57,797 matches
-
pentru material fotosensibil 55 2.6. Dispozitive auxiliare și accesorii 59 2.6.1. Filtrele pentru obiective 60 2.6.2. Convertoarele și lentilele adiționale 62 2.6.3. Flashurile (blițurile) 63 2.6.4. Dispozitivele pentru macrofotografie 68 3. Expunerea filmului fotografic 71 4. Materiale fotosensibile 81 5. Iluminarea în fotografie 89 5.1. Temperatura de culoare a luminii 90 5.2. Fotografia în lumină de studio 92 6. Developarea negativelor 99 6.1. Developarea negativelor alb-negru 100 6.2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
de către francezul Nicéphore Niépce, în anul 1822, a primei imagini fotografice durabile în timp. Acesta a expus câteva ore în plin soare o plăcuță metalică pe care anterior fusese aplicată la întuneric o peliculă fotosensibilă de bitum de Iudeea. După expunere, bitumul rămas neimpresionat a fost dizolvat în ulei de lavandă, reușindu-se astfel fixarea imaginii, deci stabilitatea ei în timp față de acțiunea luminii (figura 1.2). Procedeul inventat de Niépce a fost îmbunătățit de către conaționalul său Louis Daguerre, care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
corect la lumină, o peliculă foto are nevoie de o anumită cantitate de lumină, fapt controlat în aparatul de fotografiat prin modificarea diafragmei (un dispozitiv ce poate schimba diametrul fantei prin care pătrunde lumina prin obiectiv), respectiv a timpului de expunere (prin acționarea obturatorului aparatului foto). Cantitatea de lumină necesară expunerii corecte a unei pelicule fotografice este determinată de sensibilitatea ei la lumină. Despre toate acestea vom vorbi detaliat în capitolele următoare. Procesul prin care obținem pelicula negativă se mai numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
anumită cantitate de lumină, fapt controlat în aparatul de fotografiat prin modificarea diafragmei (un dispozitiv ce poate schimba diametrul fantei prin care pătrunde lumina prin obiectiv), respectiv a timpului de expunere (prin acționarea obturatorului aparatului foto). Cantitatea de lumină necesară expunerii corecte a unei pelicule fotografice este determinată de sensibilitatea ei la lumină. Despre toate acestea vom vorbi detaliat în capitolele următoare. Procesul prin care obținem pelicula negativă se mai numește și proces negativ. Următorul pas este să o copiem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
asemănător. Dacă în cazul peliculei emulsiile fotosensibile se află pe un suport transparent, la hârtia foto ele se găsesc pe un suport opac, din hârtie sau plastic special. Imaginile pozitive se obțin în laboratorul fotografic, cu ajutorul aparatelor de mărit, prin expunerea hârtiei la lumina proiectată prin pelicula negativă. Astfel, zonele mai întunecate de pe film (negre), corespunzătoare unor densități mari de argint, vor permite trecerea unei cantități reduse de lumină; așadar, pe hârtia fotografică vom obține o zonă luminoasă (albă). În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
reduse de lumină; așadar, pe hârtia fotografică vom obține o zonă luminoasă (albă). În acest fel, imaginea de pe hârtie va deveni „pozitivă”. Cu ajutorul aparatelor de mărit, putem controla cantitatea de lumină care va sensibiliza hârtia fotografică, prin modificarea timpului de expunere și a deschiderii diafragmei obiectivului de pe aparatul de mărit. Similar procesului negativ, pentru ca fotografiile imprimate pe hârtie să fie stabile la lumină, ele trebuie developate. Această introducere constituie doar o trecere în revistă a procesului fotografic. Multitudinea de factori ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
a obține consacrarea invenției sale. 1835 - Daguerre pune la punct procedeul dagherotipiei, folosind plăci de cupru argintate tratate cu vapori de iod. Se obține astfel o emulsie fotosensibilă (iodura de argint), ce are calități mult superioare bitumului (care permitea o expunere de doar câteva minute). Plăcile sunt developate în vapori de mercur, imaginea fiind fixată prin spălare cu o soluție de clorură de sodiu. Fotografiile obținute sunt plăcuțe metalice unicat, pe care este „memorată” imaginea fotografică. 1839 - O comisie a Academiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
al XVI-lea. Ea este o „cutie” interioară situată între obiectiv și planul în care se găsește pelicula fotografică, unde se formează imaginea pe care dorim să o „memorăm” fotografic. Dimensiunile camerei obscure sunt condiționate de dimensiunile suprafeței (cadrului de expunere) în care se formează imaginea. La începuturile fotografiei, aceste dimensiuni variau între 9×12 cm și 20×30 cm, nefiind standardizate. Odată cu îmbunătățirea calității materialelor fotosensibile și dezvoltarea fotografiei de masă (ultimul deceniu al secolului al XIX-lea), dimensiunile camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
să fie perfect etanșă și să lase să pătrundă lumina doar prin obiectiv. Pentru a evita reflexiile parazite de pe pereții laterali, este vopsită cu o vopsea antireflex de culoare neagră (figura 2.4). Dintre alte calități necesare menționăm: - cadrul de expunere trebuie să asigure planeitatea filmului; - planul peliculei fotosensibile trebuie să fie perpendicular pe axul obiectivului, iar dacă avem o cameră obscură descentrabilă, atunci trebuie să existe un control exact al înclinării axei obiectivului față de planul filmului; - camera obscură trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
2.2.2. Cantitatea de lumină ce impresionează pelicula fotograficătc "2.2.2. Cantitatea de lumină ce impresionează pelicula fotografică" Condițiile diferite de iluminare a subiectelor de fotografiat impun un control riguros al cantității de lumină, pentru a obține o expunere corectă. După cum am menționat și în capitolul introductiv, această cerință se realizează prin modificarea parametrilor obturatorului, precum și a diametrului fantei prin care trece lumina prin obiectiv. Dozarea trecerii luminii se face cu ajutorul unui dispozitiv numit diafragmă, compus dintr-un sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
deschidere relativă la următoarea în ordine crescătoare (de exemplu, de la f:5,6 la f:8) presupune o înjumătățire a suprafeței fantei prin care intră lumina. Aceste variații cuantificate și controlabile ale luminii ne ajută la corelarea cu timpul de expunere (cel de-al doilea parametru care influențează expunerea corectă). Vom vedea că și timpii de expunere care pot fi reglați sunt cuantificați prin același factor 2. La aparatele mai noi, pentru a facilita încadrarea și efectuarea clarului în condiții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
exemplu, de la f:5,6 la f:8) presupune o înjumătățire a suprafeței fantei prin care intră lumina. Aceste variații cuantificate și controlabile ale luminii ne ajută la corelarea cu timpul de expunere (cel de-al doilea parametru care influențează expunerea corectă). Vom vedea că și timpii de expunere care pot fi reglați sunt cuantificați prin același factor 2. La aparatele mai noi, pentru a facilita încadrarea și efectuarea clarului în condiții de luminozitate crescută, diafragma este lăsată la maximum, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
presupune o înjumătățire a suprafeței fantei prin care intră lumina. Aceste variații cuantificate și controlabile ale luminii ne ajută la corelarea cu timpul de expunere (cel de-al doilea parametru care influențează expunerea corectă). Vom vedea că și timpii de expunere care pot fi reglați sunt cuantificați prin același factor 2. La aparatele mai noi, pentru a facilita încadrarea și efectuarea clarului în condiții de luminozitate crescută, diafragma este lăsată la maximum, pentru orice valoare aleasă pe inel, ea închizându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
70 mm pentru formatul mediu de 6x6 cm), care pornesc de la 60° și ajung până la 220°. Unghiuri de câmp foarte mari se pot obține și cu aparate de fotografiat speciale, în care obiectivul se poate roti în plan orizontal în timpul expunerii. Obiectivele superangulare pot reda perspectiva rectiliniu (superangularele propriu-zise, care nu curbează spațiul) (figura 2.12) sau sferic (așa-zisele „ochi de pește” sau fish-eye, ce produc imagini în care toate liniile drepte se curbează) (figura 2.13). Ele se folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
a subiectului, planurile din fundal devenind mai apropiate de cele din față. Cu cât focala teleobiectivului este mai mare, cu atât riscul de a mișca fotografiile crește, din această cauză fiind indicată folosirea unui trepied sau alegerea unui timp de expunere mic (de exemplu, pentru o focală de 300 mm, se recomandă un timp mai mic de 1/250 secunde) (figura 2.15). Fig. 2.15. Imagine luată cu teleobiectivul Canon EF de 200 mm Zoom-urile sunt obiective speciale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
în funcție de diafragma aleasă și de distanța subiectului față de aparat. 2.3. Sistemul de obturaretc "2.3. Sistemul de obturare" Sistemul de obturare al aparatului de fotografiat asigură trecerea controlabilă a luminii prin orificiu către pelicula fotografică. Gama de timpi de expunere s-a lărgit continuu, ajungându-se astăzi să fie construite obturatoare care dau timpi de la 1/10.000 s (a zecea mia parte dintr-o secundă) până la câteva minute. La aparatele clasice, sistemul de obturare conține pârghia de armare (figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
-se astăzi să fie construite obturatoare care dau timpi de la 1/10.000 s (a zecea mia parte dintr-o secundă) până la câteva minute. La aparatele clasice, sistemul de obturare conține pârghia de armare (figura 2.19), pinionul timpilor de expunere, butonul de declanșare, obturatorul propriu-zis și perdelele de obturare. Fig. 2.19. Pârghia de armare și butonul de declanșare la Canon AE1 și Hasselblad 501 Aparatul SLR Canon AE1 are formatul îngust și obturator focal, iar Hasselblad 501 are formatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
armare, se asigură deplasarea filmului cadru cu cadru și se înmagazinează în sistemul mecanic de arcuri al obturatorului energia necesară acționării perdelelor. În cazul aparatelor de fotografiat comandate electronic, dispar pârghia de armare și, în multe cazuri, pinionul timpilor de expunere. Selectarea timpilor se face printr-un buton, iar afișarea se realizează pe un ecran LCD (figura 2.20). Fig. 2.20. Afișarea timpului și a diafragmei (1/250 s, f:5,6) la aparatul Minolta Dynax 7 Indiferent de modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
20. Afișarea timpului și a diafragmei (1/250 s, f:5,6) la aparatul Minolta Dynax 7 Indiferent de modul de selectare și afișaj, timpii sunt cuantificați prin factorul 2, asemenea posibilităților de reglaj al diafragmei. Astfel, în ordinea creșterii expunerii, timpul imediat următor se obține prin dublarea precendentului. Prin convenție, timpii sub o secundă se inscripționează astfel: 30 = 1/30 s, 125 = 1/125 s. Timpii supraunitari se inscripționează normal. La unele aparate, timpul de sincronizare cu blițul (timpul minim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
dimensiunii sporite a perdelelor obturatorului, comandarea lor mecanică este dificilă. Avantajele principale ale acestui tip de obturator sunt acelea că nu introduc distorsiuni ale imaginilor obiectelor aflate în mișcare și că se pot sincroniza cu blițul pentru orice timp de expunere. Printre dezavantaje s-ar putea număra iluminarea mai puternică în centrul imaginii. Fig. 2.21. Pinionul timpilor de expunere la aparatul Pentacon Six TL Obturatoarele focale se află în fața planului de focalizare, unde este situată pelicula fotografică. Ele sunt compuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
că nu introduc distorsiuni ale imaginilor obiectelor aflate în mișcare și că se pot sincroniza cu blițul pentru orice timp de expunere. Printre dezavantaje s-ar putea număra iluminarea mai puternică în centrul imaginii. Fig. 2.21. Pinionul timpilor de expunere la aparatul Pentacon Six TL Obturatoarele focale se află în fața planului de focalizare, unde este situată pelicula fotografică. Ele sunt compuse dintr-un sistem de perdele metalice sau din pânză (figura 2.22). În cazul acestora din urmă, obturatorul conține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
situată pelicula fotografică. Ele sunt compuse dintr-un sistem de perdele metalice sau din pânză (figura 2.22). În cazul acestora din urmă, obturatorul conține o perdea de deschidere și una de închidere, ambele derulându-se succesiv prin fața cadrului de expunere. În momentul în care apăsăm butonul de declanșare, prima perdea (de deschidere) se deplasează din fața cadrului de expunere, permițând astfel luminii să impresioneze pelicula fotografică. După scurgerea timpului de expunere selectat, a doua perdea (de închidere) se deplasează la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
În cazul acestora din urmă, obturatorul conține o perdea de deschidere și una de închidere, ambele derulându-se succesiv prin fața cadrului de expunere. În momentul în care apăsăm butonul de declanșare, prima perdea (de deschidere) se deplasează din fața cadrului de expunere, permițând astfel luminii să impresioneze pelicula fotografică. După scurgerea timpului de expunere selectat, a doua perdea (de închidere) se deplasează la rândul ei și obturează cadrul de expunere. Modul de funcționare al obturatoarelor focale Pentru a obține timpi de expunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
una de închidere, ambele derulându-se succesiv prin fața cadrului de expunere. În momentul în care apăsăm butonul de declanșare, prima perdea (de deschidere) se deplasează din fața cadrului de expunere, permițând astfel luminii să impresioneze pelicula fotografică. După scurgerea timpului de expunere selectat, a doua perdea (de închidere) se deplasează la rândul ei și obturează cadrul de expunere. Modul de funcționare al obturatoarelor focale Pentru a obține timpi de expunere mici, de ordinul sutimilor de secundă, se folosește următorul artificiu: perdeaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
butonul de declanșare, prima perdea (de deschidere) se deplasează din fața cadrului de expunere, permițând astfel luminii să impresioneze pelicula fotografică. După scurgerea timpului de expunere selectat, a doua perdea (de închidere) se deplasează la rândul ei și obturează cadrul de expunere. Modul de funcționare al obturatoarelor focale Pentru a obține timpi de expunere mici, de ordinul sutimilor de secundă, se folosește următorul artificiu: perdeaua de închidere este activată înainte ca perdeaua de deschidere să își termine deplasarea. În acest fel, pelicula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]