990 matches
-
text-cheie al mișcării cyberpunk. Într-adevăr, Neuromancer a fost un debut literar strălucit și a cîștigat cîteva premii importante pentru literatura de ficțiune. Conform opiniei unora, Gibson "a creat un nou mit și o nouă viziune filosofică a epocii tehnologice. Extravagantul entuziast Timothy Leary declara că Gibson a produs nimic altceva decît mitul fundamental, legenda centrală a unei noi etape în evoluția umanității. El are același rol filosofic pe care l-a avut Dante pentru feudalism și scriitori precum Mann, Tolstoy
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mult. O vizită a Elisabetei Vartic, aici, nu a schimbat pustiul cu care joc rummy. Mi-e tare silă, dragule! Citesc. Deci mă strîmb în aceleași pete. Constat îmi scrii că și tu trăiești ca un împărat. Ne permitem un extravagant lux nerod! Cerul e cu alții! Dacă scot în '86 "Biblioteca din Nord", plec al Moscova! Așa, să văd și eu dacă rusoaicele au coate. Mi-e ciudă pe tine cu "ștergerea" examenelor! Chiar dacă nu ne folosesc la nimic nouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
atribuire ce face din mine adeptul nu doar al unui impresionism, ci de-a dreptul vesel-cinic în critică, văzută ca domeniu în care coabitează în dulce devălmășie, fără să-și primească replica, judecăți de apreciere din cele mai contradictorii adesea extravagante, îmi este nu numai străină, ci de-a dreptul îmi repugnă. Ea contravine imaginii despre răspunderea actului critic ce trebuie să ne ghideze în tot ce înfăptuim. E vorba, se înțelege, de activitatea cronicarului literar și nu de critica de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai stârnești admirație, ci doar compasiune. În realitate, interpretul este într-o frământare cumplită care, în final, trebuie să-l ducă la un act de creație. Unii cred că își pot remedia insuficiența interpretativă prin vestimentație pitorească sau cât mai extravagantă. Așa ceva nu se întâmplă niciodată. Haina l-o fi făcând pe om, cum se zice, dar nu-l poate salva niciodată pe cântăreț. Apoi, cu ascultătorul trebuie să comunici în permanență. Mereu trebuie să-i prinzi pulsul și să fii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dizarmonic, trecătorul de etern, de acel „etern” de care Încă o dată e capabil creierul nostru ce se mișcă pe acele „cârje” sau „prejudecăți miraculoase” ale cauzalității. 4 Și, recunosc Încă o dată, vitalismul meu neînfrânat sau, mai știi, o ciudată și extravagantă asociere a genelor sau neuronilor, care m-au Împins mereu să-i contrazic pe toți cuminții din jur și din cărți, chiar și stimabile, cînd se plângeau de scurtimea vieții sau chiar de ea Însăși, de felul cum e „făcută
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și previzibilă, România aparține, dimpotrivă, unui spațiu vag și imprevizibil. <endnote id="2"/> Din păcate pentru români, latura seducătoare a exotismului s-a estompat În favoarea imaginilor tenebroase. Dracula a marcat puncte. Ceaușescu i-a venit În ajutor, cu varianta lui extravagantă de comunism. Iar după el, atâtea alte Întâmplări care i-au nedumerit sau revoltat pe occidentali: o revoluție sângeroasă Încă Învăluită În mister, expediții devastatoare ale minerilor la București, situația intolerabilă a copiilor abandonați În stradă sau bolnavi de SIDA
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sigur cum se Împarte sângele românesc, În procente dace, romane, slave sau de alte origini, dacă este greu de spus cum s-au cristalizat limba și poporul român, un lucru rămâne totuși bine stabilit: româna este o limbă romanică. Teoria extravagantă a unei române dacice nici nu poate fi abordată Într-o discuție serioasă. Pentru romaniști, este o limbă fascinantă: a evoluat departe de ceilalți membri ai familiei și În mod independent. A asimilat elemente specifice (slave, turcești, grecești, maghiare), care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
urma să devină o țară de orășeni, cu mari industrii și cu construcții monumentale. Dincolo de nebunia individuală, proiectul ceaușist a corespuns și unei dorințe mai largi de depășire a României patriarhale. A fost un pariu cu modernitatea, Însă un pariu extravagant și, În cele din urmă, ratat. Gheorghiu-Dej concentrase puterea Într-o manieră relativ discretă (ca lider al partidului, iar din 1961 și ca președinte al Consiliului de Stat — președinția „colegială“ a României). Faptul că una dintre fiicele lui, lipsită de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
funcția de primar (prin votul unei majorități de români, În ciuda ostilității altora, ca și a minorității maghiare) Gheorghe Funar (mai Întâi președinte al P.U.N.R., apoi vicepreședinte al Partidului România Mare), politician cu un discurs cu totul rudimentar și extravagant naționalist. Și astfel, un oraș universitar, cu o viață intelectuală remarcabilă, de factură și cu tradiție europeană, a ajuns să creeze o situație jenantă pentru România, În antiteză cu Timișoara, capitala Banatului, oraș deschis spre Occident și cu o exemplară
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o fărâmă infimă și „mizerabilă” de materie temporar „animată”, o „realitate altei realități”, opune și învinge, în sensul dominării firmamentului copleșitor de galaxii materiale ce se curbează deasupra noastră. E singura nostră consolare sau, cum o spune Nietzsche, acest „vitalist extravagant” și prinț al gândirii moderne, e „voința noastră de putere”, capacitatea omului de a fi prin Creație. Existența văzută în forma ei esențială, ca Creație, și iată, o spune tot el, vagabondul culturii sfârșitului de secol al XIX-lea, ignorat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
toate aceste ofrande ale tandreței și ale dorinței umane, nu e chiar sigur că Hristosul credinței ar fi triumfat asupra lui Ioshua personaj istoric, și că, în loc să dăm peste primul, nu ne-am ciocni la tot pasul de acest rabin extravagant pe care unele pasaje ne lasă, destul de imprudent, să-l întrevedem: un emergumen care se și vede pe culmile gloriei, învingător de o rară lipsă de modestie (Dumnezeu nu este vărul meu), ocărându-și auditoriul ("neam de viperă"), brutal cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a surprins dintotdeauna. Respectul, să zicem comparativ, ar trebui totuși să se impună. Este ceva cu totul excepțional ca un cuvânt în -ism, născut după Revoluția Franceză, a putut da naștere și unei tendințe mai importante decât o simplă sectă extravagantă, un partid volatil sau o scurtă nebunie panurgică și ucigașă. Ideologiile născute după revoluția Franceză nu sunt în ton cu dezvoltările durabile. Sionismul era și el o astfel de dezvoltare, de altfel printre ultimele născute (termenul nu datează decât din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
docili, ușor de instruit, generoși, deschiși dar... fataliști, Bambaras robuști, obraznici, volubili, leneși, dar veseli și simpatici. Lucumi erau considerați sclavii cei mai inteligenți, fiind însă dificili de dominat, Carabalii apreciați ca sălbatici și chiar antropofagi, Congo, puternici, nesupuși, comozi, extravaganți și "cei mai adormiți dintre negri"! Destinul sclavilor odată ajunși în Cuba varia în funcție de compărător majoritatea pentru muncile istovitoare de pe plantațiile de trestie de zahăr, tutun sau cafea, pentru cele din mine, ca sclavi domestici la orașe. În acest context
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
mai expuse privirilor. * Nu toți băutorii sunt bețivi, cum nu toți bețivii sunt băutori. * Vinurile bune nu se beau; ele se savurează. * Vinul bun se cunoaște a doua zi. * Apreciază cum se cuvine frumusețea femeii, dar admiră inteligența ei. * Îmbrăcămintea extravagantă nu pune în evidență calitățile trupului, ci scoate la vedere lipsa calităților intelectuale. * Omul deștept nu socoate pe nimeni prost; prostul are alt punct de vedere. * Titlurile unor scrieri nu au nici o legătură cu conținutul lor. * Există și performanța de
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
modificări similare cu acelea ale unor afecțiuni reumatismale, cicatrice și a altor etape medicale, chiar foarte vechi, din istoria medicală a Moldovei. Ceea ce frapează însă este raritatea scheletelor de copii de toate vârstele -, pretându-se acest fenomen la cele mai extravagante supoziții. Copiii morți ar fi fost mâncați de populațiile antropofage... etc. Nu s-au găsit urme de paleopatolgie specifică unor boli care în destinul istoric târziu au fost foarte frecvente. Singurul element de incontestabilă valoare este craniul unei femei, moartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
era natură; prima natură, nu "a doua natură". De aici și delicatețea și modestia și firescul comportament, care, laolaltă, alcătuiau un amalgam sufletesc interesant, echilibrat. Este foarte greu să descrii un astfel de om care nu avea nimic strident, nimic extravagant, nici măcar ceva original, un om care era ca toată lumea sau cum ar trebui să fie toată lumea. A fost un om normal; mi se pare foarte importantă această calitate fundamentală. Sub aspectul unui om modest, Zamfir era totuși un tezaur de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
cap de femeie este „simbol hiperborean, apolinic și primordial”, încadrat în castelul de aur. Digresiunea noastră subliniază ideea că Evul Mediu românesc nu a fost unul întunecat și barbar, ci s-a lăsat pătruns și de spiritul artistic occidental, gotic, extravagant și vanitos, care s-a topit în densa tradiție autohtonă, împletindu-se cu filonul bizantin. După cum observa Constantin C. Giurescu citation author="C. Giurescu">„voievodul de la Argeș, așa cum ni-l arată veșmintele și podoabele sale, putea sta alături de cei mai
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
1909, Lordul Northcliffe l-a atenționat pe Lloyd George, cancelar, la acea vreme, al lui Asquith, că existau critici la dresa disparității severe (și prin urmare politic periculoase) dintre retorica platformei sale egalitare de temut și modul său de viață extravagant. În plus, niciunul dintre prietenii săi nu era văzut în lumea bună ca fiind respectabili, ci mai degrabă ca bogătani vulgari care imitau cele mai proaste aspecte din cercul Regelui, niciodată cele mai bune; într-adevăr, unii erau suspectați de
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
efectiv angajatorul propriilor gărzi. Închisoarea era echipată ca un hotel de lux, având în dotare ,,paturi cu apă, jacuzzi, sisteme de sunet costisitoare, televizoare cu ecran uriaș și alte bunătăți" (Bowden 2001: 153). Acolo, Escobar și prietenii săi găzduiau petreceri extravagante, primeau femei și intrau și ieșeau oricând doreau, pentru a merge la meciuri de fotbal (poliția bloca traficul pentru a da prioritate convoiului său de automobile), cluburi de noapte sau cumpărături. Între timp, acesta continua să își dezvolte afacerile cu
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
pe termen mai lung, și tocmai în acest context Convenția poate fi semnificativă. Formarea Uniunii Africane este unul dintr-o serie de evenimente care s-au petrecut în 2001-2002, descrise, într-o limbă în mod caracteristic multicoloră, ca să nu spunem extravagantă, de secretarul general al Națiunilor Unite ca ,,un punct decisiv în istoria Africii, și într-adevăr în lume". În primul rând, Noul Parteneriat pentru Dezvoltarea Africii (NEPAD), cuprinzând 15 state membre 7 care pretindeau a avea ambiția să dea buna
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
pe acea vreme, În stare să te dezonoreze și declaseze definitiv. (Multă vreme după aceea m-a urmărit această Întâlnire cu Adrian Maniu, ambiguă figură de tânăr, cât p-aci ase muită, În imaginația mea delirantă, cu Arthur Rimbaud, haimanaua extravagantă și de geniu, domnul frumos și tânăr, geniul rău al lui Verlaine și deschizător de cercuri noi În poezie, așa cum Îl putem ghici În portretul lui Fantin-Latour.) N-am crezut, firește, nici de astă dată În realitatea acestui Adrian Maniu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un grătar minunat. Noi am cumpărat vin, ca să-i Întoarcem gestul, și de data asta am mîncat ca niște lupi. Tocmai vorbeam despre cît de gustoasă fusese carnea și cîtă vreme va mai trece pînă să mai mîncăm atît de extravagant cum făcuserăm În Argentina, cînd Don Pedro ne-a spus că fusese rugat să pregătească un grătar pentru șoferii unui raliu care avea să fie organizat duminică, pe pista din zonă. Avea nevoie de două ajutoare, așa că ne-a oferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
nouă ani de când Camus s-a lovit cu mașina de un parapet. Număr anii rotunzi și nerotunzi... În cimitirul eternității literare, cavourile sunt ocupate pe aleile principale, literatura mare și eternă s-a scris, și gata. Faulkner nu era un extravagant spunând că dacă Shakespeare, Balzac și Homer ar fi trăit o mie sau două mii de ani, editorii n-ar fi avut nevoie să publice pe nimeni altcineva. Cu Cervantes, Tolstoi și Dostoievski, eu zic că putem ajunge la liniștea moralistului
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
erau cazați cei patru prieteni care traversaseră râul Oder. Majoritatea celor veniți ca și ei după „afaceri” erau cazați acolo. La parterul hotelului exista o unitate comercială, un bar și o sală de casino. Mai existau tinere fete cu haine extravagante, cu părul aranjat, iar sânii mari le atârnau exact ca ugerul unei vaci înainte de muls, iar la altele ca după muls. Toate acestea te făceau să zâmbești ironic și să le privești cu o fascinație copilărească . După aparențe, viața nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pentru care se spunea că bunică-mea, Muma, vânduse un capăt de pământ [ca] să-i cumpere un avion spre a vâna leul în Abisinia [...], era singurul aventurier al familiei; în ochii mei se asemăna cu Hemingway. Octav plănuia vânători extravagante prin țări îndepărtate, nimeni n-a reușit să știe vreodată dacă erau reale sau imaginare. O singură certitudine. Pilot era. Și la casa lui - dacă va fi avut așa ceva - nu stătea. Pleca mereu, dar unde?“ (ibidem, pp. 50-51). Portretele acestor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]