2,597 matches
-
ea un stimulent în unele cazuri. Asistăm, cu amuzament, cum, uneori, în clasele mici, numeroși elevi se agită, ridicând mâna ca să răspundă ei la o întrebare. Unele familii exagerează pretinzând ca băiatul sau fata lor să fie neapărat printre premianți. Exagerările în acest sens pot duce la sentimente negative de concurentă, ostilitate fată de colegii „rivali”. Mai bine este să stimulăm o „întrecere cu sine” , dorința de a obține rezultatele din ce în ce mai bune, fără a privi cu invidie Ia performantele altora. I.
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
o problemă. În ceea ce privește efectul tribunalelor administrative asupra membrilor de partid și a clasei muncitoare. Tovarăși, știu un singur lucru, că cei care au fost internați în aceste lagăre de muncă forțată au fost dușmani. Chiar acolo unde s-au făcut exagerări am avut grijă și au fost selecționați și au fost internați elemente fasciste, participanți la rebeliune, conducători ai partidului național țărănesc, liberali și alții și au rămas încă liberi destule fosile. Fiecare trebuie condamnat pentru faptele sale. Asupra membrilor de
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
multe situații, pe picior de egalitate cu organele de partid. Eu consider că toate manifestările prezentate în material, atât aspectele de indulgență, de blândețe care s-au manifestat în decursul activității la organele M.A.I., cât și cealaltă latură de exagerări și de abuzuri care s-au manifestat în cadrul organelor de securitate și miliție, se datorează, după părerea mea, unui slab control de partid exercitat în perioada respectivă. Numai astfel se explică de ce, și aș dori să relatez acest lucru, chiar
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
activității Ministerului Afacerilor Interne, fapt ce a influențat pozitiv asupra muncii organelor de securitate și miliție, a sporit răspunderea birourilor comitetelor regionale și raionale pentru acest domeniu de activitate, fapt ilustrat prin scăderea simțitoare a numărului de abuzuri și de exagerări și o mai concretă preocupare spre problemele majore ce aparțin acestor organe în detrimentul celor care nu intră în atribuțiunile lor. Informez plenara Comitetului Central că în regiunea Oltenia avem cadre pe linia Ministerului Afacerilor Interne devotate, cu abnegație, cu spirit
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
3.000 de studenți aproape pe care i-ați tuns și bărbierit, așa că nu făceau parte din lupta împotriva huliganismului. Tov. Cornel Onescu: Unii dintre ei erau huligani, tovarășul Ceaușescu. Unii dintre ei erau huligani. Este adevărat, s-au făcut exagerări aici, însă unii dintre ei stăteau în holuri la cinematografe, pișcau fetele cu țigara seara, vindeau bilete, le luau de la casă cu zecile de bilete și le vindeau la prețul de speculă. Noi am avut cazuri concrete; tocmai aceasta ne-
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Carol al II-lea, se pronunța pentru acceptarea acestei demisii. Astfel, Tătărăscu declara că aceasta se datora situației internaționale dificile pe care și-o crease diplomatul român, iar pe plan intern, spunea primulmistru, poziția lui Titulescu se clătina din cauza „unor exagerări ale domniei sale - în vorbă și în atitudine - în chestiunea raporturilor cu Uniunea Sovietică“. La 14 iulie 1936, regele primea o scrisoare din partea lui Octavian Goga, în care acesta propunea următoarea soluție: „Îndrăznesc să cred că intransigența noastră de până ieri
Demiterea ministrului român de externe Nicolae Titulescu (29 august 1936) by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1605_a_3118]
-
să-l asemuiască, cel puțin din această perspectivă, cu teologul și poetul italian Giovanni Bernardone, cunoscut mai bine ca fondator al Ordinului Franciscanilor, sub numele de Francesco d’Assisi, canonizat în 1228. Desigur, asemenea apropiere ar putea fi considerată o exagerare de cei care nu l-au cunoscut direct, ori nu și-au intersectat drumurile în viață cu tânărul studios și, apoi, cu omul de știință Leonid Boicu. Sporul de sentimentalism, de pioasă și nostalgică evocare postumă, trebuie însă înțeles în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în acest scop, dar rezultatul lor nu ni s-a păstrat decât în parte și indirect. Unele observații, asupra acestei chestiuni, au fost făcute și de către călătorii străini prin țările noastre. Ele trebuie folosite însă cu foarte mare atenție, deoarece exagerările și imaginația au luat deseori locul observației obiective. Așa bunăoară, patriarhul Macarie pretindea că pe la jumătatea secolului al XVII-lea a văzut pe Siret „plutind câteva corăbii”. Alte informații sunt însă demne de crezare. Astfel, viceconsulul francez Parrant semnala, în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
afirmase convingerea că „supusul și suveranul sunt două lucruri cu desăvârșire deosebite”, decât de principiile anului 1789, cu care, în timp, erau contemporani. Iată de ce se cuvine ca, atunci când studiem raporturile politice interstatale în secolul XVIII, să ne ferim de exagerarea înrâuririi pe care au avut-o oamenii, ideile și curentele înnoitoare, moderne, asupra autorității politice de „drept divin”. Politica externă este un apanaj exclusiv al prințului, marcat, cum am spus, de concepte și habitudini feudale, care continuă, de regulă, cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
două aspecte fundamentale ale chestiunii orientale (lupta popoarelor și implicațiile marilor puteri) sunt prezentate foarte limpede, nu rupte una de alta, ci ca un tot. Desfășurarea evenimentelor și cercetările istoriografice au arătat însă că Jacques Ancel a înclinat printr-o exagerare în stabilirea începuturilor chestiunii orientale, fie și în înțelesul cel mai modern pe care l-am acorda termenului. De exemplu, nu se poate susține că puterile europene și-au definit țelurile în chestiunea orientală de-abia la sfârșitul secolului al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
după 1795, Polonia a căzut într-o stare de letargie, în vreme ce emigrația, devenită „marea emigrație”, era cea care acționa cu o vigoare mereu sporită. Câmpul de activitate și legăturile ei au dobândit o întindere fără de granițe. N-ar fi o exagerare să-l socotim, de pildă, pe Xavier Branycki, pe care Teleki ni-l înfățișa drept groful polonez emigrat foarte bogat, mare acționar, după 1855, la „Creditul mobiliar”, aflat în legătură cu revoluționarii unei jumătăți din Europa, nutrind mari planuri, ca fiind reprezentativ
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
În general, istoricii români, polonezi și de alte naționalități, cu rare excepții, s-au atașat fără rezerve acestei maniere de înfățișare a atitudinii lui Bem și a polonezilor, în general, din armata maghiară. S-a ajuns chiar și la unele exagerări. Edmond Privat, de pildă, credea că Bem „s-a certat” cu Kossuth din pricina politicii slave a acestuia, iar Marceli Handelsman spunea că, pentru țăranii români din Transilvania, Bem era un „adevărat părinte” (prawdziwym ojcem). Firește, atitudinea favorabilă față de naționalități a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însă influența emigrației polone din motive ușor de bănuit. În aprilie 1849, de exemplu, în „Albina românească” se scria că Lajos Kossuth „au încăput sub înrâurirea polonilor și acum urmează ca o mașină după propaganda polonă”. Semnificativ este că această exagerare era legată de proclamarea independenței Ungariei și a ruperii de Habsburgi. Încercările de cooperare și coordonare a acțiunilor româno-polone, cele de acomodare a proiectelor fruntașilor luptei pentru emancipare la mișcarea națională europeană, înrâuririle reciproce pe plan organizatoric și al ideologiei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că acceptarea de către puterile garante a faptului împlinit (dubla alegere a lui Al. I. Cuza) s-ar fi datorat, cu precădere, consecințelor războiului franco-italo-austriac, fapt care „n-a permis reliefarea adevăratului loc al problemei române în relațiile internaționale. Fără riscul exagerărilor, considerăm că ar fi trebuit să se aibă în vedere nu atât venirea, aproape de la sine, a împrejurărilor externe în favoarea consecințelor faptului împlinit”, cât „impactul internațional al acestuia din urmă”; chiar evenimentele din Principate au o pondere considerabilă în determinarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fiind suficiente doar câteva săptămâni de putere pentru domnii Golescu și Brătianu și „virusul revoluționar se va răspândi prin toți porii țării iar consecințele vor fi înspăimântătoare”. Evident, consulul exagera, deși aducea în sprijinul comunicării sale adeziunea tuturor colegilor săi. Exagerarea avea însă meritul de a reda o stare de spirit generalizată. Cavour și principele Napoleon inspirau și chiar se atașaseră „rezonabil” pregătirii unei diversiuni armate „revoluționare”, pornind din Principate, împotriva Austriei. Împăratul medita și el la o manevră amenințătoare, nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că Viena i se ralia total. Fals asigurat în această privință, el a făptuit o a doua eroare, când și-a format convingerea că va putea ajunge la o înțelegere cu Anglia în chestiunea orientală. Sursele erorii trebuie căutate în exagerarea contradicțiilor franco-engleze (îndeosebi în Africa) și în credința că, în Anglia, avea de luptat numai cu Palmerston, a cărui înlocuire cu un alt om politic de exemplu Aberdeen, va limpezi calea soluției ruse. Țarul nu înțelegea că în spatele lui Palmerston
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
recurgă la reforma din 1861. Autoreferat Lucrarea de față, Politica externă a Rusiei țariste între 1825 și 1861, încheie partea noastră de contribuție la elaborarea proiectatului tratat de Istoria URSS. Firește, întinderea lucrării depășește spațiul inițial prevăzut, ceea ce explică unele exagerări analitice. Această abatere de la rigorile prestabilite va înlesni însă definitivarea textului de sinteză, pentru care nu va mai fi necesară o revenire la demonstrații faptice și va scuti pe autor sau autori de efortul precizărilor (costisitoare sub raportul timpului). Limitele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și fundamentale îi sunt date de structura economică și social-politică a Imperiului aflat în perioada de apogeu a crizei sistemului iobăgiei. Acesta este un fapt bine stabilit și recunoscut. Relația, de mai sus, de însemnătate capitală, ne obligă să respingem exagerările ce țintesc la deteriminări de decizii țariste explicate prin nevoia de apărare sau prevenire față de exterior. Ce-i drept, au existat și asemenea situații, dar ele nu sunt de natură fenomenală, ci evenimențială. Am ajuns la concluzia că politica țaristă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
probe irefutabile influența, în privința acestei înțelegeri, a lui Fr. Nietzsche, dar putem afirma existența unui accent nietzschean în felul în care C. Rădulescu-Motru concepe eul ca nucleu de putere și ca atitudine posesivă. Odată acumulate câteva condiții conștiința pericolului și exagerarea puterii proprii prin eul emoțional, îndreptarea anticipației către constituirea sistemului atitudinal al muncii etc. drumul personalizării este deschis; mai mult, el devine o linie necesară a evoluției energiei. Eul va suporta rigorile raționalizării, dar, în esență, va rămâne atitudine emoțional-anticipativă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
își are și el rațiunea ca instrument folosit "pentru a evita pierderile de energie care se produc în acțiunile pe care membrii societății le exersează unii asupra altora"274. Iar pedeapsa își are scopul tot în limitarea pierderilor de energie. Exagerarea rolului naturalului în unitatea umană are, între consecințele sale diverse, ideea "castrării ucigașilor" pentru a împiedica transmiterea ereditară a instinctului de ucigaș. În sistemul lui W. Ostwald, o asemenea idee este firească, întrucât ceea ce contează pentru om ca ființă socială
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
trebuit să învăț din proprie experiență cât de potrivit este proverbul: E bine să ai încredere, dar și mai bine este să nu ai!...” Revenind la operă Nabucco se cuvine să facem câteva referiri la muzică compusă de Verdi. Unele exagerări ocazionale și utilizarea cu larghețe de către Verdi a efectelor teatrale ne sugerează că opera Nabucco nu a fost compusă cu gândul la o audiență prea educată. Recurgerea la repetarea unor motive muzicale, coloritul instrumental și folosirea unor secvențe ușor de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de altădată ale bunicilor, În fața focului din vatră, nu-și vor găsi echivalentul În nici o interpelare intempestivă prin intermediul mesageriei instant. Și acestea din urmă sunt binevenite, dar este altceva,... și nu e totul. Totalitarismul informatic poate fi periculos, ca orice exagerare și unipoziționare! 3.5. Comunitate și comuniune virtuală de Învățare E lucru știut că existăm ca indivizi și societate prin comunicare și comuniune, prin transmitere de sentimente, de cunoștințe, de semnale comune. Tehnicile și situațiile de comunicare contemporane conduc Însă
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de gală, recepții, decorări etc, etc. Toate acestea nu numai că le creau o adevărată stare de extaz, dar le-au dat și unele idei de a le pune în practică și în România. Mai mult, se poate spune, fără exagerare, că această țară era singurul loc în care "li se cânta în strună" așa cum doreau ei și în care "se simțeau cu adevărat în apele lor". Publicarea în R.P.D. Coreeană a "operelor" lui Nicolae Ceaușescu și, nu mai puțin ale
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
pentru dezarmare. Cu precizarea că din cuvântările rostite de delegațiile române în aceste organisme lipseau în general elaborările ideologice și terminologia cu accentuat iz propagandistic, nelipsite din declarațiile oficiale făcute în numele partidului și chiar din cele guvernamentale. Rezistând tentației de exagerare, se poate afirma că sobrietatea a constituit nota caracteristică a cuvântărilor delegațiilor României în forurile internaționale de dezbateri și negocieri în domeniul dezarmării. Este, totuși, demn de a fi relevat că și în această perioadă au apărut unele semnale politice
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
dedicată dezvoltării este cea mai grandioasă operă a societății moderne. Ea este deosebit de complexă și mai grea decât preocupările comunității internaționale în alte domenii ale diplomației. Este mai complicată chiar decât diplomația pentru prevenirea și lichidarea conflictelor. Nu este o exagerare dacă se spune că lichidarea subdezvoltării este mai dificilă decât a fost sfârșitul războaielor mondiale și prevenirea acestora în prezent. Comunitatea internaționala își asumă în prezent nu doar încetarea operațiunilor militare în cazul conflictelor, dar și dezvoltarea după aceea a
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]