2,561 matches
-
cărți, emisiuni radio și de televiziune, Internet și orice altă sursă publică de informații. Importanța surselor deschise în procesul culegerii de informații este un subiect de dezbatere și, în fond, are legătură cu aspecte fundamentale privind categoria informațiilor. O perspectivă, exemplificată de Sherman Kent, este că majoritatea „activităților de culegere a informațiilor externe eficiente de la nivel înalt... trebuie să se realizeze prin observație și cercetare deschisă, directă și realistă”93. Perspectiva mai tradițională este că, deși sursele deschise pot oferi un
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
celor două state 13. În alte situații, informația care ar fi prezentat cel mai mare interes pentru o națiune nu putea fi considerată secretă deoarece, în momentul în care apărea necesitatea deținerii acesteia, ea nici măcar nu exista încă. Sherman Kent exemplifică această situație prin problema cu care s-a confruntat Uniunea Sovietică atunci când a încercat să estimeze dacă Statele Unite intenționau să se împotrivească invadării Coreei de Sud de către Coreea de Nord, în 1950. Dacă agenții sovietici ar fi căutat în documentele americanilor dovezi privind decizia
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
5. Pășind în „groapa cu lei”, spațiul de înfruntare dintre servicii de informații concurente/adversare, Shulsky și Schmitt explicitează importanța prevenirii accesului neautorizat la informațiile de importanță pentru stat. Absolut firesc, măsurile pasive enunțate includ clasificarea informațiilor care trebuie protejate, exemplificând efectele dezvăluirii acestora unor persoane neautorizate, ca și principiul „nevoii de a cunoaște”, fără a eluda însă capcanele supraclasificării. Interesante sunt paginile dedicate subclasificării informațiilor, care, fără a se concretiza în propunerea unei definiții cuprinzătoare a securității naționale, o prefigurează
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
spirit lucid, care refuză adevărul axiomatic, bătătorit, în favoarea propriilor opinii și experiențe. Antrenat în dezbaterea asupra conformismului și nonconformismului, autorul își limitează câmpul referențial la două tendințe fundamentale ale teatrului, pe care le denumește, după criterii personale, irlandeză și continentală, exemplificându-le prin creația a șase dramaturgi importanți. Retrospectiva istoristă surprinde mai întâi modalitatea conformistă a teatrului. Alta decât cea înstăpânită, accepția noțiunii de conformism definește aici corespondența dintre realitatea literară și existența socială de fond, atribut distinctiv al artei perene
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
îl sugera managementului acesteia. Dar esența FNI nu a constat în capacitatea de a face „găinării” nejustificate - mai târziu, ele au apărut mai degrabă ca o formă de privilegii acordate celor ce dispuneau de relații speciale cu societatea de administrare, exemplificate prin neîncasarea comisionului la ieșirea din fond și prelucrarea cu prioritate a ordinelor lor de plată etc. Succesul FNI, de fapt, s-a bazat tot pe exploatarea unei nișe de realități non-reglementate în care managerii fondului și-au putut impune
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
secvența despre realismul critic. Sistematizat cu rigoare, studiul acoperă devenirea prozei romanești în secolul al XIX-lea, direcționându-și expunerea asupra unuia dintre constituenții tradiționali ai structurii epice - personajul. Căutătorul de adevăr, arivistul, sceleratul, avarul și inocentul - iată câteva tipuri care, exemplificate cu nume din romane celebre, aparținând literaturilor engleză, franceză, rusă, germană, română ș.a., schițează câteva orientări concludente. Cercetările de literatură comparată se lărgesc considerabil în Direcții în poezia secolului XX (1975). Dificultățile întâmpinate - complexitatea și numărul mare al grupărilor și
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
la lumină a importantelor documente depozitate în arhivele de etnografie și folclor primește un răspuns original și o rezolvare practică în cartea Folclorul. Ce facem cu el? (2001), în care nevoia de ordine și clasificare a documentelor de arhivă este exemplificată sugestiv prin publicarea unui amplu interviu luat de Vasile Tudor Crețu unei povestitoare din Banat. Textul prezintă o „experiență trăită”, relevantă pentru „felul în care omul comunității tradiționale se raportează la propria sa comunitate culturală”. Cercetare de caz, studiul este
HEDESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287423_a_288752]
-
cauză ce este un nasture, o cămașă etc.). Concomitent, observăm că există intersecții între mesajele-cadru prezentate de cei doi autori, intersecții de care trebuie să ținem seama și care, în anumite contexte, se pot individualiza drept mesaje în sine; putem exemplifica prin ceea ce vom denumi mesajul pe care se așteaptă să îl primească receptorul (și care, în calitate de proiecție, de matrice introdusă de acesta în câmpul comunicării, poate împiedica și rigidiza însuși procesul comunicațional). El se situează undeva înaintea interpretării propriu-zise a
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
atitudinile și comportamentul altor persoane cu care se află în legătură printr-o rețea de comunicare. Așa cum observă cei doi autori, teoria contagiunii se fundamentează pe teoria procesării de informații, teoria influenței sociale, perspectivele interacționismului simbolic, abordarea mimetică a proceselor exemplificată prin teoriile instituționale și teoriile sociocognitive. B. Erickson (1988) descrie teoria contagiunii ca explicând baza relațională a atitudinilor. Se dorește astfel o demonstrare a modului în care dimensiuni ale rețelelor de comunicare, cum ar fi frecvența, multiplexitatea, durabilitatea și asimetria
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
gândi mult mai clar. A. Cardon (2002) identifică chiar, în spatele raționalizării, o strategie de manipulare: logica ar fi că dacă se oferă un motiv pentru un comportament indezirabil, acesta poate fi privit chiar dintr-o perspectivă pozitivă; autorul citat a exemplificat o astfel de strategie care în timp a devenit parte din cultura uneiorganizații pe care a studiat-o. Raționalizarea se petrecea aici sub forma unui joc de manipulare (Cardon l-a intitulat „retroproiectorul”) care presupunea explicarea, în timpul ședințelor, prin folosirea
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de adresare reprezintă o trăsătură a practicantului Dan Goglează, experiența sa profesională fiind vizibilă și într-alte privințe. Aș aprecia ca foarte pozitiv, de pildă, modul în care autorul ocolește tentația unor rezolvări miraculoase, sau standardizate, sau sfătoase, preferând să exemplifice pe larg, prin cazuri reale, și să le analizeze pe acestea de o manieră care să dea satisfacție cititorului predispus la introspecție și de angajament personal. Nu poți să nu te întrebi, la finalul cărții, de ce psihologia și psihoterapiile, atât
Psihoterapia, un lux românesc by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15015_a_16340]
-
se poate face nimic". Mai mulți participanți s-au referit la relația dintre comunism și naționalism, Victor Frunză arătând că, în esență, orice mască ar lua, comunismul este antinațional. Aceasta a fost și ideea centrală a expunerii lui Mircea Martin, exemplificând cu naționalismul mult trâmbițat al regimului Ceaușescu. El a arătat că reforma în cultură, atâta câtă a fost, dar mai ales independența față de Moscova clamată de Ceaușescu, au fost substitute ale reformei economice, care nu s-a făcut niciodată. Alte
Sighet 2002 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14991_a_16316]
-
alte reflecții în cartea lui C. Hușanu. Trimis de textele lui, notez și faptul cât de ușor, în funcție de împrejurări, poate și de interese obscure, este scos omul din istoria vieții, chiar și în societatea numită a fi cu adevărat democratică. Exemplific cu două înscrisuri. Iată în acest sens ce scria Liviu Antonesei în”Jurnal din anii ciumei 1987-1989”, apărută la Polirom Iași, 1995, despre cine semnau scrisoarea la Europa liberă, inițiată la Iași de Dan Petrescu și transmisă la 10 octombrie
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
delicii intelectuale cititorului, prins de farmecul „cantatei” de îndată ce intuiește sensul meditației incluse. Discutând despre rostirea poetică (numită „rost”), cei implicați în dialog depășesc esteticul, chiar gnoseologicul, mergând până la ontic. Ei formulează ultrasavant frământări existențialiste, exprimă algebric coordonate ale experienței cotidiene, exemplificând, bunăoară, noțiuni de teologie tomistă prin comportamente canine (oferite de Zdreanță și Azorică), fac uz de structuralism, semiotică, poetică matematică, persiflând subtil pretențiile acestor discipline de a revoluționa gândirea și toate activitățile spiritului. Abstracte silogisme sunt contrapunctate de secvențe lirice
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
asupra sistemului socialist, stabilește că instituțiile „își propun exact inversul a ceea ce ar trebui să-și propună: își propun anume să-l organizeze pe a fi în funcție de interesele lui a avea”. Limbajul sofisticat include o critică nimicitoare a regimurilor comuniste, exemplificată codificat mai ales cu situații caracteristice dictaturii ceaușiste. Critica implică și identificarea emblematică a tiranului dâmbovițean cu sinistrul conchistador Lope de Aguirre. Nu e de mirare că, scrisă, potrivit specificării auctoriale, în 1988, cartea nu a putut să apară decât
SORA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
de orientare fixând trasee și repere”. Polemizând, în ceea ce privește abordarea literaturii postbelice, cu ideea fezabilității unei istorii strict estetice, S. pledează pentru sintetizarea unei duble perspective - estetică și politică. De aici deduce, relativ la perioada 1945-1989, existența a „patru literaturi paralele”, fiecare exemplificată prin studii de caz: literatura oportunistă (Francisc Munteanu, Corneliu Leu, Paul Anghel, Dumitru Popescu, Adrian Păunescu), subversivă (Marin Preda, Ion Caraion, D. R. Popescu, Augustin Buzura, Mihai Sin ș.a..), disidentă ( Victor Valeriu Martinescu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Paul Goma, Ioan
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
copil din flori. Tot prin zona Almașului, vădancă înseamnă - potrivit DLR - „femeie care nu poate avea copii”. Același dicționar ne spune că în Oltenia de apus văduvioară i se spune fetei sau femeii nemăritate „care a născut un copil” (și exemplifică: „La un colțuleț de țară/ E o femeie văduvioară,/ La un cap de pisculeț/ A născut un prunculeț). Cele două forme citate mai sus mă obligă să ofer câteva exemple privind productivitatea - de-a dreptul exuberantă - derivativă a acestui cuvânt
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poate fi singură și unică. Ea se raportează mereu la sine Însăși, construind, În felul acesta, propriul său personaj'. Personajul este dublul, este umbra, este acel alterego În care persoana se autoproiectează pentru a se „ilustra”. Personajul este cel care exemplifică și justifică, În mod concret atât existența trecută, cât și pe cea viitoare a persoanei. Personajul este imaginea centrală a psihobiografiei unei persoane reale, reunind trecutul cu perspectiva proiectelor viitoare. Persoana se raportează la a fi, la prezent, pe când personajul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să și le satisfacă, refuzându-le, sau ocolindu-le pe cele cu caracter contrar, cum ar fi de exemplu, durerea. Această idee o Întâlnim și la F. Nietzsche, care consideră corpul o „creație a voluptății de putere” (Herrschaftsgebildeă. Pentru a exemplifica raportul care există Între durere și libidou, redăm, În continuare, câteva cazuri ilustrative, preluate din autorul citat (M. Schilderă. 1Ă Durerile abdominale ale femeilor sunt, de cele mai multe ori, legate de starea de insatisfacție sexuală sau ca o reacție de apărare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
momente-cheie ale istoriei cetății și au un rol psihosocial și psihomoral bine determinat. Ei incarnează, În primul rând, atributele simbolice ale unui personaj, deși sunt persoane reale. Ceea ce definește caracterul lor este, În primul rând, „misiunea” acestora În cetate. Vom exemplifica acest aspect prin prezentarea a două figuri exemplare: Socrate și Zarathustra. Atât Socrate, cât și Zarathustra sunt personalități care incarnează prezența și vocea Înțeleptului În cetate. Amândoi „vorbesc” cetățenilor, dar fiecare În felul său. Socrate dialoghează cu cetățenii, iar Zarathustra
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
conotație morală, atunci când sunt trăite În planul conștiinței persoanei. Vom da două exemple, unul raportat la durată, iar celălalt la Întindere, În raport cu persoana. Suferințele psihomorale care sunt În raport cu Întinderea, considerată ca spațiu vital-corporal al persoanei, pot fi cel mai bine exemplificate prin două afecțiuni, În cursul cărora surprindem o alterare a trăirii spațiului propriului corp de către persoană. Prima situație este reprezentată, de „membrul fantomă”, În cazul amputaților, care este trăit În planul conștiinței ca un „spațiu corporal pierdut”, de care persoana
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
conștiinței ca un „spațiu corporal modificat”, pe care persoana nu-l mai recunoaște și-l refuză, de care dorește să se detașeze, considerându-l impropriu. Suferințele psihomorale care sunt În raport cu durata, considerată ca timp trăit interior de persoană, pot fi exemplificate prin câteva afecțiuni psihice În cursul cărora asistăm la o importantă modificare a trăirii timpului interior. Primul caz este reprezentat de stările de excitație maniacală, În cursul cărora se produce o derulare extrem de rapidă a timpului. Cel de-al doilea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
altfel, mărturisește că și-a impus să realizeze „pur și simplu imposibilul: să redea inefabilul, acel ceva ce nu se poate explica prin vorbe, ce trece dincolo de adevărul cuvintelor, să redea într-o transpunere liberă acea muzică intraductibilă a poeziei”. Exemplificând, într-un eseu, cu mai multe variante germane ale poeziei Mai am un singur dor, S. vorbește despre strădaniile sale „de a subordona, pe lângă conținutul verbal al expresiei poetice, toate componentele osaturii poeziei sunetului și ritmului, care la rândul lor
SCHERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289551_a_290880]
-
apartenenței la o generație cam superficială, care „nu știe să iubească”. Deficitar în privința creației de personaje individualizate, romanul (mai curând o „baladă” prozastică) rezistă lecturii prin crearea de atmosferă. Următoarele romane își au modelul îndepărtat în proza lui Gustave Flaubert, exemplificând îndoiala naratorului, începând cu Mai multe inele (1979), că în viață există, ca și în cărți, oameni excepționali. Obiectul investigației romanești va fi, în consecință, existența comună; narația se va constitui din montarea unor crâmpeie biografice ale unor exemplare din
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
Chavigny menționează două tipuri de modele de igienă mintală și socială legate de caracteristicile psihosociale ale unor comunități social-umane sau state. În sensul acesta, el distinge societăți de tip individualist și societăți de tip autoritar. În cazul societăților individualiste, autorul exemplificând cu Atena, sunt cultivate valorile morale și virtuțile perfecționate prin cultura spiritului. În cazul societăților autoritare, exemplificate prin Sparta, accentul cade pe aspectele formale exterioare, operându-se o selecție socială de tipul eutanasiei. Interesant este faptul că, deși A. Chavigny
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]