1,245 matches
-
poate explica altcum decât ca împrumuturi turanice, turcice sau turcești. În realitate aceste serii de cuvinte sunt reflexe ale substratului aglutinant care acoperea odinioară întreaga Europă și care în prezent este continuat în limbile și dialectele ugro-finice, mongoloturco-tătare etc. Soluția etimologică este nu căutarea originii cuvântului în aceste limbi, ca împrumut din ele, ci analiza lor în profunzime ca forme românești pentru care alte limbi pot oferi un sprijin comparativ. De exemplu: CATÂR este analizat ca turcic pentru că el se găsește
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Orientarea acțiunii spre o finalitate este prezentă și în spaniolul catar, „a (de)gusta, a încerca, a cerceta, a privi, a căuta”, ceea ce aruncă lumină asupra etimologiei cuvintelor românești a căta și către, acesta din urmă având mai evident sensul etimologic „la pământ, pe jos”, precum și al lui catâr 2 „papuc”, bg. katări „saboți”. La sensul etimologic al lui catâr „pui de animal” s-a adăugat, datorită originii hibride repudiate a acestui animal, ideea de degenerare luată ca blestem: în vgr
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a cerceta, a privi, a căuta”, ceea ce aruncă lumină asupra etimologiei cuvintelor românești a căta și către, acesta din urmă având mai evident sensul etimologic „la pământ, pe jos”, precum și al lui catâr 2 „papuc”, bg. katări „saboți”. La sensul etimologic al lui catâr „pui de animal” s-a adăugat, datorită originii hibride repudiate a acestui animal, ideea de degenerare luată ca blestem: în vgr. καταρη însemna „blestem (aruncat)”, iar καταρασσω, καταραττω, „a arunca, a alunga, a înlătura, a sfărâma, a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
corespunde a se cățăra. La formele menționate sunt de adăugat alb. qit, qis „a scoate, a smulge, a împinge înainte, a elimina, a da afară, a alunga”, rs. kidatĭ, fr. quitter. Sugeram mai sus faptul că în prepoziția către sensul etimologic „la pămînt, jos” trădează structura morfematică a cuvântului: că-tre. Prefixarea aceleiași rădăcini o întâlnim și în a așterne, atare, a atârna, cotor, a cotropi, cotruță, cutare, hotar, a intra, între, întru (prep.), natră, patru, poteră, a strivi, vatră; rădăcina fiind
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
este latin. În capitolul „Elemente de latină barbară” (pp. 680-706) el prezintă un glosar de cuvinte culese din spațiul limbilor romanice și din spațiul pelasg, pe care îl numește „specimen de limbă latină barbară” prin care inițiază o nouă cercetare etimologică, o nouă bază pentru studiile filologice. Axate pe teoria istorică elaborată de Densusianu, aceste studii vor lumina calea „spre cunoașterea fundamentelor pe care s-a dezvoltat, de o parte, limba rustică italică, iar de altă parte, limbile romane ale provinciilor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ca și în greaca veche, paradigma cazurilor era o categorie istorică apărută în urma simplificării formale și abstractizării semantice a lexemelor finale din sintagmele nominale, lexeme care au devenit morfeme cu rol de terminații. Astfel, la un prim nivel de analiză etimologică distingem în cuvântul latin patria structura morfematică pa-tri-a, structură în care fiecare morfem, inclusiv terminația, are ascendența lexematică pierdută. La fel stau lucrurile cu terminația -ae din genitivul și dativul acestui cuvânt, patriae, și cu terminația -am din acuzativ, patriam
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
substrat comun, astfel că această limbă este romanică (alături de italiană, franceză, spaniolă etc.), este indoeuropeană (alături de limbile indo iraniene, germanice etc.), având în același timp relații istorice cu limbile ugro-finice, mongolo-turco tătare, cu limba bască etc. LISTĂ DE CUVINTE RAPORTATE ETIMOLOGIC * a se abține, 222 a se aburca, 69 a ademeni, 135 afară, 98 agale, 45 alac, 131 alandala, 56 alani, 51 Alba, 53 Albania, 53 alean, 46 alene, 44 a alina, 44 a alinta, 44 alpi, 53 Alusian, 54 Alutus
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
salvie și boabe de ienupăr (acestea din urmă creează impresia unui fel de mâncare vânătoresc). Bulzul, afirmă Radu Anton Roman, este „bucata mioritică a mai adevărată“. Dar trebuie spus că originea cuvântului este incertă. Alexandru Ciorănescu, în al său Dicționar etimologic al limbii române, îl clasează printre destul de numeroasele cuvinte cu „origine necunoscută“ (apropo de etimologie și de termenii specifici păstoritului, merită semnalat faptul că majoritatea acestor cuvinte nu sunt defel mioritice, ci turcești get beget; până și bietul nostru „cioban
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
este negativă nu un ansamblu de mijloace, ci eliminarea blocajelor." Trebuie să facă să dispară la actor gestul comun, gestul cotidian, care întunecă "impulsul pur". În momentele de mare bucurie sau de mare suferință, omul, furat de "entuziasm", în sens etimologic, folosește semnele ritmice, începe să cânte sau să danseze. Această exprimare elementară, actorul trebuie să o regăsească, este "semnul organic". Lungul drum interior pe care îl înfăptuiește actorul duce la descoperirea unei corporalități vechi legate de niște imagini arhaice, de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de poeți romantici ca Hugo, Vigny, Musset, caracterizată prin refuzul regulilor clasice și prin amestecul tonurilor. Dramă satirică. Piesă tragi-comică cu un cor de satiri, reprezentată pentru încheierea trilogiilor cu ocazia concursurilor, în Grecia antică. Dramă. Din punct de vedere etimologic, termenul semnifică acțiune, fără a decide dinainte asupra caracterului emoțional al acestei acțiuni, care poate fi comică sau patetică. El devine apoi sinonim cu o acțiune oribilă, demnă de milă. Mai târziu, odată cu nașterea dramei burgheze, este sinonim, prin extensie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mai virulente. Hidoșenia fizică este redată printr-un noian de comparații insolite care evidențiază ridicolul disproporțiilor, al dizarmoniei și al diformului prin corespondențele bizare dintre regnuri și care ancorează imaginile și situațiile într-un comic grotesc în chiar accepțiunea sa etimologică, de asociere capricioasă, fantezistă de elemente: Kuic nu-și putea dezlipi judecățile de ghiata cu crăpături în care se revărsa lateral grăsimea tălpii, ca icrele într-un pântec de crap culcat. Afară de reliefurile masive ale articulației, excrescențe ca niște începuturi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
liturghie de catedrală în care ar intra lătrând un câine urmărind o pisică.191 Interesantele piese într-un act ale lui Ion Coja sunt, de asemenea, plasate sub semnul umorului absurd (Președintele) și al grotescului, chiar al celui cu sensul etimologic de contopire și transpunere fabulistică a umanului în animalier și invers (Vreau să număr stele), sau al celui dedus din supralicitarea sinistrului, prin fatala anulare a răului prin mai rău (A murit păpușa). Prezența substanțială a grotescului în dramaturgia ionesciană
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Doar ascultând mesajele acestea criptate ale visului, descifrabile numai prin mit, putem să ne realizăm pe deplin viața individuală completă (proces denumit "individuație"), și nu doar ca persoană, care e o identitate falsă, o mască socială (nu din întâmplare originea etimologică a cuvântului "persoană" e latină și desemnează masca prin care vorbește un actor).104 O altă contribuție importantă la studiul mitului, tot de pe pozițiile "romantice" conform distincției formulate de Hendy, este cea a istoricului religiilor de origine română Mircea Eliade
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
privește în inima unei mari tăceri.", formulează plastic autoarea. 247 Ibid., p. 8. 248 Ibid., pp. 8-9. Luc Benoist formulează o foarte importantă remarcă, afirmând că "dezvoltarea unui adevăr doctrinal în mit nu este o fabulă", pornind tocmai de la originea etimologică, conform căreia fabula echivalează cu vorbirea (fabula), iar mitul, dimpotrivă, provine dintr-o rădăcină care înseamnă mut, tăcut (mutus), trimițând la ideea de tăcere a lucrurilor care, prin natura lor, nu pot fi exprimate decât prin simboluri. Luc Benoist, Semne
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
drept hrană. Pe acea consistență i se întemeiază existența și a-i rezista înseamnă a te desista de viața veșnică. Pot vedea acum și Cassou, și cititorul la ce jocuri dialectice atât de conceptiste - atât de spaniolești - mă duce procesul etimologic al lui ex-sistir, con-sistir, a rezista și a de-sista. Și mai lipsește a in-sista, despre care unii spun că e caracteristica mea: insistența. Cu toate acestea cred că-i a-sist pe semenii, pe frații, pe co-oamenii mei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
va începe cu luna lui octomvrie și să va încheia cu luna lui septemvrie. {EminescuOpX 150} Din făscioara l reproducem următoarele considerațiuni care au făcut pe redactor a primi în scrierea sa ortografia cu semne. Adoptând și noi, în locul ortografiei "etimologice" de până acum, ortografia "cu semne", ne simțim de obligați a îndica motivele cari ne-au îndemnat a face aceasta. Ele sânt pe scurt următoarele: 1. Ortografia etimologică nu este destul de precisă, în ceea ce privește mai ales scrierea sunetelor derivare; de unde urmează
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
primi în scrierea sa ortografia cu semne. Adoptând și noi, în locul ortografiei "etimologice" de până acum, ortografia "cu semne", ne simțim de obligați a îndica motivele cari ne-au îndemnat a face aceasta. Ele sânt pe scurt următoarele: 1. Ortografia etimologică nu este destul de precisă, în ceea ce privește mai ales scrierea sunetelor derivare; de unde urmează că multe cuvinte nici nu să pot ceti îndată corect. Cum să va scrie după ortografia etimologică d. e. mușcă, ca să nu să citească nici muscă, nici musică? Tot
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
îndemnat a face aceasta. Ele sânt pe scurt următoarele: 1. Ortografia etimologică nu este destul de precisă, în ceea ce privește mai ales scrierea sunetelor derivare; de unde urmează că multe cuvinte nici nu să pot ceti îndată corect. Cum să va scrie după ortografia etimologică d. e. mușcă, ca să nu să citească nici muscă, nici musică? Tot așa e cu cuvintele: pișcă și pisică, moșie și moașă, pasiune și pășune, mană și mînî, paturi șl pături, satul și sătul, urzeau și urdeau (a urdi, a face
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Cadian, Cîțiu, Mintiu etc. ca să nu să cetească Rosca, Boșian, Cînzan, Caț, Minț? 2. Lângă acest neajuns să mai adaogă unul cu mult mai greu în consecințele sale, căci privește frumusețea și chiar unitatea limbei române, înțelegem neajunsul că ortografia etimologică, după natura ei, nu regulează întru nimic pronunțarea limbei. Astfel noi românii "ungureni" ne-am deprins a pronunța: năciune, educăciune, enărăciune, comișune etc., în credință negreșit că tot astfel pronunță și ceialalți români fără escepțiune. După ce însă am început a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu privire la limba maternă este de a face ca să dispară din limbă cu desăvârșire toate formele corupte, barbare și neestetice și în locul lor a introduce forme corecte și frumoase, Aceasta însă nu să poate decât pe lângă ortografia cu semne, căci ortografia etimologica, lăsând pronunțarea în voia fiecărui lector, departe de a ne sprijini întru rezolvarea acestei probleme, mai vârtos ne încurcă. Am auzit cu urechile noastre cum elevii și învățătorii pronunțau: timpuriu în loc de timpurîu, amiceție în loc de amiceață (? ) etc., pentru că sta scris: timpuriu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
scris: timpuriu, amicetia. Unii mai pronunțau: gerunz, alții gerundiu, unii concorză, alții concordie, și așa mai departe, Ce să va alege de limba noastră urmând mai încolo pe calea aceasta? 3. Majoritatea precumpănitoare a românilor respinge [în original: prohorescează) ortografia etimologică și nu sânt pe semne că aceasta majoritate să va supune minorității; din contră, ortografia etimologică pierde pe zi ce merge tot mai mult din terenul avut. Nici că este mirare, deoarece: 4. Ortografia cu semne este neasemănat mai precisă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
departe, Ce să va alege de limba noastră urmând mai încolo pe calea aceasta? 3. Majoritatea precumpănitoare a românilor respinge [în original: prohorescează) ortografia etimologică și nu sânt pe semne că aceasta majoritate să va supune minorității; din contră, ortografia etimologică pierde pe zi ce merge tot mai mult din terenul avut. Nici că este mirare, deoarece: 4. Ortografia cu semne este neasemănat mai precisă, prin urmare și mai simplă și mai ușoară. Însuși d. Bariț, etimologist pronunțat, recunoaște că "pentru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
parlamentare. Se vorbește atâta despre civilizațiunea noastră. Cu toate astea nu există țară în lume - neesceptînd Serbia, Grecia, poate chiar Bulgaria - în care să se citească mai puțin decât la noi în țară. Întrebe cineva bunăoară câte exemplare din Dicționarul etimologic al lui Cihac s-a vândut în România, câte exemplare din cartea lui Rosler sau a lui Jung, câți abonați au foile literare? Câte exemplare s-a petrecut din Istoria lui Bălcescu sau din colecția de Documente a lui E.
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cuvântul este atestat cu mai multe sensuri: scriitură (Cicero), gramatică, filologie (Quintilian, Seneca), alfabet (Tacit), știință și erudiție (Tertulian). Toate aceste sensuri se vor păstra până în Evul Mediu. O altă substituire de la littera la scriptura lărgește și mai mult definiția etimologică, literatura își îmbogățește prin aceste sinonimii conținutul însemnând actul sau arta scrierii, tehnica scrierii. Are loc o dilatare continuă a conținutului care absoarbe treptat domeniul scrierilor de orice fel, evoluția cea mai semnificativă a ideii de scriere fiind în sens
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
a conceptului literatură = cultură, sub un puternic impuls ideologic. Literatura continuă să rămână în primul rând ceea ce a definit-o încă din antichitate: cultură transmisă prin scris, prin litere. Revenirea la etimonul invariabil al literaturii este inevitabilă și continuă. Sensul etimologic, tradițional, gramatica, se menține încă puternic. Gramatica propune primele cunoștințe, primele elemente ale literelor. Acest sens îl găsim bine subliniat și de Voltaire. Sensul didactic cultural și erudit este și el consacrat în această perioadă, cuprins în dicționarele epocii. O
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]