății Academice Române. Prezența lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288937_a_290266]
-
realizări ale unei comunități, cele admirate îndeobște de membrii cei mai educați, sofisticați și inteligenți ai societății. În fine, cuvîntul cultură mai indică producțiile și creațiile ideale și spirituale ale unei societăți, arta și literatura, religia și filozofia, valorile, normele, ethosul, aspirațiile și imaginația care conturează marile orientări ale societății, stilul și forma societății ca întreg - însă fără practicile ei materiale comune și concrete". Dintre acestea va apela în următoarele capitole la o combinație dintre definiția a doua și a treia
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
tăgăduind importanța ideilor. Oricum, o credință trebuie să fie prezentă. Altfel, chiar și succesele politice aparent cele mai mari vor sta cu adevărat - lucru perfect îndreptățit - sub blestemul nimicniciei creației". În temeiul acestui adevăr sociologul consideră necesar de a discuta "ethosul" politicii privite ca o "cauză". Și atenționează: etica poate juca un rol extrem de funest din punct de vedere moral! Pentru a se face înțeles apelează la cîteva exemple ilustrative, ce se merită citate: "Nu rareori se întîmplă ca un bărbat
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Bi-national State: The Wolf Shall Dwell with the Lamb", Uri Avnery notă: "There is no chance at all that the present, post-holocaust, Israeli generation, or its successor, will accept this [bi-national] solution, which conflicts absolutely with the myth and the ethos of Israel. The aim of the founders of the State of Israel was that the Jews - or a part of them - could at last take their destiny into their own hands. A bi-national state means the abandonment of this aim
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
corp comun, intercondiționate de principiul mărturisirii ca formă de cunoaștere 4. Însă oricare ar fi circuitul confesiunii (dinspre mărturisire Înspre viață sau dinspre viață spre mărturisire), ea dobândește o funcție ethopoietică 5: o modalitate, un operator al transformării adevărului În ethos. Desigur, prin adevăr Înțelegem transcrierea veridică a realului: aflându-ne În câmpul de acțiune al mecanismelor de creație literară, semnificațiile nu se restrâng neapărat la zona eticului. Larg răspânditele hypòmnemata nu diferă, din punct de vedere tehnic, de modernele jurnale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lase urme", după ce a creat Universul, în 4004 î.e.n. (Denness 1988; cf. Nature 1989). Scheibe (1980:16) afirmă că: Privită în contextul moștenirii noastre animale și culturale, obligația morală de a spune întotdeauna "adevărul" trebuie considerată o recentă achiziție a ethos-ului nostru. Teoria lui Scheibe este susținută de Arendt (1968:232) care spune că nici una dintre religiile principale, cu excepția zoroastrismului, nu includeau minciuna, spre deosebire de "mărturia falsă", în catalogul lor de păcate grave, și că numai odată cu apariția puritanismului și a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Lawrence; William, Kristol (2003), The War Over Iraq: Saddam’s Tyranny and America’s Mission, Encounter Books, San Francisco. Kaplan, Morton (1957), System and Process in International Relations, Wiley, New York. Kaplan, Robert (2002), Warrior Politics: Why Leadership Demands a Pagan Ethos, Vintage Books, New York. Katz, Mark N. (1991), „Superpower conflict resolution: Lessons for the future”, The Annals of the American Academy, nr. 518, pp. 177-187. Katzenstein, Peter (ed.) (1996), The Culture of National Security. Norms and Identity in World Politics, Columbia
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
seria completă de manuale de limba latină pentru cursurile de gimnaziu și liceu, publicate în colaborare cu Al. Graur, în 1935-1936. Dacă prezența în presa interbelică („Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Favonius”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Jurnalul literar”, „Însemnări ieșene”, „Ethos” ș.a.) prelungește preocupările clasicistului, intrarea pe făgașul publicisticii politice - în 1945 B. acceptă să ia conducerea ziarului „Moldova liberă” -, ca și alte câteva atitudini conjuncturale, excesive și nedrepte față de confrați, i-au pecetluit ultimul deceniu de viață. Vremea a vrut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
Center for Comparative and International Studies, ETH Zurich and University of Zürich, în Living Reviews in Democracy (2009), http://www.living reviews.org/lrd-2009-5. Williamson, Timothy, The Philosophy of Philosophy, Blackwell, Malden, 2007. Wolff, Jonathan, "Fairness, Respect, and the Egalitarian Ethos", în Philosophy & Public Affairs 27 (1998), pp. 97-122. Young, Iris Marion, Justice and the Politics of Difference, Princeton University Press, Princeton, 1991. Zuolo, Federico, "Realism and Idealism", în A Companion to Political Philosophy. Methods, Tools, Topics, (ed.) Antonella Besussi. Ashgate
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Ronald Dworkin, Is Democracy Possible Here? Principles for a New Political Debate (Princeton University Press, Princeton, 2006) sau Ronald Dworkin, Justice for Hedgehogs (Belknap Press, Cambridge & Londra, 2011). 23 Precum în argumentările din Jonathan Wolff, "Fairness, Respect, and the Egalitarian Ethos", în Philosophy & Public Affairs 27 (1998), pp. 97-122, Elizabeth Anderson, "What Is the Point of Equality?", în Ethics 109, 2 (1999), pp. 287-337, G. A. Cohen, If You're an Egalitarian, How Come You're So Rich? (Harvard University Press
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Ovidiu Papadima, „Urcuș”, G, 1937, 3; G. Călinescu, „Urcuș”, ALA, 1937, 862; Cioculescu, Aspecte, 147-149; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 94-95; Munteanu, Panorama, 123-126; Streinu, Pagini, II, 32-49, III, 193-233; Vrabie, Gândirismul, 155-157, 200-203, 218-226, 300-301; Alexandru Busuioceanu, Poeții „Gândirii”, „Ethos”, 1941, 1; Călinescu, Ist. lit. (1941), 797-800, Ist. lit (1982), 881-884; Virgil Carianopol, Cu poetul V. Voiculescu (interviu), RL, 1970, 31; [V. Voiculescu], G, 1943, 7 (semnează Nichifor Crainic, Ion Pillat, N. I. Herescu, Ovidiu Papadima, Pan M. Vizirescu ș.a.); Pillat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
de aventuri publicistico-literare să le ia și pe acestea, cândva, în considerație, fără nici o supralicitare. A fost repus recent în circulație și un text al lui N. Steinhardt, publicat tot clandestin, sub pseudonimul Nicolae Niculescu: Secretul Scrisorii Pierdute, în revista Ethos de la Paris, în 1985, condusă de V. Ierunca 15. Avem motive să credem că astfel de dezvăluiri vor continua. 5. Și mai neobișnuite evocate în acest cadru exclusiv sub emblema unor (cum să le spunem?) efectiv riscate, periculoase chiar, escapade
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
metafizic al Țării Românești. „Prolegomenele” sunt concepute ca un „discurs filosofic” adresat națiunii la redobândirea conștiinței de sine. Procesul fenomenologic este urmărit și descifrat pe un parcurs spiritual ce evoluează „de la etnic la cultural”, iar mai apoi „de la cultural la ethos”, descriind tipurile de conștiință națională - istorică, organică, socială, spirituală (axiologică) și ontologică - în raport cu motivul originii, al statului și al destinului românesc. Exemplificarea și analiza aserțiunilor teoretice se modulează, ca și la Blaga, pe trunchiul creației folclorice și al tradiției anonime
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
al corupției, se plictisește să ceară iertare. Devine impermeabil la profeția iertării. Aceasta înseamnă că în omul corupt sunt compromise condițiile de bază, dintre care tocmai prima este cea a recunoașterii propriei stări care a condus corupția la habitat sau ethos. De aceea, Papa Francisc încearcă să dea de înțeles că iertarea riscă să devină o cale întreruptă pentru omul corupt. E nevoie de ceva în plus: convertirea, în dublul său sens, „cotitură de viață” și „schimbare existențială”. Atunci va fi
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
se transformă în „formă de viață”. Corupția ca rău obișnuit indică tocmai această devenire, în persoană, a unei dispoziții de durată, uzuală, astfel încât plăsmuiește un om corupt. Dar în această dispoziție de durată, corupția sfârșește prin a deveni un adevărat ethos, adică formează o ambianță culturală ce creează cutume, cu criterii de viață și de evaluare, produce o adevărată formă de comunicare și de interacțiune, cu metode și practici specifice. E suficient să citim cronicile jurnalistice în care sunt povestite diferitele
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
alt exemplu în ceea ce privește lipsa unei înțelegeri unitare a acestui cuplu terminologic este oferit de The Routledge Critical Dictionary of Postmodern Thought, în care postmodernitatea este prezentată ca descriind "situația culturală pe care tocmai o trăim, în zorii colapsului modernității ca ethos cultural"138, iar postmodernismul drept "o mișcare culturală cuprinzătoare care adoptă o atitudine sceptică în legătură cu multe dintre principiile și asumpțiile care au pus temelia gândirii occidentale și a vieții sociale în ultimele secole"139. Din câte se poate lesne observa
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
contradictoriu al postmodernismului, ce se eschivează de la o definiție. Astfel, dacă rubricile care aparțin modernismului conțin concepte precum urbanism, tehnologizare, dezumanizare, experimentalism, rubricile postmoderne sunt completate cu termeni precum orașul și satul global, noile media, antielitism, antiautoritarism, ironie radicală, postumanism, ethos postexistențial, antiformalism, simultaneitate etc. De asemenea, aceste aranjări sunt îmbogățite și de "lista" opozitivă a trăsăturilor modernismului și ale postmodernismului 188 din Toward a Concept of Postmodernism, care opune sinteza modernă antitezei postmoderne, distanțarea participării, perfecțiunea epuizării, scopul jocului, metafizica
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care provine din eforturile teoretice întreprinse de Mihail Bahtin, pentru care carnavalul reprezenta o modalitate de a atrage atenția asupra alterității, a diferențelor și a faptului că rolurile sociale nu sunt predeterminate natural, ci sunt produse cultural, carnavalescul postmodern subliniază "ethosul comic sau absurd al postmodernismului"222, pasiunea sa pentru polifonie, deformări lingvistice și chiar pentru grotesc sau monstruos. Bahtin considera această trăsătură ca fiind specifică textelor premoderne; putem, așadar, încă o dată remarca modul în care postmodernismul conversează cu trecutul și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]