874 matches
-
dragoste din ciclul Fata din ierburi. În câteva poeme, „duritatea viziunii”, „asperitățile” limbajului, pe alocuri frust, violent, asociații insolite de cuvinte ori schimbări bruște de registru stilistic, „semnul notației proprii”, în opinia lui P. Constantinescu, apropie lirica lui B. de expresionism ori de suprarealism. Cetatea lui Bucur (1940) combină elementul anecdotic cu tragicul, ironia cu parodia, retorica și prozodia cântecului de lume cu imagini de factură expresionistă, în încercarea de a surprinde viața pestriță a capitalei bucureștene, o cetate-bâlci pitorească și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
categorie; din cea de-a doua, poate, până la un anume punct al evoluției sale lirice. Pentru unii comentatori el s-ar număra printre cei mai reprezentativi „balcanici”, din seria Anton Pann-Ion Barbu (Marian Popa), pentru alții (Mircea Iorgulescu) ar exemplifica expresionismul noilor „tradiționaliști” sau, în sfârșit, ar fi un demn reprezentant al celor ce au creat „poezia cetății și a pământului natal” (Eugen Barbu). Nu este vorba aici de percepția eronată a criticilor, ci de continua schimbare de tehnici literare sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
nas, în ochi și în gură, asemenea unor gângănii pe un stârv. Chipul Colosului este calm, neutru, impasibil la ce i se întâmplă. Doar orientarea descendentă a capului este o sugestie clară a sfârșitului apropiat al uriașului. Tratat într-un expresionism demențial, „Saturn devorându-și fiii“ este poate una din cele mai monstruoase imagini din istoria picturii. Exacerbarea expresiei figurii, a gesturilor, stilizările aleatorii anatomice, împing imaginea picturală în zona paroxismului. Lângă genunchiul monstrului, o siluetă minusculă de femeie privește în
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
umbra gigantică pe care o aruncă personajele devine ea însăși un element dramatic, funcțional, în acțiune. Felul în care luminăm un portret, un chip uman de jos, de sus, de la stânga sau de la dreapta ajută la accentuarea caracterului cu ajutorul umbrei. Expresionismul cinematografic a utilizat umbre oblice uriașe, stranii, care accentuează dramatismul. În desen, umbra este folosită în mod frecvent la Corneliu Baba pentru a sublinia caracterul personajelor. În gravurile lui H. Daumier întâlnim exemple strălucite de integrare a umbrei în compoziție
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
grupate în volume pe câte o temă comună. Două dintre ele, Studiul textului (1994) și Elemente de lingvistică. Comentarii de texte (1998), aparțin lingvisticii și stilisticii, propunând analize de texte literare în baza metodologiilor moderne (teoria comunicării, semiotică). Un altul, Expresionism și autenticitate în literatura română (1999), readuce în discuție structuri realiste din proza secolului al XIX-lea (B.P. Hasdeu, N. Filimon, Ion Creangă, I.L. Caragiale ș.a.), cărora le alătură modalități fantastice, expresioniste și autenticiste (Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Mircea Eliade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
vacanță, București, 1983; Poezia simbolistă românească, București, 1985; Cartea cu Pichi, București, 1987; Nemaipomenitele întâmplări ale fraților Prepe, București, 1990; Studiul textului, București, 1994; Elemente de lingvistică. Comentarii de texte, București, 1998; Simbol și comunicare în literatura interbelică, București, 1999; Expresionism și autenticitate în literatura română, București, 1999; Retorică și inovație în proza contemporană, București, 2000; Arta portretului în proza contemporană. Homer, contemporanul nostru, București, 2001; Vocația modernității în literatura contemporană română, București, 2001; Homer avea dreptate, București, 2002; Serbările mării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
o problemă de dezbătut, în timp ce alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale mișcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mișcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcție neexplorată pînă la începutul anilor 1980, aceea a ignorării regulilor constrictive anterioare, "funcția determină forma", "purism", "fidelitate față de materialele folosite
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
exprimă pe sine, într-un mod naiv, în termeni de opoziție față de o tradiție anchilozantă, stagnantă, needificatoare. Modernismul e, așadar, o expresie a unui anumit radicalism de expresie și de conținut, el înglobând în sfera sa orientări literare precum simbolismul, expresionismul, imagismul etc. "16. În completare, literatura europeană, care ghidează, în mod evident și necesar, literatura română, descrie întreaga paradigmă a modernității ca fiind o literatură care se conduce după principiul decanonizării, al inovației și al introspecției absolute. Orientarea noilor direcții
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sau reguli privind "nașterea" sau "facerea" poeziei, ori, în general, tehnica literaturii cu abordări dinspre genuri sau specii literare, dinspre prozodie, figuri de stil, compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul, paradoxismul etc"7. Poezia Anei Blandiana se întemeiază pe o poetică a unei duble deconstrucții. Pe de o parte, deconstrucția canonului paradigmatic, ideologic și estetic, prin mecanisme proprii de creație, autoarea reușind să reconstruiască o lume nouă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
într-un alt poem, similar acestuia, ploile fiind oamenii aceia, tineri și exuberanți în suflet. "Răspunde-mi, răspunde-mi, cine-s mai frumoși: oamenii, ploaia?", pare să se afle pe aceeași linie semiotică, iar voioșia, dorința jocului este încărcată cu expresionismul blagian din Vreau să joc, iar "iubirea nemărginită pentru oameni și lume, dăruirea totală a eului liric, în acest volum, sunt afirmate cu toată puterea, dar, în același timp, limitate și explicate de cititor"48: "Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
totodată, o a doua temă a acestui volum: "Din totul e fluid în jur. Eu caut/ Și-s obosit de moarte și de mers,/ Silit să port rigid în mine punctul/ de sprijin pentru univers". (Întoarcere). Interesant este cum, aici, expresionismul blagian și oboseala existențială îmbracă o formă originală la Ana Blandiana, simbol al deconstrucției canonului paradigmatic. Fluiditatea construiește un spațiu nesigur, într-un mers invers dinspre moarte spre viață, timpul confundându-se cu spațiul, realizând aceeași dedublare cu care autoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
prin poezie, dând naștere, și ea, asemenea congenerei sale, Ana Blandiana, la două lumi: cea exterioară și cea interioară, înlănțuite ambele prin cuvânt. Linia reconstrucției Ilenei Mălăncioiu este cea a unei poetici de amestec între un romantism sumbru și un expresionism întunecat, printr-o permanentă deconstrucție a canoanelor paradigmatice anterioare. Părând să demoleze volumele de tinerețe ale Anei Blandiana, în care guvernează un surplus de viață, Ileana Mălăncioiu face din moarte o artă poetică, cu ajutorul căreia își instaurează propriul canon individual
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Blandiana, devine la Ileana Mălăncioiu teroarea reîntoarcerii către universul rural, care continuă și în următoarele două volume care îi succedă primului, Către Ieronim (1970) și Inima reginei (1971), volume care marchează evoluția spre o paradigmă livrescă, epurată de sensibilitatea acestui expresionism elementar. Demitizarea spațiului blagian, dominat de sat, constituie o amprentă personală, în termenii deconstrucției canonului paradigmatic. De asemenea, "erotismul imposibil, tragic, funest devine substanța poeziei. Unele poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
plină de bucurie a copilăriei, surplusul de viață, sunt înlocuite la Ileana Mălăncioiu de moarte, precum și de un eros de tip macabru, ambele devenind temele fundamentale ale creației acesteia, teme care se împletesc, în aproape toate volumele, în linia unui expresionism întunecat. Deconstruind și Ileana Mălăncioiu, parțial, canonul paradigmatic, și impunându-l pe cel individual, "cele două volume controversate ale acesteia, Pasărea tăiată și Urcarea muntelui, curpind o versiune subiectivă a lumii, dar totdată extrem de critică și de dură, e o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cântat,/ [...] Cântă un cântec uitat,/ Despre lumea vie,/ [...] Ca o păpădie de sorți,/ Care se scutură,/ În morți." (Cântec). Resurecția romantismului sumbru, cu trecere către simbolism, este înlocuită, în a doua parte a creațiilor sale, cu un interesant amestec de expresionism, diferit, însă, de cel al extazului, aproape diametral opus. "Cele mai recente poeme ale Ilenei Mălăncioiu cuprind secvențe halucinante, dintr-un ritual funerar. Cu aceeași expresivitate cu care se compunea, prin postarea și modelarea propriei ființe, reprezentări ale violenței vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vorbi de tematizarea obstinată a violenței transpusă la nivel scriptural (scriitura este cheamată să reprezinte psihozele individuale ale personajelor). Poate fi și acesta o trăsătură a unei maniere femine de a scrie literatură, o “ceartă cu literatura” drapată Într-un expresionism numai pe jumătate jucat. Într-o lume În criză de timp, asaltată de conformismul televizualului și plictisită de nesfârșite saga, romanul contemporan tinde să devină - iar autoarea franceză este un exemplu elocvent dintr-o serie abia deschisă - un videoclip. Avem
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este primul poet autentic al generației de după al doilea război mondial, deși "de-a lungul anilor se va manifesta deseori retoric, livresc, pândit parcă de o voită estetizare desfășurată hieratic și ritualic, într-o zonă a misterului 1, atingând tardiv expresionismul în "Cadavre în vid". Totuși, remarcăm că în cele două volume, "Imn către zorii de zi" și "Întoarcerea fiului risipitor", încearcă ancorarea în real, deși imaginea unei tristeți legate de chemări de amurg persistă. Poetul caută spectrul pașilor pe mari
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
într-un context cald și luminos al existenței diurne 2. Noul conținut poetic, neocolind metrica tradițională și cea a versului popular, se exprimă într-o diversitate de formule moderne poezia este criptică, absurdă, cu subînțelesuri, paradoxală. Poeții au asimilat dadaismul, expresionismul, suprarealismul, ermetismul. Simțim prezentă elegia, ca urmare a redescoperirii liricii eline, precum și traversarea unui spațiu poetic ce are ca punct de plecare pe Baudelaire, Rilke, T. S. Eliot, Paul Valéry, experimente imagistice care presupun asimilarea marinismului și gongorismului, fără ca personalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
simplu, direct, dar încărcat cu imagini, nu arareori la modul ludic. Poetul îmbină suavul cu grotescul în două planuri ce se intersectează, ceea ce ne indică zbaterile unui poet trecut prin mai toate curentele literare moderniste în căutarea notei originale (impresionism, expresionism, suprarealism) (vezi "Globul ecvestru"). La Virgil Teodorescu, problematica poeziei militante este cuprinzătoare și vastă; atrocitățile războiului rămân treze în conștiința poetului, precum și indiferența oamenilor, care înseamnă și ea o crimă de neiertat: "oamenii... spălau/ cadavrele/ și le dădeau drumul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în 1967, se oprește la momentele mari ale istoriei, fără să le fixeze în timp și spațiu, într-un efort de selecție a faptelor semnificante. Ciclul "Evocări" transcrie portrete anonime într-o ciudată îmbinare de linii, ce ne amintește de expresionism: "Guler cu pene, /Coif de fier/ Sabie lată cât șoseaua de asfalt/ ochi spart cu lumina sfâșiată/ uscată și neagră cât cerul înalt" ("Luptător căzând"). Alteori, într-o viziune amețitoare, nervoasă, evocă tablouri halucinante: un soldat se ține cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-și mai ajunge/ În care un pictor lucrează cu sânge/ tablouri cețoase și busturi cu sânge" ("Noi suntem muzeul"). Ion Gheorghe este un poet la care viziunea modernă se îmbină cu tradiția. Intențiile sale sunt transcrise după sugestiile picturii, ale expresionismului, suprarealismului sau tradiționalismului, în funcție de impetuozitățile dictate de spirit. Ion Gheorghe este un colorist cu armonii încântătoare, într-o diversitate contradictorie de stiluri de la un volum la altul. În "Zoosophia", procedeul este cel al jocului arghezian în care ca și la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de poezie", Cartea românească, 1974. CRISTEA, Valeriu: "Interpretări critice", Cartea românească, 1970. CRIȘAN, Constantin: "Ieșirea din Metaforă", Cartea românească, 1972. CROCE Benedetto: "Poezia", Univers, 1972. CROHMĂNICEANU, Ov. S.: "Literatura română între cele două războaie mondiale", Minerva, 1974. "Literatura română și expresionismul", Eminescu, 1971. DOINAȘ, St. Aug.: "Poezie și modă poetică", Eminescu, 1972. DUFRENNE, Mikel: "Poeticul", Univers, 1971. DUMITRESCU, Ion: "Metafora mării în poezia lui Eminescu", Minerva, 1972. FELEA, Victor: "Secțiuni", Cartea românească, 1974. FRIEDRICH, Hugo: "Structura liricii moderne", Editura pentru Literatură
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și marchizele, gândindu-se că ar putea deveni un celebru dramaturg într-o zi. Niciodată nu s-a dezbărat de experiența electrizantă a hoinărelilor prin cartierul teatrelor din capitala Franței. Această perioadă rămâne în istorie pentru înnoirile din artele vizuale expresionismul, cubismul și începuturile suprarealismului dar Marguerite nu simțea nici o atracție pentru șevalet, în ciuda marii ei admirații pentru pictură. Mai târziu, va scrie ca și când ar picta cu penelul. Dar deocamdată și-a cumpărat zeci de piese clasice franțuzești, le-a citit
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
2001; Curcubeul gândului, Editura Junimea, Iași, 2002. Nu numai din cauza circumstanțelor care i-au aureolat cărțile apărute postum, Cătălin Anuța pare "înzestrat cu un acut simț al tragicului mereu proiectat în orizont cosmic" (Dan Mănucă). Poemele sale datorează foarte mult expresionismului, exploatând teme și motive specifice semne, (pre)vestiri, profeții, explozii ontologice într-o cromatică adesea violentă. Eul liric are, în general, conștiința alunecării ființei înspre un gol ce atrage magnetic (Bușteanul) și tentația asumării unui ton întunecat profetic: Ne-a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acesta se verifică. Ceea ce observă mai întâi este faptul că, la fel de mult ca și pictura sa, poezia lui Petru Aruștei datorează foarte mult unei vocații a tragicului, ce transformă practic aproape fiecare frază în mediul perfect de emergență al unui expresionism autentic, de profunzime. În deplină consonanță cu pânzele artistului grafic, textele sunt expresiile explozive, autosuficiente, ale agonicului, ale torturii de a muri și a se renaște, din nou și din nou, nu în proximitatea morții, ci chiar în ea, de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]