1,625 matches
-
Nu suntem singuri!" "Uniunea se duce dracului! Uniunea se duce dracului!" "Mai luptă cineva cu noi!" Reacția elevilor din colegiu se asemăna foarte mult cu cea dintâi. Doar el și încă vreo zece nu erau cuprinși de acest val de euforie. Își dădea seama că lupta s-a deschis pe un front mai larg, dar asta nu a pus capăt bătăliei și situației lor. Trebuia să se consulte, așa că l-a chemat pe Altanovici. Helur, vreun semn de activitate în tunel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu și-a dat seama de asta, prea prinsă de entuziasmul călătoriei ei, ca să mai surprindă și privirile admirative. Poate că e din cauză că arată cu adevărat ca una care a reușit, mai ales când își pune ochelarii ca să-și ascundă euforia. Sau poate pur și simplu pentru că, ajutată de zâna ei de poveste, Geraldine, Jemima pare desăvârșită arta de a arăta incredibil de sexy, fără să mai spunem că e frumoasă. Oricare ar fi motivul, angajații de la bagaje se tot înghiontesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ca și cu leul, Îi răspunse Wilson. Mai vrei o gură, Macomber? Da, mulțumesc. Se aștepta să se simtă ca atunci, dar nu se Întâmpla așa. Pentru prima dată-n viața lui nu-i era chiar deloc teamă. O anume euforie luase locul fricii. Să mergem să vedem ce-i cu al doilea bivol, zise Wilson. Îi zic șoferului să tragă mașina la umbră. Unde mergeți? Îl Întrebă Margaret Macomber. — Să vedem ce-i cu bivolul, răspunse Wilson. — Vin și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a fi suspendată. Vor fi staruri de televiziune, și nu vor mai trebui niciodată să-și facă griji că vor fi vânați și uciși. Știa deja cum se va numi emisiunea: „Supraviețuitorii Domnului“. A plecat să Împrăștie vestea cea bună. Euforia prietenilor mei s-a risipit În următoarea oră. Totul a Început când au Întors spatele televizorului, simțind că nu mai aveau de ce să se păzească sau să se Îngrijoreze. Nu-și dădeau seama că În junglă un televizor nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
provocate", a marilor neliniști existențiale, a trăirilor febrile și tragice, a intelectualilor chinuiți de întrebări fundamentale, a dramelor consumate în decor citadin. Personajul lui Holban este incapabil să se abandoneze clipei prezente, să se lase acaparat de un moment de euforie; cenzura lucidității, mania interpretativă anulează spontaneitatea și puritatea oricărei emoții. A analiza o situație nu înseamnă a o clarifica: dimpotrivă, complicarea este inevitabilă, căci e exclus să mai descoperi adevărul dintr-o multitudine de interpretări posibile. Eroul își comandă trăirile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
margini. Victoria de la Rotondă, beția libertății, magia exercitată de numele eroilor revoluționari - toate acestea înfierbîntă până la delir mințile crude. "Academia" - cum e numit tineretul universitar - nu mai contenește cu manifestațiile în curtea Universității. Ceasul tinereții și al libertății a sosit. Euforia puterii e atât de amețitoare încît "Academia" pătrunde pe neașteptate în sălile de cursuri și, neștiind ce să distrugă mai întîi, se apucă să sfarme băncile de pe care generații întregi de studenți ascultaseră înțelepciunea iluștrilor dascăli ai Coimbrei. Dar nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
romantică și revoluționară în același timp, îndemnul către lucrurile care durează: întîlnea Biserica, gloria Portugaliei și opera gândului. Timid, singuratic, studios - nimeni nu l-a băgat în seamă în primul an de Universitate. Studenții, după trecerea celor dintâi zile de euforie revoluționară, reveniseră la tipic: cursuri, serenade, nuclee politice, petreceri, discuții literare. Unii dintre ei începeau să fie dezamăgiți că instaurarea Republicii nu adusese după sine toate libertățile pe care le visaseră și revendicaseră sub Monarhie. Alții, mai numeroși, aveau să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
groază nebună, se năpusti spre depozitul femeilor și curând întâlni câteva ce alergau prin fum. O apucă pe una de braț și reuși să o rețină pentru o clipă. — Ce se întâmplă? o întrebă precipitat. Cu chipul răvășit de o euforie nestăpânită, femeia, o tânără galo-romană, îi răspunse, smulgându-se din strânsoare: — Burgunzii! Sunt în tabără! Ne-au eliberat! Sebastianus se gândi de îndată la Chilperic: așadar, nu numai că trăia, dar chiar contraataca. în vreme ce femeia dispărea în fum și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
găsea comandantul său. Ajunsese la Arelate cu o seară mai înainte, după șase zile de galop pe drumuri nu întotdeauna comode, și îl revedea doar acum pe Magister, după mai mult de două luni; cu toate acestea, trecând peste prima euforie, pe care și-o ținuse cu greu în frâu, începea deja să simtă mușcătura deziluziei. Etius îi venise în întâmpinare și îl îmbrățișase cu cordialitate, arătându-i o bucurie a reîntâlnirii fără îndoială sinceră, însă lui, care îl cunoștea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după cotul străzii, Vitalius, Maliban și Dubritius ieșiră dintre care și îl înconjurară radioși. Vitalius, mai ales, nu reușea să stea liniștit. — Prefectule! Prefectule! striga printre lacrimi, neputând să se abțină. Fug! Se duc! Vezi? Magister a sosit! Molipsit de euforia generală, Sebastianus îl îmbrățișă. — Da, băiatule. A sosit, iar Atila fuge. în sfârșit, necazurile noastre s-au terminat. 19 Lui Sebastianus nu-i fu ușor să ajungă la bastionul cu vedere spre sud-est. Laolaltă cu tovarășii săi, pierduți în mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să nu cadă în șanțuri: erau la plimbarea de după masă. Imaginea Adelei îmi oprima inima: acum era ora când aș fi putut să fiu cu ea și lângă ea. Dar o idee, comică în naivitatea ei, îmi dădu starea de euforie a omului care visează că zboară: fiecare învîrtitură de roată și fiecare copac care rămânea în urma trăsurii mă apropia de ea și mă îndepărta de familia Timotin. Aveam, acum, impresia că am trădat pe Adela cu Timotin, cu doamna Jeny
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
țăndări, după care umplu paharele urându-le o seară plăcută... În prealabil, Tony Pavone se abținuse să nu consume prea multă băutură, totuși unele Dumitru Crăc pahare golite peste limita propusă avură calitatea să-i genereze o ușoară senzație de euforie! Atena nu i se mai părea chiar atât de „Țărancă”, deși broboada care Îi ascundea fața nu o avantaja câtuși de puțin. Adică cum...? El era mai ageamiu În relațiile cu femeile...? Dacă Lakner a plăcut-o depunând un considerabil
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
valoare ascuțimea minții, felicitându-se pe sine atunci când o gratificase „O fată Înțeleaptă”. Gândurile sale necurate se topiră pe altarul construit cu inteligență și măiestrie de fată, Îl cuprinse mila, hotărând s’o ajute după puterile lui. Învăluit Într’o euforie de cinste, de dreptate, la un moment dat regretă chiar faptul stupid de a nutri gânduri În care fata Îl putea respinge...!!” Părăsiră localul la ora Închiderii. Tony Pavone se putea considera un Învins! Cu siguranță Învins, tocmai datorită unei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
importanța omului plin de sine, Șeful Șantierului s’ar fi simțit jignit, atins În amorul său personal mai ales În asemenea momente când stomacul lui era pregătit să soarbă toată rezerva de băutură a restaurantului. În aceste clipe de supremă euforie, el putea deveni extrem de periculos, taler cu două fețe, uitând dezarmant de repede ce vroia să uite...!! La un moment dat, Șeful Șantierului Îl privi stăruitor. „Cât să fie ora, prietene...?” „Patru fără zece minute...” „Mai bem o singură sticlă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lăsă dominat de voința acestuia, având Încredere În promisiunea făcută nevesti-si. Ca de fiecare dată Însă, Începutul a fost greu...După primele păhărele de „Tărie” a urmat tot tacâmul bine cunoscut. Ne având altă alternativă, Tony Pavone se Înscrise În euforia Șefului de Șantier, dând la o parte toate pronosticurile zilei de mâine și, ca de obicei părăsiră localul la ora Închiderii. A doua zi dimineața Tony Pavone, care dormise puțin după baiaramul din noaptea precedentă având Încă În cap parfumul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
interesele româniei la Tribunalul Internațional dela Haga...! Procesul Începu normal iar avocații pe rând se străduiau să demonstreze nevinovăția inculpatului Tony Pavone, de o așa manieră Încât asistența Încremenise ascultând pledoria În forță a celor trei avocați. Uneori judecătorul Întrerupea euforia apărătorilor punând Întrebări lipsite de logică, lipsite de orice temei juridic având senzația aflării din nou În custodia hienelor! Cum procesul Încă nu era În stare de judecată, avocații solicitară un nou termen pentru a avea fiecare avocat o Întrevedere
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a început să sune și primele cuvinte pe care agentul le-a rostit au fost: „Stai jos ?” Și eu am primit telefoane de genul ăsta, a declarat Irene. Când am primit rolul în telenovelă, am intrat într-o stare de euforie. Îți aduci aminte, Jina. Credeam că am tot ce-mi dorisem. Și așa și era. Or tocmai asta a fost problema. Capeți ceea ce ți-ai dorit și nu mai ai la ce să tânjești. Începi să inventezi lucruri, numai ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
când îmi mijeau cornițele de domnișoară. Pentru mine, UTC-ul se transubstanțializase cu primul personaj masculin tip făcut-ochi-dulci și schimbat-colecții-de-timbre, șervețele exotice, atingeri discrete de mână. Nu eram deloc pătrunsă de importanța momentului. Trecuse ’68-ul mândriei românesc-patriotice. Trecuse și euforia schimbării imnului de stat și cea a redescoperirii trecutului îngropat sub cizma sovietică. În schimb, venea ca o vijelie vârsta contestatară și, o dată cu ea, un dispreț ucigător față de tot ce prețuiau părinții și profesorii mei, care se uitau la trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
s-a spus că trebuie să-mi fac formele de plecare în câteva zile. Devenind iminentă confruntarea de la Geneva, pe care abia acum o vedeam cu ochii mei mari deschiși, și că va trebui să intru în vâltoare, starea de euforie s-a stins treptat chiar dacă nu era una de panică, iar pe măsură ce funia se strângea la par, aveam să cuget mai sumbru și chiar să blestem ziua în care am fost implicat în această acțiune diplomatică (întrevedeam mai bine în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cele mai rușinoase. În societatea bună, în adunări politice ori academice, asemenea vorbe și expresii n-au căpătat drept de cetățenie niciodată de când ființează regatul. Adevărul este - știu și eu - că în comitete restrânse și intime, în anume momente de euforie, ele explodează totuși, făcând evidentă legătura cu un trecut nu tocmai depărtat de stare primară; însă oricare dintre atari onorabili vorbitori ar face apel la forța executivă când acele expresii ar străbate în public vorbite ori scrise. Aici, în baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
doar în trecere, cu toții se luau la întrecere în a-și arăta disprețul pentru „barbarii ăia de germani“, care, cum bine se știe, au cătat întotdeauna la Orașul etern cu invidie, lăcomie și o tenace lipsă de înțelegere. La această euforie nebunească, eu nu mă simțeam în stare să mă alătur, atât de tare rămăseseră întipărite în minte istorisirile ultimelor zile ale Granadei, când tata, mama, Sara și întreaga mulțime a celor ce aveau să ia calea pribegiei erau convinși că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ciuma și care a plătit de asemenea un greu tribut pentru a scăpa de jaf. Guicciardini, care jucase un rol în aceste învoieli, l-a sfătuit cu promptitudine pe papă să negocieze o înțelegere asemănătoare. Din nou s-a manifestat euforia: se dădeau asigurări că pacea era la îndemână. Pe 25 martie 1527, viceregele de la Neapole, Charles de Lannoy, a sosit la Roma ca emisar extraordinar al împăratului, spre a încheia un acord. Mă aflam în mijlocul mulțimii, în Piața Sfântul Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alergau în salturi uriașe ca să iasă în calea oricărui autobuz care sosea, a oricărui scuter-ricșă care apuca în sus pe drum, căutând alcool de orice fel, inspirate fiind, fără-ndoială, de amintirea unei anumite accelerări a sângelui, a unei misterioase euforii. Deveneau din ce în ce mai îndrăznețe, cercetând conținutul așternuturilor, apucând plasele de cumpărături și alungându-i pe proprietari, care fugeau urlând de groază. Se părea că vechile obiceiuri din bazar ieșeau din nou la suprafață; de parcă, sătule de belșug, făceau tot ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
psihomotorie. De acest sindrom suferă elevii care își reproșează destrămarea familiilor proprii, înregistrarea calificativelor mai slabe, neputința de a-i ajuta pe semeni, etc., cele mai grave sindroame înregistrate la copii, sunt cele maniaco - depresive, care înregistrează oscilații mari între euforie și anxietate. Copilul suferind de acest sindrom, ba este indiferent față de tot ce este în jurul său, ba intră brusc într-o frică, panicată, reacție motivată de „interogatoriul” referitor la conținutul lecției predate, sau de apelul făcut de cadrul didactic de
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
În tot acest timp, În camera sa, Noimann-cinicul Îl Împinse sub pat pe Noimann-penitentul, după care, jubilând, se năpusti, amușinând lenjeria risipită pe podea. Mirosul bine-cunoscut al parfumului și-al sudorii trupului Mathildei Îi crea, pe moment, o senzație de euforie atât de puternică, Încât medicul Începu să scheaune și să scâncească asemenea unui cățel bucuros că și-a regăsit stăpâna, dând din coadă, târându-se pe burtă, de la pat la ușă și de la ușă la masă, Împrăștiind și lăsând În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]