12,743 matches
-
și osmozei de imagini plastice, evocări și reflecții, un univers poetic care se articulează și capătă sens pe "spirala timpului", unde se reunesc un "odinioară" mitic al originilor, un "ieri" al strămoșilor, un "astăzi" deziluzionant și un viitor previzibil, al eului emitent, într-un mod care permite transgresiuni temporale (lunecări, suprapuneri, alternări), cuprinderea eternității și a intemporalității. În volumele de poeme, Julio Llamazares inaugura un univers liric și un ton poetic ale căror particularități aveau să devină constante ale întregii sale
"Construirea" memoriei by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11987_a_13312]
-
Pohod na Sibir - unde, fără s-o spună nicăieri, pare a retrăi mărturii asupra Marii Armate decimate a lui Napoleon retrăgându-se din Rusia... Dar în pastelurile propriu-zise, lucrurile stau altfel; nicăieri iarna, gerul, crivățul nu-l amenință direct pe Eul liric - el e bine instalat la gura sobei sau parcurge în sanie, bine încotoșmănit, peisaje hibernale neagresive ("Eh, voi sănii, sănii, și voi cai, voi cai", exclamă Serghei Esenin; "sănii cu cai înzurgălăiți", zice Grigore Hagiu într-un poem din
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
expresie a dezintegrării dintr-un prezent văduvit, într-o evadare în virtual, emițând semnale interioare, asigurându-i credibilitate, construind o punte peste timp între două tărâmuri... „... Poate visez, dar... crede-mă!”. Astfel, în cele două catrene de început, poetul întărește eul liric prin manifestarea unei dorințe nemărginite de reconstituire a unor secvențe aparținând unui timp pierdut, a acelei iubiri sacre, ca o parabolă despre trăirea eternității sub semnul vieții... “De-aș ști că-n viața mea revii/ Să retrăim iubirea noastră
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
poți din nou să fii / Pădurea mea și marea mea adâncă/ Și, o, de-aș ști că poți să vii, / Ca într-un vis, în dulce-mbrățișare,/ Cu tot parfumul din câmpii / Cules de trupu-ți drag din floare-n floare,”... Eul liric, puternic accentuat de verbul la persoana a-ntâia, singular: „de-aș ști” și care cu aceeași forță, în partea a doua a dialogului, fără a fi un exercițiu retoric, ci o comunicare directă cu ea, cu cea mult iubită
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
pe Thanatos. Moartea intră, brutal, în orizontul existențial al Corinei: este informată de cineva că Tudor a decedat. Sub impactul acestei vești și al acestei pierderi, personajul are revelația punctului interior (“punctul despărțitor”), adică a zonei celei mai ascunse a eului, a tărâmului abisal, unde nu mai există dualitate, contradicție, unde nu mai dăinuie decât o sinonimie infinită, decât vacuitate. De acum înainte, eul devine altcineva: “Destinul îi jucase o farsă. Pusese, de la sine putere, un punct. Dar nu la capătul
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
al acestei pierderi, personajul are revelația punctului interior (“punctul despărțitor”), adică a zonei celei mai ascunse a eului, a tărâmului abisal, unde nu mai există dualitate, contradicție, unde nu mai dăinuie decât o sinonimie infinită, decât vacuitate. De acum înainte, eul devine altcineva: “Destinul îi jucase o farsă. Pusese, de la sine putere, un punct. Dar nu la capătul poveștii. Un punct interior. Sfredelitor. Nu o pauză. O împunsătură adâncă. Hăul. Punctul despărțitor” (italicele îi aparțin autoarei). Vom nota că ideea fracturii
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
Faptul se datorează schimbării conceptului de poezie. De mai bine de o sută de ani prin poezie nu se mai înțelege versificația și cu atît mai puțin aceea pe teme patriotice, dar lirismul, subiectiv, personal și intim, în care problemele eului sînt singurele esențiale și, încă, nu în ceea ce ele ar putea avea în comun (temele obștești au totul în comun!), ci în ceea ce au ele unic, ireductibil și chiar necomunicabil. Dacă e să-i aflăm lui Alecsandri un antonim acela
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]
-
plan spiritual. Pubertatea, adolescența - fiind știut că reprezintă perioada în care senzațiile și percepțiile se acutizează. Ființa, indiferent de sex, aflată în plină metamorfoză, se confruntă brusc cu un univers complex ce-i este ostil. Exaltarea accelerată și de conștientizarea eului și de exacerbarea spiritului critic se potențează deopotrivă prin dorințe contradictorii de emancipare, dar și de afecțiune, de protecție. Favorizată de soartă, Sofia Coppola și-a pierdut inocența atunci cînd - înlocuind-o pe Winona Ryder accidentată - mass-media a atacat-o
Uciderea inocenței by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16038_a_17363]
-
Deci al oglindirii "în direct" și chiar cu spectatori. În clipa în care se confruntă/se înfruntă, cei doi gemeni își azvîrl priviri ucigătoare, "de parcă ar fi gata să se arunce asupra dușmanului". Însă dușmanul e și Celălalt și propriul eu. Textul nici nu mai trebuie să o precizeze. E prea evident. În faza ultimă, aflăm că "Ludovic nu prevăzuse acest obstacol". Desigur că obstacolul e existența dublului și mărturia, recunoșterea - fie ea tacită - a asistenței că dublul nu e nicidecum
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
mari... Ce carte ar scrie Elenă Băsescu, spre deosebire de Mircea Badea? O carte despre ea însăși ar scrie Elenă Băsescu. La răsfățul pe care-l afișează, în ultima vreme, pe scena politică, mă îndoiesc că Elenă iese vreun pic în afara propriului eu. Mă îndoiesc că există pentru mințișoara ei delicată alte lucruri importante decât ce vrea ea, ce crede ea, ce simte ea. Deci despre ea “ar edita” o carte Elenă Băsescu, noroc că are alte treburi. Mircea Badea? Hm... Deci tu
Cartea de pe noptiera blogului by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19726_a_21051]
-
de pe vremea lui Titu Maiorescu. A se vedea Însemnările zilnice. Sunt derutat, chiar și acum când scriu această prezentare, de ce în niciun capitol al celor două volume despre Genurile biograficului - carte impusă, cum ziceam, de împărțirea apelor în două a eului (biografic și pur) nu sunt rezervate pagini despre I.D. Sîrbu și Radu Petrescu (de exemplu). Dacă primul a compus Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, apărut postum (scriitorul murind la 19 sept. 1989), scriere care a cunoscut câteva ediții și a
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
opera între speciile biograficului (parcă termenul de genuri este prea generos, făcând loc imprecisului, trecerii vizibile de frontiere explicabile), autobiografia rămâne mai severă în propriu-i fief semantic. Dar și cea mai dispusă a intra în variantele literaturii propriu-zise. Natura eului creator își ia din autobiografie atâta sare câtă îi trebuie, cât să-și adjudece dăinuire estetică. Numai așa mă pot dumiri de ce autobiografiei i s-au rezervat peste 200 de pagini, în capitole separate în vol. I și în vol
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
sublinierii mele califică puterea asociativă în limbajul criticului literar Eugen Simion. O discuție aparținând tot moderni tății celei mai apropiate nouă (comentatorului de literatură) vizează dincolo de eu pe acel el. Acesta a fost mereu un coeficient exponențial tot al lui eu. În planul prozei concrete, formal, el a rămas însă. Atunci când beneficiile procurate la o lectură atentă de către el se adună de drept în portofoliul lui eu. Eugen Simion dă un exemplu concludent de trecere al lui eu în el cu
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
eu pe acel el. Acesta a fost mereu un coeficient exponențial tot al lui eu. În planul prozei concrete, formal, el a rămas însă. Atunci când beneficiile procurate la o lectură atentă de către el se adună de drept în portofoliul lui eu. Eugen Simion dă un exemplu concludent de trecere al lui eu în el cu o scriere (Pedigree, 1948) a lui G. Simenon. Cel care a făcut tranzacția cu autorul a fost André Gide (copios citat pentru jurnalul său, cu două
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
tot al lui eu. În planul prozei concrete, formal, el a rămas însă. Atunci când beneficiile procurate la o lectură atentă de către el se adună de drept în portofoliul lui eu. Eugen Simion dă un exemplu concludent de trecere al lui eu în el cu o scriere (Pedigree, 1948) a lui G. Simenon. Cel care a făcut tranzacția cu autorul a fost André Gide (copios citat pentru jurnalul său, cu două variante, una, pe când trăia soția lui, și alta, după dis pariția
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
carte, se comentează pro cauza romanul lui Mihail Sebastian De două mii de ani (1934). L-aș fi preferat pe Camil Petrescu cu ale sale două romane. Cu acest exemplu, se putea dezvolta mult mai abil și nu încrâncenat relația dintre eu și el, dintre document și ficțiune, dintre eul biografic și eul pur. și de ce confesiunea rămâne numai un mijloc și nu un scop! Nu cumva se înlătura ideea acreditată de la începutul studiului că structurile, componentele confesiunii nu se transformă totuși
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
Sebastian De două mii de ani (1934). L-aș fi preferat pe Camil Petrescu cu ale sale două romane. Cu acest exemplu, se putea dezvolta mult mai abil și nu încrâncenat relația dintre eu și el, dintre document și ficțiune, dintre eul biografic și eul pur. și de ce confesiunea rămâne numai un mijloc și nu un scop! Nu cumva se înlătura ideea acreditată de la începutul studiului că structurile, componentele confesiunii nu se transformă totuși în literatură? Că ele ar rămâne în anticamera
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
de ani (1934). L-aș fi preferat pe Camil Petrescu cu ale sale două romane. Cu acest exemplu, se putea dezvolta mult mai abil și nu încrâncenat relația dintre eu și el, dintre document și ficțiune, dintre eul biografic și eul pur. și de ce confesiunea rămâne numai un mijloc și nu un scop! Nu cumva se înlătura ideea acreditată de la începutul studiului că structurile, componentele confesiunii nu se transformă totuși în literatură? Că ele ar rămâne în anticamera sau coridoarele acesteia
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
jurnalele de autor proliferează văzând cu ochii. Ba, în Franța, Philippe Lejeune a devenit specialist în ale domeniului, prin cărțile: Le Pacte autobiographique (1975), Je est un Autre (1980), Moi aussi (1986). El însă nefiind singurul! 2) Prioritatea comentariilor despre eu se datorează explicațiilor freudiene despre libido. Dicotomia acestuia - libido al eului sau narcisic (vizând persoana proprie ca obiect) și libido obiectal (persoana este obiect exterior - le-a impus teoreticienilor, francezi să zicem, marcajul între le dedans și le dehors. În
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
Lejeune a devenit specialist în ale domeniului, prin cărțile: Le Pacte autobiographique (1975), Je est un Autre (1980), Moi aussi (1986). El însă nefiind singurul! 2) Prioritatea comentariilor despre eu se datorează explicațiilor freudiene despre libido. Dicotomia acestuia - libido al eului sau narcisic (vizând persoana proprie ca obiect) și libido obiectal (persoana este obiect exterior - le-a impus teoreticienilor, francezi să zicem, marcajul între le dedans și le dehors. În actul creației literare, a prozei de anvergură (și nu numai!), solicitarea
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
22 ianuarie George Gordon Byron Cu 215 ani în urmă s-a născut poetul romantic englez George Gordon Byron. Creator al eroului romantic (denumit ulterior byronian), sumbru și impetuos, dominat de pasiuni tumultuoase și mai ales de sentimentul exacerbat al eului, a lăsat o operă animată de o rară vervă satirică („Childe Harold“, „Don Juan“, „Manfred“), care a exercitat o puternică influență asupra romantismului european. Joi, 23 ianuarie Stendhal Acum 220 de ani s-a născut scriitorul Stendhal (pseudonimul lui Henri
Agenda2003-3-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280593_a_281922]
-
plastice: pictură, sculptură, fiind folosită în psihoterapie sub două accepțiuni: 1) ca analiză, explorare, conștientizare, deblocare, având o valoare psihologică demonstrată de testele proiective de personalitate (arborele, omulețul, casa, familia) și - 2) ca șansă de recondiționare, reintegrare socială, readaptare, reconstrucția eului, deținând o certă valoare terapeutică. La centrul de art-terapie noi încurajăm copiii să se exprime liber, prin culoare, textură, pattern modelaj, tot ceea ce vor, ceea ce doresc. Prin desen, ca și prin muzicoterapie și psihodramă, se produce o eliberare a tensiunilor
Agenda2003-9-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280758_a_282087]
-
satisfacția de-a apărea deghizat. Imaginarul precum o oglindă-teatru: „n-aș avea nimic împotrivă/ să mă bîlbîi, da/ să roșesc, da/ mai ales acum că e iarnă și din criză de foc/ am ajuns să dorm în același pat/ cu eul meu lîngă eul meu// cu eul meu mistic/ lîngă batracianul ateu:// destul confort ca să despic în patru/ -o, lemn de foc lăuntric/ o, rece lemn de foc - / firul celor spuse de un nebun de suferință/ de un kafka agonic/ doctorului
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
apărea deghizat. Imaginarul precum o oglindă-teatru: „n-aș avea nimic împotrivă/ să mă bîlbîi, da/ să roșesc, da/ mai ales acum că e iarnă și din criză de foc/ am ajuns să dorm în același pat/ cu eul meu lîngă eul meu// cu eul meu mistic/ lîngă batracianul ateu:// destul confort ca să despic în patru/ -o, lemn de foc lăuntric/ o, rece lemn de foc - / firul celor spuse de un nebun de suferință/ de un kafka agonic/ doctorului ce refuza să
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
precum o oglindă-teatru: „n-aș avea nimic împotrivă/ să mă bîlbîi, da/ să roșesc, da/ mai ales acum că e iarnă și din criză de foc/ am ajuns să dorm în același pat/ cu eul meu lîngă eul meu// cu eul meu mistic/ lîngă batracianul ateu:// destul confort ca să despic în patru/ -o, lemn de foc lăuntric/ o, rece lemn de foc - / firul celor spuse de un nebun de suferință/ de un kafka agonic/ doctorului ce refuza să-i dea morfină
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]