879 matches
-
exegeze: Concepția de viață a lui Franz Kafka, dominată de "angst", de sentimentul înstrăinării și de spasmele nevrotice ale conștiinței, este una specifică modernismului. Expresia literară pe care scriitorul a dat-o acestor trăiri, deși asociată adesea unor mișcări ca expresionismul și suprarealismul, rămâne una emblematică și complet originală. Proza kafkiană se desfășoară într-o atmosferă halucinantă, grotescă, impregnată de anxietate, în care personajele principale devin victime ale unui monstruos aparat birocratic ("Procesul", "America", "Colonia penitenciară"), nu reușesc să descifreze sensul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
bineînțeles în franceză, într-o sală imensă, plină de oameni, iar pereții să răsune de ecoul cuvintelor mele. » își amintește Kafka într-una din scrisorile către Felice. În cadrul amplei mișcări a modernismului, Kafka este identificat adesea cu două mari curente, expresionismul și suprarealismul. Fiecare din cele două încadrări este aproximativă și, strict vorbind, greșită. Expresionismul i se aseamănă prin deformarea realității în jurul unei perspective narative subiective și prin stranietatea coșmarescă a unei lumi decadente și industrializate. Cu toate acestea, Kafka a
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
de ecoul cuvintelor mele. » își amintește Kafka într-una din scrisorile către Felice. În cadrul amplei mișcări a modernismului, Kafka este identificat adesea cu două mari curente, expresionismul și suprarealismul. Fiecare din cele două încadrări este aproximativă și, strict vorbind, greșită. Expresionismul i se aseamănă prin deformarea realității în jurul unei perspective narative subiective și prin stranietatea coșmarescă a unei lumi decadente și industrializate. Cu toate acestea, Kafka a fost un critic înverșunat al mișcării expresioniste, iar limbajul său distant și neornamentat diferă
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
cunoaște avangarda artistică, printre care Pablo Picasso, Juan Gris sau Diego Rivera, precum și scriitorii André Salmon, Guillaume Apollinaire și Max Jacob. În perioada de început, stilul său nu este încă definit iar ușurința execuției îi lipsește, lucrările sale oscilează între expresionism, fauvism și pastișarea lui Toulouse-Lautrec. Un admirator al său, doctorul Paul Alexandre, îl susține și îl convinge să-și expedieze lucrările la "Salonul Artiștilor Independenți", unde, în martie 1908, Modigliani va expune șase tablouri. În septembrie 1909, Modigliani se mută
Amedeo Modigliani () [Corola-website/Science/298252_a_299581]
-
optzeci de ani, Baba a realizat o serie extensivă de tablouri de Arlechini și Regi Nebuni, majoritatea rămânând în colecția sa privată până la moarte. Din nou, se observă o analogie cu perioada ultimă a lui Goya dar și cu pictura expresionismului german. Critici de artă, cum ar fi Pavel Șușară, autorul unui album monografic dedicat pictorului, au văzut în acest ciclu de tablouri o reacție personală a artistului în fața absurdului dictaturii comuniste și al "rinocerizării" României. Deși ar fi putut fi
Corneliu Baba () [Corola-website/Science/297112_a_298441]
-
și gemete de plopi... Din văgăuni, din mlaștini, din bălării, din gropi, / ieșea, adâncă, seara, vuind, ca o bulboană"...» (Ov. S. Crohmălniceanu, "Literatura română între cele două războaie mondiale", vol. II, București, Editura Minerva, 1974, p. 166 sq.). Un rafinat expresionism, cu extraordinare metafore plasticizant-revelatorii, se remarcă și în volumul "Cununi uscate" (1938), determinându-l pe criticul / istoricul literar Ovid S. Crohmălniceanu să mai noteze: «...metaforele „sublime“ sunt răspândite cu nemiluita: o cărăruie „unduiește pe lângă vis“ și „piere în fildeș“; crinii
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
parte și de mai mari posibilități de obținere a unei slujbe. Pe timpul regimului stalinist, stilul realismului socialist a fost stabilit în mod oficial și pentru lungă vreme ca obligatoriu pentru pictură, sculptură, muzică, teatru. Tendințele "revoluționare" la modă mai înainte: expresionismul, arta abstractă, și experimentalismul avangardist au fost descurajate sau denunțate ca formalism. S-au făurit și s-au prăbușit cariere, unele de mai multe ori. Nume celebre erau reprimate, atât "revoluționari" (printre ei: Isaac Babel, Vsevolod Meierhold), cât și "nonconformiști
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
cu sensibilitatea artistului. Toulouse-Lautrec, influențat de gravurile japoneze, realizează litografii în culori reprezentând viața de noapte din cartierul Montmartre. Creațiile lui Van Gogh din perioada 1886-1890, în care culoarea ca mijloc de comunicare se substituie vorbirii, au ceva din trăsăturile expresionismului de mai târziu. Georges Seurat accentuează, de asemenea, elementul cromatic, totuși, fără exuberanța lui Van Gogh. Pe baza unor studii teoretice asupra tehnicii picturale, conform cărora întrepătrunderea culorilor realizează un efect optic de o deosebită intensitate, el creează tablouri dintr-
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
au alăturat, la început, scriitorii Hugo Ball și Richard Hülsenbeck și artistul plastic Hans Arp, apoi pictori ca: românul Marcel Iancu, Francis Picabia, Marcel Duchamp (S.U.A.), Max Ernst, Kurt Schwitters (Germania). Asociind unor elemente ale futurismului italian, cubismului francez și expresionismului german, un negativism declarat, dadaismul cultivă arbitrariul total, neprevăzutul, abolirea formelor constituite, provocând dezordinea și stupoarea, și prin organizarea unor spectacole de scandal îndreptate împotriva artei, gustului estetic, moralei tradiționale, programatic puse sub semnul întrebării. În manifestul acestei mișcări, „Dada
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
insuficientă. Abia după cel de-al doilea război mondial, poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite curente ale modernismului poetic, cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau chiar expresionismul dar și cu școli filozofice cum ar fi existențialismul (Ion Caraion) etc. Astfel, Bacovia ajunge unul dintre cei mai importanți poeți români, devenind autorul care execută un uriaș salt canonic de la statutul de poet minor la cel de autor clasic
George Bacovia () [Corola-website/Science/297545_a_298874]
-
artă, incepută de dinaintea anilor 1914 a eliberat fiecare creator proeminent. Mulți dintre cei mai talentați sculptori ai secolului XX au reprezentat tot universul uman în creațiile lor, dar au desfigurat sau au simplificat formele fără ezitare. Această tendință genrală, numită expresionism, caracterizează și opera lui Alberto Giacometti (1901-1988), ale cărui statuete, de grosimea unei lame, cuprinse de remușcări, de îngrijorare. După 1945, marea majoritate a publicului a acceptat tot mai mult sculptura modernă. Pionierul sculpturilor metalice David Smith care lucrase ca
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
o problemă de dezbătut, în timp ce alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale mișcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mișcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcție neexplorată până la începutul anilor 1980, aceea a ignorării regulilor constrictive anterioare, "funcția determină forma", "purism", "fidelitate față de materialele folosite", și
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
metalul; fie prin placare neutră, fie prin asocierea cu un element deja constituit - lama de coasă, de pildă. însă dincolo de interesul pentru forma statică sau, mai bine zis, pentru forma cu un echilibru dobîndit, Darie Dup se exersează într-un expresionism temperat, cu o puternică dimensiune morală. Departe de a fi o mistica sau măcar un elogiu, antropocentrismul lui, marcat deseori de consecințele mutilării, așezat alteori într-o ciudată asociere cu zoologicul, este mai curînd semnul unei revolte și actul unei
Darie Dup () [Corola-website/Science/317218_a_318547]
-
(n. 1 martie 1886, Pöchlarn, Niederösterreich - d. 22 februarie 1980, Montreux, Elveția) a fost un pictor, grafician și scriitor austriac, exponent al expresionismului. Kokoschka a fost cel mai faimos reprezentant al Grupului de Artă din Berlin Der Sturm (în ), și cofondator Hagenbund (sau Künstlerbund Hagen). Începând cu anul 1980, s-a înființat un premiu acordat de către autoritățile austriece pentru realizări excepționale în artă
Oskar Kokoschka () [Corola-website/Science/317616_a_318945]
-
va influența în mare parte viața și producția artistică. La Berlin frecventează cercurile culturale radicale și de avangardă, nutrind o admirație particulară pentru pictura lui Edvard Munch, pentru Fauvism și pentru pictorii grupului "Die Brücke", unul din primii nuclei ai expresionismului german. În 1914, devine membru al "Secesiunii" din Berlin, apoi se alătură grupului "Der Blaue Reiter". În lucrările sale din această perioadă sunt prezente un cromatism violent și o atentă analiză psihologică rvelată în portrete, care intenționează să dezvăluie profunzimea
Oskar Kokoschka () [Corola-website/Science/317616_a_318945]
-
România) este un artist vizual român, profesor univeritar la Universitatea Națională de Arte București.Genurile artistice în care se exprimă sunt: pictură, gravură, grafică, fotografie, obiect, happening și new media. (...)Pictor bine cunoscut al generației 80 din România, remarcat pentru expresionismul abstract al picturilor sale intens colorate, de câțiva ani intreprinde o periculoasă și fascinantă „coborâre în infern”. După o baie prelungită în senzorialitatea explozivă a unui cromatism bogat și exuberant, iată-l plonjând în abisurile unei singure culori: negrul total
Petru Lucaci () [Corola-website/Science/317643_a_318972]
-
evocă o senzualitate regăsită și o plăcere deosebită pentru compoziția dramatică în contrapunct. Posturile provocatoare ale nudurilor feminine fragmentate, pictate cu tușe de negru, în maniera lui Yves Klein, pun în valoare un melanj straniu de atracție și repulsie, de expresionism sumbru și de hedonism autosuficient. O dulce incitare senzuală își dă mâna cu un rest de mister, a cărui latură neliniștită vorbește despre și se adresează propriilor noastre angoase. Această lume a contrastelor, greoaie și poetice în același timp, nu
Petru Lucaci () [Corola-website/Science/317643_a_318972]
-
ca "Sfântul Gheorghe ucigând balaurul". Procedeul pe care l-a urmat pentru depășirea esteticii specifice impresionismului nu a fost însă unul prea uzitat în epocă. Nu a mers pe calea pe care a indicat-o Cézanne sau pe cea a expresionismului lui Van Gogh, ci pe o înrudire cu viziunea artiștilor sfârșitului de secol al XIX-lea, înrudire care a reabilitat linia în detrimentul formei, cu soluția nabiștilor și cu cea adoptată de către Paul Gauguin. Ca și aceștia din urmă, Baltazar a
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
Vincent van Gogh (1853-1890) și francezii Paul Gauguin (1848-1903) și Henri de Toulouse-Lautrec (1864-1901). Ca și Pissaro, van Gogh experimenteză divizarea culorilor. Aplica stropi strălucitori de culoare pură, conferind picturii sale o puternică expresie emoțională. Pictura sa avea să influențeze expresionismul, curent ce va apărea în nordul Europei la începutul secolului al XX-lea. Și opera lui Gauguin prezintă distorsionări ale liniilor și culorilor, dar este diferită de cea a lui van Gogh, fiind mai degrabă simbolistă decât expresionistă. Astfel, Gauguin
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
curent, denumit sintetism sau simbolism. Toulouse-Lautrec pictează figuri și siluete umane, cum ar fi: cântăreți, dansatori, actori și prostituate, opera sa devenind o expresie a decadenței sociale a Parisului. În aceasta perioadă, în Europa au apărut noi curente ca: fauvismul, expresionismul, cubismul, futurismul, constructivismul, neoplasticismul, dadaismul și suprarealismul. În Statele Unite au apărut mișcări ca sincronismul și precizionismul. În jurul anului 1900, artiștii din Franța și Germania au devenit interesați de arta popoarelor primitive. Astfel, Gauguin, printr-o abordare orienată către decorativ (asemănătoare
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
1882-1967), redă singurătatea individuală în atmosfera marilor metropole sau micilor orășele. După cel de-al Doilea Război Mondial (1939 - 1945), artiștii americani s-au afirmat elaborând noi stiluri sau dezvoltându-le pe cele apărute în alte țări. Este vorba de expresionismul abstract, op art și pop art, fotorealism și minimalism. Un rol important în apariția acestui nou stil l-a jucat prezența suprarealiștilor refugiați din Europa în SUA. Jackson Pollock (1912-1956), Willem de Kooning (1904-1997), Hans Hofmann (1880-1966) și alții explorează
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Un rol important în apariția acestui nou stil l-a jucat prezența suprarealiștilor refugiați din Europa în SUA. Jackson Pollock (1912-1956), Willem de Kooning (1904-1997), Hans Hofmann (1880-1966) și alții explorează inconștientul și tehnicile creației accidentale, promovând automatismul suprarealist și expresionismul. Alți expresioniști abstracți, ca Mark Rothko (1903-1970) și Barnett Newman (1905-1970), dezvoltă pictura marilor pete de culoare, aplicând pe pânză mari întinderi cromatice modulate. În anii '60, au fost inițiate noi stiluri și mișcări artistice. Unii pictorii au continuat calea
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
obicei, desenate cât mai palid, bolnăvicios, ceea ce a dus la apariția unui stil expresionist. Viața lui scandaloasă și scurtă, combinată cu stilul său propriu de artă a dus la valorificarea personalității, devenind un simbol artistic al Austriei. Remarcabil exponent al expresionismului, deși fusese caracterizat și ca un repezentant limitat al stilului Art Nouveau, artistul a avut sfera sa de creație la Viena, unde în timpul vieții sale s-au întâlnit drumurile artei și ale filosofiei contemporane. Egon Schiele s-a născut la
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
în orașul-palat Aegae, din Macedonia , unde decorau podeaua vilelor elenistice. Altele au mai fost găsite în locuințele din Roma Antică din zona Angliei. Mozaicul "Frumoasa din Durrës", descoperit în orașul Durrës din Albania în 1916, este un exemplu rar al expresionismului din Lumea Antică. Podele din mozaicuri splendide au fost descoperite în vilele romane din Africa de Nord, mai exact în Cartagina, și pot fi văzute în colecțiile foarte extinse de artă din Muzeul Bardo din Tunis, Tunisia. În Roma, Nero și arhitecții
Mozaic () [Corola-website/Science/318718_a_320047]
-
calității de implicat. În fond, asta e chiar proprietatea dintâi a Poeziei" - Laurențiu Ulici "Pe sub ritualitatea dicțiunii, la Ion Vădan se simte încă pulsul frenetic al imaginarului, trăgând această lirică de tihnă nostalgică în vârtejuri dramatice și amenințând cu un expresionism de subtext hieratica de suprafață." - Al. Cistelecan Definitorie pentru poezia lui Ion Vădan, e contextualitatea paradoxală, în regim spasmodic, violent, a unor clișee de exprimare din limbajul comun. Tratamentul e, întotdeauna, același: mai întâi, poetul materializează ceea ce nouă ne apare
Ion Vădan () [Corola-website/Science/316049_a_317378]