4,693 matches
-
în colecțiile “Fantastic Club”, "Povestiri științifico-fantastice", ”Clubul temerarilor” sau în volume de anticipație colective, cu lucrări ca: "Uluitoarea transmigrație", "Misterioasa sirenă", "Întâlnire cu Hebe") , participând la activitatea cenaclurilor de anticipație din Timișoara În memorialistică, Mircea Șerbănescu s-a evidențiat prin evocarea itoriei literare și culturale a orașului Timișoara ("Timișoara, memorie literară 1919-1947" și "[...] 1949-2000"). Pentru activitatea sa literară, scriitorul a fost distins cu premiile Asociației Scriitorilor din Timișoara în 1972 (pentru volumul "Misterioasa sirenă") și 1976 (pentru volumul "Descoperirea de sine
Mircea Șerbănescu () [Corola-website/Science/327497_a_328826]
-
vreme era situată în afara Iașiului, pe dealul Copoului. În anii care au urmat, pictorul a mai expus picturi doar prin vitrinele magazinelor. Elocventă, este declarația pe care el însuși a făcut-o într-un interviu în anul 1914: O frumoasă evocare a acelor ani a făcut-o pictorul Traian Cornescu: „"... într-o bună zi a apărut un om. Frumos, cu plete negre și cu ochi mari, luminoși, subjugători! Așa l-am cunoscut pe Octav Băncilă... Din ziua când profesorul de desen
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
primul rând oameni. Ceremonia Înhumării a fost condusă cu elegantă de cantorul sinagogii reformiste „Beit Daniel” din Tel-Aviv, dl. Fredi Peer, cu fragmente religioase și laice. Liane Herman, cunoscută artista acompaniatoare și prietena apropiată a familiei, a citit o emoționantă evocare, subliniind ospitalitatea deosebită a dispărutei, devotamentul cu care l-a Îngrijit pe soțul ei atunci când era internat la „Beit Rivka”, și eforturile pentru a-l aniversa atunci când se Împlineau 100 de ani de la nașterea să. Ea a citit, În Încheiere
Editura Destine Literare by Liana Saxonie-Horodi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_352]
-
satiric, hiperbola scenică emanând un jet vezicant pentru epidermele convenționale, de rutină, falsificate prin birocratism." (Titu Popescu, România liberă, 27 martie 1979) ISPITA, Mai 17, 1979, Teatrul de stat, Reșița Drama istorică a oscilat întotdeauna între doi poli: acela al evocării și reconstituirii «exacte», pe baza folosirii intensive a documentelor, și acela al inspirației libere, care ia istoria drept pretext pentru a dezbate, în fond, o problemă a contemporaneității. Cu cât epoca este mai îndepărtată, cu cât documentele sunt mai puțin
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
viteză, surprins mai degrabă, dar obiectivul de prim ordin este omul.”" Conf dr. Elena Saulea a afirmat că "„perspectiva mitico-legendară se răsfrânge spre un personaj colectiv, reprezentat de armată, popor, chiar dacă eroii nu lipsesc, fie strict desemnați istoricește, fie prin evocarea unor mari anonimi ce au făcut posibilă continuitatea istoriei în sensul momorării acesteia în durata de conștiință a neamului”". Celelalte personaje au ținute statuare: Carol I este înfățișat cu o eleganță aristocratică, Kogălniceanu este impunător în rostirea unui discurs riguros
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
Cercetările arheologice atestă o viață urbană în veacul al XIV-lea. Într-un document din 1339 Baia trecea drept „cel mai mare oraș de la est de Carpați”. Pecetea cetății reprezintă un cerb, precum și imaginea lui Cristos răstignit între coarnele cerbului (evocare a legendei sfântului Eustațiu, preluată în cea a ), cu inscripția: "Sigiliul orașului Moldavia, capitala Țării Moldovenești". În veacurile XIV-XVI Baia a fost unul dintre orășelele medievale cele mai dezvoltate din Principatul Moldovei. Baia nu a fost doar prima cetate de
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
Luchian realizările cele mai importante în activitatea sa artistică. Ochii săi ""de o frumusețe de împărătească bijuterie neagră"" au reușit să străbată viața înconjurătoare și lumea în ansamblul său, rămânând ațintiți îndelung asupra zonelor unde omul prin prezeța sa transmite evocările cele mai tulburătoare. Astfel, regăsim în tematica sa oameni nevoiași și umili, cu personalități de netăgăduit care au găsit în Luchian un perfect "rezoneur" de o neîngrădită afecțiune. Arta sa a devenit mereu mai bogată în vibrații lăuntrice investită cu
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
Gaffo”, întâiul film grec, era realizat în 1914, iar un an mai târziu apăreau și primele producții bulgare și turcești. Toate însă erau melodrame ori comedii de strânsă anvergură. Realizarea filmului „Independența României” apărea astfel ca dificilă și îndrăzneață, prin evocarea unor evenimente importante ce avuseseră loc cu 35 de ani în urmă (și la care mulți spectatori fuseseră martori) și prin anunțarea unei lungimi a filmului de 2 ore. La 1 decembrie 1911, revista „Rampa” anunță că "„la noi, maestrul
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
cântate de Martin Opitz în lucrarea amintită, a fost redată prin reprezentarea a două costume populare autentice din zonă, de bărbat, respectiv de femeie, precum și a unor țesături tradiționale care făceau parte din zestrea fetelor de măritat. Nu putea lipsi evocarea unor momente dificile din viața atât de greu încercată a mocanilor și moților - care, atunci când nu au mai putut îndura umilințele au răbufnit violent, în încercări de obținere a unor drepturi sociale și politice. Sunt redate momentele luptelor din timpul
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Prima serie, Călugărenii, e dominată de întrebarea-refren „Ce vrei tu?”, răspunsul urmând să-l clarifice, treptat, cea de-a doua: „Țara Românească, Moldova și Ardealul”. Timbrul evocării, energia portretistică, simțul dramatic al peisajului, tensiunea temporală fac din Mihai, una dintre cele mai reușite pagini ale „Epopeei cinematografice naționale”. Dacă în prima parte eroul e doar răzvrătit, în cea de-a doua e vizionar și poet al spadei
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
originii numelui Basarabia (2010) și Descrierea Basarabiei (2011). Experiența sa de cercetare a trecutului, plasată în întreg contextul cultural, științific și intelectual al Basarabiei din ultimele patru decenii, se regăsește povestită sincer, vioi și cu suplețe în cartea sa de evocări memorialistce, Istoria istoriilor mele (2013), care a provocat mult interes, dar și mai multă iritare, în anumite medii chișinăuene. Istoricul Ion Țurcanu a avut de-a lungul anilor și anumite preocupări literare. A debutat în prima jumătate a anilor ᾽80
Ion Țurcanu () [Corola-website/Science/329852_a_331181]
-
nodurile lunare de nord și de sud erau denumite capul Dragonului (în latină: "Caput Draconis") și respectiv coada Dragonului (în latină: "Cauda Draconis"): simbolismul dragonului lapon sau cel oriental al chinezilor, perșilor sau al indienilor îl arată devorând Luna (o evocare a eclipsei de Lună). Simbolul nodului ascendent este ☊, iar simbolul nodului descendent este ☋. Revoluția draconică numără 27,21 de zile, sau mai precis 242 de luni draconice corespund cu 6.585,36 de zile (adică 18 ani, 15 zile și
Nod lunar () [Corola-website/Science/333995_a_335324]
-
și eternă a Cosmosului și depășirea granițelor condiției umane. Analizând proza fantastică interbelică a lui Mircea Eliade, criticul Ov.S. Crohmălniceanu considera că autorul manifestă o pasiune eminesciană pentru marile mituri cosmogonice, având o intuiție a misterului și un dar al evocării care șterge frontiera ce desparte realitatea cotidiană de miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Academicianul Eugen Simion considera că această nuvelă este inspirată din mitul uriașilor existenți în
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
-șef: Iulian Pruteanu-Isăcescu (2006-prezent) Anul I, nr. 1, 2003 1. Argument, p. 4. STUDII ȘI COMUNICĂRI 2. Mircea-Cristian GHENGHEA - Insurecția poloneză din 1863-1864 reflectată de presa română a vremii, p. 5-15. 3. Iulian PRUTEANU-ISĂCESCU - Gheorghe I. Brătianu - Membru al Academiei Române. Evocare, p. 16-22. RECENZII ȘI PREZENTĂRI 4. Iulian PRUTEANU-ISĂCESCU - Walter Kolarz, Mituri și realități în Europa de Est, Polirom, Iași, 2003, p. 23-24. 5. Mircea-Cristian GHENGHEA - Vasile V. Russu, Viața politică în România (1866-1871), vol. I-II, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași
Chronos (revistă) () [Corola-website/Science/305970_a_307299]
-
zona industrială, bărcile, corăbiile și vapoarele din port. La expoziția din 1934, din cele 36 de tablouri, 25 reprezentau peisaje, majoritatea din portul Brăila. Criticul de artă Petru Comarnescu spunea că Gh. Naum este autorul uneia dintre cele mai sugestive evocări ale atmosferei porturilor dunărene. De-a lungul anilor pictura lui Gh. Naum se îmbogățește tematic și tehnic. Corpul feminin este surprins în diferite ipostaze ale vieții cotidiene: întâlniri mondene, lumea spectacolelor, a cârciumilor, a spațiului interior intim. Desenul expresiv al
Gheorghe Naum () [Corola-website/Science/330090_a_331419]
-
literar. Romanul "Nicoară Potcoavă" a fost publicat în volum în anul 1952, fiind editat de Editura Tineretului din București. Scriitorul renunță la stilul romantic, aducând o viziune critică asupra istoriei și introducând relatări mai ample ca în "Hanu-Ancuței", în care evocarea Bătăliei de la lacul Cahul (1574) se face de către drumeții de la hanul lui Gorașcu Haramin într-un mod similar celebrelor taifasuri de la Hanul Ancuței. De asemenea, sunt introduse personaje pitorești ca înțelepta prezviteră Olimbiada, model al „vindecătorului popular” din literatura românească
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
de gramatică, se jălesc ca psalții pe glasurile canonice”. O expresie a obiceiurilor străvechi este adresarea politicoasă între prieteni și chiar și între membrii aceleiași familii. Autorul este atent aici la „viersul vorbirii”. Romanul începe și se încheie asemănător cu evocări istorice realizate la hanul lui Gorașcu Haramin, un precursor al Hanului Ancuței. Dacă primul capitol prezintă legenda domniei lui Ion-Vodă cel Viteaz, "„un leu la miazănoaptea Împărăției”", ultimul capitol încheie povestea lui Nicoară, sugerând ideea filozofică a trecerii inexorabile a
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
a predat aceleași cursuri studenților de la Universitatea "“Mihai Viteazul”" și de la filiala din Ploiești a Universității "“George Barițiu”" din orașul Brașov. Simultan cu munca didactică a desfășurat și încă mai desfășoară o rodnică activitate de cercetare științifică: a publicat articole, evocări și studii de istorie și pe teme ale științei politice în reviste de specialitate și de cultură, precum "“Dosarele Istoriei”" și "“Axioma”"; de asemenea a întocmit manuale universitare și a editat lucrări monografice, unele dedicate vieții și operei lui "Nicolae
Ion Ștefan Baicu () [Corola-website/Science/320613_a_321942]
-
466 pagini, 1025 documente din arhive și presă). 15. "Comentarii pe teme de istorie economică - epoca modernă: 1821-1918", culegere de studii și articole, Cerașu, Editura “Scrisul Prahovean”, 2000 (148 pagini). 16. "Nicolae Iorga in memoriam - 130 de la naștere", culegere de evocări, Ploiești, Editura “Noel Computers” și Biblioteca “Nicolae Iorga”, 2001 (coautor, 296 pagini). 17. "Nicolae Iorga in memoriam. 1871-2001", tabel cronologic adnotat, Ploiești, Editura “Prahova”, 2001 (224 pagini cu date legate de Prahova). 18. "Să nu uităm odiseea Transilvaniei și Tratatul
Ion Ștefan Baicu () [Corola-website/Science/320613_a_321942]
-
ținut cont de aceste directive, fiind ilustrate orașul istoric în așteptarea desăvârșirii contemporane și noul București, aflat în neîntreruptă dezvoltare. „Ruperea cu trecutul” impusă de proletcultism îi împiedica pe creatori să reprezinte orânduirea vechii capitale cu tot cu aspectele ei pozitive, însă evocarea unor tablouri - deci desprinderi din context - cu distracții publice, meserii și obieciuri ieșite din uz (subliniindu-se ieșirea lor din uz) era posibilă. De altfel, aceasta a fost soluția adoptată de artiștii care au dorit să aducă un omagiu vechiului
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
și stilistică. Exemplele din domeniul literaturii folosite frecvent și cu dezinvoltură de filosoful-literat nu pierd nimic în urma transferului din franceză în română. Alex. Ștefănescu, România literară, 1994 Atracția poetei pentru spațiul pastoral este frecventă și conturată de tendințe conservatoare, de evocare, invocare și reașezare pentru posteritate...a unei unități de măsură mai vechi și evident mai pură. (Virgil Rațiu, Mesagerul de Bistrița-Năsăud) O poezie deloc cuminte domină versurile Veronicăi Știr („Ninge”, o carte cu coperte negre, Editura StudIS, Iași, 2013). Mai
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
de cultură, și a colaborat și la „Transilvania", „Gazeta Transilvaniei", „Societatea de mâine", „Familia", „Tribuna" (Arad), „Dreptatea" (Brașov), „Românul" (Arad), „Gând românesc". A semnat și cu pseudonimele S. Tamba și N. Hurlup. Două sunt în principal laturile scrisului lui Banciu: evocarea unor luptători pentru drepturile românilor transilvăneni - de la unii celebri, ca G. Barițiu, G. Bogdan-Duică, V. Goldiș și Al. Bogdan până la țărani modești, ca Nicolae Oprea - și cultivarea limbii în cadrul rubricii „Din dicționarul greșelilor noastre de limbă și ortografie", apărută în
Axente Banciu () [Corola-website/Science/307084_a_308413]
-
de la unii celebri, ca G. Barițiu, G. Bogdan-Duică, V. Goldiș și Al. Bogdan până la țărani modești, ca Nicolae Oprea - și cultivarea limbii în cadrul rubricii „Din dicționarul greșelilor noastre de limbă și ortografie", apărută în revista „Societatea de mâine". Portretele și evocările au apărut în volumul Morții vii (1938), nota comună surprinsă și reliefată de Banciu în definirea celor despre care scrie fiind dârzenia în apărarea limbii, a tradițiilor și credinței românilor. Cel mai amplu portret, o micromonografie, este conținut de volumul
Axente Banciu () [Corola-website/Science/307084_a_308413]
-
scriitorul a lucrat ca redactor la ziare, reporter, corespondent special, publicând numeroase reportaje din actualitatea socialistă (înființarea de gospodării agricole, depășirea planului în industrie, inovații realizate de muncitori etc.), pamflete îndreptate împotriva dușmanilor externi ai țării, articole de critică literară, evocări istorice etc. La Conferința Uniunii Scriitorilor din România din 22-24 ianuarie 1962, a fost ales ca președinte activ poetul Mihai Beniuc, președinte de onoare poetul Tudor Arghezi și ca vicepreședinți poetul Demostene Botez și prozatorul V.Em. Galan. Acesta din
Valeriu Emil Galan () [Corola-website/Science/308318_a_309647]
-
Pierrot [...] Țara avea un secol de recuperat” Romanul lui Antonine Maillet are, În pofida dimensiunii sale relativ reduse (puțin peste 300 de pagini) consistența și amploarea unei epopei despre o Întreagă epocă și despre un Întreg continent. Nu e o simplă evocare istorică monocordă, personajele fac parte dintr-o orchestră În care găsim toate instrumentele și dirijorul altfel spus, naratorul, se schimbă uneori de la o pagină la alta. E când unul din zilele noastre - naratorul auctorial -, când unul din secolul al XIX
Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]