1,082 matches
-
el o invită cu o reverență comică înapoi în hol: - Și acum, draga mea, să vedem cum ies eu la inspecția de fond a forului superior pe linie de marketing! Iuliana înaintă destul de timid în fiecare cameră, neputându-și reprima exclamațiile de uimire:Wow! Ce frumos miroase și ce curat este peste tot! Ești extraordinar, Eugen! Adevărat, în toate cele trei camere, în bucătărie și baie sau pe balcon, era curat și toate lucrurile așezate la locul lor într-o ordine
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se executa vioaie și veselă, parcă mulțumită că poate fi de folos. Știa și câteva rețete de prăjituri și când începea să bată albușul, amețită de complimentele Ninei, obrajii plini, sânii, carnea de pe ea, toate tremurau din pricina efortului. Nina scotea exclamații de-a dreptul incitante: Vai, Marga, ce frumos a ieșit bezeaua, splendid, juri că-i zăpadă, zăpadă, albă, strălucitoare așa cum este iarnă când cerul nu este înnorat și soarele își arată strălucirea. E de-a dreptul fastuos, exclama și privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încât nimic nu o putea opri din drum, ființă sau lucru. Scormonea, dacă era nevoie tot orașul, întreba, cerceta, se preumbla de la o familie la alta, asculta toate zvonurile, circula neobosită, mirosea containerele, dedesubturile, plasa acolo o vorbă, dincolo o exclamație, o întrebare, făcea afirmații, le nega, așa cum apărea ea fragilă, cu masca de bonomei întipărită pe chip, acționa neobosită, era mai mult un joc al imaginației până când găsea persoana căutată ce întrunea calitățile trasate de ea de la bun început. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un început de chelie, îmbrăcat în alb, cu aer de doctor, încerca să explice tânărului nervos, cu ochelari și femeii între două vârste, cu față de veveriță, ce efecte are imponderabilitatea asupra secreției sucului gastric. Amândoi îl ascultau, scoțând câte o exclamație din când în când, dar cu cât îl auzeam mai mult, cu atât eram mai convins că nu e doctor, deși purta halat alb. Nimeni din cantină nu mi-a acordat o atenție deosebită, nimeni nu m-a privit pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sub ușa d-nei Britz, dar niște cârpe blocau teancul subțire. Preț de o clipă confuză, am crezut că proprietăreasa mă scutise de orice altă obligație. Apoi mi-am amintit de cutia poștală de lângă ușa de la intrare, cea cu semnul de exclamație roșu. Am reușit să acopăr două luni de restanțe cu banii Împrumutați de la Ludmila; a treia lună era contribuția lui Anton. Când m-am Întors acasă pe bicicleta mea incapacitată, i-am cercetat haina. Avea mai mulți bani În portofel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
modalitate de a ajunge la ei), erau de obicei Însoțite de ilustrații. Se pare că cele mai răspândite ziare prezentau un corp bărbătesc tranșat, pe care erau demonstrate diferitele etape ale procesului, cu ajutorul unor săgeți multicolore și semne groase de exclamație. Nu observasem desenele din ziare? Am dat din cap. Nu prea eram atent la reclame, i-am mărturisit, mai ales la cele de genul ăsta. Else continuă descrierea procesului. După ce luai o pastilă, dura un minut să se dizolve și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dacă bietul ei tată și biata ei mamă ar fi avut cea mai vagă idee În ce fel de femeie se va transforma, crede-mă, dragul meu frate, i-ar fi pus numele Thorn. Destul cu gluma! Vorbise Shushan Tchakhmakhchian. Exclamația nu a sunat nici ca un reproș, nici ca un avertisment, Însă, nu se știe cum, a avut ambele aceste efecte asupra tuturor celor din Încăpere. Noaptea luase deja locul amurgului, iar lumina dinăuntru scăzuse Încet. Bunica Shushan s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
poeme), Pitești, 2006; Sciatică de Copoutablete și enunțuri civice, București, 2010. *** Un om, un cuvânt, o idee, o faptă. Adunăm aceste cuvinte, punem semnul egal și scriem Lucian Vasiliu. O adunare de fapte. A folosit de multe ori, sunt convins, exclamația: Har Domnului! Pentru cele reușite. Și nu sunt puține. Aceste însemnări care preced dialogul cu poetul, prozatorul și eseistul Lucian Vasiliu, se vor a fi un șir de afirmații despre un strălucit mesager cultural în spațiul public românesc, și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
din sînii dumneavoastră pentru a se trezi apoi poemul va începe să se topească asemeni unui colier de gheață cuvintele poemului vor lua forma sînilor dumneavoastră timp de o noapte întreagă veți avea sînii doldora de verbe, de adverbe, de exclamații puncte de suspensie și virgule incendiare se vor juca în mod inocent cu sfîrcurile sînilor dumneavoastră s-ar putea să auziți și unele chicoteli - nu le luați în seamă poemul care vă sărută sînii își pierde de obicei capul cînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la spectacol, iar din aplauzele lor am înțeles clar că nu mai văzuseră așa ceva. Ulterior, fiecare pas făcut de mine în spațiul vast al achiziționării cunoștințelor de bază a fost recompensat de mama cu sute de pupături, de mîngîieri, de exclamații, de elogii, de considerații marcate de fascinație și de respect. Cînd, la vîrsta de cinci ani, am început să merg singur la grădiniță (întrucît nu aveam practic de parcurs decît două sute de metri fără traversare de străzi) mama a exclamat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
convingerea că eram un copil extraordinar : chiar și atunci cînd nu mă aflam în dialog cu lumea, chiar și atunci cînd eram singur sau cînd dormeam, din mine emana o aură specială. „Vai, ce frumos doarme !” Cu siguranță că această exclamație a răsunat de sute de ori în timp ce mă aflam într-un somn adînc, dar de multe ori eu o auzeam prin straturile superficiale ale somnului. în primii ani de viață mama m-a fotografiat de nenumărate ori în timp ce dormeam, iar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să funcționeze în corpul romanului. Uneori senzorii Patch captează însă și secvențe care nici nu mai au nevoie de vreo transformare, altfel spus toate monologurile tale interioare, toate discuțiile tale cu tine însuți, toate tresăririle tale interogative, toate mirările, toate exclamațiile, toate revelațiile... în ultimul timp a fost pusă la punct și funcția Dream Patch, ceea ce echivalează aproape cu o revoluție în domeniul disciplinelor literare. Dream Patch înregistrează, după cum îți poți da seama și singur, toate visele tale și toată activitatea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
zi. îi las mesaje lungi pe care tot eu le ascult la sfîrșitul săptămînii. Și le șterg. matildei îi plac crizantemele, ceaiul de fructe exotice, ciocolata elvețiană, muzica barocă. Iar mie îmi place să-i fac cadouri, să-i aud exclamațiile de plăcere, să o simt vibrînd lîngă mine. De ziua ei am dat o petrecere, am gătit pentru 12 persoane, am dansat. I-am oferit un tort cu 27 de lumînări, le-am stins pe toate dintr-o suflare. I-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
devotamentului domnului Balbo. Dar Italia este Italia, iar România este România. Deși sînt două țări surori, n-au primit, ca să zic așa, aceeași parte de moștenire." În sală se auzi un zumzet, putea fi aprobator, putea fi chiar numai o exclamație de surpriză, ministrul era chiar mai viclean decît se credea! Balbo asculta atent, privindu-l printre gene pe omulețul uscățiv, lipsit de orice carismă, exemplul tipic al acelor inși care în nici un caz n-au ce căuta într-un guvern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca ăștia nu piere țara." L-a ascultat pe emoționatul prinț și a privit în sală. Mai toți se descheiaseră la gît, erau roșcovani în obraz, se trecuse la șampanie, din cînd în cînd răsuna cîte un dop însoțit de exclamații formale, nu se știe de ce șampania te obligă să te prefaci încîntat de fiecare dată cînd iese înspumată în lume, avea dreptate Cantacuzino, mai toți erau bărbați tineri, în putere, arătau entuziasmați, înflăcărați, excitați chiar. Balbo se plimba însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
numeroșii ei copii... Exasperat, încrezîndu-se într-un medic imbecil și adormit, bătrânul avea să fugă cu un tren, și între tampoane, sau pe scară, să prindă o pneumonie și să moară într-o gară pustie. Humain, trop humain! Era o exclamație nietzscheană și mi-am amintit atunci de acest dionisian contemporan cu Tolstoi, care îmi apăruse la douăzeci de ani ca un demon. Mai bine înarmat, am căutat din nou cărțile lui. N-am găsit însă în ele experiența lui Helene
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vocea de bariton, acoperind muzica și celelalte glasuri: „o facem lată?“ ce ziceți: o facem lată?; Ion Stoicescu, care încă mai descoperise, scormonindu-și mintea, bancuri neștiute de ceilalți și nu se auzeau decât inflexiunile vocii lui, care imita, și exclamațiile celorlalți și explozia finală de râs; Dorin Rădulescu, reîncepând să vorbească despre vinuri și câini și pipe; și glasurile femeilor și bărbaților pe care Andrei Vlădescu nici nu se mai străduia să le identifice și să le imagineze în mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Îl văzu încălecând. Omul poseda în cel mai înalt grad arta de a lua în stăpânire un cal. O făcu dintr-o singură mișcare. Un salt ușor, executat cu eleganța unui prinț oriental. Și desăvârșita lui grație bărbătească smulse o exclamație admirativă călărețului ascuns. Un dangăt îndepărtat de clopot chema undeva la slujba de dimineață. Și călărețul își văzu ținta îndepărtându-se împreună cu femeia. Încă nu era prea tâziu. Ar mai fi putut să ridice arma și să tragă. Dar - curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
chiar atunci sosiră spectaculos sarmalele înecate în smântână și aburind de jur-împrejurul unei mămăligi fierbinți. Două codane înalte, subțiri purtau tipsia pe umeri. Intrarea lor, marcată de strălucirea și candoarea sacră a portului românesc, captă atenția tuturor și trezi nu doar exclamații, ci și stări dintre cele mai diverse. Căci trăiau nu numai rafinata îmbinare dintre plăcerea gastronomică și cea estetică, dar și tresărirea reconfortantă, însuflețitoare, magică a unui resort interior numit chef de viață. După ce termină și cea de a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și reveni pe podium, ținând de mână o Nanone cu totul schimbată. În fustiță scurtă din tulle bleu, cu un corset de dantelă în aceeași nuanță și un nor de lăcrămioare pe cap, ea reuși să smulgă un cor de exclamații de uimire. Picioarele ei prelungite cu papuceii albi de balerină păreau interminabile. O asemenea dezvăluire de forme era de neconceput pentru majoritatea celor din sală, dar, în aceeași măsură, și teribil de atrăgătoare, fascinantă. Desăvârșirea formelor, puritatea lor îndrăzneață dizolvau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
surpriza pe care am înțeles că ne-a pregătit-o gazda noastră. În cele din urmă, fără să-și dea seama, se treziră laolaltă cu ceilalți invitați într-un salon special amenajat, luminat de o singură lumânare doar. Și, în exclamațiile admirative ale celor prezenți, Regele Soare își făcu apariția, strălucind aproape regal alături de irezistibila, insolita Napoleoană Marioritza. Așa începu fantasmagoria. Lumânarea fu stinsă și, de undeva, din spate, prin fanta unei draperii negre, năvăli doar un singur fascicul de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dintr-un cocon aurit. Din el vibrează o melodie vaporoasă ce mă va legăna mereu. Din vraja acelor nopți, păstrez cascada sprintenă de râsete voioase, trupurile legănate în ritmul unui vals de Strauss, și mai cu seamă, acel ciripit de exclamații în clinchet, pornite ca din castaniete de cristal, ale copilelor blonde și cărămizii, cu ochii ca de diavolițe. E un farmec ce nu se poate reda, împreună cu patina singulară a clădirilor vechi și scunde, cu ferestrele lor, asemănătoare ochilor întunecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
zgomotele cu care se obișnuise în decursul anilor, deoarece se repetau ori de câte ori doamna Reilly se pregătea să plece de acasă: bufnitura unei perii de păr care cădea în chiuvetă, sunetul unei cutii de pudră care se lovea de podea, diverse exclamații indicând confuzie și haos. — Uuuf! exclamă mama lui într-un anumit moment. Pe Ignatius îl enervau răbufnelile și zgomotele din baie, și dorea ca mama lui să termine. În sfârșit, o auzi că stinge lumina. Bătu la el în ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acela pe care Ignatius refuzase să i-l explice. Cea mai mare parte din film, doamna Reilly se gândi la câștigul lui Ignatius care descreștea rapid, la plata trompetei, la plata clădirii stricate, la cercel și la cuvintele anunțului. Doar exclamațiile fericite ale Santei care spunea: „Nu-i așa că-i scumpă?“ sau: „Ia privește ce rochie drăguță are!“ o aduceau pe doamna Reilly înapoi la ceea ce se petrecea pe ecran. Apoi, altceva o făcu să-și mute gândurile de la preocupările în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de război apaș. „Bestie.“ „Nebunule.“ „Asta ne-a promis nouă Dorian?“ „Fantastică Lena.“ „Ce costum! Grotesc! Și cercelul! Vai de lume!“ „Era tocmai cântecul meu preferat.“ „Oribil.“ „Inimaginabil de grosolan.“ „Monstruos de mare.“ „Un adevărat coșmar.“ — Liniște! mugi Ignatius, dominând exclamațiile lor furioase. Sunt aici în seara aceasta, prieteni, ca să vă arăt cum ați putea salva lumea și aduce pace. „E nebun de-a binelea.“ „Dorian, ce glumă proastă mai e și asta?“ „De unde naiba a apărut?“ „Nu-i câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]