1,730 matches
-
Mersi. Perfect. Ai fost încîntător. Gogu dispăru printre fracuri. Peste câteva clipe însă apăru din nou de mână cu Raul Brumaru, care saluta de zor și spunea ceva ce nu se auzea. ― Dar ăsta ce caută în incintă? întrebă, din spatele Eugeniei, Grigore. ― Cum ce caută? zise Nadina firesc. El nu lipsește de nicăieri. Și pe urmă are foarte multe relații, încît intră pretutindeni... Deodată se făcu o mișcare în incintă. Pe ușile laterale alte fracuri se îmbulzeau înăuntru. Din dreapta intrau arhiereii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
face să te încăpățînezi mai rău! zise Gogu. Am vorbit și cu tata. Și dumnealui crede că e o nebunie ce vrei să faci... Nu-ți mai spun de Jenny, care știi cât te iubește. Nu-i așa, iubirea mea? Eugenia avea ochii plini de lacrimi. Vru să spuie ceva. Când deschise gura o podidi plânsul. Gogu se sperie: ― Iubirea mea, sufletul meu, ce-i asta? Se poate? ― Numai tu ești de vină, Gogule, că alarmezi lumea fără nici un motiv! protestă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Postelnicu nu sunt chiar străini de asiduitățile tânărului Iuga. Pe Gogu Ionescu l-a întîlnit ieri după-prânz. Și el telefonase la Pitești. Era mai abătut și avea ochii mereu umezi, parcă o presimțire i-ar fi ros sufletul, oricât încerca Eugenia să-l liniștească. Firește, Titu Herdelea își împărțise timpul așa încît să fie acasă la cinci, când trebuia să vie Tanța. A venit foarte punctual, și s-au îmbrățișat, și au plâns puțin amândoi de bucuria revederii. Lucrurile importante pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
firescul, frăgezimea, altruismul, seninătatea, pilduitorul. Nu mizantropia, devianța, alterarea, rugina spirituală și cangrena etică. Mi se întâmplă, ca zilele trecute, să fiu încântat de prezența lui Liviu Ciulei la emisiunea lui Patapievici, sau de prezența Sânzianei Pop la „Profe sioniștii“ Eugeniei Vodă? Voi scrie aici. Mă convinge o carte, mă farmecă un spectacol, forfotesc în culisele festivalului de la Sibiu, lucrez în juriul UNITER, surfilez strategii în boardul Fundației Soros, mă întâlnesc cu adolescenții de la liceul X? Descopăr un autor, un redactor
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
numește Steluța Apostolescu. Un nume pe care îl întâlnisem printre acte la revizorat și care îmi devenise familiar, poate prin rezonanța oarecum blajină. Ca să spun drept cam două nume reveneau, un fel de dicteu al peniței, în clipe de plictiseală: Eugenia de Savoia și...Steluța Apostolescu. Pentru Eugenia explicația era dată de sora bunilor mei prieteni din Nicorești, frații Jalbă, o fată bună și înzestrată cu foarte multe calități. Peste ani, cele două aveau să devină prietene. Domnișoara bască albă stătea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
poate ști și pe aceasta! D-voastră știți că eu am aceea ce numesc francejii la rage d'ecrire și v-aș scrie, desigur, mult mai multe, însă să apropie oara trenului și plec la Pomîrla. Încă din anul trecut Eugenie mi-a făcut amendă onorabilă și ne-am împăcat, încît de mult plănuiam să merg la dânsa și mă duceam chiar la 1 mai, însă ploile m-au împiedecat, acum să vede // că s-a împlinit ceasul și trebuie să
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
primea câte o parte egală, de 5 hectare, pe Dealul Murgului (Județul Iași). În același document din 1923 se mai specifica întregirea proprietății lui Gheorghe N. Chirilă, fiul Elenei și al lui Neculai I.Chirilă, prin cumpărarea de la surorile lui (Eugenia N. Chirilă, Ruxandra N. Chirilă și Maria N. Chirilă) a imobilului și a pământului din Str. Tătărași 4 (73), mențiuni confirmate și în actul din 6 aprilie 1920. Sursele documentare provenite din arhiva personală a familiei Chirilă conțin referiri la
Documente inedite referitoare la microregiunea T?t?r??ti. Pia?a Chiril? by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83575_a_84900]
-
era, face ea, de premiul ăla pe care l-a câștigat familia ei când era mică? Nu se poate abține să nu răspundă: Cea mai în formă familie, Târgul statului Nebraska, 1951. Ținut de un fel de societate națională de eugenie, zice ea. Îi jurizau după dinți și păr, ca pe vaci și porci. Și luaseră medalia de aur! De bronz, o corectează el. Mă rog. Chestia e că toată viața l-a ținut de rău pe Cappy pentru că a poluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
avut un motiv cu totul deosebit de a socoti că fratelui meu i s-a întîmplat ceva. Făcu o pauză. Pe fața lui se putea citi o expresie ciudată. Într-un tîrziu spuse: ― Ați auzit de experiențele întreprinse de Institutul de Eugenie? ― A, da, spuse Hedrock începînd să înțeleagă. S-au făcut lucruri remarcabile în acest domeniu, mai ales cu gemeni identici. Neelan încuviință din cap: ― Deci vă va veni mai ușor să înțelegeți ce s-a întîmplat. Mai făcu o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și am început să-mi dau seama că aveam o problemă. Neelan dădu din umeri și continuă: Nici nu s-a pus problema care din noi va părăsi Pămîntul. Chiar în ziua în care a expirat contractul cu Institutul de Eugenie, mi-am cumpărat un bilet pentru Marte. M-am dus acolo cu speranța că astfel Gil va căpăta mai multe șanse în viață. Dar (încheie el cu un glas aproape stins) cînd colo a fost vorba de moarte. ― Moarte? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Arsenalelor. Guvernul imperial avea dispozitive similare, dar de o construcție ușor diferită. Hedrock contră: ― Dar văd că vă pricepeți la mecanisme. ― Păi mi-am luat licența în inginerie atomică, îi răspunse Neelan și adăugă cu un ușor zîmbet: Institutul de Eugenie are grijă de protejații săi. În cazul de față chiar așa era. Pînă în clipa aceea Hedrock îl socotise pe Neelan o persoană neînsemnată prin informațiile pe care le-ar fi putut deține. Îl impresionă însă evidenta tărie de caracter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
întrebări cu o încărcătură periculoasă, referitoare la genetica populației Maori. Oare trebuia să spună ce credea cu adevărat, riscând să fie acuzat de defăimarea unei minorități etnice asuprite? Să își rețină comentariile, dar să riște să fie criticat pentru promovarea eugeniei? Ce ar fi putut, de fapt, să spună? Decise să nu o facă. — Știți, zise el, aceasta este o arie de cercetare extrem de interesantă, dar încă nu știm suficiente ca să putem da un răspuns. Următoarea întrebare? Capitolul 51 În sudul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
1922, acest text care prevestește uimitor viitorul are multe de spus despre modul în care înțelegeam genetica atunci (și acum) și despre seducția în masă produsă de pseudoștiință. Vocea lui Chesterton a fost una dintre puținele care s-au opus eugeniei la începutul secolului XX. El a văzut esența ei, frauduloasă la toate nivelurile, și a prezis unde va conduce, cu multă precizie. A avut numeroși critici, care l-au insultat numindu-l reacționar, ridicol, ignorant, isteric, incoerent și orb, notând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Această carte merită citită, pentru că, privind retrospectiv, este evident că argumentele lui Chesterton erau perfect raționale și meritau un răspuns. Dar, cu toate acestea, el a fost pur și simplu redus la tăcere. Și pentru că cele mai respingătoare idei ale eugeniei sunt promovate din nou, în secolul XXI, sub diverse deghizări. Editorul acestei ediții a inclus multe citate ale eugeneticienilor din anii 1920, care seamănă uimitor cu cuvintele profeților contemporani ai apocalipsei. Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Inclusiv, din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
las-o dracului în pace. Plângeam după ea când puneam capul pe pernă și eu, și copilul. Copilul mă împăca pe mine și eu pe el. De Sfântul Nicolae am plecat la Oltenița la copil, de i-am dus câteva eugenii. Soacră-mea a zis că Rodica și-a făcut apariția. Unde e, pe căminul unde trăiați. Am mers la ea, i-am propus să se întoarcă. O dată mi-a dat răspuns că nu se întoarce. Eram totuși mulțumit că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
generația sa, era cu siguranță singurul capabil să prevadă progresul pe care avea să-l facă biologia. Dar totul ar fi mers mult mai rapid dacă nu ar fi existat nazismul. Ideologia nazistă a contribuit mult la discreditarea ideilor de eugenie și de ameliorare a rasei; a fost nevoie de mai multe decenii pentru a reveni la ele. Michel se ridică, scoase din bibliotecă un volum intitulat Ce Îndrăznesc să gândesc. — E scris de Julian Huxley, fratele mai mare al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de la Comitetul Central să nu lase palmă de sol al patriei necultivat, aterizaseră, într-o sâmbătă dimineața, la muncă voluntară, în cimitir, întrecîndu- se să infecteze mormintele cu răsadurile lor de varză, castravete, ardei iute și păstârnac. Bă, belitorule de eugenii, dormi?! - Nu dorm, hoarcă. Ține-mi scara... Dă-i în gîții mă-sii de milițieni!... Ce le trebuia lor castraveți?!... Cei doi își apăsară tenișii pe antablament, adică asupra brâului ornamental de piatră, încadrînd, la partea superioară, ferestrele parterului. Deși
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
într-un raglan putrezit. Deșiratul tremura din toate încheieturile, din cauza lipsei îndelungate a drogului. Ținând atașată la persoana sa, c-o sfoară petrecută peste mijlocul raglanului, o sacoșă în care adunase răbdător, peste zi, resturi de sandvișuri, cotoare de măr, eugenii lefterite de prin coșurile de gunoi. Destinate, de cele mai multe ori, să fie pierdute așa, doar de amorul artei. - Da, bă... Ce e?... Ce e?!... Ți-ai pierdut eugenia? se auzi, de sub un soi de sălaș natural, întocmit din boscheți, trunchiuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în care adunase răbdător, peste zi, resturi de sandvișuri, cotoare de măr, eugenii lefterite de prin coșurile de gunoi. Destinate, de cele mai multe ori, să fie pierdute așa, doar de amorul artei. - Da, bă... Ce e?... Ce e?!... Ți-ai pierdut eugenia? se auzi, de sub un soi de sălaș natural, întocmit din boscheți, trunchiuri de copaci și ciulini, șoapta unui bărbat negricios, la care, într-adevăr, se remarca doar albul ochilor, mirosul și pălăriuța semănând cu un clop. Plus superioritatea liniștită a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înainte ca, slujindu-se de ea, să-l răsucească pe posesor, cu chipul către clădirea Casei de Cultură. - Stai, bă, că nu ți le-am mâncat eu, protesta cu veselie negriciosul... Șezi, bă, potolit că nu pun eu gura pe eugeniile tale... Bă, dacă mi-ai șifonat catifeaua, să știi că înțep la tine până începe burta a-ți emite bulion... Nu din dușmănie. Ca să aibe mă-ta să presare mirodenie peste sarmale! - ...Uite! îi arătă înfuriat deșiratul, după ce-i descolăci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
metalice, verzui, răsturnate și întinzîndu-și, ca pe o rufă, pe mutră zâmbetul lubric - și n-are nici vreo față prea tamponată, poți să-i zici, din partea lui moa, să treacă... Ca s-o las să mă muște o dată de eugenie... Zi-i vrăjitoarei că, pentru ea, țin eu mereu eugenia încălzită... - Cât n-am scurmat eu, bă, la șanțurile Nicoloaicei... de mi-am făcut palmele purulente de la târnăcop și lopată... de mi-am ferfelițit și frumusețe de fluiere ale picioarelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mutră zâmbetul lubric - și n-are nici vreo față prea tamponată, poți să-i zici, din partea lui moa, să treacă... Ca s-o las să mă muște o dată de eugenie... Zi-i vrăjitoarei că, pentru ea, țin eu mereu eugenia încălzită... - Cât n-am scurmat eu, bă, la șanțurile Nicoloaicei... de mi-am făcut palmele purulente de la târnăcop și lopată... de mi-am ferfelițit și frumusețe de fluiere ale picioarelor, ca să nu mă doară pe mine în coclender de eugenia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
eugenia încălzită... - Cât n-am scurmat eu, bă, la șanțurile Nicoloaicei... de mi-am făcut palmele purulente de la târnăcop și lopată... de mi-am ferfelițit și frumusețe de fluiere ale picioarelor, ca să nu mă doară pe mine în coclender de eugenia ta!... ...Bă, pe noi ăștia, ai ei, de la noi din cartier, ne-a scos într-o dimineață, nașparlia, ca naziștii, la robotă forțată... Pe unii ne momise că cică să-i tămăduim canalizarea... Mie-mi zisese, ademenindu- mă, cică: Haide
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi era inimii încă vălătucul cărnii fierbinte și-i plăcea la câine să răscolească cu fălcile prin ea... - Auzea și Chiose - îl imită și cataroiul - cât era fermecătoarea de ordinară! O dată n-o mai lăsa să i se atingă de eugenie... completă omul cu țol putrezit, cocoțat, în urmărirea noastră, pe-un pinten de zidărie, lămuri Gabi cel Norocos. De pe care pinten, pe lumină, i s-ar fi etalat, câțiva metri în jur, întregul plan al etajului. Nu-i vorbă că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cum începuseră să fie dizolvați atâția desăvârșiți inițiați în pasta cafenie. Cum se treziseră împărțiți, ca niște cărți de joc, printre picăturile de fiere, firele de tutun și chiar și la acesta, ce se lăudase a nu consuma, firimituri de eugenie. 65 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Un fluier cu bilă al unui caraliu șef șuieră, dând semnalul ridicării blocajului. Semaforul clipi. Iar lumina verde expulză coaja de nucă a taximetrului în uriașul bol al intersecției bucureștene, șters pe dinăuntru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]