2,548 matches
-
Examenele imagistice și endoscopia pot furniza elemente suplimentare. Diagnosticul etiologic nu este întotdeauna posibil. Determinarea markerilor virali: Ac antiVHD, Ac anti-VHC, ARN-VHC, Ag HBs, Ag HBe, Ac anti- HBc, ADN-VHB este obligatorie, CH postvirală reprezentând alături de cea alcoolică principalele forme etiologice. În CH alcoolică diagnosticul se orientează după următoarele elemente: istoric de alcoolism, sex masculin, polinevrită, contractură Dupytren, hepatomegalie, anemie macrocitară sau hemolitică (sindrom Zieve - hiperlipemie, icter, hemoliză), creșterea IgA; microscopic: fibroză septală + steatoză și corpi Mallory. Tendința este de decompensare
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
faza de decompensare diagnosticul diferențial se confundă cu diagnosticul diferențial al sindromului care predomină (ascito-edematos, EH, SHR, HDS, icter) și care este discutat la capitolele respective. TRATAMENTUL CIROZELOR HEPATICE COMPENSATE Există mai multe tipuri de tratamente propuse în CH compensată: etiologic, patogenic, de prevenire a progresiei bolii, simptomatic, al complicațiilor și transplantul hepatic. Tratamentul etiologic: evitarea alcoolului, tratamentul antiviral (interferon + ribavirină în CH cu VHC recomandată cu reținere; lamivudină în cea cu VHB bine suportată dar grevată de dezvoltarea virusurilor mutanți
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
ascito-edematos, EH, SHR, HDS, icter) și care este discutat la capitolele respective. TRATAMENTUL CIROZELOR HEPATICE COMPENSATE Există mai multe tipuri de tratamente propuse în CH compensată: etiologic, patogenic, de prevenire a progresiei bolii, simptomatic, al complicațiilor și transplantul hepatic. Tratamentul etiologic: evitarea alcoolului, tratamentul antiviral (interferon + ribavirină în CH cu VHC recomandată cu reținere; lamivudină în cea cu VHB bine suportată dar grevată de dezvoltarea virusurilor mutanți și de precipitarea insuficienței hepatice). Tratamentul patogenic: flebotomia în hemocromatoză, D-penicilamina în Boala Wilson
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
mică, simptomele apărând de obicei la o femeie de 40-50 de ani cu stare generală bună. 2. Cancerul nodular secundar al ficatului determină icter prin compresiunea asupra coldocului. La palpare se constată hepatomegalie cu suprafața neomogenă. 3. Hepatitele icterigene. Circumstanțele etiologice, anamneza și examenul de sânge precizează diagnosticul. 4. Chisturile hidatice ale feței inferioare ale ficatului pot determina compresiune cu icter. 5. Spasmul reflex al sfincterului Oddi. B. SINDROMUL MIRRIZZI reprezintă condiția în care un calcul este inclavat în cistic sau
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
Mediastinita după operația de by-pass aortocoronarian este o complicație potențial letală și care crește semnificativ costurile având o etiologie plurifactorială. Există numeroase posibilități de a reduce riscul apariției mediastinitei. Bacteriile gram pozitive de la nivelul nazofaringelui și tegumentelor sunt principalii agenți etiologici ai mediastinitei. Pregătirea adecvată a câmpului operator prin folosirea soluțiilor topice antiseptice (29, 30), depilarea în loc de raderea părului (31, 32, 33, 34), reducerea personalului și a traficului în sala de operație, folosirea ventilației cu flux laminar, scurtarea duratei intervenției chirurgicale
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
left main mai severe și mai des întâlnite (121). Prezența leziunilor coronariene distale face de multe ori dificilă, dacă nu imposibilă, realizarea unei revascularizări miocardice complete și persistența în consecință a unor zone de miocard ischemic, fapt recunoscut ca factor etiologic în apariția sindromului de debit cardiac scăzut (122). Disfuncția ventriculului stâng și, în special, disfuncția diastolică pun deseori probleme serioase în perioada postoperatorie în condițiile în care în multe cazuri aceasta din urmă este agravată de oprirea cardioplegică (123). Tratamentul
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
pentru alimentare. Leziunile intestinului subțire și gros apărute la bolnavi după circulația extracorporeală includ diverticulita acută (cu sau fără perforație), apendicita acută, perforația cecală, ileus și infarctul intestinului subțire sau gros. Ischemia și hipoxia tisulară au fost incriminate ca factori etiologici deși incidența acestor complicații fiind relativ scăzută este greu de stabilit o relație de tip cauză-efect. Diverticulita acută are o incidență de 0,13%-0,25%, majoritatea bolnavilor având un istoric sugestiv pentru această afecțiune (219). Se manifestă prin febră
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
un foarte important factor de risc pentru apariția DZ (mai ales a celui de tip 2) ulterior, în cursul vieții. HTA la femeile cu DG S-a observat că DG este mai frecvent la femeile cu HTA preexistentă sarcinii, factorul etiologic comun fiind insulinorezistența (HTA este un status insulinorezistent, iar insulinorezistența factor cauzal al diabetului zaharat tip 2, DG fiind considerat un T2DM latent) (7). Totodată, femeile cu DG au risc crescut de a face HTA postpartum, neexistând însă date că
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
de glicozaminoglicani (22). Alterările altor componente necolagenice rămân controversate. Mecanismele intime ale acestor modificări matriceale nu sunt bine cunoscute. Cel mai des implicate sunt glucotoxicitatea, sistemul PKC și TGFβ (22). Anomaliile fluxului sanguin la nivelul microcirculației pot fi un factor etiologic important în apariția complicațiilor cronice diabetice. Astfel, numeroase studii pe animale cu diabet spontan sau indus au evidențiat o creștere a GFR per nefron și a fluxului capilar glomerular în condițiile unei rezistențe vasculare intrarenale reduse (22). De asemenea, presiunea
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
de diabet (90% din cazuri). Frecvența crește cu durata bolii și este mai mare la diabeticii cu vârste mai mari de 50 de ani. În patogenia bolii sunt implicați trei factori esențiali: neuropatia, microtraumatismele locale repetate și șunturile arterio-venoase. Rolul etiologic eventual al microangiopatiei este sugerat de cazurile în care leziunile osoase coincid cu progresia rapidă a retinopatiei, iar importanța macroangiopatiei este subliniată de cazurile în care angioplastia conduce la rezoluția leziunilor osoase. Un factor patogenic important este și deformarea în
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
planul semnificațiilor, ea ține de un personaj (modern), de un timp (jumătatea a doua a secolului al XIX-lea) și de un spațiu (Parisul). Dimensiunea socială corespunde interpretării ontologice a Parizienei în cadrul societății secolului al XIX-lea: - dimensiunea mitică interpretării etiologice a imaginii sale idealizate, - dimensiunea romanesca interpretării sale estetice în scrierile artistice, - dimensiunea teatrală reflectă interpretarea fenomenologica. Exegeza personajului și a operei, descompusa și recompusa, urmează un demers hermeneutic dublu: analitic și sintetic. Interpretarea exploatează virtualitățile sugerate de personaj, text
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în populația umană. Alelele de clasa a III-a constau din 140-200 repetiții ale secvenței de nucleotide descrisă și au o lungime medie de 2200 bp [5]. În 1995, Bennett și col. exclud celelalte polimorfisme din gena insulinei ca fiind etiologice și localizează definitiv locusul IDDM2 la nivelul regiunii VNTR (5’INS-VNTR) [7]. Alelele de clasa I INS-VNTR (cele mai frecvente în populația umană, peste 90% din indivizi purtând aceste alele) se asociează cu susceptibilitatea la T1DM în timp ce alelele de clasa
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
fie doar markerii asocierii cu un locus de susceptibilitate din imediata vecinătate. Totuși datele recente par să susțină faptul că CTLA-4 rămâne în continuare cel mai puternic candidat pentru locusul IDDM12 [53]. Faptul că nu au fost încă evidențiate mutațiile etiologice (ca în cazul IDDM1 și IDDM2) poate fi explicat prin faptul că, contribuția IDDM12 la susceptibilitatea genetică pentru T1DM este redusă și nu se manifestă decât în contextul prezenței unor alele diabetogene și în celelalte locusuri asociate bolii. Vitamina D
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
ale Societății Americane de Chirurgie și Boli Infecțioase. Studiul diferitelor loturi de infecții intraabdominale a scos în evidență preponderența peritonitelor secundare comparativ cu cele primare, iar antecedentele patologice personale și scorul Carmeli I și II au agravat evoluția cazurilor. Diagnosticul etiologic precizat pe baza cultivării de produse patologice sau/și biologice a arătat predominanța E.Coli în peritonitele spontane, urmată de enterococ în lotul bolnavilor cu ciroză hepatică, pneumococ și stafilococ auriu la copilul cu sindrom nefrotic și stafilococ auriu la
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
și gentamicină. În alegerea tratamentului etiotrop de primă intenție, autorul s-a bazat pe scorul Carmeli și pe recomandările din ghidurile terapeutice ale Societății Americane de Chirurgie și de Boli Infecțioase. Astfel, cele 64 peritonite spontane au primit ca tratament etiologic trei scheme terapeutice: cefalosporine de generația a III-a + amikacină, vancomicina + amikacină, vancomicină + targocid. Din cele 276 cazuri cu peritonită secundară numai 189 bolnavi au beneficiat de tratament corespunzător ghidurilor terapeutice constând din cefalosporine de generația a III-a (ceftriaxonă
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
unu dintre bolnavii cu ciroză hepatică au dezvoltat SBP; aveau vârsta între 27 și 82 ani, 7 dintre ei peste 65 ani. Din 31 de cazuri, 22 au fost bărbați (71%); 26 cazuri (84%) au dobândit infecția în comunitate. Agentul etiologic a fost izolat și din hemocultură în 26 de cazuri (84%), speciile implicate au fost Aeromonas sobria (55% dintre cazuri) și Aeromonas hydrophila (45% dintre cazuri) (40). Aceleași constatări sunt făcute și de alți autori care remarcă asocierea peritonitei determinate
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
104 cazuri cu bacteriemie cu Aeromonas, pe lângă manifestările clinice constatate recomandă și schema terapeutică adecvată (134). În Taiwan E. coli și Klebsiella pneumoniae sunt frecvent izolate de la pacienții cu ciroză hepatică B sau C (45). După Sârbu V (1999) agentul etiologic cel mai frecvent întâlnit în peritonitele primitive este E. coli, urmat de Klebsiella pneumoniae și streptococul α hemolitic (230). În producerea infecțiilor intraabdominale secundare (peritonite secundare) sunt implicați factori favorizanți și factori determinanți. Factori determinanți - Boala de bază care constituie
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
sepsis-ul bacterian;orientare prognostică: studiile efectuate au demonstrat paralelismul între valorile procalcitoninei serice și severitatea sepsisului; - monitorizarea terapiei: scăderea valorilor procalcitoninei este mult mai rapidă decât a celorlalte teste de inflamație; diminuarea lor la 72 de ore de la instituirea tratamentului etiologic a fost propusă drept criteriu pentru eficiența terapiei antimicrobiene. Superioritatea dozării procalcitoninei față de alte teste de inflamație constă în:specificitatea sporită în raport cu etiologia infecțioasă a sepsisului; - posibilitatea determinării rapide (în numai 30 de minute); - lipsa unor variații importante ale nivelului
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
VII CARACTERISTICI EPIDEMIOLOGICE VII.1. MOTIVAȚIA STUDIULUI Infecțiile intraabdominale reprezintă un capitol important atât pentru patologia infecțioasă, cât și pentru alte specialități medicale: chirurgie, terapie intensivă, boli infecțioase, microbiologie, datorită formelor clinice variate ce le realizează, dificultățile legate de diagnosticul etiologic, de posibilitățile terapeutice relativ limitate prin existența tulpinilor rezistente la antibiotice, complicațiilor postoperatorii ce pot apare în special la bolnavii cu risc, și mortalității semnificative ce le însoțesc. Principiile fundamentale ale managementului infecțiilor intraabdominale cuprind măsuri suportive generale, intervenție chirurgicală
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
clinico-evolutivă a diferitelor forme clinice de infecție intraabdominală în funcție de mecanismul patogenic, localizare, tipul de infecție (comunitară sau asociată îngrijirilor medicale), etiologie monobacteriană sau asociativă, adresabilitatea la camera de urgență, precocitatea diagnosticului și terapiei adecvate chirurgicale, antiinfecțioase și patogenice; - urmărirea profilului etiologic și de sensibilitate al germenilor implicați în infecțiile intraabdominale în perioada 20062009;selectarea celor mai eficiente scheme terapeutice de primă intenție, luând în considerație localizarea infecțiilor intraabdominale, scorul Carmeli și afecțiunile asociate bolii de bază; analiza deceselor; - evaluarea factorilor de
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
4%). Pacienții cu peritonită secundară perforației de ansă jejunală, la examenul radiologic au prezentat în 4 cazuri (80%) pneumoperitoneu. La toți pacienții cu peritonită secundară perforației de ansă ileală examenul radiologic abdominal pe gol a evidențiat pneumoperitoneu. VIII.5. DIAGNOSTIC ETIOLOGIC La lotul de copii cu peritonită primară, puncția peritoneală (paracenteza) a evidențiat:lichid seros în 11 cazuri (45,8%); - lichid purulent în 13 cazuri (54,2%). La cirotici paracenteza s-a efectuat la toți pacienții, evidențiindu-se lichid de ascită
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
ascită în cantitate medie sau mare. Dintre bacteriile izolate cel mai frecvent s-a identificat E. coli (31,3%), însă se remarcă și prezența enterococului, streptococului și stafilococului în proporție de 18,8%. La pacienții cu dializă ambulatorie continuă, diagnosticul etiologic s-a stabilit la 94,7% dintre cazuri și a evidențiat preponderența E.coli (36,8%), Stafilococului auriu (31,6%%) și a Enterococului (15,8%). La lotul de adulți cu peritonită secundară apendicitei acute perforate, în urma însămânțării puroiului din apendice
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
însămânțarea lichidului din peritoneu s-au izolat 2 tulpini de E. coli (40%). La lotul de pacienți cu peritonită secundară perforației colonice, s-a izolat 1 tulpină de B.proteus (14,3%). La pacienții cu peritonită secundară afecțiunilor ginecologice, diagnosticul etiologic s-a stabilit la 91,7% dintre cazuri, la 2 bolnavi culturile au fost negative. Germenii izolați au fost E.coli (40,9%), Stafilococul auriu (13,6%) și Enterococul (13,6%). În cazul peritonitelor terțiare, prin însămânțarea materialului fibrinos peritoneal
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
cazul peritonitei secundare apendicitei acute perforate, Klebsiella pneumoniae și Streptococ grup B în infecția intraabdominală prin ulcer gastric perforat, E.coli în perforația ansei jejunale și bacilul Proteus în perforația de colon. La pacienții cu peritonită secundară afecțiunilor ginecologice, diagnosticul etiologic a izolat E.coli, stafilococul auriu și enterococul. Afecțiunile ginecologice soldate cu peritonită au avut ca agenți determinanți E.coli, stafilococul auriu și enterococul. În peritonitele terțiare, din însămânțarea materialului fibrinos peritoneal cel mai frecvent s-a izolat Staphylococcus epidermidis
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
ani fără a dezvolta vreo boală („fenotip normal”). Dacă ne referim la diabet, dificultatea stabilirii relației genotip/fenotip este încă și mai mare. Fenotipurile diabetului zaharat sunt, evident, mult mai numerose decât tipurile de diabet care sunt indicate în „Clasificarea etiologică” a OMS din 1998 (vezi capitolul „Clasificarea diabetului zaharat”). Menționăm că titulatura de „clasificare etiologică” este improprie, întrucât cauza primară a principalelor tipuri de diabet nu se cunoaște cu precizie. Se cunoaște mai mult mecanismul patogenic operant, ca, de exemplu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]