3,312 matches
-
în flacăra unui foc nestins pentru a-ți confirma supraviețuirea, a prinde în palme scânteia unui fulger neadormit - pentru a ți-o așterne în privire, a deveni furtună cu aripi de gând. A scrie poezie înseamnă - de multe ori - să „evadezi” din corpul fizic, căpătând versatilitatea corpului eteric, pentru a putea trece prin mai multe lumi deodată: îngemănarea suferinței cu bucuria, a revoltei cu abstinența, a intangibilității infinitului cu agitația microuniversului. A scrie poezie e ca și cum ți-ai percepe trupul de
INSTANTANEE CULTURALE BOGDANIA LA GALERIILE DE ARTĂ DIN FOCŞANI de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364890_a_366219]
-
Eram un ghem de durere. Cu fruntea plecată și pumnii strânși, strângând din dinți, am hotărât că mai bine mor decât să mai îndur bătăile, imersia în apa ca gheața, arsurile cu țigara. Când nu am mai putut îndura, am evadat împreună cu doi colegi. Dar ne-au prins și chinul a reînceput, parcă mai rău. - Doamne, Adrian, ce durere! Se pare că acest canal a fost construit nu numai cu bani, dar și din ziduri de lacrimi, râuri de sânge și
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364964_a_366293]
-
crunt ce spui acum. Nu am știut! - Indiferent de atrocitățile la care eram supuși, nicio informație nu dădeam torționarilor noștri. Consideram o atitudine josnică trădarea tovarășilor de luptă. Într-o noapte întunecată, de parcă stelele plecaseră la culcare, am reușit să evadăm, pentru a doua oară. Eu și Mutică, un prieten din cartier, am fugit din Insula Mare a Brăilei animați de gândul că suntem oameni, nu fiare cum ne considerau ei. Cu câinii ne vânau. Nu ne păsa dacă murim. Credeam
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364964_a_366293]
-
în cuvintele spuse de Mahatma Gandhi: ,, Ei nu ne pot lua demnitatea noastră decât dacă le-o dăm noi.“ Dar după câtva timp ne-au prins, ducându-ne la închisoarea de la Galați.,, Mergeam legați în lanțuri, un trib de apucați / Evadând din Insula Brăilei, am ajuns la Galați!''Am uitat să-ți spun că mergeam la muncă în șir, fiecare având lanțuri la picioare și gulere metalice în jurul gâtului, de care atârna lanțul ca la animale. Om-animal. Era o plăcere pentru
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364964_a_366293]
-
greu este să suporți starea trădătoare de așteptare a email-ului de răspuns. Uf... și câteodată vine așa greu, te face să stai permanent cu ochii pe căsuța inbox-ului... te frămânți în mii de gânduri când răspunsul întârzie. În așteptare, evadezi aruncându-ți privirea peste fereastra inimii și cauți să regăsești dimineața aceea în care picăturile de iubire vă răcoreau trupurile înfiebântate de îmbrățișări. Când pielea răscolită de dragoste își lăsa parfumul pe cearșafurile albe de mătase, când umezeați visele cu
EMAIL-UL de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366329_a_367658]
-
Statuia” și „Vizita de seară. Dragoș Vrânceanu a început să scrie poezie încă din timpul liceului, absolvit la Bălți. A studiat timp de patru ani filosofia la Florența. În Italia a fost arestat de autoritățile fasciste, dar a reușit să evadeze refugiindu-se în Elveția. Debutul său literar se produce în 1934, când Zaharia Stancu îl include în „Antologia poeților tineri”. Este câștigătorul unui premiu pentru sonet acordat de Societatea Scriitorilor Români. A fost ziarist, profesor universitar, traducător și înalt funcționar
,,POPASURI SCRIITORIEȘTI PE OLT ȘI OLTEȚ, II (2016) – O NOUĂ ANTOLOGIE ALCĂTUITĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366411_a_367740]
-
luntrea pe firul apei, mai primea și el câte un pește, cel mai mult îi plăcea somnul, pe atunci era plin Oltul de el. Mărian Frântu susținea că stătuse cu Gheorghiu-Dej în aceeași celulă în lagărul de la Târgu-Jiu, de unde au evadat înainte de 23 august 1944, ajutați de țărăniști și de preo- tul Ioan Marina, viitorul patriarh, pe atunci - paroh al bisericii „Sfântul Gheorghe” din Râmnicu-Vâlcea. De aseme¬nea, el mai susținea că rămăseseră prieteni și că avea oricând ușa deschisă la
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
purta ca un zbir cu propria-i familie care, în cele din urmă, l-a și renegat, iar el a ajuns să ducă o viață solitară și chiar promis¬cu¬ă. Des- pre perioada detenției alături de Gheorghiu-Dej și cum au evadat ei în 1944 și au stat as- cunși o zi și-o noapte la preotul Ioan Marina, viitorul patriarh, după care au plecat la Bucu- rești „ca să facă 23 August”, povestea, așa cum am spus, arareori; pentru asta, trebuia să i
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
I se promisese că dacă o va face, îl vor elibera la schimb cu prizonierii lor capturați de armata română.Cum Mache refuză categoric, a rămas în lagăr peste un an. Studia cu atenție terenul și căuta o modalitate să evadeze. Aflase că dușmanul ocupase Bucureștiul, iar guvernul se mutase la Iași. Tot aici află că se dau lupte crâncene în Moldova, unde români se lupta cu dârzenie.Din acest moment observă că atenția paznicilor slăbise și că dacă are puțin
MOȘ MACHE CAP. V. SFÂRȘITUL LINIȘTII de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365627_a_366956]
-
dușmanul ocupase Bucureștiul, iar guvernul se mutase la Iași. Tot aici află că se dau lupte crâncene în Moldova, unde români se lupta cu dârzenie.Din acest moment observă că atenția paznicilor slăbise și că dacă are puțin noroc, poate evada. Referință Bibliografică: MOȘ MACHE CAP. V. SFÂRȘITUL LINIȘTII / Dan Petrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1615, Anul V, 03 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Petrescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MOȘ MACHE CAP. V. SFÂRȘITUL LINIȘTII de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365627_a_366956]
-
norii, când timpul m-ar uita-n alunecarea lui, nepăsător, îmi vor purta departe visele, pe aripile lor, cocorii! Locul în care aș alege să visez, ar fi departe de cărările umblate ca, furișat, din lumea tumultoasă, să pot să evadez să-mi construiesc visele în eternitate. Furtunile deșarte mă vor ocoli mereu, îndepărtate de a viselor magie, deasupra mea, va străluci etern, un gingaș curcubeu oprit în ochii mei din marea lui călătorie, căci nu-mi doresc să fiu decât
RONDELUL VISĂTORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365657_a_366986]
-
Răpan legendele, miturile, Biblia și alte cărți sacerdotale, personaje mitice cu destine tragice intră în substanța și simbolistica profundă a lucrării sale, transfigurate și supuse propriilor viziuni filosofice. Dându-și seama că nu are șanse majore ca prin poezie să evadeze din climatul și patul procustian al stereotipului estetic al recentului sfârșit de secol concurat de postmodernismul de import, Theodor Răpan se decide să experimenteze o nouă formulă literară care a produs, inițial, o oarecare opoziție în rândul unei critici literare
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
tot ce-ai învățat din praxă La fel e de insidios Pierdute cheile comorii Deși mai mulți vin să ne-nvețe Cum cântă noaptea sicomorii Cu stricte reguli de strictețe Și ne întoarcem iar la cercul Din care nu poți evada Un adevăr pe care-ncercu-l Oricare rezultat va da C-o fi sau nu, e tot aceea Cum s-a mai scris și s-o mai scrie: Capcana-n care cad aceia Care bat cuie la sicrie Ai mai făcut o
PRAXISM de ION UNTARU în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365736_a_367065]
-
o coală dalbă de hârtie să afli că: o frunză albastră cu vinișoare roz este o fărâmă de dor purtată de vânt ușor un cocor singuratic ce străpunge ploaia are un iz romantic norul cel răzleț pare un iepure alb evadat din pălăria unui scamator un curcubeu un pictor naufragiat pe o banchiză în derivă transmițând sos-uri în șapte culori o stea căzătoare înger plictisit de paradis ce vine-n astă lume unde un cocor ce poartă frunze-n cioc
CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365748_a_367077]
-
brațele, singurătate!” Ultimul capitol, al patrulea, intitulat „Evadare” este scris în vers liber ca și cum ar fi scăpat de greutatea versurilor cu formă fixă, unde trebuia să respecte anumite reguli. Autoarea, care se simțea „captivă în propria-mi libertate”, vrea să evadeze, să fie liberă, să zburde în voie, dincolo de timp, „pe apa gândurilor”, să se piardă „în abisul emoțiilor”, chiar în „eternitate”, acolo unde, în imagini închipuite îl va întâlni pe Eminescu: „Îl văd pe Eminescu/orizont al puterii,/ fără el
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
care trăgeau în revoluționari, toate acestea făceau ca cei de la primărie să fie în priză tot timpul. Profesorul Nică D Lupu a petrecut toate acele zile și nopți la primărie și chiar a avut ocazia să prindă un soldat care evadase dintr-o unitate militară, pe care l-a predat la o altă unitate militară apropiată. “Insomnii în umbra morții” este o proză în care autorul descrie impresionant de real, tragedia de la Colectiv. Personajul principal, Dorian, care fusese plecat din București
INSOMNIILE SCRIITORULUI NICĂ D. LUPU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366147_a_367476]
-
temnicerul meu ea a aruncat cheile cătușelor și m-a lăsat înlănțuit cu iubirea ta legat pe vecie de dragostea ta, sunt un prizonier obedient, nu încerc să mă răzvrătesc mă supun regimului de detenție și refuz cu încăpățânare să evadez din închisoarea dragostei tale Prefer să rămân un condamnat un condamndat pe viață...de dragostea ta! Referință Bibliografica: prizonierul dragostei / Viorel Vintilă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1119, Anul IV, 23 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel
PRIZONIERUL DRAGOSTEI de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361591_a_362920]
-
apă ... Râd, deși plâng. Albastrul coboară peste pădure, Nici lupi nu-s la pândă ... N-au ce să fure. În zare se-arată o beznă cumplită, „Eclipsă de viață”... Așa e numită. Și liniștea sună tăcând răspicat, Din libertate A evadat. Se-ntoarce acasă, în locul știut. În închisoare ... Ca la-nceput. Referință Bibliografică: Gustul maro al evadării / Monica Bokor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1116, Anul IV, 20 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Monica Bokor : Toate Drepturile Rezervate
GUSTUL MARO AL EVADĂRII de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361612_a_362941]
-
aș fi avut-o niciodată" (Evadarea). De ce își intitulează poetul cartea „Căutând insula fericirii"? Ne dă de înțeles în versurile care împrumuta titlul volumului: „Încercam cu toții să supraviețuim/ în secolul acesta al turbulenței/ creându-ne în imaginație/ mici insule/ unde evadăm atunci când/ nu mai putem face față uraganelor și cutremurelor..." Acolo, în insula fericirii, poetul uita de greutățile și necazurile cotidiene, joacă un șotron imaginar, își imaginează că îmbrățișează staruri de cinema (feminine) și, uneori, invita câțiva prieteni dragi cărora le
DOUĂ CĂRŢI DESPRE FERICIRE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361635_a_362964]
-
Autorului Ne sfărâmă viața bolovani Și ne trec prin față iar, strigoi E bolnavă toamna de castani Și pădurea de atâtea ploi; A murit și dragostea din lucruri Pentru care suntem vinovați; Dacă-n geam cu degetele bați, Din insectare evadează fluturi. Referință Bibliografică: Pânza de păianjen / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 368, Anul II, 03 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
PÂNZA DE PĂIANJEN de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361742_a_363071]
-
câteva ore sper să o pun pe picioare. Când intrară în cabinet, John avu o senzație neplăcută. Mirosul specific de ser și tot felul de alifii îl făcu să strănute. Într-un clopot de sticlă un cobai zadarnic încerca să evadeze. - Se vede că nu prea ești obișnuit cu aerul de-aici! Dacă dorești să rămâi, te rog, ia loc într-un fotoliu. - O, nu... v-aș împiedica acum, domnule Howard. Apoi, în afară de asta, sunt rupt de oboseală. N-am mai
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
soare săpam cratere imaginare cu mâinile golite de sânge incandescente unghiile mutila(n)te iroseau vibrații ca niște metastaze emoționale pianele supraviețuiau declinului ecoul tău (i)lumina fiordul apa de havel se rotește în oglinzi egocentriste ca o maree va evada cineva ? pictăm cerul cu aluviuni zâmbete eretice ne sfidează îți trimit cioburile lezate ale tabloului expus fără ramă artefactele sinelui meu narcisist revolta lumii joacă pocher la tine în cartier dorm ulii miroase-a fericire stoic prelucrată în universul meu
FIOR(D) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352282_a_353611]
-
unei analize mimate e de preferat sinteza, așa cum e partitura sa scriptică îndelung meditată și elaborată prin fraze generatoare de versuri pline de frumusețe. Așa au devenit versurile sale trepte spre o stare superioară a spiritului, în locuri cu lumină, evadând în netimp și nespațiu. Asumarea exegetică de recompunere a raportului poetic dintre sacru și profan reprezintă situații existențiale ce se întrepătrund, poetul încercând resacralizarea unor realități ontologice profane. A studiat foarte mult, a citit și mai mult, a descoperit, acum
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
nichitiană < vă rog să numiți dumneavoastră și alți mari făuritori de limbaje literare în dulcea noastră scriere> a limbii române de azi. Adrian Botez, primul la contraatacul desantului de aici, după ce a stat și într-o temniță interioară, până ce a evadat prin 1998 în volumul cu acel titlu, este un autor marmorean de insomnie, lângă havuze de amărăciuni, trăind glorii bizantine și sonete colecții de răni. „Să nu lăsați să se cicatrizeze/ Vreodată rana bietului Poet!/ Ar fi lumina-n lume
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]
-
să pot vorbi tăcând, să pot și asculta. George Roca, atunci când nu ia interviuri românilor luminoși, cu stare creatoare, lume apreciată prin lumea asta mare, chiar și din Australia, pe unde e și traducător, fotograf, grafician, om de radio etc., evadează din spațiul virtual în proză, poeme iubind paradoxul, divers colorate liric, misterioase, nerușinate sau solemne, eseuri strălucitoare. Voi cita integral poemul ROȘU, pentru simplitate, omogenitate și cuprins cât un eseu de 20 de pagini: Culoare roșie,/ steag roșu,/ flamură roșie
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE de FLORIN GRIGORIU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350549_a_351878]