824 matches
-
care scrie că Gherman și Cassian erau printre cei ce au părăsit Constantinopolul către Roma după cel de-al doilea exil al lui Ioan Hrisostom din 404. Columba Stewart îl citează pe Palladius astfel: ,,Preotul Gherman și Diaconul Cassian, bărbați evlavioși, au dus o scrisoare din partea întregului cler al lui Ioan în care aceștia scriau despre violențe și tirania la care fusese supusă Biserica lor”, aducând mărturie astfel de scopul călătoriei acestora. Faptul că amândoi cunoșteau foarte bine limba latină a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
obligat să fie de părerea traducătorului, „știind că nimic nu este mai vrednic de respect decât adevărul”. Din aceste câteva considerații se observă încă o dată smerenia, dar și competența alegerii, tăria de caracter, bogăția cunoștințelor și legătura lui cu oameni evlavioși ai ținuturilor natale sau măcar apropiate. Pentru astfel de osteneli, cere ca răsplătire sprijinul rugăciunilor prietenului, ca să nu fie biruit de mâhnirea atâtor necazuri și să se bucure măcar de dulceața contemplației și a studiilor duhovnicești. Din cauza acestei solicitări a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
unificării creștinătății din răsărit și din apus, punerea istoriei sub stăpânirea lui Iisus Hristos, prin era creștină, respectul contemporanilor care îl socoteau un sfânt apărut în generația lor, elogiile cercetătorilor din toate timpurile, care îl apreciază drept un învățat și evlavios teolog constituie argumente solide pentru așezarea lui Dionisie Smeritul sau Exiguul în rândul Sfinților români și nu numai. Canonizarea de către Biserica Ortodoxă Română ar reprezenta o recunoaștere oficială a universalității personalității sale ilustre, a contribuției lui incontestabile ca teolog, filosof
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
iconografia fixează în tablourile votive alăturarea domnitorului (uneori, și a familiei sale) de Christos, doar că, spre diferență de perioada constantiniană (când pe monede ambii apăreau șezând, ca egali) sau, dimpotrivă, de împărații penitenți, ca Leon III, și de aristocrații evlavioși, ca Theodor Methochites, domnul apare redat în picioare, nu în proskynesis sau în genunchi. Reprezentarea aceasta îi conferă o anume demnitate și un alt rol în imaginarul colectiv: acela de voievod al lui Christos (modelul iconografic este dat de un
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
acceptării „celuilalt”, fie ei femei, minoritari, membrii ai altor culturi, copii, alte ființe vii sau planeta pe care locuim cu toții. Recunoașterea „celuilalt” este un proces dificil. Necesită cedarea unei porțiuni de hegemonie. De exemplu, cum poate Învăța un bărbat musulman evlavios sau un evreu practicant să cedeze controlul său asupra comunității și să recunoască dreptul egal al femeilor de a participa din plin la viața acelei comunități și a lumii, În general? Un lucru dificil și care probabil nu va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o separație (tăiere), fiindcă nu este cu putință ca firea cea imaterială, inteligentă și fără de trup, să fi luat pentru sine o suferință trupească. Astfel de învățături se cuvine să le medităm cu cuvinte dumnezeiești și negrăite. Prea înțeleptul și evlaviosul nostru împărat gândea astfel de lucruri, iar episcopii au compus această scrisoare în legătură cu adăugirea cuvântului deoființă (ομοούσιος).” (Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria bisericească, Cartea I, 12, 3, în PSB, vol. 44, p. 53) „Tot așa și în ce privește expresia că Fiul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dintr-un instrument plin de armonie. David psalmodiază: În veac nu se va clinti cel ce locuiește în Ierusalim (Ps. 124, 1). Tâlcuind alegoric această frază, să privim spre Ierusalimul ceresc, acolo unde vor ajunge pentru a trăi veșnic creștinii evlavioși. Aceștia nu vor cunoaște stricăciune în vecii vecilor. Nu vor întâmpina greutăți și probleme, scandaluri și primejdii. Nu vor simți regrete și neliniști, ispite păcătoase și pofte viclene. Toate acestea vor dispărea acolo. Sufletele, ca în niște sanctuare sfinte, în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
21,6 îl acuză pe regele Manase că a practicat-o, iar următorul rege, Iosia, este lăudat pentru că a înlăturat din țară pe toți necromanții (2Rg 23,24). Deși în ambele povestiri despre domnia regelui nelegiuit, Manase, și despre regele evlavios, Iosia, se simte efectul elaborării literare și teologice, nu sunt motive juste să ne îndoim de răspândirea efectivă a practicii divinatorii în timpul domniei lor. Ceva asemănător acestei practici se poate deduce din povestirea 1Sam 28,3-25 și din acuza din
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Vajrayăna. Dovezi clare despre o cunoaștere a buddhismului în Occident avem abia din secolele II-III d. Hr. E cert că una dintre cărțile favorite ale întregii creștinătăți din Evul Mediu, romanul Balaam și Iosafat, a fost scrisă de un creștin evlavios, care spune că a auzit povestea de la niște oameni care au adus-o din India. E însă probabil că autorul a avut înaintea ochilor chiar lucrarea Lalitavistara. În timp, atât buddhismul cât și creștinismul au evoluat, s-au adaptat noilor
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
mărturie impresionantă că Isus și-a anticipat moartea, se situează scena din Ghetsemani. Îl vedem pe Isus înspăimântat, căzut cu fața la pământ, implorându-l pe Dumnezeu să-i înlăture potirul suferinței (Mc 14,33-36). Descrierea prezentată aici nu este o ficțiune evlavioasă sau de o dogmă. Mai degrabă această scenă contrastează total cu portretul lui Isus, atât de senin creionat în In 17, unde stă de vorbă cu Dumnezeu, într-un sentimente de pace, se roagă pentru ucenicii săi și adaugă o
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Herodot. Nu este folosit niciodată de Septuaginta în traducerea scripturilor canonului ebraic. Cel de-al doilea îi este sinonim: e substantiv feminin de declinarea a treia și se întâlnește o singură dată în Cartea Înțelepciunii, 18,9: „În ascuns copiii evlavioși ai celor drepți aduceau jertfe și statorniceau toți într-un gând legământul dumnezeirii” (tò tQÎs theótQtos nómon)... În Noul Testament, primul apare doar în Fp 17,29, în cuvintele adresate de Apostolul Pavel atenienilor: „... nu trebuie să socotim că dumnezeirea (tò
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pios”, adică „cel care dă fiecăruia ce i se cuvine”, altfel spus, „cel ce se poartă cu dreptate”. „Cuvios” este însă un termen opac pentru cititorul de astăzi, care îl înțelege eventual, când se referă la om, în sensul de „evlavios” sau, în sensul tehnic al hagiografiei ortodoxe, „sfânt care nu a fost martirizat”. De bună seama, traducerea cu „sfânt” a fost o soluție de disperare, pentru că în text hósios e precedat de sinonimul sau, díkaios. Considerăm totuși că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
catolic; Nimic fără Dumnezeu 707. Revista Aurora franciscană s-a confruntat cu numeroase probleme financiare, care au dus la întreruperea ei în mai multe rânduri; în perioadele în care a apărut însă, ea a îndrumat cititorii spre o viață mai evlavioasă, încurajându-i să aibă "adevăratul duh al creștinismului, așa cum fusese predicat de Iisus Cristos"708. Revista a apărut cu sprijinul material oferit de membrii Ordinului franciscan, căci nu era foarte răspândită în rândul comunității catolice 709. Existența ei a fost
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de Paști, Trandafirul, Iubiți pe dușmanii voștri, Coșulețul cu flori, Noaptea de Crăciun etc. 1014 Din seria religioasă, amintim: Pius XI, Scrisoarea Enciclică despre adevărata unire religioasă, A. Hoppe, Lourdes în strălucirea minunilor sale, Francisc de Salles, Îndrumarea la viața evlavioasă, A.J. Negrilesti, Români și ortodocși etc. 1015 Din ultima serie, amintim: Viața Sfântului Ioan Bosco, Viața Sfintei Bernadeta Soubirous etc. 1016 Institutul..., p. 4. 1017 AERC Iași, dosar 7/1940, f. 36. 1018 ASV, Fondul Archivio della Nunziatura Apostolica
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
desfrânata, fiindcă primise cu pace iscoadele, n-a pierit împreună cu cei neascultători. (11: 30,31). Iudith (în ebraică, cea lăudată, cea apreciată) este fiica lui Merari și văduva lui Manase, căpetenia respectată a unui trib de viteji. Frumoasa, fermecătoarea și evlavioasa văduvă s-a hotărât să-și ajute neamul aflat la mare încercare. Era puternică, bogată, stăpânea o avere de la soțul ei, era respectată pentru pioșenia față de amintirea soțului ei. Se spune în Cartea Iudithei: Și era frumoasă la stat și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
l-a sfătuit pe Justinian să ia măsuri de protejare a curtezanelor, să promulge o lege prin care se pedepseau violul și proxenetismul, o lege care proteja căsătoria, ocrotea femeile care erau obligate să se prostitueze, văduvele, orfanii și infirmii. Evlavioasă, a întărit creștinismul, ca și Justinian, a ridicat mânăstiri, biserici și aziluri pentru bătrâni, pentru prostituate, a înființat spitale. Făcea daruri mari bisericilor și mânăstirilor. La inaugurarea Bisericii Sfânta Sofia refăcute, capodoperă a arhitecturii și picturii bizantine, au fost donate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din cauza imoralității la Curte și a creșterii numărului de bastarzi. S-a dat și un decret prin care se refuza legitimarea bastarzilor. Însuși regele a încălcat litera decretului și a legitimat pe unii dintre bastarzi. S-au făcut presiuni din partea evlavioșilor asupra regelui și asupra amantei sale de a renunța la relația lor. Au insistat, printre alții, confesorul regelui, abatele La Chaise, Bossuet, preceptorul Delfinului. Cei doi s-au despărțit timp de șase luni, marchiza s-a retras la reședința ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
relații au propulsat-o pe tânăra distinsă la Curtea Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea. Françoise a atras atenția Curții prin chipul său cu o carnație frumoasă, cu ochi negri frumoși, păr negru, cu o fire încântătoare, cu o sobrietate evlavioasă. Abatele Gobelin a simpatizat-o pentru comportarea ei evlavioasă și a susținut-o să devină educatoarea copiilor regelui Ludovic al XIV-lea și ai marchizei de Montespan. A păstrat discreție absolută, de teama marchizului revoltat de viața de Curte a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea. Françoise a atras atenția Curții prin chipul său cu o carnație frumoasă, cu ochi negri frumoși, păr negru, cu o fire încântătoare, cu o sobrietate evlavioasă. Abatele Gobelin a simpatizat-o pentru comportarea ei evlavioasă și a susținut-o să devină educatoarea copiilor regelui Ludovic al XIV-lea și ai marchizei de Montespan. A păstrat discreție absolută, de teama marchizului revoltat de viața de Curte a soției lui. A trezit simpatia și admirația celor din
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
limbi, să cânte la un instrument muzical, să scrie poezii etc. Michel de Montaigne (1533-1592) a fost un scriitor francez; el Împlinea idealurile Renașterii și umanismului prin viața sa de moșier, primar, consilier politic, birocrat, umanist Învățat, literat educat, catolic evlavios etc. În spirit umanist, a căutat rădăcinile Antichității, Încrezându-se În valoarea și calitățile intrinseci ale omului și În gândirea rațională. Renașterea a cunoscut „oameni ai Renașterii”, dar nici unul nu se compara cu Leonardo da Vinci (1452-1519), matematician, inginer, inventator
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
către cele sfinte, respectul către pravile și stăpânire, iubirea de bună rânduială și dragostea către patrie". Iar în Moldova, într-un document emis în același an, scopul educației a fost trasat de autoritățile statale ca rezidând în modelarea de "creștini evlavioși, credincioși cetățeni și patriei folositori" (cf. Murgescu, 1999, p. 40). Îmbinarea între morala creștină, smerenia față de autorități și amorul civic față de instituțiile și legile patriei oferă notele forte ale patriotismului civic care încă, cel puțin la nivelul literaturii didactice, nu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sa culturală este de a fi deschis ochii, de a se fi uitat în adâncul ființei naționale, de a se fi încântat și de a fi căzut în genunchi (p. 56). Amorul pentru Patrie are deci un caracter epifanic iubirea evlavioasă a țării se traduce într-un patriotism revelator. Iar cel căruia i s-a revelat Patria nu poate decât să cadă în extaz, cuprins fiind de o cucernicie febrilă. Educația sentimentală a româncelor trebuie, de asemenea, redirecționată înspre amorul de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mâinile la spate, singur și trist. Sadoveanu, o. III 50.” Substantivul sau pronumele desemnând obiectul a cărui stare se exprimă prin numele predicativ circumstanțial poate sta în nominativ [= subiect] sau în acuzativ [= complement direct]. Subiect: Și cumătra Ioana o asculta evlavioasă. Mă culcam trist în casa pustie. Complement direct: Legumele le mâncam fierte [crude etc.] L-am lăsat [l am găsit] viu [rănit, mort]. Numele predicativ circumstanțial exprimat printr-un adjectiv stă în același gen, număr și caz cu substantivul la
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
conține și alte neadevăruri ce trebuie corectate, cum ar fi aceea prin care Gavril Conachi ar fi fost logofăt, dregătorie pe care nu a avut-o niciodată, că soția lui era Măriuca în loc de Măriuța, sau că Elena Suțu a fost „evlavioasa fiică a lui Grigore Suțu”, în realitate acesta fiindu-i cel de-al treilea soț, precum și că „pomelnicul fraților Suțu”, păstrat încă în biserică, s-ar referi la „fiii lui Grigore Suțu”, fără precizarea necesară că e vorba de nepoții
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]