179,128 matches
-
public în cazul unui poet a cărui operă, greu de separat de viața sa, a devenit obiect de dezbatere, are frontiere nesigure într-o societate stăpînită de medii și că nici un obstacol legal nu le va putea face inexpugnabile. Un exemplu simptomatic pentru dificultățile, socotite de mulți cercetători drept frustrante, ce apar în analiza operelor presupusului amor dintre Celan și Ingeborg Bachmann, unde moștenitorii acesteia au interzis pur și simplu orice acces la urmele documentare ale respectivei relații. Nu întîmplător opinia
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
documentare ale respectivei relații. Nu întîmplător opinia lui Sigrid Weigel, care, în tratarea acestui important episod din viața ambilor poeți, recomandă o „etică a lecturii” refuzînd principial orice instrumentalizare a persoanelor „ca material pentru imaginația și curiozitatea cititorilor”, trece drept exemplu tipic pentru o atitudine criticabilă a exegezei, în care reconstituirea trăirilor prelucrate în textul literar este respinsă în numele unui scepticism metodic vizavi de „reducerea textelor la episoade narabile, reductibile la rîndul lor la «material biografic»”. Întrebarea dacă o interpretare fundamentată
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
literar, pentru a acoperi lacunele în informația biografică, și viceversa, biografiile sînt implicate în dezlegarea ambiguităților sau enigmelor textului literar, pentru a garanta soluțiile respective prin interpretarea lui biografică”. Chiar dacă mica introducere biografică a lui Wolfgang Emmerich oferă un bun exemplu de felul în care o asemenea circularitate tautologică a argumentării poate fi ținută sub control printr-o atentă delimitare a sferelor „vieții” și „operei”, rețeta ei nu constituie un răspuns definitiv la problema dacă modelul biografic preluat de la Bildungsroman, recomandînd
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
datele reale, a căror includere în procesul interpretativ ar limita, chipurile, spectrul larg al semnificațiilor, este identificat cu precădere în hermeneutica lui Hans Georg Gadamer, acolo unde cititorului i se pretinde să-și investească propria experiență în percepția textului poetic: exemplul eșecului analizei l-ar furniza, conform lui Bollack, Gadamer însuși, cu a sa „retroversiune” a lui Celan în „propria lui lume de reprezentări”; finalul, neutralizare a „marilor deosebiri” față de lumea lui Celan, și-ar avea sorgintea în înrîurirea ontologiei heideggeriene
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
aflăm că principalul acuzator este același N. Georgescu-Cocoș, care publica în Neamul Românesc - revistă citită aproape numai de universitari - numai scenele așa-zise “tari” din cărțile lui Eliade, astfel încât se produsese o relativă deviere în receptarea și interpretarea textelor. De exemplu, în cazul Domnișoara Christina, “pornografia” surclasase orice discuție despre limitele și posibilitățile literaturii fantastice în sine. Cum atacurile vin din garda veche, de la profesorii atacați și de “criniști”, Eliade se aștepta la o susținere din partea congenerilor săi, care însă tac
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
imagine, Michel Houellebecq împreună cu cel mai bun prieten, cîinele său. Fericirea autentică Fiindcă au căutare, pe piața cărții apar nenumărate ghiduri de dezvoltare personală și autocunoaștere, scrise, pe înțelesul marelui public, de psihologi, educatori, terapeuți etc. (și la noi, de exemplu în seria „Humanitas practic”, au fost traduse multe titluri din această categorie). Martin E. P. Seligman, profesor la Universitatea Pennsylvania și fost președinte al Asociației psihologilor americani a propus, la sfîrșitul anului trecut, o nouă abordare terapeutică a suferințelor nevrotice, prin
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
pe lîngă faptul că era neverosimil de plat, Salonul crea și o imagine falsă a artelor noastre de astăzi; fie prin incapacitatea naturală de a reprezenta fenomenul viu, fie prin omisiuni voluntare și prin manipularea vinovată a privitorului. Chiar dacă, de exemplu, numeroși artiști au încercat și înainte de ’90, dar, mai ales, în ultimii ani, să iasă din convenția tabloului și din tradiția materialelor și a tehnicilor, să relaxeze conceptele de obiect și de acțiune artistică, aceste tendințe au fost nu numai
Mic dicționar de vacanță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13601_a_14926]
-
să fii nu știu ce potentat ca să-i poți telefona personal, el însuși n-o făcea pentru că moștenise această putere de la taică-su, ci pentru că luptase toată viața pentru drepturile poporului său și pentru că Ceaușescu, din motivul ăsta, îl respecta. Fiindcă, de exemplu, de ce trebuia Octavian Paler, care era redactor-șef de ziar, să-i dea lui, Adrian Păunescu, telefon? „Ce, eu eram mai redactor-șef de ziar decît el? Puteam pentru că am vrut, puteam fiindcă m-am implicat în mod serios, m-
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
cele ale simultaneității) sau oricum marginală și atipică - e un act productiv atît pentru teoria literaturii (care își verifică astfel instrumentele de lucru), cît și pentru istoria artei (în care apar unghiuri de vedere noi). Autoarea ilustrează narativitatea imaginii prin exemple diferite, traversînd (în interiorul culturii europene) mai multe epoci, curente și spații de comunicare: de la fresca religioasă și miniaturile din manuscrisele medievale, pînă la publicitatea și benzile desenate contemporane. De fapt, relațiile dintre imagine și text cuprinse în volum sînt numeroase
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
altfel, două dintre ideile fundamentale - și, mi se pare, inatacabile - ale studiului Alexandrei Vrânceanu sînt cea privind caracterul determinant al receptării (o imagine oferă doar indicii narative; lectura tabloului le poate utiliza sau nu) și cea a gradualității. Volumul oferă exemple convingătoare de narativitate maximă a unei imagini (Moartea lui Sardanapal, de Delacroix: prototip al tabloului narativ prin reprezentarea acțiunii, trimiterea la o poveste, marcarea procesuală a fizionomiilor, orientarea compoziției spațiale spre exprimarea mișcării), dar și de imagini cu un minimum
Limbajul imaginilor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13641_a_14966]
-
străzii" din acest colț uitat de lume: după încheierea filmărilor, Meirelles și Lund au înființat o fundație pentru ajutorarea acestora Toate acestea, firește, n-ar însemna mare lucru, oricît de "nobile" intențiile, dacă Cidade de Deus n-ar fi un exemplu de Cinema viu, violent și poetic în egală măsură - una din acele opere care marchează un moment și care-ți marchează viața pentru totdeauna. S-a spus despre Cidade... că are acel amestec de adrenalină și virtuozitate formală care transformă
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
1990 punând "un accent nou pe dilemele, neliniștile, speranța, surparea lui Andrei Sabin și Alexandru Suslănescu eroii săi din anii ’50. La referințe, afară de aceea a lui Mircea Iorgulescu, criticii Romulus Diaconescu, Florin Faifer, Liviu Leonte, Cornel Ungureanu. Ca un exemplu tipic de contradicție între om și operă este înfățișat Eugen Barbu, "izolat oarecum ( sic) de obștea scriitoricească ( din care este exclus imediat după 1989), intră în politică, fondează revista România Mare ( 1990), din care a derivat partidul cu același nume
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
segmente de piață. Aici se manifestă încă un amatorism gregar și o spontaneitate vecină cu sălbaticia. Asta nu înseamnă că nu sînt, printre actorii pieței de artă, galeristi și negustori cu totul străini de această imagine. Pot fi oferite multe exemple de galerii care se mișcă extrem de dinamic și la un remarcabil nivel profesional, unele dintre ele înființate și coordonate de către oameni foarte tineri, cum sînt: Matei Caltia, Oana Tănase, Nicu Ilfoveanu (acum plecat cu o bursă la Romă), Dan Popescu
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
stupidă a prins totuși în România, la inițiativa lui Adrian Păunescu. Dacă nu mă înșel, la Roșiori de Vede s-a botezat prima școală cu numele poetului. Apoi a venit povestea cu stadioanele (Gheorghe Hagi și Dumitru Sechelariu). Cu așa exemple strălucite n-a trecut mult și a apărut și inițiativa sătenilor care au dorit o stradă cu numele Ion Iliescu. Nu vreau să discut aici meritele literare ale lui Adrian Păunescu. Ele există. Dar ostentația cu care el marșează în
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
să-l vezi pe marele teoretician/revoluționar în pat cu o femeie pătimașă ca Frida, șoptindu-i vorbe dulci și-apoi trecînd la dictarea unor fraze care încep cu democrația socială... Dincolo de partea anecdotică, filmul lui Julie Taymor este un exemplu fericit de cum poate fi pusă, pe ecran, o personalitate artistică atît de colorată ca Frida: fără prudențe inutile, fără timorări castratoare, cu imaginație și panaș Filmul este în același timp precis și luxuriant, reușind să găsească racordul sugestiv între pictura
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
stilizam traduceri: Iluzii pierdute, Anna Karenina, Învierea, Balzac, Stendhal. În mijlocul acelei lumi care traducea din limbi străine fără să știe măcar bine românește, am stilizat, adică m-am afundat mai ales în proză. Atunci am citit cel mai mult. De exemplu, Posedații lui Dostoievski i-am citit de zece ori până acum. S-a declanșat, atunci, ceva în mine, datorită acestor aplecări serioase asupra textelor, exact ceea ce intuiseră cei trei, Garabet, Bălăceanu și monsieur Landry. - Într-o perioadă care nu mai
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
pentru că merg ca o mănușă cu ceea ce scriu. Intru într-un adevărat muzeu al cuvintelor. Bineînțeles că eu n-o să-l imit pe Filimon, dar sunt în admirația lui. E un scriitor formidabil, un fel de Balzac al nostru. De exemplu, are o chestie nemaipomenită. Capitolul al XVI-lea se numește... Fă-te om de lume nouă!. Iar în capitolul al XVII-lea, intitulat, în modul cel mai benign, Muzica în timpul lui Caragea-Vodă (Filimon era mare muzicolog), Păturică vorbește despre... comunism
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
adevărat în tot ce predică, fiind împotriva vieții, care e luptă, după cum ne învață biologia, agresiunea condiționând existența, Cristos este necesar pentru Proiectul Anti-natură rezervat speciei umane. Și de ce nu, un proiect Anti-univers sau Un alt fel de Univers. Vezi exemplul Galaxiilor care se bat ca chioarele, între ele, și se distrug unele pe altele, pentru întâietate. Un Univers Nou în care Omul desăvârșit, în fine, spiritualizat, după crunta sa aventură animalică, întoarce senin și celălalt obraz, când primește o palmă
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
ură, a putut să interzică Une énigme et un miracle historique: le peuple roumain de Gh. I. Brătianu, Qu’est-ce que la Transylvanie de S. Mehedinți, La culture roumaine et l’Europe de Alexandru Ciorănescu, spre a cita doar câteva exemple. Și când ne gândim că această carte, nu-i exagerat s-o numim odioasă, era numai o "bază de discuție", că în paginile ei nu figurează Titu Maiorescu, pe atunci considerat ca dușmanul nr. 1 al literaturii române, întreaga operă
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
cărților interzise) este un prilej de îndurerată rememorare a unor vremi sub care am trăit mereu cu spaima cenzurii și mai ales cu frâna trasă a autocenzurii, nu o dată mutilante. Victor Frunză a făcut un admirabil gest pedagogic, prin puterea exemplului negativ, și a oferit un bogat material viitorilor istorici literari, gest care trebuie încă o dată apreciat. comunismul a operat sângeros nu numai în lagăre și închisori, dar, și nu în cele din urmă, în planul culturii, al modificării (deformării) conștiințelor
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
Altă sursă de îmbogățire: cărțile remarcabile. Brook le descoperă, de fiecare dată, surprins, dar, se știe, asemenea revelații nu se produc decât pe fondul unor așteptări. Așteptarea profundă, venită dintr-o absența, dintr-o nevoie, dintr-o dorința. Că de exemplu cartea lui Matyla Ghica despre proporții, ce răspundea dimensiunii de calitate, pe vremea aceea obiect al căutărilor lui Brook sau Fragmente dintr-o învățătură necunoscută de Uspenski, care l-au pus pe pistă, decisivă în ceea ce-l privește, al lui
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
care metafora "pariului cu sine" s-a extins chiar în domenii pur culturale: "Aceasta este eterna provocare pentru un traducător de poezie: să transpună poemul în limba străină, având convingerea că așa l-ar fi scris poetul însuși" ( teora.ro). Exemplul atestă forța cu care clișeul s-a impus în toate domeniile. Clișeele cele mai puternice sînt cu siguranță cele bazate nu numai pe repetiția lexicală, ci și pe impunerea unor scheme mentale, a unor simplificări comode; ca pentru a le
Provocare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13771_a_15096]
-
luptă pe nivele, o avansare, o nervoasă căutare". Locul cel mai tipic de manifestare a clișeului provocării este în orice caz descrierea tehnicilor de angajare; în modelele de curriculum și de interviuri, cuvîntul-semnal aproape că nu poate lipsi. Contextul oferă exemple interesante asupra a ceea ce se poate înțelege azi prin provocare; la întrebarea-tip " Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat și cum te-ai descurcat?" ( jobsite.ro), răspunsurile discutate sînt de genul: "N-o să credeți
Provocare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13771_a_15096]
-
că repetă "eroarea de optică" atunci când îl explică pe Dosoftei prin Jan Kochanowski, nici dicționarului de termeni arhaici și originali al ediției critice Dosoftei, atunci când în dreptul cuvântului luciu glosează adâncime, întrucât nu există argumente în textele vechi pentru respectiva "accepțiune". Exemple de acest fel cu semnături ale unor maeștri în problemă, nu se epuizează aici. Importantă este, pretutindeni, capacitatea analitică a detaliilor de care dă dovadă Dan Buciumeanu, lectura lui izvorâtă din plăcerea de a se desfășura pe nebănuite orizonturi. În
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
apoi», o actualizare și reinterpretare creștină atât de departe împinsă a lumii de gânduri și sentimente a lui David, atât de puțin respect pentru adevărul ebraic ca în «Psaltirea pre verșuri tocmită» a lui Dosoftei." Dan Buciumeanu recurge, la câte exemple descoperă, pentru a pune în valoare măsura lui Dosoftei de a stăpâni sensul psalmilor lui David și "ingenuitatea lui lirică" de a-i atribui lui Hristos aura voievodală a descinzătorului din "țara dorită" a moșilor săi. "Nenumită", precizează Dan Buciumeanu
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]