1,639 matches
-
referă la o situație de intoxicație cronică ce rezultă din administrarea repetată a unui drog sau medicament și acre se manifestă prin nevoia de a continua această administrare .Starea euforica este de scurtă durată , iar consumatorul nu conștientizează urmările. După euforie se instalează starea paranoica,urmată îndeaproape de frică și confuzie. Dependența este o noțiune generalizată.Există dependența de internet, fast-food,de anumite persoane etc. asta deoarece orice substanță care îi induce o stare de recompensare mai mult sau mai putin
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Siminciuc Stefania, Roxana-Ioana Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1989]
-
pentru anihilarea fricii și a diferitelor temeri, pentru a combate singurătatea sau a distrage atenția, ignorându-se problemele reale. Efectele alcoolului pe termen scurt sunt binecunoscute. Se absoarbe rapid În urma ingestiei, după care urmează o stare de ușoară excitație și euforie, ceea ce ar reprezenta un efect benefic pe termen scurt. În realitate, datorită creșterii cantităților ingerate și a prelungirii consumului În timp, efectele alcoolului se suprapun și modifică tabloul clinic al depresiei, constituindu-se Într-o comorbiditate frecventă și cu implicații
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by C. Ştefănescu, Roxana Chiriţă, V. Chiriţă, R. P. Dobrin, Magda Călăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1470]
-
muzica, a vrut să sară din tren, mai bine să rămână pe peron, și să nu mai conteze pe noi pentru nimic." Eterna amărăciune a cusurgiului. Ierarhii de la Vatican, dedați integral căințelor, nu vor să audă această notă falsă în euforia regăsirilor. Iar sioniștii oficiali, acei friends of Israel, prietenii săi dintotdeauna, au șters din agenda lor numele fostului tovarăș de drum. Iată cum un savant cutezător venit să activeze la Ierusalim, încă înainte de conciliul Vatican II, pe când vântul nu era
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
subconștientul său, poporul era pătruns de sentimentul că marile zguduiri de la 1911 la 1914, petrecute în Orient, erau preludiul unui conflict european inevitabil în care urma să fie angajată patria. În orice caz, în această ambianță romană, nu mai găseam euforia lipsită de griji de altădată, ci o stare neplăcută cu atît mai de înțeles pentru mine cu cît, venind din acel Orient plin de crăpături, eram convins că Austro-Ungaria, după tratatul de la București, adevărată palmă pe obrazul ei, nu se
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
găseam Încă la Paris! -, una dintre acele teribil de rare, de „improbabile” justiții sociale ce, prin abruptul, ca și prin absolutul lor, seamănă cu cele divine sau de basm. Și, poate tocmai de aceea, nu pot dura! „Trei zile” de euforie, de dans pe străzi, de Înfrățire a tuturor, de retragere a ticăloșilor, a oportuniștilor sau a criminalilor În găuri de șarpe, un fel de „copilărire” a Întregii națiuni, o regăsire a unui alt aer istoric, deja legendar, cel al pașoptismului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
întrebat ce cred despre premiul lui. Asta intră în job description. Am zis deci cui voia să audă că este un moment istoric bla bla-bla (chiar este, dar ironia postmodernă nu mă lasă să nu fac mișto !), dar că, dincolo de euforia acestui moment, cel mai important premiu la cel mai important festival de film din lume trebuie să fie un wake-up call (asta am zis-o chiar așa, pe englezește, că era pentru BBC World Service) pentru „decidențiiș din cultură, care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mine filme într-o sală mai goală (deși nu știu de ce : e mult mai confortabil). Până seara (la decernarea premiilor) va fi full, se va sta din nou pe jos sau în picioare, așa că starea mea de spirit oscilează între euforie și melancolie : acești tineri cinefili sunt într-adevăr mulți, dar ăștia sunt toți ! Cel mai frumos film văzut în cele două programe este, indiscutabil, The Patterns Trilogy al unui tânăr (29 de ani) canadian, Jamie Travis. Este un tur de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
facă pe oameni mai buni. Și totuși el îi poate face mai buni, dacă reușește măcar să nu-i facă mai răi decât sunt. Un gând rapid despre iubire Îndrăgostiții, îndrăgostiții dintotdeauna și de pretutindeni, nu pot evita să-și sistematizeze euforia - mai ales la începutul relației lor - prin trei propoziții de o miraculoasă, sublimă, unanimă banalitate: 1. Ne vom iubi veșnic (cu variante: „Nu ne vom mai despărți niciodată.“, „Nu-mi mai pot imagina viața de aici înainte fără tine.“ etc.
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vă pregătiți nițeluș pentru detenta sfârșitului de an?“ Dacă pui ase menea întrebări ți se răspunde cu un soi de mândrie perversă: „Pauză? Dar noi lucrăm și pe 24 decembrie și pe 30. La noi e foc continuu!“ Alături de această euforie a trebăluielii, intră în joc și o insomniacă patimă achizitivă; trebuie făcute cumpărături: cadouri, alimente, brazi, jucării, locuri la restaurant, la munte sau la mare. Vacanța ar trebui să fie o pajiște calmă, reconfortantă, senină, o adiere de contemplativitate. În
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
recunoaștem anvergura și sensul. Suntem subiecții unui acces perpetuu de neatenție. Insensibili la registrul inaparentului, gata să uităm ceea ce ne contrariază, nu ne mai lă săm tulburați decât rar, de câteva ori în viață, sub șocul, nelumesc, al unor iubiri, euforii sau suferințe insuportabile. Recunoașterea realului în uimitoarea lui, nudă, realitate devine, abia atunci, un eveniment. Într-un anumit sens, Noul Testament este istorisirea trecerii - nerecunoscute - prin lume a lui Dumnezeu. Pe Iisus, dincolo de cercul restrâns al câtorva discipoli (și ei ezitanți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e un procedeu ieftin. Inargumentabilul e o pradă ușoară. Dacă nu e protejat de bună-cuviință, el poate fi trecut cu ușurință în registrul derizoriului. Artis tului „liber“ și dezinhibat i se pot furniza, totuși, câteva argumente care să-i relativizeze euforia. Deo camdată două: 1. Nu se cade să nu acorzi unei instituții străvechi și prestigioase (fondatoare a civilizației europene și a primei ei unități) măcar același respect pe care îl acorzi analizei statistice, bibliografiei de specialitate și propriilor tale talente
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fanatici ai abstinenței, sau ai feluritelor monomanii salvatoare, cu atât devin mai sceptic și mai pofticios. „Specialiștii“ nu reușesc să mă convingă: sunt prea siguri de competența proprie și de eficacitatea rețetelor lor. Au un entuziasm inuman pentru înfrânare, o euforie suspectă a retenției. Se mobilizează cu toții pentru a discredita plăcerea, având, în același timp, aerul că îți oferă bucurii ascunse, știute numai de ei și de adepții lor. Nu țin minte nume. Există și genul atletic, mușchiulos, care recomandă o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de stadion infec tează tonul oricărei conversații, al oricărei dispute. La volan te înfurii, în stația de autobuz, la gară și la aeroport te înfurii, la slujbă te înfurii, la televizor te înfurii. Românul de azi e, prin definiție, mânios. Euforia anihilării celuilalt, lovitura în moalele capului, discreditarea, calomnia, machiaverlâcul sunt gimnastica noastră cotidiană. Știu ce spun. Eu însumi am, frecvent, răbufniri isterice, precipitări spre răcnet, salturi spre stacojiu. Se vor găsi destui care să caute acestei epidemii de bilă galbenă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
buni prieteni care înțelegeți ce este necazul. Doamne, auzi-mă, cât aș da să mai sosim o dată, măcar o dată, cu toții la Bârlad! Ce minunate erau acele zile. Pentru toți ai casei era o sărbătoare. Tata intra într-un fel de euforie cu gândul la Bârladul lui, că vă vede, mama repeta la infinit că îi este tare dor de Coana Mia, eu cu Gabi cel puțin eram furate de-a binelea de gândul frumoasei călătorii și că vă vom vedea. Știam
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
sufletești pe care nici un obstacol nu o poate împiedica sunt afirmări ale unui liric însetat de viață (Logodna, Șoapte). Dragostea e, în viziunea lui, unul dintre marile izvoare de noblețe ale omenescului, fericirea ca și suferința se sublimează într-o euforie a înălțării interioare. Convingătoare rămâne depășirea istoriei imediate (cu gesturi uneori teatral compuse), într-un imn al vitalității impetuoase, triumfătoare. Mai mult decât dragostea, în centrul acestei poezii e o voință de dragoste, un cult al ei ca forță vitală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
de alta, ea se imaginează ca progres către utopia care cere mereu mai mult confort, mereu mai multe obiecte și distracții. Există în societatea de consum ceva mai mult decât creșterea rapidă a nivelului de trai mediu: ambianța stimulării dorinței, euforia publicitară, imaginea luxuriantă a vacanțelor, sexualizarea semnelor și a corpurilor. Iată un tip de societate care substituie seducția coerciției, hedonismul datoriei, risipa economiei, umorul solemnității, eliberarea refulării, prezentul promisiunilor viitorului. Faza II se prezintă ca „societate a dorinței”, întreaga viață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
vrea înecat într-un flux de senzații excepționale evoluând într-un spațiu-timp fun, teatralizat, lipsit de riscuri și de inconfort. Dorește să acceadă la un fel de stare magică sau extatică cu totul deconectată de la realitate, la o stare de euforie ludică ale cărei început și sfârșit sunt perfect cronometrate, ca la cinema. Nu e vorba de pierderea reperelor sau de confuzia realului cu iluzia, ci pur și simplu de încântarea rezultată din excesul de spectaculos și din proliferarea efectelor, de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
eu nu mă simt prea bine”: fiecăruia îi vine tot mai greu să-și asume dificultățile vieții, fiecare are sentimentul că viața e mai grea, mai haotică, mai „imposibilă”, chiar și acum când condițiile materiale sunt tot mai bune. În vreme ce euforia bunăstării își răspândește efluviile, fiecare are, mai mult sau mai puțin, sentimentul că n-a trăit cum ar fi vrut să trăiască, că este neînțeles, că e în marginea „vieții adevărate”. Dacă în sondaje majoritatea oamenilor se declară fericiți, la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Acestor critici „externe” li s-au adăugat altele, „interne”, denunțând impostura fericirii-marfă, incapacitatea societăților bogate de a aduce realmente mulțumire oamenilor. Pentru că, promițând paradisul satisfacțiilor bunăstării, lumea mărfii nu încetează, în realitate, să orchestreze frustrările, lipsurile și decepțiile majorității oamenilor. Euforia ține capul de afiș, dar dezolarea ființelor crește pe zi ce trece. Opulență materială, deficit de fericire; proliferarea bunurilor de consum, spirala penuriei: în societatea de hiperconsum, insatisfacțiile sporesc mai repede decât ofertele de fericire. Oamenii consumă mai mult, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
că evantaiul hipermodern al posibilităților provoacă derută și insatisfacții, dar, într-un context unde „se petrece întotdeauna ceva”, viața cunoaște mai multe ricoșee, alternanțe, schimbări frecvente. Oscilând în permanență între optimism și pesimism, între depresie și excitație, între tristețe și euforie, între sentimentul vidului și proiectul mobilizator, moralul individului hipermodern este capabil de reveniri. În societatea dorinței nu totul e catastrofic, pentru că Penia se însoțește acum cu Hermes, cu o și mai mare mobilitate subiectivă, cu nenumărate „invitații la călătorie”. Deschizând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
paroxistice și alte excese senzoriale fiind fenomene frecvente în cotidianul hipermodern. Droguri, destructurare și criminalizaretc "Droguri, destructurare și criminalizare" A face un chef, a ieși din sine și din rutina zilnică: această pasiune poate fi ilustrată în multe feluri. Prin euforia căutată în alcool, desigur. Chiar dacă tinerii consumă mai puțin alcool ca altădată, aceasta nu exclude excesele de sâmbătă seara, avându-i ca actori mai ales pe băieți: la 18-19 ani, doi din trei au cunoscut deja cel puțin o stare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Superman, asemenea lui Narcis, nu e mai puțin vulnerabil, dezechilibrat, candidat la dependență 15. Întrucât preocuparea pentru excelența corporală nu poate fi concepută fără riscuri de excese și de dezechilibre, chiar și Superman poate ajunge la eșec fizic și psihologic. Euforia sportivătc " Euforia sportivă" În acest context sportivofil, întâlnirile la nivel înalt provoacă un entuziasm, o fervoare colectivă care nu-și găsesc echivalent în nicio altă sferă a vieții sociale. Capabile să scoată în stradă sute de mii de oameni, marile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
lui Narcis, nu e mai puțin vulnerabil, dezechilibrat, candidat la dependență 15. Întrucât preocuparea pentru excelența corporală nu poate fi concepută fără riscuri de excese și de dezechilibre, chiar și Superman poate ajunge la eșec fizic și psihologic. Euforia sportivătc " Euforia sportivă" În acest context sportivofil, întâlnirile la nivel înalt provoacă un entuziasm, o fervoare colectivă care nu-și găsesc echivalent în nicio altă sferă a vieții sociale. Capabile să scoată în stradă sute de mii de oameni, marile competiții provoacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Suntem obligați să constatăm: spirala bunăstării consumeriste n-a eredicat câtuși de puțin admirația pe care oamenii o manifestă față de imperativul „mereu mai bine” și al depășirii de sine. Dimpotrivă. Ce anume din spectacolul sportiv aduce în asemenea stare de euforie masele hipermoderne? De ce anume ține un asemenea paroxism emoțional? După Paul Yonnet, motorul sportului-spectacol se alimentează din dublul „carburant” al incertitudinii și al identificării. Ceea ce face ca sportul-spectacol să fie în asemenea măsură mobilizator de afect este, pe de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Nu anularea dimensiunii afective, ci o viață afectivă pe cale de a se structura ca turbo-consumerism, prin estomparea mitului iubirii eterne, descalificarea idealurilor de sacrificiu, înmulțirea relațiilor temporare, a instabilității și a dispoziției pentru schimbare. Consum sentimental care este orice în afară de euforie, într-atât se însoțește cu sentimentul vidului, al decepției, al ranchiunei, al rănilor intime. Așadar, dacă există un consum hedonist, există și o dimensiune seismografică a hiperconsumului dominată de alternanța repetată a fericirii cu tristețea, a exaltării cu depresia. Sex
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]