1,034 matches
-
și totul, în această "comunicare", se petrece la un nivel real, chiar concret. Este o tendință greșită (mereu mai răspândită și insidios pernicioasă) aceea de a se considera, implicit, C ca o ființă, ca un partener uman și de aci extrapolarea situației de activitate cu C la un "spațiu virtual", ireal, creat prin însăși această activitate. Pe de-o parte este o viziune antropomorfică asupra C, considerat ca un partener (față de care se și petrece o dependență adesea maladivă), iar pe
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
soluții de reintegrare a discursului literar într-un circuit social mai larg, fără a-i pune între paranteze specificitatea și - mai ales - fără a plânge permanent pe ruinele dispariției conceptului de literatură cu majusculă. Întreaga subtilitate a cărții stă în extrapolarea conceptului de interpretare la domenii și instituții supuse unui grad ridicat de normativitate. Teologia, justiția, dar și viața cotidiană ar avea la bază, în nu mai mică măsură decât literatura însăși, mecanismul interpretării. Iată, așadar, cum, printr-un șiretlic de
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
celelalte pe care le întîlnim în filmele de epocă. (Personal, eu cred că se exagerează, potrivit rasei anglo-saxone avînd, printre intelectualii ei umanitariști, înclinația de mazochism, dar nu-i locul să dezvoltăm ideea...) Sigur e că, de Ziua Recunoștinței, prin extrapolare, cei mai avuți și posedînd o bună poziție socială își exprimă gratitudinea, recunoștința față de cei ce sînt mai vitregiți din toate punctele de vedere. Pare o imensă ipocrizie americănească, la cea dintîi impresie, deși lucrurile sînt mai complicate, în ciuda faptului
Ziua recunoștinței by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17219_a_18544]
-
niște foști, dar forever green, fasciști. Pentru a demonstra validitatea acestei pseudo-teorii, Alexandra Laignel-Lavastine nu ezită să folosească, pe scară largă și de fiecare dată când necesitățile rechizitoriului o impun, diverse procedee maloneste: contrafaceri grosolane, deturnări de date și sensuri, extrapolări abuzive și convenabile extrageri din context, intervenții abuzive pe texte tipărite și modificări oportune de citate, totul în spiritul unui biografism vulgar, instrumentat ideologic. Numai că această dirijată discreditare devine, pe măsura derulării ei, o autodiscreditare. Urmărind "liniile pur și
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
studiul de față lipsa referințelor reduce relevanța acestui tip de analiză. Cititorul trebuie să decidă singur unde se termină observația tradițională (Tudor Vianu, Mihaela Mancaș etc.) și unde începe aportul personal. De multe ori observațiile precise de stilistică duc la extrapolări poetice și filosofice care nu-și au locul. Studiul lui Dan Mănucă ascunde sub o fațetă eseistică (și ea cam demodată) o retorică super-tradițională. Noii "termeni" propuși de autor ("novice", "discipol" etc.) îi facilitează acestuia pendularea între planul biografic și
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
descoperi două personaje a căror legătură clarifică în mare măsură misterul. Însă și acest avertisment prezintă o problemă, dat fiind faptul că e greu să realizezi care este ultima scenă). Și totuși vinovăția e examinată clinic și aici, devenind prin extrapolare reprezentativă național. Despre cea din urmă nu se explică prea multe în lungmetraj, așa că vă voi furniza contextul: 1961, Algeria se află încă sub conducere colonială franceză. La Paris, algerienii manifestă pașnic contra acestei stări de fapt. Poliția îi atacă
Două fețe ale aceluiași trecut european by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10669_a_11994]
-
o "antidoctrină sau o contradoctrină". Surprinzător însă, comunismul apare ca derivat al liberalismului extrem, fiind în esență pretenția de privilegiere a plebei. Analiza principiilor de bază ale doctrinelor, teritoriu unde originile lor și motivațiile sufletului colectiv se învederează reciproc, permite extrapolarea ideatică. Astfel, bolșevismul apare ca un fenomen de esență religios-creștină și pur reacționar, derivând din complexul plebei față de aristocrație, pătura privilegiată și liberală. Firul logic conduce discuția spre raportul elită-popor. Democrația modernă, concept opus democrației ateniene, e discutată din perspectiva
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]
-
artistul își construiește universul vizual în acord cu sensibilitatea tinerei generații. Acumulările și experiența personală, formată în spiritul optzecist, sunt cuplate la explozia informatică și informațională pe care a generat-o internetul, mai ales în ultimul deceniu, la noi. Această extrapolare a acumulărilor profesionale nu-i dereglează, ci, dimpotrivă, îi potențează condiția artistică nuanțându- i și consolidându-i, totodată, identitatea. Ca și la prima sa manifestare expozițională și acest ultim proiect, Interior, realizat în luna iulie, la Galeria Căminul Artei din
Interioarele lui Gabriel Giodea by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4387_a_5712]
-
și eu, consternat și mâhnit, controversa internă și internațională, care a avut cel puțin o consecință pozitivă - faptul că discuția a fost lansată în sfera noastră publică - și cel puțin o consecință negativă: blocarea imediată a discuției într-o bruscă extrapolare de la un caz particular la o încleștare simbolică universală: relativ obscurul, pînă atunci, anti-antisemit, George Voicu, cu sprijin extern, atacă doi corifei ai înaltei culturi românești contemporane, Gabriel Liiceanu și Nicolae Manolescu; prin asta, întreaga cultură înaltă românească din toate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15894_a_17219]
-
moment un sistem legislativ. Dat fiind faptul că deopotrivă și stânga și dreapta își doresc să promoveze același sistem consacrat de valori din Uniunea Europeană, cred că nu vorbim despre incapacitatea de a continua bătălia. Nu este adevărat. Sunt interpretări și extrapolări ale unor situații individuale", a explicat Ioan Rus. De asemenea, întrebat dacă USL are o problemă de imagine, având în vedere că fostul premier Adrian Năstase a fost condamnat, sau că planează numeroase suspiciuni asupra unor politicieni, precum senatorul Cătălin
Ioan Rus, la DW: Corupția nu are culoare politică () [Corola-journal/Journalistic/41577_a_42902]
-
așa trebuie privită corect și târzia ieșire la rampă cu Vânt potrivit până la tare, din 1982). Sunt lămuriri necesare și binevenite (chiar dacă nu sunt formulate atât de explicit pe cât s-ar fi putut). Mediul cultural românesc încurajează prea adeseori laxismul, extrapolarea, hibrizii. Nu numai în ce-i privește pe acești rumäniendeutsch (aceeași e în fond situația generației optzeci, al cărei inventar a fost sporit peste noapte cu nume ce nu aveau nimic în comun, programatic, cu autenticii poeți optzeciști). Exclusivistă, antologia
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
precizate de INS, la varianta provizorie, prezentată în luna martie, PIB-ul a fost estimat la 578,5 miliarde de lei, sursele fiind indirecte, iar în lipsa unor date primare complete la acel moment, s-au utilizat metode de estimare și extrapolare. În schimb, la varianta semidefinitivă, unde rezultatul a fost transmis în luna decembrie, în calculul PIB s-au utilizat surse de date primare disponibile mai complete și mai detaliate față de varianta provizorie. Valoarea PIB este de 556,7 miliarde de
Demiterea șefului INS și revizuirea PIB pe 2011, examinate de CE by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/57034_a_58359]
-
Parsifal - implicarea genului de coral protestant). O componentă semnificativă a contextului în care trăiește și crează Wagner, și care într-un mod indirect determină nevoia unei sinteze, este reprezentată de fenomenul de defoliere stilistică, generalizat la scara întregului Romantism, ca extrapolare a acestui proces detectabil încă la nivelul celor trei stări defoliate ale stilului lui Beethoven. „ca stil de epocă, romantismul deține o trăsătură care într-un anumit sens determină particularitatea imaginii generale a activităților muzicale aparținând timpului nostru. Este vorba
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
referă la tipul de funcție pe care îl realizează acești doi compozitori, Schönberg și Stravinski, în succesiunea dialectică a generațiilor de compozitori și, implicit, a perioadelor stilistice. Iar această dialectică o putem formula în termeni de incitare-inhibare a opțiunilor pentru extrapolarea identității sau a alterității, ceea ce ar putea fi traductibil în termeni de deschidere-închidere a unui ciclu cultural în sens stilistic. Închiderea semnifică tendința de sinteză și decelerare (inhibare) a proceselor de transformare, acest fapt determinând privilegierea omogenității și stabilității, ceea ce
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Circuit: musiques contemporaines, vol. 16, nr. 1, 2005, p. 66 (incluzând și observațiile lui Deliège). footnote>. Astfel, deținem deja un punct de plecare în tentativa de extindere a repertoriului muzical implicit postmodern. Cum procedăm în continuare? Cum realizăm o primă extrapolare pornind chiar de la lista lui Kramer? Am putea proceda la căutarea unei alte liste, însă una cu titluri și nume concrete, iar literatura despre postmodernitate abundă în asemenea oferte. O asemenea lista o găsim la compozitorul și muzicologul german Claus-Steffen
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
nu oferă un algoritm, o cheie de lectură care ne-ar permite o identificare și diferențiere a fenomenelor de substanță modernista de cele postmoderniste. Altfel spus, nu ne ajută cu criteriile prin care am putea opera o selecție, pentru că prin extrapolare să putem asambla o imagine clară a perioadei postmoderne în specificitatea diferențiată a acesteia. În concluzie, nici a doua lista nu clarifica lucrurile și se prezintă ca fiind eterogena. În plus, la a doua poziție observăm o însușire pe care
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de astăzi are sentimentul că totul este posibil și că el trebuie să inventeze pentru fiecare lucrare nu doar forma ei muzicală, ci și regulile muzicii (însăși - O.G.)”. footnote>. Dată fiind această situație în postmodernitate, putem proceda printr-o extrapolare inversă, și atunci imaginea "traiectoriei" istorice-stilistice între clasicismul vienez și contemporaneitate se structurează că o continuă creștere în volum (cantitatea tipologiilor formale, de gen, expresiei, a conținuturilor), expansiune că suprafață (geografic), diversificare tipologica și interferență între structurile și tipologiile deja
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
postmodernității, două atitudini care de la bun început exclud exclusivismul eliminatoriu cu care modernismul și-a tratat trecutul, indiferent cât de îndepărtat ar fi acesta. Deseori în diverse scrieri conținutul fragmentelor, precum și o posibilă imagine a relaționării lor sunt realizate prin extrapolarea modelului modernist și căutarea unor potriviri cu contextul postmodern. Sau din contră, mai degrabă se caută o potrivire a contextului postmodern, mult prea ambiguu, la claritatea și simplitatea imaginii, ambele fiind împrumutate din modernitate. Atâta timp cât intenția este de resuscitare, deci
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
slăbiciune/ Mă atrage ca matricea ta./ Zi și noapte de absență,/ Membrele-mi sînt sfărîmate în arome./ Îmi sprijin sîngele la băutura ta,/ Străin ca florile/ Ce nu știu ale suferinței/ Zdrențe îngrozitoare" (Fără suferință de viață șvariantăț). Provocată prin extrapolarea "senzațiilor elective" ale eului, materia însuflețită ca și cea neînsuflețită se reîntoarce asupra emitentului liric în starea sa devalorizată, primordială, precum o foaie albă. Existența apare în sine, despuiată de atribute, ca o pură vocație, ca un punct zero al
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
am citi-o va depăși, cu siguranță, la scriitorul de valoare, mioapa confruntare cu realitatea. Cât despre realitatea istorică, În acest caz, ar fi greu s-o considerăm idilică, cum ne-ar lăsa să Înțelegem cei jigniți de excesiva, libertina extrapolare a adevărului la ambiguitățile ficțiunii. Agresat de reproșurile celor apropiați și de propriile remușcări, Chick nu renunță, totuși, nici până la urmă, a opune acuzațiilor lui Ravelstein dreptul la nuanță. „Ravelstein a văzut că refuzam să Întreprind neplăcuta acțiune de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
prea multe ori simplu dicteu automat și cel mult un epifenomen al viziunii) trebuie căutată valoarea operei lui, ci în puterea de gândire vizionară, comparabilă, cum s-a mai observat, cu cea a gânditorilor presocratici. S-a reproșat poeziei lui extrapolarea unor concepte și raționamente filozofice și științifice într-un mod "aberant"; adevărul este că astfel de reproșuri nu țin seama de natura gândirii poetice, care nu are nevoie nici de cultură, nici de erudiție, nici de rigoare în sens obișnuit
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
asistă în mod invizibil la scena imaginii vizuale. Dacă ne întrebăm acum „cine face visul“, adică cine este cel în care visul se petrece și care visează, vom spune așa: conștiința celui ce visează apare în vis ca o funcție de extrapolare și ca instanță constrânsă să participe la o scenă în care viața însăși apare dislocată față de cursul ei normal, o scenă prin care se dezvăluie ce anume din acel „cine“ visător apare ca implicat (și nu „cinele“ obișnuit al unui
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în poziții defavorabile. Transferul de la „Strategia Lisabona 2000” spre strategiile țării noastre O „ruptură” în modul de gândire Tot așa cum, în plan practic, trecerea spre societatea condusă prin cunoaștere implică o „ruptură”, o „frângere a tendințelor” și, deci, imposibilitatea folosirii extrapolărilor în analiza viitorului, la fel, în plan ideatic, al conștiinței oamenilor, societatea condusă prin cunoaștere reprezintă „o ruptură” în ceea ce privește modul de a gândi al oamenilor, tipul judecăților de evaluare și, mai mult, ipotezele tacite pe baza cărora realizăm aceste judecăți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
el ar trebui să-l cunoaștem deja, iar noi, oricum, suntem parte integrantă a prezentului, deci nu putem ști viitorul. Nu putem recurge decât la formula profeției tradiționale, definită de Eliade XE "Eliade, Mircea" prin mecanismul de vaticinia ex eventu, extrapolarea trecutului și suprapunerea sa peste viitor. M.I.: Așa este. De aceea, eu cred că Popper XE "Popper, Karl" este foarte important. Nu pentru că mă aflu aici la CEU, unde spiritul lui Popper XE "Popper, Karl" , grație lui Soros XE "Soros
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
puțini au fost cei care-și imaginau ca fiind posibil mariajul homosexual. în sfârșit, până mai ieri încă, foarte puțini analiști anticipau revenirea Islamului pe marea scenă a Istoriei. Chiar și astăzi, majoritatea povestirilor despre viitor nu sunt decât niște extrapolări ale unor tendințe deja manifeste. Puțini oameni riscă să facă pronosticuri cu bătaie lungă, să anunțe bifurcații, răsturnări, schimbări de paradigmă, îndeosebi în materie de moravuri, cultură sau ideologie. Și mai puțini riscă să anticipeze crispările ideologice care ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]