939 matches
-
Sau Dumnezeu îi dictează ideile, pe care scriitorul le înveșmânta în cuvintele sale proprii? Colaborarea teandrică nu e nici unul din aceste cazuri, răspunde H. Lusseau, în cartea sa Essai sur la nature de l’Inspiration scripturaire. Mai întâi, concepția inspirației extatice, în tumultul căreia subiectul își pierde cu desăvârșire conștiința, devenind iresponsabil ca un medium spiritist, e de proveniență păgână. Oracolele antice, sibylele, poeții cum îi concepe Platon, profeții cum îi concepe Philon din Alexandria își pierd cu desăvârșire stăpânirea asupra
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Părinții bisericești. Conștiința acestei dumnezeiești misiuni și stăpânirea tuturor facultăților superioare puse în lucrarea teandrică le vedem limpede și categoric din prologul Evangheliei lui Luca, unde explică lui Teofil motivele scrierii. Nu e vorba în acest prolog de nici o transă extatică în care inteligența și personalitatea hagiografului să dispară sub puterea inspirației, care totuși suflă peste toate cuvintele lui. Biserica și creștinătatea întreagă atribuie fiecare carte canonică atât lui Dumnezeu cât și autorului instrumental, ceea ce înseamnă că atât factorul dumnezeiesc, care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
harisme ale Duhului Sfânt; dar profeția e mai mare decât glossolalia, zice apostolul. Care e cauza acestei diferențe? Foarte frecventă în era primară a creștinismului, glossolalia e un adevărat extaz la care mintea nu participă. Surprins de efluviul harului dumnezeiesc, extaticul grăiește în limbi, dar nimeni nu-1 înțelege. El are nevoie de interpret. Harisma glossolaliei, lămurește Pavel, e dată nu pentru credincioși, ci pentru necredincioșii care, neînțelegând ce vorbește extaticul, să vadă totuși că prin el se manifestă prezența divină. Dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
extaz la care mintea nu participă. Surprins de efluviul harului dumnezeiesc, extaticul grăiește în limbi, dar nimeni nu-1 înțelege. El are nevoie de interpret. Harisma glossolaliei, lămurește Pavel, e dată nu pentru credincioși, ci pentru necredincioșii care, neînțelegând ce vorbește extaticul, să vadă totuși că prin el se manifestă prezența divină. Dar dacă s-ar aduna toată comunitatea Bisericii la un loc și toți ar grăi în limbi deodată, cine i-ar vedea astfel ar spune că delirează, că sunt o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
manifestă prezența divină. Dar dacă s-ar aduna toată comunitatea Bisericii la un loc și toți ar grăi în limbi deodată, cine i-ar vedea astfel ar spune că delirează, că sunt o adunare de nebuni. Glossolalia e o posesiune extatică totală și prin aceasta, ea nu se poate comunica. Profeția e cu totul altceva pentru că în actul ei mistic participă activ mintea sau inteligența. De aceea Pavel sfătuiește ca cel ce primește darul glossolaliei să se roage pentru a i
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și profețește. Și, cu darul deosebit al „discernământului spiritelor”, ne face să înțelegem că extazul glossolaliei, neimplicând participarea inteligenței, e inferior profeției în care inteligența participă iluminată de har. în mistica creștină se pot deosebi două curente de contemplație: unul extatic, iar celălalt caracterizat printr-o intuiție intelectuală supranaturalizată sau spiritualizată de lumina inspirației dumnezeiești. Psihologul modern, adept al teoriei inconștientului creator, are în vedere numai fenomenele extatice a căror transă o identifică nu numai cu transa extazului artistic, dar chiar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de har. în mistica creștină se pot deosebi două curente de contemplație: unul extatic, iar celălalt caracterizat printr-o intuiție intelectuală supranaturalizată sau spiritualizată de lumina inspirației dumnezeiești. Psihologul modern, adept al teoriei inconștientului creator, are în vedere numai fenomenele extatice a căror transă o identifică nu numai cu transa extazului artistic, dar chiar cu transele fenomenelor psihiatrice, după cum am văzut când am discutat această chestiune. Obsedați de ideea inconștientului, care a devenit o pacoste a științei actuale, o superstiție ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu transele fenomenelor psihiatrice, după cum am văzut când am discutat această chestiune. Obsedați de ideea inconștientului, care a devenit o pacoste a științei actuale, o superstiție ca atâtea altele, ce bântuie în mod epocal domeniul științific, psihologii esteticieni analizează personalitățile extatice modeme și persoanele de o simptomatică quasi-religioasă sau quasi-mistică, le compară cu fapte din domeniul artei și trag arbitrar concluzii în favoarea inconștientului creator de religiozitate și de artă, concluzii determinate de obsesia științifică a momentului. Noua superstiție a inconștientului irațional
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e numai unul. Ceea ce se numește extaz în unirea mistică e constituit din anume semne fizice și fiziologice, pe care le suferă corpul celui rămas în contemplație. Dar contemplația supranaturală poate să fie desăvârșită chiar dacă trupul nu e supus fenomenelor extatice. Sunt mistici care consideră aceste fenomene, cum e încremenirea într-o atitudine, încetinirea sau suspendarea respirației, răcirea extremităților corpului, levitația și stigmatele, drept o stare de slăbiciune a subiectului contemplativ. Dincolo de asemenea fenomene, esența unirii mistice, în care culminează viața
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sub ochii noștri, din adâncimi pe care nu le stăpânim, un miracol de puritate și candoare din altă lume. Filosoful american Emerson, în minunata-i corespondență cu Carlyle, vestindu-i acestuia nașterea unui copil, îl numește cu o bucurie aproape extatică „mugur de Dumnezeu”. Și dacă e în această lume ceva ce oglindește în chip firesc dragostea de oameni a lui Dumnezeu, care plouă mila cerească peste buni și peste răi și revarsă lumina peste drepți și peste nedrepți, aceasta e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al armoniei paradisiace. Față de liberul elan al lui Milton. Poemul său are un caracter oarecum didactic teologic, de un savant ermetism în expresie, fiindcă lumea pe care o cântă e diametral opusă lumii noastre, dar nu e mai puțin o extatică sugerare a iubirii divine, a luminii inefabile, care se confundă cu perfecțiunea, cu fericirea și cu viața veșnică. Cu Paradisul, o singură dată marea poesie a trecut triumfal dincolo de marginea lumii, în misterul lucrurilor ultime. Și prin aceasta, el rămâne
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
furniza drept soluție creștinismul teocentric, axat, indelebil, pe dimensiunea iubirii de Dumnezeu. Astfel, Nae Ionescu corectează poziția celor din ASCR care reduceau esența creștinismului la valoarea etică, prin contrapunerea creștinismului metafizic, ce trăia integral din contemplarea liturgică a unui Dumnezeu extatic. Prin textele sale publicistice, dar, în mod deosebit, prin cursurile sale universitare precum, cursul de Filosofie a religiei din 1925-1926 audiate de studenții de la ASCR, Nae Ionescu reușește să stabilească temeiurile atacurilor sale împotriva evanghelizării prin abordarea fenomenologiei actului religios
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și "șaradist", vine cu cîteva obiecții. Parnasianismul său nu era unul în continuitate cu Grecia decorativă a lui Hérédia sau Leconte de Lisle: "Helada la care aderasem acum zece ani era Helada lui Nietzsche: Elanul, cutreierînd dinamic ființele și ridicînd extatic un cer platonician. Legătura dintre această primă fază și a doua? E căutarea unei Grecii mai directe, mai puțin filologice. E vorba desigur de o Grecie, simplă ipoteză morală, din care derivă o normă de civilizație și creație. Credeam a
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mai mari și mai puri decît Rimbaud, dar că nu există în schimb nici unul atît de insolit". Îl consideră pe poetul Unui anotimp în Infern, un scientist, un matematician al delirului și vede în Iluminațiile sale o introducere la cunoașterea extatică a lumii sensibile, un fel de trecere la limita investigării exacte. Doar Povestirile grotești și fantastice ale lui Edgar Poe se înscriu și apelează la procedeele și obiectele științei, comparabile cu metodica lui Rimbaud. Nu modurile viziunii sau ale sentimentului
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
adevăr, creatoare, opinează el în "Filozofia compoziției" (1846), dar ea are nevoie de sprijinul reflecției asupra propriului proces creator: Majoritatea scriitorilor, poeți, mai ales, lasă să se înțeleagă că ei compun dintr-o stare de frenezie, un fel de intuiție extatica, si nu ar lăsa publicul să arunce o privire în spatele scenei, la complicatele și ezitantele crudități ale gândirii, la scopurile adevărate captate în ultimul moment, la nenumăratele licăriri ale ideii care nu ajung la viziune deplină, la fanteziile mature la
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
are, deci, un corp tributar durerii și frustrării), reușește să depășească acest moment, printr-o măiastra improvizație. Rezonând cu mișcarea din străfundurile sufletului, tonul lamentației se transformă, aproape imperceptibil, în imn - "marele accent poesc" - în glorificare adusă Creației și cunoașterii extatice pe care o presupune, asemănătoare experienței mistice, cu care actul de creație poetica este uneori asemănat 35, si la care, într-un fel, participă, prin acel "cântec încăpător precum / Foșnirea mătăsoasa a marilor cu sare, / Ori laudă grădinii de îngeri
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în gîndirea ortodoxă. Vorbind despre tipologia spirituală a ramurilor creștine, fiecare cu geniul, dar și cu limitările ei, André Scrima menționează neîncrederea în istorie a ortodoxiei, teama ei că ar putea fi distrasă dacă acordă atenție creatoare istoriei de la contemplarea extatică a Originii, spre care conduc mistica și liturgica Răsăritului. Dar această orientare polară riscă să rămînă doar o moștenire neexploatată și, pînă la urmă, iluzorie, dacă ea nu se proiectează, formativ, pe o istorie asumată ca făcînd parte, și ea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
fidelitatea inteligentă față de propria tradiție. Dacă interpretările lui André Scrima au prospețimea originarului, este pentru că ele urmăresc mereu adîncirea în Origine. Ceea ce îl captivase în tradiția creștină răsăriteană fusese tocmai dinamismul ei participativ la viața intra divină, fusese luciditatea ei extatică, apofatismul ei, pe care aspectele catafatice nu făceau decît să-l intensifice, fuseseră eficacitatea și rafinamentul cu care ea îl insera pe om în elanul Duhului. Cînd schițează, de pildă, suita tematică a celor șapte Concilii ecumenice, părintele Scrima o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
nostru de a fi în lume (...) suntem ființe umane formate din întâmplări. Iar omul nu va renunța niciodată să asculte povestiri"24 . Căutându-și "cititorii "operei", nu pe cei ai romanului sau ai omului de știință", Eliade vorbea despre "originea extatică" a unui mare număr de "subiecte", motive, personaje, clișee ale literaturii epice și se visa autorul unei cărți despre ""izvoarele" extatice ale poeziei epice și ale lirismului, despre preistoria spectacolului dramatic și, în general, despre lumile fabuloase descoperite, explorate și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
24 . Căutându-și "cititorii "operei", nu pe cei ai romanului sau ai omului de știință", Eliade vorbea despre "originea extatică" a unui mare număr de "subiecte", motive, personaje, clișee ale literaturii epice și se visa autorul unei cărți despre ""izvoarele" extatice ale poeziei epice și ale lirismului, despre preistoria spectacolului dramatic și, în general, despre lumile fabuloase descoperite, explorate și descrise de vechii șamani"25. O altă mărturisire din Jurnal, datată 19 noiembrie 1977, reproduce subiectul conferinței Literary Imagination and Religious
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al lui Orfeu, sensuri care trebuie privite într-un context mitologic mult mai larg ("poetul trebuie să ia în considerație și mitologiile șamaniste, siberiene, polineziene, amerindiene"); elementul "șamanic" este o constantă a mitului orfic: șamanii care au povestit coborârile lor extatice în infern sunt creatorii unei "spectaculoase geografii a infernului"556. Sabina Fânaru 557 leagă numele acestui personaj de un element arhetipal (ca și în cazul lui Dionysos, apariția lui fiind relaționată cu marea) "căruia îi utilizează valențele de spațiu purificator
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dincolo"), dovadă a înțelegerii statutului său de deținător al unei științe sacre Pentru că mi-ai spus "Maestre" îți pot spune și eu că ai trecut un examen, deși nu cel mai greu..."866) este cel care îl călăuzește în călătoria extatică (sintagma este utilizată de mai multe ori în Istoria credințelor...867, cu referire la aventurile trăite de șamani în transele lor, la viziunile extatice ale acestora), într-un moment sacru: "trei zile până la solstițiul de vară, până la Sânziene, continuă Orobete
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
trecut un examen, deși nu cel mai greu..."866) este cel care îl călăuzește în călătoria extatică (sintagma este utilizată de mai multe ori în Istoria credințelor...867, cu referire la aventurile trăite de șamani în transele lor, la viziunile extatice ale acestora), într-un moment sacru: "trei zile până la solstițiul de vară, până la Sânziene, continuă Orobete fără să-l privească. Adică, exact 12 ani de când am încheiat lectura Jidovului rătăcitor, în hambarul comunal din Strândari..."868. Despre "mitul și simbolul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tot ce se vede ("lumina-naltă a marelui azur" sau "pur azur de duh"49) se aude ("asculți cum auie, prin goluri, toată/ Eternitatea-n scoica unei zile"50) și se adulmecă ("înalta mireasmă de azur"51), deschide o perspectivă extatică, scăldată în lumina frumosului originar 52. Dacă iubirea este "o nouă lumină pentru lume", lumina - iradiind din inima în care "arde acest lăuntric soare" - transformă totul în "frumusețe atotcotropitoare"53, dar ceea ce luminează ca frumusețe strălucește de la început, țâșnind din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o deschide din interior în numele iubirii. A iubi lumea înseamnă a deconstrui coordonatele suficienței sale, limitele acelui deja-dat în care ea se oprește fără a se putea înnoi. Iubirea eclipsează lumea predată pentru a-i da un nou început; raptul extatic e o smulgere, neașteptata perspectivă ce ne descoperă cerul. Perspectivă inversă, căci zborul înalt al vulturului iubirii e un zbor lăuntric; cerul e pus în suflet, ca izvor nesecat de frumusețe 77, așa cum timpul sosește încolțind din sămânța nemuririi, ascunsă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]