1,801 matches
-
noi, deși e limpede că am fi În stare să spunem orice, cu mintea la hrana gătită de mame. O putem adulmeca de la distanța asta, orice fir de miros de usturoi cască nări și aduce pe fețe o expresie de exaltare. GÎndul la cîrnații cu muștar, la chiftelele usturoiate, la borcanele cu zacuscă sau la cozonaci ne transformă Într-un fel de neoameni comici. SÎntem sătui de varză răsfiartă, de pilafuri pline de pietre și de macaroane nesărate, gătite cu tot cu căcărezele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de piersici a cărui dată de expirare a fost rîcÎită. Încep festinul Înainte să ies pe ușă. Bănuiesc că excesul de zahăr nu reușește să-mi astîmpere chimia deranjată, parcurg cei 2 kilometri de drum prăfos Într-o stare de exaltare periculoasă. Nu-mi cumpăr bilet de la canton, deși am fost sfătuit cu insistență de locotenent să o fac. Starea de măsuri speciale nu s-a ridicat În urma Congresului și În trenuri și gări mișună patrule de miliție Însoțite de militari
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că ar fi fost pentru el o ușurare dacă ar fi putut depăși primul impuls și ar fi soluționat „revederea“ trecând pe lângă Rozanov, salutându-l, și primind la rândul lui un salut prietenesc. George observa, cu calculată detașare, cum urca exaltarea în el. Acum simțea că nu mai poate amâna prea mult. Trebuia să se afle în prezența lui Rozanov, indiferent de pericolul pe care-l implica asemenea pas. Îl încuraja un anumit lucru. Știa că Rozanov, oriunde s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
speranță a unei relații directe între el și Hattie? De ce se grăbea atât de tare s-o paseze altuia? Gândul năuc și speriat care se degaja din asemenea sumbră întrebare și de care se ferea chiar în momentele de sălbatică exaltare a imaginației era acela că, dacă dăduse greș cu Amy și cu Hattie, nu s-ar putea, în cele din urmă, să stabilească relații de perfectă afecțiune cu fetița lui Hattie? Înclinat cum era spre melancolie, existau totuși momente când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îi apărea la fel de oribilă. Să fie din pricină că voise s-o impresioneze? Se prezentase lamentabil. Ea deținuse tot timpul avantajul asupra lui, fusese rece, superioară, aproape tăioasă. Tom nu reușise să exorcizeze răul. Și după aceea îl apucase starea lui euforică, exaltarea ridicolă, pe care mai târziu nu o putuse înțelege, în legătură cu legenda aceea cu Iisus care ar fi fost în Anglia. Ulterior încercase să scrie un cântec pop pe tema legendei. Dar starea de exaltare spirituală se evaporase și nu ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aceea îl apucase starea lui euforică, exaltarea ridicolă, pe care mai târziu nu o putuse înțelege, în legătură cu legenda aceea cu Iisus care ar fi fost în Anglia. Ulterior încercase să scrie un cântec pop pe tema legendei. Dar starea de exaltare spirituală se evaporase și nu ieșise nimic din cântec. Și apoi, în aceeași zi a excursiei la mare, avusese loc coșmarul pierderii lui Zet și a plânsului cutremurător al lui Adam, pe care nici măcar salvarea cățelului nu-l putuse șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a frapat pe moment ideea că această expresie sintetiza ceea ce, la sfârșit, la sfârșitul sfârșitului, ar putea simți cineva în legătură cu George. Știam unde locuiește Valerie și am urmat-o de la depărtare. Pe măsură ce înainta, părea să-și piardă o anume tragică exaltare care o însuflețise. Capul i se lăsase în piept, se împleticea în rochia lungă, mânjită. La un moment dat, o ridică strângând-o cu mina, într-un gest lipsit de grație. Acum aveau să izbucnească și lacrimile, care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răspunzi la această scrisoare dar primește-o și gândește-te la ea, poart-o în minte. Voi comunica din nou cu dumneata. Întodeauna, realmente pe vecie, al dumitale devotat discipol, George McC. George scrise scrisoarea cu repeziciune, într-o stare de exaltare, de parcă ar fi fost inspirat. După ce o reciti, se simți ușurat, aproape fericit. Foarte înțelept din partea lui să nu ceară o întâlnire, mai bine să sugereze un viitor vag care va aduce, cu siguranță, o întâlnire la timpul cuvenit. George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în sus la el, pentru că era mai jos decât Tom, și îl privi drept în ochi. Tom constată cu mirare că pe fața rotundă, băiețească, a lui George radia o expresie ciudat de luminoasă. Arăta ca un om pradă unei exaltări emoționale, gata să plângă de bucurie în urma unei vești extraordinare, a unei fantastice realizări sau descoperiri. Tom ar fi vrut să rostească un cuvânt potrivit, care să-i exprime afecțiunea, pentru că lumina de pe fața fratelui săi îi reînsuflețise brusc întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dreptul să-i punem lui George câteva întrebări. Stăteau cu toții în picioare, cu excepția lui Ruby și a lui Adam, care era încă trântit cu Zet pe covor. George se așeză lângă sobă. Fața lui rotofeie avea acea expresie de radioasă exaltare care-l făcuse pe Tom să se întrebe, cu două seri înainte, dacă fratele lui nu înnebunise. — Ce rost are să-i pui lui George întrebări, spuse Tom. O să ne răspundă numai prin minciuni și nu-l condamn. Nu-l condamni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
așa încât acum arăta ca un om inspirat într-unul din marile momente ale vieții sale, de pildă ca atunci când înșfacă drapelul într-o bătălie și se repede, cu un strigăt de fericire, drept în liniile inamicului, posedat de o eroică exaltare și de impulsul sacru al datoriei supreme. Dar, în același timp, mișcările îi erau încete și bine cumpănite; de parcă efectua o acțiune rutinieră, pe care o repetase de nenumărate ori în imaginație. Într-adevăr, așa cum se mișca acum prin cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asemănare între artist și copil în aceea că împărtășesc sentimentul de încântare în fața frumuseții lumii. Regăsim la anumiți autori o astfel de coincidență. Astfel, "lumea copil" la G. Vico sau "bărbatul-copil" la Platon 107, care atrag atenția asupra procesului de exaltare, a curiozității deschise proprii proximității naturii, a energiei native pe care intelectul n-a slăbit-o încă. Acestei figuri energetice a "copilului etern", creștinismul i-a păstrat urma în sărbătoarea de Crăciun, când Dumnezeu apare sub forma unui copil. Franciscanii
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
viața ta -, totul adunat în cuvintele, mai mult sau mai puțin persuasive: Hai să murim cu seninătate. Zbătându-se între împăcare și respingere, ca o gesticulație în vid, fără finalitate, din moment ce există înapoi nimicul înainte nimicul / între nimic și nimic exaltarea nimicului - ecou al lui Cinis et umbra sumus -, unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute nu pot fi motiv de uitare (cum să uit că bătrânețea nu se jupoaie / de pe trup ca blana de pe miel), poetul evocă spații
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a făcut seară / și nu te am trădat. Oscilând între credință și hazard - a cărui influență o anunță de la început prin invocarea lui Kafka -, după cum se confesează (volumul e un lung monolog, prin care eul liric își exprimă angoasele sau exaltările): Rătăcitor îndelung prin matricile bunului Dumnezeu / am vorbit îndelung cu împărații hazardului, afirmă poetul care își durează opera, sugerând că, de fapt, se consideră, așa cum arătam mai sus, un intermediar, un ales pentru a transpune în limbajul artei mesajul divin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ipostază, împingându-l să devină actant, ieșind în arenă ori de câte ori echilibrul în care crede e pe cale să se surpe: O nu ucide acest flutur Doamnă / învins și orb lângă oglindantoarsă / copilăroasa mască ne revarsă / în împietriri acvatice de toamnă. Între exaltare și hipnoză (hypnotica rodire - imaginile sunt deseori oximoronice: parfume de țărână; vestala aventură; copacii văd cu frunze orbi de cânt / șerpii în logodnă îndulcesc otrăvi -, eul hipersensibil retrăiește Geneza: Mă voi culca acolo lângă râu / în muzica de trestii și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
abstinenței în schimbul a Nimic! Fie-i țărâna ușoară! Măcar de atât să se bucure pe lumea Cealaltă pură și morală! O morală a Nimicului. Și, în sfârșit, o apreciere bună a lui Dobridor: "Norma nu provine din seducția euforică, din exaltarea sexuală, din frenezia biologică, ci dintr-o evaporare a carnalului în spirit." Ceea ce ne propun Freud, Norman și Spinoza este o "crustă științifică a disperării!" Da, domnule Dobridor! Cu ce vindeci disperarea în fața morții? Anulezi ultima dorință a condamnatului la
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
ca să vă cruț totuși timpul. Ursitoarele erau bete, probabil, când au venit la căpătâiul meu sau, plictisite, au vrut să se amuze. Au făcut din mine un fel de acrobat fără plasă. Mi-au dat o înverșunare greoaie și o exaltare care, amestecate, au devenit destin. Și veți vedea că nu vă spun baliverne. Ascultîndu-mă, o să vă amintiți mereu de șerpii care se întorc să-și muște coada. Mai întîi, cum v-am spus, am vrut să mă fac pustnic. Mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Și că reveneam printre oameni numai pentru a le face un hatâr prietenilor mei. Dar niciodată n-am avut putere să duc ceva până la capăt. Porneam pătimaș într-o parte și n-ajungeam nicăieri. Mă aruncam în gol cu o exaltare tulbure și pe urmă mă întrebam de ce-am făcut-o. Eu însumi nu știam prea bine ce vroiam ascultând cum fierbea sângele în mine. Așa că nu m-am dus în nici un pustiu. Dealtfel, ca să te retragi de bunăvoie într-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bâlbâi ea speriată. ― Evident. Știi că sentințele n-au fost niciodată specialitatea mea... 17. Ceea ce mi se întîmplase și altădată mi s-a întîmplat până la urmă și atunci. Procesul mi-a dat o stare de efervescență, dar după ce a trecut exaltarea provocată de el am rămas cu o senzație de gol. În plus, datorită faptului că de data aceasta avusesem martori, lucrurile s-au agravat. Totul a început să mi se pară ridicol, o exhibiție penibilă și mă feream de Eleonora
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
citindu-le, eu cred că v-ar putea aduce chiar o bucurie retrospectivă, dacă această expresie nu e prea hazardată, căci în ele nu e vorba // de-o simplă afecție, în ele sunt cuprinse și iubirea și durerea, duse până la exaltare, și pe care nu le tăgăduiesc; făcut-am bine, făcut-am rău? Cine o poate ști și pe aceasta! D-voastră știți că eu am aceea ce numesc francejii la rage d'ecrire și v-aș scrie, desigur, mult mai
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
rog; ceea ce vă scriu e mai mult o apreciare generală contra d-voastră, nu mai am nici ciudă, nici ură, și nici nu vă mai scriu decât cu // intenție și dorința de a recapata scrisorile, scrise desigur în momente de exaltare sufletească. Am rugat chiar și pe d-l Bădescu, confidentul d-voastră, să vă vorbească de acele scrisori și să vă roage și dânsul ca să nu le mai păstrați, căci toată fericirea mea atârnă de ele. Cred, d-le Eminescu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
trei care se ocupau de prinț: Ada, Elena, Marcian, spre a delibera dacă nu cumva era potrivit să fie adus înapoi. Totul pleda însă contra: riscul unui nou voiaj, impresia pe care i-ar fi făcut-o întoarcerea simptomatică și exaltarea tot mai mare a prințului pentru localitate și vindecare. Sentimentele lui pentru Elena nu aveau nevoie de imboldul prezenței. Existența efectivă a lui și a Elenei era un obstacol pentru avinturile lui imateriale, înlăturate acum de distanță. De aceea cuvintele
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că Santiaguito continua să se uite lung la ea. Nilda se spălase bine ca să nu-i mai miroasă mîinile a usturoi și scotea strigătele ei obișnuite de bucurie, Întrerupte de data asta de privirea aspră a domnului, ce-i cu exaltarea asta femeiască?, de ce nu plecau odată?, să fie totul instalat În mașini cît mai repede, nu puteau să bea și ei un gin and tonic pe o terasă, undeva la umbră? Susan ținea la ei, desigur, dar exista din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
după fata care mirosea atât de monstruos și amețitor, să o-ntorc de umăr și să o-ntreb: „De unde te cunosc?“ sau „Cum se numește parfumul tău?“ sau „Vrei să te măriți cu mine?“, întrebări care mi se păreau, în exaltarea mea, perfect echivalente. N-am făcut-o niciodată până în ziua când a fost prea târziu. Și nu pentru că mi-aș fi dorit ca totul să rămână, ca în scrierile lui Mateiu Cara giale, „sub pecetea tainei“ - dim potrivă, amintirea fulgurantă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dintre vechea Cale a Moșilor și Lizeanu, sub un fantastic cer de azur și de purpură - căzuse seara. Vântul răs colea praful, mi-l vâra în ochi și-n păr, dar el făcea în mod ciudat parte din nebunia și exaltarea mea hormonală: era prima mea primăvară ca adolescent. M-aș fi topit și eu în turbioanele de praf, m-aș fi filtrat și eu prin frunzele ascuțite ale oleandrilor din curțile înguste. Eram îndrăgostit fără să știu de cine, toată
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]