977 matches
-
poate fi "internă", delimitând în general subiectul, mediul și forma lucrării, și "externă", oferind date concrete despre contextul producerii, prezentării și receptării lucrării. De cele mai multe ori, asumarea unei teorii a artei poate influența acțiunea descriptivă (dar și cea interpretativă și evaluativă) a criticului. Ca atare se poate vorbi și despre suprapuneri ale descrierii, interpretării, evaluării și teoretizării, câtă vreme descrierea are de-a face cu fapte, iar toate faptele ar fi dependente de teorie, dar și de interpretare și evaluare 129
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
importanță aparte prin impactul pe care l-a avut în practica artistică de după anii '90. Asumându-și critica originalității și presupunând, în acord cu această opțiune, că activitatea criticii de artă e mai curând legată de metodă decât de conținutul evaluativ al judecății, respectiv de valoare, Rosalind Krauss respinge modelul istoricist prin care o operă de artă ar ajunge să genereze semnificații, substituind ideea operei de artă ca organism în favoarea reprezentării sale ca structură 139. În accepția lui Roland Barthes, și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
rolului spectatorului.166 La rândul său, pornind de la asumarea tezei potrivit căreia arta conceptuală a fost o mișcare critică semnificativă în dezvoltarea artei moderne, Charles Harrison pune problema schimbării criteriilor de judecare a artei în funcție de schimbările din practica artei. Criteriile evaluative sunt elaborate în procesul lecturii critice, interpretative, și sunt recunoscute în forma diferenței lor față de acele principii ale judecării care au devenit dogmatice, birocratice ori, pur și simplu, ineficiente. Harrison atrage atenția asupra a două obiective ale artei conceptuale cărora
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
fără a mai reflecta experiența critică concretă a practicii artistice contemporane. Acest tip de critică, care substituie discursul auto-suficient al esteticii, funcționează după modelul emiterii și susținerii unei teorii. El nu mai are valoare normativă, e relativ descriptiv și vag evaluativ, propunând în schimb o abordare constructivă. Avantajul criticii și, tocmai de aceea, prevalența sa asupra esteticii, constă în referirea sa concretă la evenimente și opere de artă contemporană. Opera / evenimentul de artă este analizat(ă) în matricea unei teorii construită
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
unor variate construcții teoretice ca fiind opere de artă, duce atât la redefinirea artei, cât și la revizuirea statutului teoriei artei. Confruntându-se cu ideea potrivit căreia producerea unui obiect de artă tradițional, care ar trebui judecat într-un cadru evaluativ vizual, este o condiție necesară pentru a produce artă, câtă vreme recunoașterea artei într-un obiect se realizează prin intermediul câtorva aspecte calitativ vizuale ale obiectului, în măsura în care ele sunt direct percepute, editorii de la Art-Language sesizează critic faptul că pictura și sculptura
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
de Institutul European pentru Politici Culturale Progresive din Viena, Loïc Wacquant, profesor de sociologie la Universitatea din Berkeley (California), insistă asupra abordării confluente a celor două tradiții istorice a gândirii critice, respectiv a sensului kantian al criticii, care presupune examinarea evaluativă a categoriilor și formelor cunoașterii pentru a determina validitatea și valoarea lor cognitivă, cu sensul marxist explicativ, normativ, practic și reflexiv al teoriei critice, care are în vedere examinarea realității socio-economice din perspectiva deconspirării formelor ascunse de dominare și exploatare
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
actuale. Concepute drept instrumente de analiză a imaginii și de reînscriere a producției vizuale în cadrul propriului context istoric 192, studiile vizuale sunt puse în situația de a concura cu o serie de teorii (tn+1) în abordarea descriptivă, analitică și evaluativă a practicilor artistice contemporane. Dacă unele dintre aceste teorii (printre care se află și cele estetice) își elaborează încă discursul în funcție de legitimări filosofice moderne (narativiste) și de programe teleologice (idealiste), uzând de un vocabular (metafizic) aflat în decalaj față de schimbările
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
situate-în-context (post-studio), a "cooperării libere", a "creativității colective", a "turnurii sociale și colaborative" în artă, a intervenționismului, a mediilor tactice, a artei activiste, a artei anticapitaliste, a modelelor alternative și a criticii care acționează ca act artistic, facilitează un studiu evaluativ asupra potențialului politic al condiției critice actuale. Arta în spațiul public (public art) acceptă orice gen de exprimare artistică, de la operele sculpturale la performance-uri, instalate sau executate în diferite locuri publice, de obicei deschise și cu accesibilitate generală. Semnificațiile și
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
și aprecierea calităților estetice ale operelor prin activarea judecății de gust, în secolul al XXI-lea atitudinea și poziția critică se aplică conținutului operelor abordate prin intermediul judecății interpretative. Astfel, de pildă, căutarea "sensului" înlocuiește aprecierea "frumosului". Această conjugare a polului evaluativ cu cel hermeneutic în actul critic ridică problema raportului dintre estetică și critica de artă. Depășirea interesului pentru estetică, respectiv a limitării aprecierii artei doar în funcție de situația experienței estetice, se realizează prin apelarea și punerea la lucru a teoriei critice
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
grup"74. Această teorie sintactică ne interesează aici în special în partea care privește fuziunea capului de grup (adică a centrului sintagmei) cu modificatorul, de vreme ce în această din urmă categorie sunt incluși și determinanții de tip substantival sau adjectival calificativ (evaluativ) sau categorial (restrictiv sau relațional), iar grupurile nominale din care fac parte astfel de determinanți pot sta la baza cuvintelor rezultate prin condensare lexico-semantică. Acest procedeu nu îi preocupă însă în mod special pe autorii teoriilor sintactice prezentate mai sus
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
propriu, iar aceste două repere sunt relative tot timpul unul la celălalt. Felul în care te judeci pe tine intră în raportare directă cu felul în care te judecă ceilalți, iar standardul personal este o rezultantă a celor două încercări evaluative. La scară personală, conștiința de sine și standardul intră în joc dialectic și determină parcursul destinal. De aici rezultă o interacțiune generatoare de tipologie morală, de aici valențe succesive ale datului vital determină o orientare portretizantă pe care se clădește
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
modul general, scriitura pornografică privilegiază exclamația, pentru că este vorba despre un tip de enunțare care implică o adeziune a trupului enunțătorului și care se prezintă ca și cum i-ar fi smulsă locutorului prin intensitatea afectului. Simpla folosire de către narator a termenilor evaluativi pozitivi, cum este cazul în textul lui A. Nin ("delicat", "blândețe"), este și ea de o mare eficacitate, în măsura în care aceste cuvinte pot fi raportate nu numai la ambii parteneri, ci și la atmosfera în care se scaldă ansamblul scenei. Un
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
legate de managementul situației de comunicare/managementul lecției: Ce facem întotdeauna înainte de...?; Ce urmează întotdeauna după prezentarea titlului jocului?; * întrebări "procesuale" implicând exprimarea de către interlocutori/elevi a ceea ce au înțeles: Ce ați înțeles din...?; Ce înțelegeți prin...?; Ați înțeles?; * întrebări evaluative provocând interlocutorul să emită judecăți de valoare: A reacționat bine?; Au procedat corect mam'mare, mamița și mamițica în educația lui Goe?; * întrebări convergente implicând realizarea de analize, comparații, explicații, asocieri de idei: Prin ce se aseamănă cei doi?; Cum
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
zgomotul produs de o mașină, intrarea în sală a unui coleg, ieșirea din sală a unui coleg, un pix scăpat jos etc.); (f) mimarea ascultării interlocutorul se gândește la altceva, dar mimează atenția etc. * comprehensiunea/înțelegerea implică o raportare critică/evaluativă față de ceea ce a transmis locutorul. Ralph Nichols (apud Pânișoară, 2004, p. 128) include, printre factorii care influențează înțelegerea: inteligența, nivelul vocabularului, abilitatea de a face asocieri, de a surprinde ideile centrale, cuvintele-cheie etc., capacitatea de concentrare, interesul față de subiect, confortul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
stare de disconfort, de frustrare. degetul arătător 68 ridicat Interlocutorul îl atenționează pe locutor în cazul unei erori/contradicții din mesajul transmis de către acesta. privire pe deasupra ochelarilor, scoaterea ochelarilor, degetul arătător îndoit plasat la baza nasului Interlocutorul manifestă o atitudine evaluativă față de locutor și mesajul transmis de acesta. privire în gol, picioarele încrucișate Interlocutorul nu este interesat de actul comunicativ, se plictisește. capul sprijinit în mâini Interlocutorul este obosit, plictisit, nu se mai poate concentra la actul comunicativ al locutorului. gest
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
unul pe altul) și o conversație la "videofon" (alias Messenger, Skype etc. cu funcție video activată), presupunând coroborarea mesajului verbal propriu-zis cu cel nonverbal; * exerciții de completare a unor conversații lacunare cu răspunsuri care să denote, din partea interlocutorului, suport, atitudine evaluativă/critică, înțelegere, revoltă, simpatie, compasiune 79 etc. Partea a III-a Tehnici teatrale valorificabile în comunicare Este fiecare actor în spectacolul propriei vieți și, particularizând, în spectacolul comunicării? Este actor profesorul care "își intră în rol" atunci când intră în sala
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pp. 10-11. 31 E. Porter distinge 5 atitudini de bază care pot fi adoptate în cadrul unei conversații: "o atitudine sau intenție de sprijin, de interogare, de provocare la discuție; o atitudine sau intenție didactică (teaching), interpretativă, o atitudine sau intenție evaluativă, activă, sugestivă, moralizatoare; o atitudine sau intenție de susținere, simpatie, reasigurare, moderație, o atitudine de înțelegere, intelectuală, afectivă, de apreciere" (E. Porter, apud Cojocaru, 2007, p. 49). 32 Nuță, 2004, pp. 103-112. 33 Cf. Felecan & Manu Magda, 2010, pp. 267-268
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
a schimbării organizaționale planificate constatăm că se poate vorbi de trei momente de bază: debutul schimbării care presupune pregătirea pentru schimbare și analiza diagnostică, un moment intermediar, de transpunere în practică a măsurilor inovative și un moment final, cu rol evaluativ al calității rezultatelor obținute. Deși nu se pot stabili reguli infailibile de promovare a schimbării și nici modele imanente, considerăm că la nivelul oricărei organizații școlare este nevoie de parcurgerea unor momente suplimentare care scapă autorilor citați. Ne referim la
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
Pe parcursul derulării training-ului, moderatorul (trainerul) are menirea de a facilita exprimarea opiniilor, a sentimentelor, de a încuraja discuțiile libere. În această postură poate fi managerul sau orice membru al grupului de discuție. Riscul ca managerul să aibă o atitudine evaluativă face ca, de cele mai multe ori, să se recurgă la cea de-a doua soluție. Succesul acestei strategii este asigurat în situațiile în care este corect aplicată, iar indivizii sunt deschiși comunicării. Marele avantaj al strategiei decurge din dezvoltarea sentimentului de
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
la organizația școlară ca la un sistem natural și deschis, suntem tentați să accentuăm importanța funcției motivaționale a obiectivelor sale, și nu am fi departe de adevăr. Cu toate acestea, obiectivele sale au atât valențe cognitive, cât și simbolice și evaluative. Ele oferă școlii propria identitate, delimitând-o net de celelalte organizații. Prezența obiectivelor la nivelul școlii este legitimată și prin faptul că acestea obligă la distanțarea de vechile practici și obișnuințe, la crearea propriei viziuni privind rolul său la nivelul
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
excepționale. Analizând funcția de evaluare a obiectivelor, unii specialiști atrag atenția că se pot delimita și situații în care indivizii să-și justifice performanțele slabe prin accentuarea unor obiective care să le permită motivarea acțiunilor atunci când sunt supuși unor situații evaluative. Pentru a se evita astfel de situații, se impune clarificarea prealabilă a obiectivelor, precum și a pașilor ce vor fi parcurși în direcția îndeplinirii lor. În viziunea noastră organizațiile își stabilesc obiectivele în funcție de specificul serviciilor pe care le oferă societății și
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
setting surprinde procesul focalizării atenției publice asupra anumitor subiecte, extensiile sale teoretice surprind ce se întâmplă atunci când media nu se limitează la un discurs neutru, factual. De-a lungul anilor '80, cercetătorii din domeniul comunicării au început să descopere componenta evaluativă a relatărilor jurnalistice. În paralel, a fost surprinsă o influență mult mai nuanțată a știrilor care le indică cetățenilor nu doar la ce să se gândească, ci și cum să se gândească. Acest proces a fost surprins de două extensii
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
dreaptă, necesitate de stat, pe scurt, disimulând caracterul ei de violență"61. În strânsă legătură cu specificul ideologiei, limbajul ideologic se definește prin: * caracter explicativ (vizează prezentarea cauzelor care stau la baza unor condiții particulare, politice, economice și sociale); * caracter evaluativ (se referă la stabilirea standardelor de evaluare a condițiilor politice, economice și sociale); * caracter orientativ (crearea unei identități pentru o poziționare în spațiul politic); * caracter pragmatic (orientează modul de acțiune și de gândire al receptorilor)62. Descrierea limbajului politic se
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ale limbajului politic, evidențiind trăsăturile caracteristice fiecărei tipologii în parte. Limbaj democratic vs. limbaj totalitar După criteriul regimului politic în care este vehiculat, distingem între limbaje democratice și limbaje totalitare. Termenii au atât o valoare denominativă, descriptivă, cât și una evaluativă. Regimurile democratice se caracterizează prin multiplicarea limbajelor politice și prin profesionalizarea discursului politic, în funcție de profilul auditoriului, de situația de comunicare, de efectele urmărite la nivel de receptare, de statutul emitentului în plan politic etc. O formă a limbajului politic folosit
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din partea auditoriului decât actualizarea semnificațiilor pe care practica discursivă le pune în legătură cu aceste semne. Utilizarea mijloacelor retorice și preferința pentru cuvântul cu încărcătură afectivă ridicată asigură un impact sporit la nivelul receptării, iar utilizarea miturilor politice facilitează asocierea unei dimensiuni evaluative. În strânsă legătură cu tendința de manipulare a limbajului politic, eufemismul urmărește menajarea interlocutorului, dar, mai ales, autoprotecția emitentului. În cadrul limbajului politic, eufemismul devine o tehnică de reconstrucție a referențialului politic, propunând o imagine în acord cu intențiile și aspirațiile
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]