2,011 matches
-
Crușovul (< sl. hrușa, krușa, „păr“), Pinet, Borovăț, Bilbor (< sl bĕlŭ, „alb“ + bor, „pin“), Plopi, Plopeni, Plopșor, Topolnița (< Topolna < topol, „plop“), Topolog, Topologeni, Prunet, Prunișor, Slivuța (< sl. sliva, „prun“), Salcia, Sălcuța, Răchita, Vărbilău (Verbilov < sl. vrba „salcie“), Orbău, Gîrbova (deformate prin etimologie populară), Fizeș (< magh. fűz, „salcie“), Rasova (< scr. resa, „mîțișor de salcie“), scorușa, sorbet (< srb „scoruș sălbatic“), Socet, Suceava (< sl. soc, „soc“), Ulmet, Breasta, Bresnița (< sl. brĕstu, „ulm“), Sălaj (< magh. szil, „ulm“ + ágy, „albie de rîu“), Teioasa, Valea Teiului, Lipău, Lipia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bichiș (< bükkös, „făget“), Bicsandru (< magh. bükszád, „gura unei văi cu fagi“), Habic (< magh. hétbükk, „șapte fagi“). Există și toponime săsești care trimit la același fel de arbore: Boholța, Boholț (< săs. Bîcholtz, „pădure de fagi“). Interesant este că Bucegii, a căror etimologie e necunoscută, au fost mult timp denumiți popular Buceci, așa cum atrăgea atenția S. Pușcariu în Brașovul de altădată. București Este numele capitalei Romîniei și, cu o formă ușor schimbată, Bucureșci, al unui sat din județul Hunedoara. Deși pare o raritate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
acestui model cu zecile de mii (avînd în vedere că nu mele sate lor polarizează în jurul lor numeroase toponime minore, derivate și compuse). Important este că originea tuturor acestor nume de locuri este romînească, deoarece, indiferent de originea sau de etimologia bazei (sau a radicalului), limba în care este format numele de loc este cea căreia îi aparține sufixul. București a luat naștere, așadar, în urma toponimizării unui nume de grup (bucurești) prin conversiune. Deși nu mai face parte din etimologia directă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de etimologia bazei (sau a radicalului), limba în care este format numele de loc este cea căreia îi aparține sufixul. București a luat naștere, așadar, în urma toponimizării unui nume de grup (bucurești) prin conversiune. Deși nu mai face parte din etimologia directă, singura necesară în algoritmul etimologic aplicat toponimelor, vom preciza că, la rîndul său, acest nume de grup este format dintr-un nume de persoană, Bucur, întemeietorul așezării purtînd acest nume (prima atestare a toponimului datează din anul 1459), păstor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
legătură cu Bucur < bucur, ci provine de la baza bulgărească bukarŭ, „grămătic“, pentru că numele străin al capitalei noastre, Bukarest etc., nu avea cum să rezulte din forma București, ci din *Bucărești (pe care nu l-a găsit atestat niciodată și nicăieri). Etimologia a fost, bineînțeles, respinsă de ceilalți specialiști, chiar dacă pentru unii ar fi fost măgulitor ca Bucureștiul să aibă ca întemeietor un cărturar, nu un păstor. Revenind la geneza adevărată a numelui București, trebuie să spunem că un mare avantaj lingvistic
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sau de la un antroponim (trac. Buas, Buos). Slavii au putut adapta fonetic finala specificului lor lingvistic, rostind numele ca Bozov (a se compara cu forma latinească din documente „inter Bozam et Prahow“). Apariția lui z s-ar putea datora unei etimologii populare (< boz, „soc“, facilitată de analogia cu alte nume de locuri de tipul Bozovoci, Bozieni, Bozia, Bozieș etc.). Această formă a putut deveni în romînă Buzău (prin închiderea lui o la u și interpretarea lui -ov ca -ou, cum s-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Boza, Bodza (< boza, bodza, „soc“, „sombucus“). Soluția privind continuarea de numele Buzău a stră ve chiului Museos nu trebuie contrapusă mecanic unei variante slave (Bozov < sl. boz), care a putut funcționa ca o ipotetică for mă intermediară pentru „ajustare“, prin etimologie populară sau contaminare, a toponimului tracic. De altfel, un astfel de toponim, Bozovo, a fost înregistrat la aromîni de către Gustav Weigand. Forma Bozen, atestată în documentele din secolul al XV-lea, susține posibilitatea evoluției schițate mai sus. Apariția lui u
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
rîu cu nume omonim, de la care își primise denumirea orașul, prin transfer toponimic. E posibil ca acest nume să fi avut la bază un apelativ dacic, *diorna sau dierna, cu sensul de „negru“, pe care slavii l-au acomodat prin etimologie populară (dierna și cerna sunt foarte asemănătoare ca formă) sau l au tradus în limba lor ca Cerna < črŭna (la feminin, pentru că subînțelegeau alături reca, voda, dolina, care erau feminine). Părerea unor învățați care susțin că slavii ar fi putut
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
tradus Cluj în Miklovára, după uzanța limbii lor, întrucît nu și-au dat seama, din cauza vocalei u, că este vorba de un hipocoristic al lui Miklos (cu o, așadar). La fel, germanii nu l-au tradus ca Klosburg, ci, prin etimologie populară după Kluse și Klause, drept Klusenburg și Klausenburg. Ambele soluții plauzibile prezentate indică faptul că numele romînesc le precedă pe cel maghiar și pe cel german, care l-au preluat și l-au adaptat fiecare propriului model fonetic. De
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
feminine ale sufixului: Amărăzuia -uia), formații romînești de la antroponime (dacă baza e atestată sau poate fi reconstituită prin analogii cu alte nume: Bănăgui), formații romînești apelative (cu baza atestată sau reconstituită: Cetățuia, Albui), și, bineînțeles, variante rezultate din contaminări, suprapuneri, etimologii populare, dubluri prin traducere sau adaptare fonetică într-o altă limbă etc. Gh. Bolocan a mers mai departe cu analiza grupurilor de toponime de mai sus, ajungînd la concluzia că, în majoritatea cazurilor, toponimele romînești terminate în -ui au bază
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sl. koza „capră“, căruia i s-a adăugat sufixul -je (care derivă adjective posesive din substantive) și desinența -a, putînd fi inițial un compus de tipul „muntele Caprei“, după modelul Cravia (sl. < Kravia „al vacii“, Orlea (< orlja, „al vulturului“). În favoarea etimologiei slave pledează și existența în Grecia a unui toponim identic (Kozia), considerat de Emil Petrovici o paralelă romîno-grecească de origine slavă, ca și destul de multe alte toponime (Lozna-Losna, Țărova- Țerovas, Hîrșova-Hersova, Breaza-Briaza, Vriaza, Dobra-Dobra, Slatina-Zlatina, Găvoșdia-Guvojda, Kavojda, Predeal- Pradala, Peșteana-Pistiana
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cel puțin toponimele Cozla, care denumesc un sat în județul CarașSeverin și unul în județul Sălaj, precum și un vîrf în Munții Stînișoarei, care, așa cum se poate observa ușor, au paralele în toponimia sud-dunăreană de origine turcică. Considerăm că cele două etimologii sunt la fel de posibile lingvistic, verosimile geografic (vezi numeroasele Aluna, Alunu, Aluniș, Alunoasa, Nucu, Dealu Nucului, Nucușor pe de o parte, Capra, Dealu Caprii, Piatra Caprii etc. pe de altă parte) și probabile istoric (atît slavii, cît și pecenegii și cumanii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
polarizare, au fost formate Dîmbovicioara (pîrîu, afluentul său de stînga, și două sate în județele Argeș, respectiv Dîmbovița), Cheile Dîmboviței (numite și Cheile Dîmbovicioarei, Cheile Brusturelului), microtoponimele Dîmboviceanca, Dîmboviceanu și, indirect (prin diminutivul său, Dîmbovicioara), Peștera Dîmbovicioarei. Toponimul are o etimologie slavă unanim recunoscută, sl. dǔbǔvica. De altfel el este atestat de mai multe ori, începînd din secolul al XV-lea sub forma Dobovica, „(valea) cu stejari“, (< sl. dǔb, „stejar“ + sufixul toponimic -ovica), o nazal evoluînd la î, potrivit reflexului bulgăresc
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și pe care maghiarii nu aveau cum să-l folosească, iar altul în limba lor apropiat fonetic nu există. Din nou ar fi fost greu de explicat sincoparea lui o (*Dohoteana > Dofteana). Ca și în alte cazuri, este recomandat cu etimologia „să-nceapă de la coadă“, adică de la sufix. În limba romînă, sufixul -eana este de origine slavă (sufixul adjectival -eno; -ena) care indică „materialul din care e făcut un obiect sau care abundă într-un loc“, (de exemplu v. sl. pesŭkŭ
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
județul Botoșani (se știe că numele provinciei Bucovina este legat tot de fagi), un deal în Vaslui, un pîrîu în Mehedinți și un Făgărașul nou în județul Constanța, (probabil cel aflat astăzi în județul Tulcea). Tradiția maghiară îl explică prin etimologie populară, din fagaras, „monedă de lemn (< magh. fa „lemn“ și garas > rom. groș, „monedă austro-ungară“), fiindcă muncitorii care au muncit la construirea cetății ar fi fost plătiți cu „groșițe de lemn“. Pornind de la această legendă, cetatea a fost supranumită latinește
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fapt, maghiarei, nu romînei) Făgăraș. Legătura sugerată între fag și fugar este și ea, evident, exclusă. Forma cu o, Fogar, de la 1300, precum și suprafața mare a Făgărașului, se opun explicației din n. pers. germ. Fagar, Fager, Fugger + -aș, apropiat, prin etimologie populară, de fag. Etimologia populară incită la o apropiere de fag și de oraș, care ar fi putut fi combinate, dar atestările nu susțin această presupunere. Apropierea de fag se poate face în satele romînești de lîngă pădure, pentru care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Făgăraș. Legătura sugerată între fag și fugar este și ea, evident, exclusă. Forma cu o, Fogar, de la 1300, precum și suprafața mare a Făgărașului, se opun explicației din n. pers. germ. Fagar, Fager, Fugger + -aș, apropiat, prin etimologie populară, de fag. Etimologia populară incită la o apropiere de fag și de oraș, care ar fi putut fi combinate, dar atestările nu susțin această presupunere. Apropierea de fag se poate face în satele romînești de lîngă pădure, pentru care fagul este „arbore ocrotitor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de persoană, derivat cu sufixul -ak, -ok, -ek, probabil Haczak, Haczok, Hatzek (dedusă din formele străvechi menționate și din altele mai noi, Haczok, Hatzuk, Hatza, Ațag), care a evoluat la rom. Hațec > Hațeg (ca vitrec > vitreg, ciunc > ciung) și, prin etimologie populară (cf. Vallapolis, „valea orașului“, în lat., Wallenthal, „valea cetății“, în germ.), la magh. Hát-szeg (< hát-szeg, „colțul din spate“, în sens geografic, „coama platoului lung și ascuțit“, „șaua spinării de munte“, „cotul plaiului“ - comp. cu vechile Gátszeg, Gatzeg din Bihor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
maghiarii și romînii. Propunătorul acestei soluții (Vasile Pîrvu) omite faptul că sașii numesc orașul Hotzing, nu Hatzeg. Între forma germană și cea maghiară s-ar fi interpus o variantă germană Hatzeck (cu g afonizat), pe care maghiarii au retransformat-o, prin etimologia populară (germ. eck, „colț“ = magh. szeg, „colț“) în *Hatzeg. Fiecare dintre soluții are aspecte plauzibile și elemente discutabile. Cercetătorii o vor putea alege pe cea mai verosimilă prin noi argumente și dovezi. Hobița Este numele satului din județul Gorj unde
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
greu de explicat etimologic. El a fost atestat în timp sub formele Hunod, Huniad, Hunad, Huniod, Huryad (deci apar variante fonetice în documentele maghiare și la unele nume maghiare de locuri). Formele Hunyadiopolis și Hunnopolis par a fi create prin etimologii populare. Eisenmarkt și Eisenstadt, „orașul fierului“ sunt forme germanice. Hunod (care pare a fi baza celorlalte nume asemănătoare) este un derivat cu sufixul maghiar local -d, -od, -ad de la un radical han sau hun, care poate însemna „cuman“, „Cumanul“ (adică
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
însemna „cuman“, „Cumanul“ (adică nume de persoană). O astfel de probabilitate este motivată istoric de relațiile cumanilor cu Regatul Ungar, cînd de alianță, cînd de adversitate și conflict. A se vedea și germ. Hundorf, Hondorf, Handorf, Hahnendorf, ajunse astăzi, în urma etimologiei populare, Hohendorf. Același radical se găsește în numele a două sate, Hunyócz, al unui pîrîu, Huňova, al muntelui Hunova, toate din Ardeal, dar și în Hunia din județul Dolj, Huniea Albă și Hunia Comeana (o tautologie toponimică) din județul Mehedinți. Corelate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
entopică veche slavă (ilú „lut“), reprezentată frecvent în toponimia slavă de pe un teritoriu larg, inclusiv din Romînia (Jilowa, „cu albia argiloasă“, Ilovlija, „cu sol moale“, Ilova, Ilica, Ilovinac, Ilovul, Ilovița, Ilovăț, Ilovince, Ilovica, Ihlau). Geografic, rîul Ialomița ar motiva această etimologie (Bolliac aprecia că este „cea mai galbenă gîrlă ce avem în țara noastră“). Etimonul format pe această bază, *Ilavinica, a putut fi contaminat cu cealaltă rădăcină slavă discutată, *Ialovnița (așa cum s-a petrecut mai tîrziu în graiurile muntenești cu ialoviță
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este vorba de un nume atît de vechi, întîlnit de mai multe ori pe teritoriul romînesc (cel puțin de două ori numele de sate putînd fi, de fapt, transferate de la numele de ape). Vasile Frățilă, care s-a ocupat de etimologia acestui (sau acestor) toponim (toponime), îl compară cu numele unor rîuri din Peninsula Balcanică (Ibar, cel mai important afluent al Moravei din Serbia, și Ibăr, numele bulgăresc al vechiului Hibros din Tracia), discutate de lingvistul bulgar Vladimir Geor giev (și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Țiber consoana b nealterată (evoluția Cebrus > Țiber se datorează parțial aromînilor, care locuiau acolo și care au transformat pe ć în ț, și parțial bulgarilor, care, potrivit legii fonetice a limbii lor, au introdus un e între b și r). Etimologia dublă, traco-dacică și slavă veche, pentru Ibru este posibilă, dar existența atestată a hidronimelor cu forma Hebros în Tracia și Iliria înclină balanța spre soluția traco dacică. Ipotești Este numele satului din județul Botoșani unde s-a născut și a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
satului din județul Botoșani unde s-a născut și a copilărit „omul deplin al culturii romîne“, (cum l-a caracterizat Noica), Mihai Eminescu, a alte trei sate din județele Iași, Olt și Suceava, precum și al unui lac din Culoarul Oltului. Etimologia numelui Ipotești nu este deloc poetică, dar are unele implicații în trecutul limbii și al poporului romîn. Toponimul se integrează în cea mai reprezentativă, numeric și struc tural, categorie de nume de localități romîne. Este vorba de oiconimele care au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]