1,259 matches
-
ar-tificial. Le creează în eprubetă, după care, în loc să le dezvolte creativ, să le adâncească, le rulează într-un mod foarte obositor pentru cititor. Ingineria textuală, la care se apelează încă din debutul romanului, marchează vizibil Zmeura de câmpie. La considerațiunile etimologice se adaugă capitolul amintirilor din război, fie ele inventate ori recuperate. De pe un culoar trecem pe altul, printr-un switch al prozatorului care a găsit această soluție convenabilă: să se refugieze după discursurile-stas ale personajelor. Când nu este etimologie, e
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
familia sa lexicală (a gofra, gofrat, gofraj). Dicționarele care înregistrează substantivul napolitană (uneori în același articol cu adjectivul napolitan, ca în Noul dicționar universal, 2006) indică un etimon francez: napolitaine. În DEX (și în Dicționarul explicativ ilustrat, DEXI, 2007), explicația etimologică este o trimitere la sintagma ștrancheț napolitaine. Numai că, în franceză, tranche napolitaine este denumirea unei înghețate (Petit Robert, 1991). În Amintirile unui poet decadent, Al. Obedenaru evocă atmosfera de pe la 1870, când „doamnele din înalta societate își luau foarte tacticos
Napolitane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5769_a_7094]
-
sîmțîtoare,/ Ce vă leagă, vă unește far‘ de nici o sîlnicie/ Și vă dă în viața asta altă viață și mai vie./ Am iubit și cunosc gustul dragostei peste măsură,/ Ascultați, că vă grăiește amoriul prin a mea gură. Dubla figură etimologică de mai sus nu e întîmplătoare: surprinzător, Conachi a utilizat de mai multe ori figura etimologică, dovedind că latențele lui poetice erau totuși considerabile, din moment ce îl ridicau la nivele înalte de figurație. Conachi a avut parte de o posteritate contradictorie
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
altă viață și mai vie./ Am iubit și cunosc gustul dragostei peste măsură,/ Ascultați, că vă grăiește amoriul prin a mea gură. Dubla figură etimologică de mai sus nu e întîmplătoare: surprinzător, Conachi a utilizat de mai multe ori figura etimologică, dovedind că latențele lui poetice erau totuși considerabile, din moment ce îl ridicau la nivele înalte de figurație. Conachi a avut parte de o posteritate contradictorie. Publicul a simțit încă de la primele sale poezii că un nou instrument de exprimare fusese inventat
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
asistă la o sumă de prestidigitații aiuritoare. Bustul reginei Nefertiti, nu demult furat de la Luvru, reapare în locul trofeului celei mai importante competiții de tenis. Asta în timp ce din Muzeul imperial tocmai dispăruse o prețioasă Salieră executată de Benvenuto Cellini. (Interesant jocul etimologic, care spune multe despre estetismul mizelor lui Florin Manolescu: în locul acestei piese renascentiste e așezat un disc de patefon conținând o operă a lui Antonio Salieri.) Iată cum apare, descris de un ochi care nu iartă nimic, straniul autor al
Farmecul discret al filologiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7218_a_8543]
-
motiv ceea ce face Alexandru Niculescu este o necuviință ce iese din cadrul protocolului în care s-a mișcat toată viața. Mai precis, autorul vrea să facă alpinism cînd toată viața a făcut speologie. Cine s-a tîrît prin cotloane și văgăuni etimologice, comparînd idioame și semnalînd filiații fonetice, nu se cațără pe versanți și nu privește panorame istorice. Alexandru Niculescu vrea să creeze perspective umane cu mijloace de văgăună, urmarea fiind o proză stuporoasă prin lividitatea ei cadaverică. Ce recomandă o autobiografie
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
forme umane de a concepe ceva non-uman, așadar biete încercări de a gîndi în van de negînditul. Cuvîntul "idol" nu trebuie luat aici în sensul idolatru, ca formă ilicită de prețuire a făpturii în locul creatorului, ci mai curînd în sensul etimologic: idolul (eidolon) e forma sensibilă prin care oamenii își reprezintă elementul divin. În acest caz, idolii pot fi reprezentați de icoane, și atunci avem de-a face cu butaforia simbolică a cultului religios, sau pot fi descriși cu ajutorul noțiunilor, și
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
eseuri) sunt străbătute de obsesia numelui uitat. Are, de copil, fascinația cuvintelor. Fără îndoială, poate fi fructuoasă o stare de veghe în fața limbii, o conștientizare repetată a faptului că dincolo de rostirea simplă și grăbită a unui cuvânt există un zvon etimologic care poate adânci sensurile și înmulți valențele (cuvânt extrem de frecvent în cele două volume) comunicării. Fântâneru duce, însă, lucrurile atât de departe, încât înțelegerea nu mai e posibilă, cuvintele încremenesc, se anchilozează. În urmărirea halucinată a „spiritului numelui uitat”, scandează
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
și de multe alte limbi europene. Până să apară noua ediție din DOOM, dicționarele noastre moderne indicau ca formă standard doar pe pronostic, față de care prognostic era considerat o variantă învechită. Această limitare se asocia, în DEX, cu restrângerea explicației etimologice la o singură sursă: franceza. De altfel, o aducere la zi cam grăbită, în ediția revăzută din 2009, face ca forma prognóstic să fie în continuare explicată exclusiv prin cuvântul francez pronostic. De fapt, cuvântul în discuție e surprinzător de
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
actuală între adjectivul pronostique și substantivul pronostic, a existat, până târziu, o ezitare între formele (simplificate fonetic) cu n și cele (etimologizante) cu gn. Forma prognóstic reflectă așadar o etimologie multiplă și o istorie îndelungată și indică mai clar legătura etimologică cu prognoză și paralelismul cu diagnostic. Persistența sa în limbajul medical e un fapt cert, iar punerea în circulația mai largă prin mass-media contribuie parțial la tendința mai generală de a reface cultismele internaționale după un model etimologizant, îndepărtându-le
Pronostíc și prognóstic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5522_a_6847]
-
Pentru a recapitula, panacot pare a însemna deopotrivă: 1) înghesuială; 2) mijloc de transport în comun; 3) furt; 4) hoț de buzunare; 5) portofel - denumind deci, pe rînd, mai multe dintre elementele esențiale ale unui anume tip de furt. Ipotezele etimologice și asupra evoluției semantice sînt în asemenea cazuri riscante și fragile. Mi se pare însă posibilă regăsirea unui fir. La urma urmei, panacot și panacotar sînt forme deja înregistrate în dicționarele românești: în DLR apar ambele, ca variante pentru panacod
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
sau panacot) e "scîndura... pe care se așază bucățile de aluat înainte de a fi introduse în cuptor", desemnînd și o "formă, tipar pentru aluat", iar panacodar (sau panacotar) este un "brutar care lucrează cu panacodul". (Dacă această ipoteză de traseu etimologic e adevărată, și dacă sursa indicată de DLR pentru panacot - din neogreacă - e cea reală, atunci panacotarul ar fi înrudit de departe cu pinacoteca). E tentantă asimilarea brutarului care introduce și scoate pîinea din cuptor cu operația hoțului care extrage
"Panacot" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16034_a_17359]
-
oao oul, îl lasă în apă” (Floarea Darurilor, 1680). Denumirea științifică latină, preluată din grecește, a struțului este chiar Struthio camelus; ea circula deja în latina medievală. S-a arătat de altfel că în Istoria sa Cantemir dezvoltă o figură etimologică, pornind de la nume pentru a reinterpreta realitatea (căci numele e „făclia și lumina a ființii lucrurilor”). Numele compus este interpretat ca dovadă a unei realități hibride: Strutocamila e „himera jiganiilor, irmafroditul pasirilor”, „pasirea dobitocită și vita păsărită”, identificată cu Mihai
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
incompatibile”. Forma actuală nu-i aparține, totuși, lui Cantemir: strutocamila devine struțocămilă doar la comentatori. În ciuda precizărilor repetate ale unor filologi (a se vedea, recent, explicațiile lui Andrei Cornea din Cuvintelnic fără frontiere), mulți cititori și comentatori au luat figura etimologică a lui Cantemir drept o creație lexicală personală, invenție pură a unei ființe fantastice, hibride. Chiar în notele ediției din 1973 (Istoria ieroglifică, Editura Academiei), se vorbește de „Struțocămilă care era și struț și cămilă, o minune a naturii” (p.
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
termenului tupeu: tupeist și tupeistic; lipsește doar tupeism, cam la fel de des folosit de vorbitorii de azi și bine atestat pe internet („recital de tupeism”, Gândul, 21.06.2006). Pentru a evita confuzia sau pur și simplu pentru că nu stabilesc legătura etimologică, unele anunțuri recente recurg, pentru sensul „șuviță de păr”, la forma franceză: „Import și distribuție extensii de păr natural 100%, peruci, toupet, accesorii și consumabile” (ileen.ro). Cu tupeu și tupeu de... sunt construcții foarte frecvente azi: internetul oferă mii
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]
-
oricărui profesor de specialități de a-și replica personalitatea, de a se prelungi în discipoli, de a face, cu alte cuvinte, școală. Exilat între viitorii muzeografi, istorici și critici ai artei, el făcea mai curînd educație unor amatori, în sensul etimologic al cuvîntului, decît participa la construcția unor creatori, așa cum orice artist și-ar fi dorit-o și ar fi meritat-o. Avîndu-l eu însumi profesor, nu mi-am dat seama nici în perioada studenției, după cum nu pot realiza nici astăzi
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
tomul X, partea a 3-a, 1990) prin legătura cu locuțiunea pînă la sînge - "pînă cînd țîșnește sîngele; prin extensie foarte tare, foarte mult"; acțiunile verbelor de bază determinate de această locuțiune sînt de tip violent: bătăi, pișcături, mușcături. Explicația etimologică se reflectă deja în DLRM (1958), într-o definiție cam exagerat negativă - "drastic, pînă la distrugere" - pusă în legătură cu expresiile a bate (sau a zgîria) pînă la sînge - "pînă cînd curge sînge". Definiția e reluată în DEX (1996): "extrem de aspru, de
"La sînge" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16769_a_18094]
-
before"), cu (= "see you"), ruok (= "are you O.K.?"), 2l8 (= "too late") etc. Procedeul e la modă, din cîte știu, și în stilurile de chat în alte limbi, dar produce rezultatele cele mai complicate și mai spectaculoase în cazul ortografiilor etimologice. O altă trăsătură - grafică, nelegată de oralitate - e apariția majusculelor în interiorul cuvintelor compuse prin contopire, eventual din trunchiere: AltaVista, CompuServe - extinsă de la numele tehnice și comerciale la pseudonimele utilizatorilor. Analizînd mai multe schimburi de "replici", de mesaje scrise, David Crystal
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
le emite în prefață cu intenția explicită de a-și delecta și cultiva cititorii -, se produce, pe nesimțite aproape, pătrunderea într-un Babel culinar. De la prima pagină, Sanda Nițescu îmbină savuros și inspirat informația cu divertismentul ,literar" (în chiar sensul etimologic al primului termen, distrăgând, prin scurte divagații și asocieri de idei, atenția cititorului de la stricta consultare a listei sau degustare a bucatelor din farfurie). Ioana Pârvulescu surprinde de altfel în scurta prefață la carte, respectarea întru totul de către autoare a
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
o expresie să se constituie pornind de la o situație minoră, marginală; înainte de a presupune un proces complex de evoluție semantică, e de folos să cunoaștem cît mai multe detalii de viață cotidiană din mediile argotizante. În cazul de față, soluția etimologică - posibilitatea ca termenul interval să intre în expresia citată - vine aproape cu certitudine din limbajul închisorilor. Intervalul pe care poți ieși nu este o noțiune abstract filosofică, ci una extrem de concretă: spațiul dintre paturi, din dormitoarele camerelor comune. Acțiunea cea
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
glosată: "vine polițistul" (în G. Volceanov, Dicționar de argou al limbii române, 2006). Caraliu nu a fost discutat de Al. Graur în cunoscutul său studiu despre elementele țigănești din română, din 1934; l-a înregistrat, în schimb, Vl. Drimba (Cercetări etimologice, 2001, p. 252), sugerând ca posibil etimon cuvântul țigănesc karaló "spinos, ghimpos". Cuvântul apare în Micul dicționar rom-român al lui Gh. Sarău (1992) în forma kanraló, -í, cu același sens (dar și, substantivat, ca epitet peiorativ pentru evrei). Evoluția semantică
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
stabilit că pușcăriașul se otrăvise cu barbiturice" (Ziarul de Iași, 15.12.1997); "m-au și băgat în seamă patru țagheri" (Avasilcăi 1994: 10), pe care dicționarele noastre nu-l cuprind și pentru care nu am găsit deocamdată o explicație etimologică plauzibilă. Oricum, seria este surprinzător de bogată și variată, prin originea și prin conotațiile termenilor.
Caraliu, șingaliu... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6998_a_8323]
-
denumi acțiunea asupra părților acestuia (ar fi „remaniat" un membru al guvernului). Argumentul esențial pentru a păstra sensul de dicționar al verbului a remania (în DEX: „a face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc.") este unul etimologic: verbul românesc a fost împrumutat din franceză, unde remanierînseamnă „apporter des modifications plus ou moins importantes à un ensemble" (Trésor de la langue française informatisé). Deplasarea semantică este explicabilă (nu și acceptabilă), pentru că reprezintă un mijloc de scurtare și de specificare
Remanieri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6080_a_7405]
-
Rodica Zafiu Între substantivul neutru panseu și cel feminin pansea există una dintre acele legături etimologice mai puțin prezente în conștiința comună a vorbitorilor. Dicționarele franceze, care înregistrează în genere separat omonimele produse de evoluții semantice divergente, au intrări separate pentru numele abstract pensée "gîndire; gînd; cugetare"și pentru denumirea, identică formal, a florii; legătura etimologică
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]
-
etimologice mai puțin prezente în conștiința comună a vorbitorilor. Dicționarele franceze, care înregistrează în genere separat omonimele produse de evoluții semantice divergente, au intrări separate pentru numele abstract pensée "gîndire; gînd; cugetare"și pentru denumirea, identică formal, a florii; legătura etimologică dintre ele, dată ca foarte probabilă, este comparată cu aceea care a produs termenul botanic nu-mă-uita. În română, adaptarea fonetică a vocalei finale accentuate din cuvîntul-sursă ar urma două tipare curente - care pot fi ilustrate (în măsura în care ar fi un fapt
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]