5,918 matches
-
1945, a intervenit în toate domeniile, mai ales în cele politice. El a cerut regelui Mihai demiterea guvernului Rădescu (după cele două guverne Sănătescu) și formarea unui guvern al Frontului Național Democrat (creat la inițiativa PCR). Armata Roșie nu a ezitat să facă presiuni, însemnând abuzuri și violențe, asupra populației civile (mai ales în perioada 23 august - 12 septembrie 1944, până când s-a realizat armistițiul cu aliații împotriva Germaniei) și să îndepărteze liderii politici anticomuniști. Sub amenințare, guvernul de coaliție prezidat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
iluziile de stabilitate și siguranță, deși nu are nici o garanție că ele vor deveni realitate. [...] PDSR-ul va triumfa în alegeri pentru că a știut să speculeze mentalitatea remanentă a românului, pentru că după dezamăgitoarea experiență a Schimbării (din 1996) - nu a ezitat să-i spună ceea ce acesta dorea să audă. Partidul d-lui Iliescu nu are nici o consistență doctrinară și programatică, mulțumindu-se doar să rezoneze la reacțiile psihologice ale electoratului, cu scopul vădit de a prelua Puterea. Altfel spus, PDSR-ul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
PIB și producția industrială și agricolă. Ca rezultat, inflația a pornit în galop. Față de rezistența socială din ce în ce mai pronunțată și amenințătoare, reforma structurală a ajuns la un punct critic, bate pasul pe loc. Privatizarea micilor întreprinderi continua în ritm lent, guvernul ezita să atace frontal mamuții ceaușiști din metalurgie-siderurgie și rafinăriile petroliere. Monopolurile structurate din energie în loc să scadă prețurile, le scumpesc, cu efecte negative asupra întregii vieți economice. Investitorii strategici, fără facilități ezită să vină în România. [...] La finele lui 1999 am
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
loc. Privatizarea micilor întreprinderi continua în ritm lent, guvernul ezita să atace frontal mamuții ceaușiști din metalurgie-siderurgie și rafinăriile petroliere. Monopolurile structurate din energie în loc să scadă prețurile, le scumpesc, cu efecte negative asupra întregii vieți economice. Investitorii strategici, fără facilități ezită să vină în România. [...] La finele lui 1999 am intrat într-o fază critică în ceea ce privește soarta reformei. Guvernul Radu Vasile și-a consumat elanul reformist. Era terminat;” De asemenea „Abia acum, Uniunea Europeană s-a trezit și a decis să ne
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
presupuneri și deducții, după ce s-au scris mii și mii de articole, românul s-a convins că în decembrie 1989 în România s-a petrecut ceva important. Nu e prea clar ce anume, de vreme ce vreo optzeci la sută din alegători ezită între teoria «loviturii de stat» și aceea a «revoluției», iar vreo douăzeci la sută n-au nici un fel de părere. [...] România este în continuare o țară fără busolă. Înfruntarea pe viață și moarte între două grupuri politice lipsite de orice
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
statului trebuie să scadă. Ei bine, populația a sesizat că și PD și CDR au vorbit de privatizare, de competiție. Dar vede că lucrurile în care sunt implicați aceștia nu se schimbă. Cel puțin vă spun că dl. Iliescu a ezitat, iar după 10 ani, face privatizare scrâșnind din dinți. Unii fac asemenea lucruri fiind constrânși, alții, din convingere. Și populația i-a constrâns pe cei din PSD să aplice măsuri liberale. După aceea, sunt constrânși din partea instituțiilor internaționale, Uniunea Europeană, mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
rândurile lor nu au pentru dânșii nici un prestigiu. [...] Dar a avea prestigiu nu este suficient ca să-ți asiguri succesul în alegeri. Electorul ține să-și vadă flatate poftele și vanitățile; candidatul trebuie să-l copleșească cu lingușeli extravagante, să nu ezite să-i facă cele mai fanatice promisiuni;” În epocile de egalitate, spune pe drept Tocqueville, oamenii nu au nici o încredere unii în alții, din cauza similitudinii lor; însă chiar această similitudine le dă o încredere aproape nelimitată în judecata publicului; pentru că
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
scop. [...] Într-o vreme a datului din coate, când atâția se înghesuie să parvină, romanticii gratuității n-au nici o șansă să nu devină suspecți. Niciodată, parcă, nu s-a împroșcat cu atâta noroi. Tactica «zdrobirii Opoziției» (de către FSN) n-a ezitat să practice teroarea psihologică și, cum s-a văzut în mijlocul lui iunie (1990), nu numai psihologică. Vechea «ură de clasă» a devenit ura împotriva celor care au alte opinii. După asta ce ne mai așteaptă? Câtă vreme există «delictul de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
învățat și care învață până la o vârstă înaintată, pentru că numai un om deschis, capabil să învețe lucruri noi te poate scoate din situații neprevăzute. Mugur Isărescu părea un astfel de om. Dar ezitările sale ne fac și pe noi să ezităm.” Comunismul cu sistemul și propaganda uriașă care i s-a făcut, cu mentalitățile lui arhaice și primitive adresate și inoculate proletariatului a mărit considerabil decalajul dintre România și Occident (cu cel puțin 50 de ani, cum spun unii). Despre modul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
elev bun, devenisem un elev prost. Dintr-un elev amator de orice fel de jocuri, mai ales fotbal, devenisem un elev care în pauze se învârtea pe lângă profesori, ferindu-se de activități fizice. Asta pentru că la fotbal Alexandru Gheorghe nu ezita să îmi pună piedică și să mă calce în picioare, chiar dacă jucam în aceeași echipă. La leapșa mă prindea numai pe mine, atingându-mă de obicei cu pumnul nemilos în coloana vertebrală. Ceilalți colegi mă ocoleau, nevrând să-i ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
trepte, în mulțimea care împinge, până ce eu reușesc s-o duc jos, treaptă cu treaptă, ajutând-o să pășească pe pavajul cheiului. Își revine; aruncă o privire mândră în jur; își reia drumul fără să se oprească; pasul ei nu ezită; se îndreaptă spre Strada Morilor; eu abia reușesc să mă țin după ea. Povestirea trebuie să facă efortul să se țină după ea, să redea un dialog construit din gol, replică după replică. Pentru povestire, podul nu s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
existând și neexistând în același timp, ca acele personaje și acele țări. Autorul era un punct invizibil de unde veneau cărțile, un gol parcurs de fantasme, un tunel subteran ce permitea comunicarea celorlalte lumi cu cotețul copilăriei lui... Îl cheamă cineva. Ezită un moment dacă să ia fotocopiile sau să ți le lase. — Acesta este un document important, nu poate fi scos de aici, este corpul delict, poate provoca un proces de plagiat. Dacă doriți să-l examinați, luați loc aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și bunicii. Mma Ramotswe încetini; la marginea drumului era o femeie care-i făcea semne s-o ia cu mașina. Femeia era cam de vârsta lui Mma Ramotswe, îmbrăcată elegant, cu o fustă neagră și un jerseu roșu-deschis. Mma Ramotswe ezită, apoi opri. N-o putea lăsa în drum; undeva o fi așteptat-o familia ei, care conta pe serviciile unui șofer dispus s-o aducă pe mama lor acasă. Opri și strigă pe fereastra dubiței: — Unde mergeți, Mma? Merg încolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mare dintre găini se întoarse și-i aruncă o privire cruntă, în timp ce cocoșul doar se uită la ea cu ochi lunecoși. Da, da, tu! strigă Mma Makutsi. Aici nu-i fermă de găini. Afară! Găinile scoaseră un cotcodăcit indignat și ezitară un moment. Dar când Mma Makutsi își împinse scaunul să se ridice, se întoarseră și se îndreptară spre ușă, de data aceasta în frunte cu cocoșul ce șchiopăta stângaci. De îndată ce rezolvă problema găinilor, Mma Makutsi își reluă privitul pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
numește intuiție. Poți citi despre asta în cartea domnului Andersen. Discută despre intuiție. Intuiția ne spune lucruri pe care le știm în adâncul sufletului, dar pentru care nu putem găsi cuvinte. — Și ați simțit intuiția asta acolo, spuse Mma Makutsi ezitând. Și ce v-a spus? Unde-i bietul băiat american? — Acolo, răspunse Mma Ramotswe cu glas scăzut. Tânărul ăsta-i acolo. Tăcură amândouă câteva clipe. Mma Makutsi puse ceainicul pe tăblia mesei din melamină și-i puse capacul. — Încă trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
toate faptele lor rele, pe care mai înainte tăgăduiseră că le-ar fi înfăptuit. Cu o asemenea ocupație, nici nu-i de mirare că tata și-a învățat fiii să fie cinstiți și să spună întotdeauna adevărul. Așa că n-am ezitat să-i denunț pe angajații necinstiți, iar șefii mei erau foarte mulțumiți. — I-ai oprit pe răufăcătorii ăștia să fure din carnea Botswanei, îmi spuneau. Noi nu putem vedea ce fac angajații noștri. Vigilența ta ne-a fost de folos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
stai de vorbă cu două servitoare, în centrul Gaborone-ului, ziua în amiaza mare? El nu știu ce să-i răspundă, dar, totuși, o privi neliniștit când îl lăsă în mașină și înaintă pe aleea lăturalnică spre poarta din spate. O văzu cum ezită în fața clădirii micuțe cu pereții văruiți, unde stăteau servitorii, până să-și facă curaj și să intre pe ușă, după care dispăru din raza lui vizuală. Puse mâna pe creion, verifică ora exactă și făcu o însemnare: Mma Makutsi intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acționat În legitimă apărare sau poate te-ai grăbit și el n-ar fi făcut nimic. - Dar unul dintre noi trebuia să moară Înainte de căderea nopții. Era vorba de el sau de mine, pentru că știu bine că n-ai fi ezitat să ne ucizi. - Asta nu e decît o supoziție, Îi spusese Oberlus, păstrîndu-și ca Întotdeauna calmul. Cel mai probabil m-aș fi limitat să-i arăt lui Mendoza sau norvegianului că, dacă voiau să rămînă În viață, unul dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
est, mereu tîrÎnd după ei funia, ăsta era cuvîntul de ordine, și era hotărît să-l Îndeplinească, indiferent cît l-ar fi costat și cine ar fi murit. Sosi noaptea, Niña Carmen veni să se culce alături, iar el nu ezită s-o lege de drugii de la pat. - N-am chef de surprize, spuse. Știu că mai devreme sau mai tîrziu o să adorm, și nu voi Îngădui ca voi să-mi faceți de petrecanie ca să vă Întoarceți pe insulă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cel mai mult s-a temut să nu i se altereze vocea de emoție. Se putea întîmpla oricui, dar lui nu trebuia să i se întîmple, cel puțin în acel moment nu. "Mihail. Vino pînă la mine, dacă poți." A ezitat o clipă, de parcă ar fi lăsat să se înțeleagă că-și controlează agenda cu programul de după-masă. "Bine, domnule. Vin în cîteva minute." "Îți mulțumesc, dragă." Apoi Mihail a închis imediat, lăsînd în locul vocii sale un țiuit intermitent care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Coriolan Popa. Era o petrecere la care lipseau mai toate fețele importante ale Bucureștilor, în schimb era prezent Coriolan Popa, care, dacă judecai simplu, făcea cam cît toți cei ce lipseau la un loc. "Știi, domnule, ăă..." Cantacuzino a ezitat o clipă, căutînd în minte numele celui cu care conversa, în general avea o memorie excelentă, dar căldura, agitația, își reveni "știi, domnule dragă, n-am făcut decît să vin în întâmpinarea unor prieteni, există încă oameni entuziaști, domnule, oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să facem ceva, să ne agităm, să dăm din colț în colț ori, și mai rău, să ne îngrijorăm că s-ar putea să se petreacă vreo defecțiune, vreo amînare. Cînd e să fie o să fie. Vă asigur, domnule director (ezită cîteva fracțiuni de secundă., atît cît să-și umezească buzele uscate de o febră internă, poate nu dormise bine din cauza emoției, a așteptării a ceea ce trebuia oricum să vină) pe onoarea mea de, hm, de prinț, domnule Mihail." Directorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Începe in medias res, brusc, ci treptat, ca atunci când se‑ntunecă În pădure. Într‑o pădure de stejari, atât de deasă, Încât razele ultime ale amiezii străpung, ici și colo, coroanele rămuroase, pentru o clipă câte‑o frunză unduitoare, parcă ezitând, cade agale pe pământ, ca un strop sângeriu, care se va mistui de Îndată. Fetița n‑are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua‑i În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă cu altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căci, dacă vreți, este vorba despre o povestioară moralizatoare. În anul 1892 Ben Haas, care deja purta titulatura de Maestru, va Întâlni În acel cartier rău famat un tânăr care‑l va ruga să poarte o discuție cu el. Maestrul, ezitând Între principiul etic și cel poetic - căci după primul l‑ar fi respins, iar după al doilea l‑ar fi ascultat - va sta cu el Într‑o crâșmă Întunecoasă și va comanda două votci pascale, pare‑se, conform ritualului. Jeshua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vâslești până când o să-ți sângereze mâinile... Se întoarse către celălalt. Iar tu, care se pare că ai pielea bună, o să fii Omul-Întoarcere. —Omul-Întoarcere?... se îngrozi bietul Vetéa Pitó. Tané să mă păzească! — Încă mai ai timp să renunți. Mândrul scufundator ezita câteva clipe, se întoarse în toate părțile, căutând parcă un ajutor pe care nimeni nu i-l putea da și, în cele din urmă, aprobă, ca un deținut care acceptă o condamnare grea. Asta niciodată! exclama. O să fiu Omulîntoarcere. —Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]