1,580 matches
-
Hz) sunt stimuli pentru celulele din urechea internă. După intensitate stimulii pot fi: • subliminari (slabi), care nu produc influx nervos • supraliminari, care produc excitarea sistemului. In ceeace privește panta (bruschețea), se observă că stimulii care se “instalează” lent nu provoacă excitația, chiar dacă limita lor crește foarte mult, datorită fenomenelor de acomodare; există o pantă limită de la care începe excitația. După durată, stimulii pot fi scurți (cînd nu produc excitația) și lungi. Intre intensitatea liminară (care produce excitația) și durata stimulilor dreptunghiulari
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
influx nervos • supraliminari, care produc excitarea sistemului. In ceeace privește panta (bruschețea), se observă că stimulii care se “instalează” lent nu provoacă excitația, chiar dacă limita lor crește foarte mult, datorită fenomenelor de acomodare; există o pantă limită de la care începe excitația. După durată, stimulii pot fi scurți (cînd nu produc excitația) și lungi. Intre intensitatea liminară (care produce excitația) și durata stimulilor dreptunghiulari care provoacă răspuns există o dependețtă hiperbolică In formula a și b sunt constante ce caracterizează sistemul excitabil
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
panta (bruschețea), se observă că stimulii care se “instalează” lent nu provoacă excitația, chiar dacă limita lor crește foarte mult, datorită fenomenelor de acomodare; există o pantă limită de la care începe excitația. După durată, stimulii pot fi scurți (cînd nu produc excitația) și lungi. Intre intensitatea liminară (care produce excitația) și durata stimulilor dreptunghiulari care provoacă răspuns există o dependețtă hiperbolică In formula a și b sunt constante ce caracterizează sistemul excitabil. Această expresie permite determinarea parametrilor excitabilității (ce caracterizează un sistem
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
instalează” lent nu provoacă excitația, chiar dacă limita lor crește foarte mult, datorită fenomenelor de acomodare; există o pantă limită de la care începe excitația. După durată, stimulii pot fi scurți (cînd nu produc excitația) și lungi. Intre intensitatea liminară (care produce excitația) și durata stimulilor dreptunghiulari care provoacă răspuns există o dependețtă hiperbolică In formula a și b sunt constante ce caracterizează sistemul excitabil. Această expresie permite determinarea parametrilor excitabilității (ce caracterizează un sistem excitabil). II.3.5. Parametrii sistemelor excitabile. RI
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
II.27) Atunci expresia (II.26) se scrie: (II.28) Cronaxia este timpul t al unui semnal dreptunghiular liminar cu i tensitatea egală cu dublul reobazei care ind ce un răspuns minim din partea s temului excitabil. II.3.6. Propagarea excitației la nivelul sinapsei Transmiterea influxului nervos unidirecțional se face prin intermediul unei structuri care poartă numele de sinapsă. După structurile implicate sinapsele pot fi: interneuronale, neuron-receptor și neuron-efector Din punct de vedere funcțional sinapsele pot fi: • cu transmisie chimică: adrenergice (mediator
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
transmisie chimică: adrenergice (mediator chimic adrenalina) și colinergice (mediator chimic acetilcolina) • cu transmisie electrică. La nivelul sinapsei doi neuroni intră în legăură, axonul primului terminându-se pe corpul celular sau pe dentritele celui de-al doilea prin intermediul butonilor sinaptici. Propagarea excitației la nivelul sinapsei prezintă o serie de caracteristici: influxul se propagă într-un singur sens sinapsa nu permite trecerea unui număr mare de influxuri, deoarece”obosește”. trecerea influxului necesită un anumit timp de ordinul milisecundelor. sinapsa prezintă fenomenul de facilitare
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de la acceptorul primar de electroni la cei secundari are loc cu o viteză mai mare decât cea de recombinare DA, deci transportul energetic este ireversibil. Efectul este transportul electronilor prin membrană și a protonilor în direcție inversă. Transferul energiei de excitație de la o molecula de pigment la alta se realizează prin rezonanță, numai în cazul în care distanța dintre moleculele de pigment este mai mică de 8-10 nm. III.8.1.3 Transformarea energiei luminoase în energie chimică Această etapă cuprinde
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
contracției musculare Proprietățile mușchilor sunt: ♦ Excitabilitatea, care este capacitatea mușchiului de a răspunde la stimuli externi, depinde de proprietățile sarcolemei și este asemănătoare neurilemei din cazul axonului nemielinizat. ♦ Contractibilitatea este proprietatea de a răspunde la stimuli prin modificarea formei. A) Excitația S-a crezut inițial că biopotențialul de acțiune muscular ar fi declanșat direct de biopotențialul nervos. Această ipoteză este contrazisă de faptul că diametrul fibrei musculare este de 10 ori mai mare decât al celei nervoase. De aceea se consideră
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
direcțiile determinând excitarea tuturor fibrelor musculare ce alcătuiesc unitatea motorie. Fibra prezintă un potențial de repaos de circa 60-90mV, interiorul fiind negativ în raport cu exteriorul. Când este excitată, membrana produce un potențial de acțiune de circa 100mVcare durează câteva milisecunde. Caracteristicile excitației musculare sunt asemănătoare celor discutate în cazul influxului nervos. Propagarea potențialului de acțiune are loc fără o direcție privilegiată, cu o viteză de ordinul metrilor pe secundă (4-5m/s pentru om). Pentru o fibră de lungime medie deci, excitația poate
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
Caracteristicile excitației musculare sunt asemănătoare celor discutate în cazul influxului nervos. Propagarea potențialului de acțiune are loc fără o direcție privilegiată, cu o viteză de ordinul metrilor pe secundă (4-5m/s pentru om). Pentru o fibră de lungime medie deci, excitația poate fi transmisă de la un capăt la altul, practic instantaneu. B. Contracția în mecanismul contracției musculare, ATP-ul asigură energia necesară contracției și menține mușchiul în poziție contractată sau relaxată. în procesele chimice care au loc în timpul contracției musculare, ionul
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
procesele chimice care au loc în timpul contracției musculare, ionul de Ca2+ are o funcție coordonatoare. Această funcție se realizează numai la concentrații suficiente de ATP, condiție realizată de celula musculară. Etapele contracției musculare sunt: ¾ Contracția fibrei musculare este inițiată de excitație. Influxul nervos generat de placa motorie se propagă prin sistemul de tuburi transversale dinspre sarcolemă spre interiorul fibrei ajungând la reticulului sarcoplasmic. * Are loc depolarizarea membranelor reticulului sarcoplasmic și rezervoarele acestuia, care conțin ionii de Ca2+, eliberează acești ioni. *Ionii
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
o constituie absorbția fotonilor de către cromofor, ceeace schimbă conformația cromoforului. Printr-o reacție de înălbire, cromoforul se disociază de opsină, retinalul reducându-se la vitamina A. Pașii reacției de înălbire sunt spectroscopic distincți, dar conexiunea dintre fiecare pas și conturarea excitației vizuale este încă necunoscută. Totuși, se cunoaște că reacția de înălbire este mediată de niște enzime și are ca efect modificarea conformației opsinei. In acest proces se pare că rolul polipeptidelor este de a direcționa modificările în conformația cromoforului și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
transmis apoi spre scoarța cerebrală. La întuneric rodopsina se regenerează; la proces se pare că participă și vitamina A din sânge. Viteza și gradul de descompunere a fotopigmenților depind de intensitatea luminii și durata expunerii. Deci pentru a se produce excitația vizuală este necesar ca lumina să depășească un prag absolut de intensitate, care este dat de numărul minim de fotoni care pot produce excitația vizuală. IV.4.5. Randamentul cuantic al vederii S-a calculat că semnalul care produce senzația
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
de descompunere a fotopigmenților depind de intensitatea luminii și durata expunerii. Deci pentru a se produce excitația vizuală este necesar ca lumina să depășească un prag absolut de intensitate, care este dat de numărul minim de fotoni care pot produce excitația vizuală. IV.4.5. Randamentul cuantic al vederii S-a calculat că semnalul care produce senzația vizuală are în medie 5 fotoni. Dacă se consideră că semnalul minim care produce senzația vizuală are o energie W de circa 2.10-17J
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
senzația auditivă produsă de către un sunet. Introducerea acestei mărimi a fost necesară pentrucă urechea percepe două sunete de aceeași intensitate, dar de frecvență diferită, ca două sunete de intensitate diferită. Legea Weber-Fechner afirmă că senzația fiziologică este proporțională cu logaritmul excitației sonore. Prin definiție, intensitatea auditivă, IA este egală cu intensitatea sonoră a unui sunet cu frecvența de 1000Hz, care produce aceeași senzație auditivă la un semnal dat. Nivelul auditiv se definește analog nivelului sonor: Nivelul auditiv se măsoară în foni
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
ne aruncăm în diverse relații, atunci când capacitatea noastră obișnuită de a stăvili și elabora conflicte este depășită (McDougall, 1993). În plan psihanalitic, este bine să amintim importanța acordată în toată opera freudiană motricității, considerată o posibilă descărcare pentru excesul de excitație (această constatare apare încă din „Schița unei psihologii științifice” ș1895/1979ț) sau privită ulterior ca soluție la angoasă (Freud, 1923/1981). În lucrările pe care Freud le-a redactat în colaborare cu Breuer (1895/1965) se descrie faptul că „niște
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Schița unei psihologii științifice” ș1895/1979ț) sau privită ulterior ca soluție la angoasă (Freud, 1923/1981). În lucrările pe care Freud le-a redactat în colaborare cu Breuer (1895/1965) se descrie faptul că „niște afecte active, «stenice», compensează creșterea excitației printr-o descărcare motrice. Țipetele și săriturile de bucurie, tonusul muscular crescut în cazul furiei, vociferările, represaliile, toate acestea permit excitației să se descarce prin anumite mișcări”. Și în acest caz se profilează versantul patologic, ilustrat prin caracterul inadaptat al
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
le-a redactat în colaborare cu Breuer (1895/1965) se descrie faptul că „niște afecte active, «stenice», compensează creșterea excitației printr-o descărcare motrice. Țipetele și săriturile de bucurie, tonusul muscular crescut în cazul furiei, vociferările, represaliile, toate acestea permit excitației să se descarce prin anumite mișcări”. Și în acest caz se profilează versantul patologic, ilustrat prin caracterul inadaptat al unor astfel de conduite. „Furia comportă reacții adecvate, care corespund motivului ei. Vociferările constituie deja un substitut, dar și alte acte
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că Freud (1895/1965) a evidențiat rolul benefic al exprimării sentimentelor, el a insistat în mod logic și asupra pericolului reprezentat de tăcerea forțată. Atunci când ieșirea pe care o oferă o comunicare verbală este blocată, există riscul unei conversii a excitației în fenomen somatic, care poate fi una din cauzele isteriei de retenție 42. Astfel, a-ți interzice să răspunzi la o ofensă este ca și cum ai înghiți ceva nociv, gâtul având de suferit și într-un caz, și în celălalt. În
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de cuvinte și semnificații dintre două limbi, apare la momentul potrivit, pentru a contrainvesti și deci „servi” refularea. Mai întâi limba maternă, apoi limba străină dobândită mai târziu (franceza) servesc drept puncte de sprijin în ridicarea unor bariere în calea excitației. „Gestul creator” provine din această energie de contrainvestire, datorită căreia anumite cuvinte, „semnificanți-cheie”, cristalizează mișcarea de închidere (uitarea) și de deschidere spre un „altundeva îndepărtat”. Grație asociației libere și transferului, contrainvestirea are proprietatea de a pune în ordine și de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este ca o fortăreață-frontieră pentru angoasă (...). Cu cât contrainvestirile sensibile și vigilente se situează mai departe de substitutul temut, cu atât mai mare este precizia cu care poate funcționa mecanismul ce trebuie să izoleze reprezentarea substitutivă și să țină noile excitații departe de aceasta”. Fixarea angoasei asupra unei reprezentări substitutive - de pildă, localizarea pe un animal generator de angoasă, ca în cazul „Micului Hans” (Freud, 1909a/1979) - ține de acest proces. În conflictul oedipian care-l frământă, Hans nu realizează extrema
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
unei anumite experiențe, într-un stadiu evolutiv destul de avansat, eul se poate dispensa de metoda sa originară de a testa stimulii captându-i mai întâi în interiorul lui” (Heimann, 1952/1980). Introiecția este deci o apărare spontană - cea dintâi, poate - contra excitațiilor, așa cum se întâmplă la copilul care-și suge degetul și care, sub influența principiului plăcerii, caută să depoziteze în el însuși și să păstreze amintirea contactului real cu sânul. Termenul „includere” (Torok, 1978/1987) desemnează procesul progresiv de introiecție, avându
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1974) introduce termenul „proiecție” în legătură cu nevroza de angoasă. Această stare morbidă, în care rolul factorilor actuali ar trebui să fie dominant, este însoțită de manifestări somatice multiple ce s-ar datora faptului că „psihismul se comportă ca și cum ar fi proiectat excitația în exterior. Se înregistrează astfel o recanalizare spre lumea exterioară a excitației sexuale resimțite ca periculoasă”. Autobiografia președintelui Schreber îi dă lui Freud (1911/1979) ocazia să explice paranoia prin proiecția numită apărare primară. Faimoasa transformare a iubirii în ură
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care rolul factorilor actuali ar trebui să fie dominant, este însoțită de manifestări somatice multiple ce s-ar datora faptului că „psihismul se comportă ca și cum ar fi proiectat excitația în exterior. Se înregistrează astfel o recanalizare spre lumea exterioară a excitației sexuale resimțite ca periculoasă”. Autobiografia președintelui Schreber îi dă lui Freud (1911/1979) ocazia să explice paranoia prin proiecția numită apărare primară. Faimoasa transformare a iubirii în ură - îl iubesc / îl urăsc - conducând la „el mă urăște” ține de proiecție
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lucrărilor tatălui său, A. Freud (1936/1993; Sandler, 1985/1989) a cercetat amănunțit distincția posibilă dintre refuz și refulare, unul funcționând în raport cu realitatea perceptivă necunoscută, cealaltă în raport cu realitatea internă respinsă: „Dacă decelăm o refulare înseamnă că Eul se apără împotriva excitațiilor pulsionale. Dacă descoperim un refuz, înseamnă că există un pericol exterior”. Este un lucru cert că refuzul nu face să dispară reprezentarea insuportabilă, el doar o exclude, distingându-se prin aceasta de refulare, caracterizată printr-o separare care nu lasă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]