44,964 matches
-
in extenso la întreaga opera a scriitorului, precum și la alte texte concepute în aceeași epoca de romancieri americani. Este o postfața utilă, atît sub aspectul informației de istorie literară, cît și al analizei cărții în cauză. Ca si sărmanul Iakov, evreul persecutat în chip monstruos și absurd din Cîrpaciul, Fidelman întruchipează victima. Însă nu doar victima celorlalți, cît a împrejurărilor, a propriei sale naivități, a faptului că nu se cunoaște pe sine însuși, a ezitărilor și abandonurilor de care se face
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
înflăcărat de fascinantă lume în care se află, cu mințile tulburate de perspectivele pe care le vede înainte, dar totodată și timorat de străinătate, îngrijorat că nu îi va face față. Întîmplarea face să îi iasă în cale un alt evreu, ca și el, un oarecare Susskind, încrucișare bizară între cerșetor și afacerist de stradă, ins mai degrabă slinos și nesuferit, care izbutește să îi facă viața imposibilă lui Fidelman. Episodul acesta de deschidere a cărții e absolut magistral, după părerea
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
de deschidere a cărții e absolut magistral, după părerea mea, și el m-a făcut să am o înțelegere a felului în care concepe Malamud identitatea evreiască. Susskind este, ca personaj, locul de întîlnire al celor mai oribile stereotipuri despre evrei: e șmecher, lipsit de scrupule, insistent, are un fel de libidinosenie socială care îl face să obțină tot ce dorește chiar dacă asta presupune a zmulge de la ceilalți lucruri sau favoruri pe care ei nu sînt dispuși să le cedeze. De la
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
unul dintre cele două costume de haine pe care le are acesta. În cele din urmă, în semn de "recunoștință" Susskind îi fură teza despre Giotto, pe care de altfel o și distruge. Relația care se stabilește între cei doi evrei e foarte ciudată și interesantă. Ceea ce îi ține laolaltă este, în mod clar, constiinta unei identități etnice comune (nu sînt doar evrei amîndoi, ci și americani). Fidelman cedează, de fiecare dată, în fața lunecosului șnapan, dintr-un sentiment confuz de obligație
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
fură teza despre Giotto, pe care de altfel o și distruge. Relația care se stabilește între cei doi evrei e foarte ciudată și interesantă. Ceea ce îi ține laolaltă este, în mod clar, constiinta unei identități etnice comune (nu sînt doar evrei amîndoi, ci și americani). Fidelman cedează, de fiecare dată, în fața lunecosului șnapan, dintr-un sentiment confuz de obligație, responsabilitate, solidaritate. Un sentiment pe care nici el nu îl înțelege bine și căruia îi dă ascultare fără să fie prea convins
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
cei doi există o legătură adîncă, bazată pe această conștiința a apartenenței la aceeasi rasă, dar totodată, în chip straniu, si pe o respingere a responsabilității care decurge de aici. Nu vreau să spun că protagoniștii își repudiază identitatea de evrei, ci doar solidaritatea care de regulă e o consecință a unei identități împărtășite, daca nu chiar un element esențial de manifestare a acesteia. În finalul acestui prim episod, antipatia surda dintre cei doi (de la bun început își sînt nesuferiți unul
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
distruge lui Fidelman manuscrisul cu cruzime, aruncîndu-i din vîrful buzelor disprețuitorul "ți-am făcut o favoare", iar supremă dorința a pictorului este să îl omoare, ca să se răzbune. Cum se explică această relație intens, dramatic, bizar antagonista, între cei doi evrei? De ce nu e Susskind un vagabond oarecare, de ce tocmai un ins care trebuie să aibă, convențional, ceva în comun cu Fidelman? Răspunsul pe care il cred plauzibil este următorul: concepînd o relație de opoziție între indivizi pe care în mod
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
indivizi pe care în mod normal îi vezi mai degrabă i-am vedea împreună, solidari, Malamud afirmă condiția ființei umane, că una de iminentă singurătate. Și în Cîrpaciul cei care îi fac cel mai mult rău lui Iakov sînt alți evrei, nu călăii lui direcți. Răul produs de trădarea lor e cu atît mai mare cu cît e neașteptat și resimțit că tragic nedrept, ca o cruntă dezamăgire. Fidelman, la rîndul lui, își începe aventurile europene după ce a primit lecția singurătății
Autoportret de unul singur by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17703_a_19028]
-
francezi, de la turci, la maghiari sau nordici și, de ce nu?, la câțiva români (Mihail Sebastian, Mateiu I. Caragiale, Radu Albala, Florin Manolescu, Șerban Foarță, Radu Paraschivescu ș.a.) După scrierea de față(și nu numai!), Serghei Dovlatov (1941-1990, mama armeancă, tatăl evreu) crește cu unu numărul autorilor ruși, refugiați în spații americane, care privesc în urmă cu mânie, chiar proletară, europenește. El este departe, la mare distanță de un Soljenițân sau Nabokov în a biciui și, ca atare, a încrimina regimul carceral
Din Estonia, direct la New York. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_99]
-
integraționiste. Prin recursul la "instanța supremă" a intelectului, Aderca aspiră, în chip reflex, la o "protecție" luminată, "europeană", împotriva barbariei care zace în instinctualitatea masei la care apelează misticii colectivismului. Cititorul actual poate descifra în asemenea rînduri o profilaxie antitotalitara. Evreu, deci aparținînd unei nații mult încercate, Aderca avea, teoretic, două posibilități de defensivă: fie aceea de-a se solidariza strîns cu etnia să, prin urmare a accepta un colectivism proxim, fie aceea de-a repudia orice colectivism, mizînd pe elementul
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
decât acela imediat postbelic, când, nu numai în blocul comunist, hitlerismul era culpă însăși. În rest, Ion Barbu i se confesează unei fapturi de spița neariană, de care va fi fost îndrăgostit... După ce, în figurile-i verzi, îi denunțase pe evrei drept absolut incompatibili cu (supra)geniul matematic. Dan Barbilian avea să facă uz, prin ^45, ca penitenta, de literele alfabetului ebraic: alef, bet, ghimel s.cl., intru notarea, alb pe negru, a felurite corpuri și figuri. "Vis al Dreptei Simple! Poate
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
salt, tu, creșteri ștăngi, urzică-nalbă!/ Acestui scris valah, că din Sion/ Ridici o nevăzut de scumpă nablă/Și - adiata - boarea altui svon.") Altminteri, tot că penitenta, convivii săi aveau să fie, la Capșa, Nestor și aiurea, după război, mai mult evrei. Nu voi pune, eu, la îndoială sinceritatea unor astfel de amiciții: "prieteșuguri", cu un cuvânt al lui Ion Barbu. - Să mai adaug că acesta e un poet de parte dreapta, dintotdeauna și mereu (ceea ce nu-i obligatoriu, politicește, si de
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
Întreaga fabulă narativă a romanului Zăpezile albastre (1996 - în Polonia, versiune în limba română - 2008, prin Carmen Luiza Săvescu, editura Humanitas, 164 pagini) se poate rezuma în câteva fraze. Un copil, evreu polonez, trăiește într-un lagăr din Siberia drama celor lipsiți de căldura părintească, pe fondul unei absențe totale a libertății. Vremurile roșii, ctitorite de Lenin și continuate draconic de către Stalin, se ridică amenințător, încât băiatul visează în permanență la eliberare
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
Andreea Deciu " Fie că vrem sau nu, specia umană continuă să se împartă în evrei și pagini." Iată o propoziție din textul lui Alain Besançon, Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism și unicitatea Soah-ului, apărut de curînd la Editură Humanitas. Din însăși introducerea acestui "fie că vrem sau nu" răzbate un fel de exasperare expresiva și
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
a comunismului, pot exista oricît de multe zone de analogie, puncte de influență într-o macabră hermeneutica a răului, dar că ele rămîn, cu toate acestea, profund distincte la un anumit nivel. Acel nivel unde lumea se împarte, irevocabil, în evrei și pagini. În numărul trecut al "României literare" am prezentat studiul lui Tzvetan Todorov despre memorie și uitare, aplicat aceleiași chestiuni a comparabilității dintre Gulag și Holocaust. Cum anunțăm în finalul cronicii, reiau problemă discutînd o altă carte dedicată ei
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
ce analogie există între Gulag și Holocaust, la multe alte nivele comparația e posibilă și chiar relativ la îndemînă. De pildă, după Răul Hilberg, autorul unui impresionant compendiu intitulat The Destruction of the European Jews, au existat cinci etape ale distrugerii evreilor în Europa: exproprierea, concentrarea, "operațiunile mobile de ucidere", deportarea și centrele de exterminare. Comunismul păstrează primele patru etape, înlocuind-o pe ultima cu execuția judiciară și foametea. Analogia rezista și în planul încercării unei recuperări de genealogie intelectuală, cum o
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
al puterii, el șomează și hipnotizează, asadar nu mai poate servi scopurile comunicării sau exprimării. La un nivel moral termenii analogiei se complică oarecum, dar rămîn în limitele compatibilității: atît nazismul, cît și comunismul au acționat în numele falșificării binelui. Exterminarea evreilor de către naziști a fost făcută cu apeluri constante la eroism și sacrificiu de sine în numele unei datorii superioare față de Reich. Sau invocînd ideea de destin, a unei misiuni sacre, a unei curățiri morale prin extirparea răului reprezentat de evrei. Există
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
Exterminarea evreilor de către naziști a fost făcută cu apeluri constante la eroism și sacrificiu de sine în numele unei datorii superioare față de Reich. Sau invocînd ideea de destin, a unei misiuni sacre, a unei curățiri morale prin extirparea răului reprezentat de evrei. Există șocante coincidențe de limbaj între discursul unui Himmler, de pildă, și cel al lui Lenin, dincolo de toate modificările de accent sau nuanță. Falsificarea binelui în comunism se face, sugerează Besançon, cu sprijinul unei mai elaborate pedagogii a minciunii, care
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
al argumentației lui Besançon. Pe tot parcursul prezentării cărții sale eu am folosit termenul Holocaust, dar am făcut-o în chip eronat (intenționat însă), căci autorul însuși folosește un alt cuvînt: Soah. Termen ebraic însemnînd "catastrofă", Soah-ul este preferat de evrei celui de Holocaust, care înseamnă "sacrificiu". Evident, nu e o opțiune întîmplătoare. După cum nu e întîmplător că Holocaust este termenul întrebuințat de cei care nu sînt evrei. Distincția această de terminologie indică, în chip limpede după părerea mea, o diferență
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
folosește un alt cuvînt: Soah. Termen ebraic însemnînd "catastrofă", Soah-ul este preferat de evrei celui de Holocaust, care înseamnă "sacrificiu". Evident, nu e o opțiune întîmplătoare. După cum nu e întîmplător că Holocaust este termenul întrebuințat de cei care nu sînt evrei. Distincția această de terminologie indică, în chip limpede după părerea mea, o diferență importantă de limbaj, si astfel una de viziune și de înțelegere/asumare identitara. Pentru că, nu-i așa, ne place sau nu, lumea e împărțită în evrei și
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
sînt evrei. Distincția această de terminologie indică, în chip limpede după părerea mea, o diferență importantă de limbaj, si astfel una de viziune și de înțelegere/asumare identitara. Pentru că, nu-i așa, ne place sau nu, lumea e împărțită în evrei și pagini. Ceea ce nu înseamnă că Todorov nu ar susține un argument valabil cu a sa memorie exemplara, și deci că singularizarea catastrofei provocate de nazism ar fi un proiect necesar sau/și util. Înseamnă mai curînd că planul diferenței
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
purificare etnică masivă, comparabilă cu aceea din Ungaria horthystă. Scrie d-sa într-un număr recent din Le Monde (15 ian. 2000), citîndu-l, e drept, pe dl Ion Ioanid: "Ion Antonescu a fost responsabil de masacrul a 40.000 de evrei la Odesa în 1941, și a altor cîteva zeci de mii în Basarabia, Bucovina și Transnistria, însă, totodată, a permis supraviețuirea evreilor din Muntenia, Moldova și Transilvania, amînînd deportările". Nu intru în discuția privind cifrele exacte. Se știe, alte surse
Precizări necesare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17205_a_18530]
-
citîndu-l, e drept, pe dl Ion Ioanid: "Ion Antonescu a fost responsabil de masacrul a 40.000 de evrei la Odesa în 1941, și a altor cîteva zeci de mii în Basarabia, Bucovina și Transnistria, însă, totodată, a permis supraviețuirea evreilor din Muntenia, Moldova și Transilvania, amînînd deportările". Nu intru în discuția privind cifrele exacte. Se știe, alte surse vorbesc de un număr de cinci ori mai mare de deportări. Același domn Reichmann susținea alt punct de vedere, culmea, tot în
Precizări necesare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17205_a_18530]
-
alt punct de vedere, culmea, tot în Le Monde, din 20 iulie 1986, negînd pur și simplu deportările și exterminările. Citez opinia d-lui Reichmann după Dosarul României literare (nr. 34, 1999), alcătuit de d-na Ileana Vrancea: "în timpul războiului evreii n-au fost deportați din România" iar "dacă în Basarabia și Bucovina, 150000 dintre ei au pierit", aceasta s-a petrecut "după intrarea trupelor germane și române în aceste provincii". încă și mai clar se pronunța dl Reichmann în L
Precizări necesare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17205_a_18530]
-
în aceste provincii". încă și mai clar se pronunța dl Reichmann în L'Arche (revistă a Fondului Social Evreiesc Unificat) din iulie 1984, la rubrica Document, unde scria (citatul, de asemenea, la Ileana Vrancea) că "exceptînd pe cei 4000 de evrei uciși în pogromurile declanșate în capitală și la Iași de Garda de Fier și Gestapo [...], aceia care trăiau în teritoriile rămase românești au fost salvați, cu toate că au suferit vexațiuni și discriminări. Ei își datorează supraviețuirea generalului Antonescu". Generalul, responsabil de
Precizări necesare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17205_a_18530]