824 matches
-
modificările în guvern amintite de Bacalbașa datate 20 august/1 septembrie 1877. scop, dar încă comanda superioară a ambelor armate despre Plevna îmi este încredințată mie. Aceasta este o onoare care se resfrânge asupra țării, asupra voastră. Faceți dar să fâlfâie din nou cu glorie drapelul românesc pe câmpul de bătaie, unde strămoșii voștri au fost, secoli întregi, apărătorii legii și ai libertății. Înainte dar, ostași români, înainte cu bărbăție și în curând vă veți întoarce în familiile voastre, în țara
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
după sine o mulțime de indivizi, care în sinea lor sunt cu totul străini de sentimentele și idealurile celor mulți! Mergând spre gară, m-am uitat înapoi. La toate geamurile însorite au apărut oameni care făceau semne cu mâna și fâlfâiau batiste. Știau toți de ce am stat în mijlocul lor. Manifestarea pe care mi-o făceau nu era adresată numai mie, un necunoscut printre ei, ci în ea își exprimau dorința de o lume mai bună, care trăia încă în sufletele acestor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care ardea la sonda de gaz metan de la Copșa Mică. Toate dealurile dimprejur erau luminate și din săltarea flăcărilor rămase după orizont, lumina se făcea mai mare, apoi scădea. Această pâlpâire îți da impresia unor aripi nesfârșite de lilieci, care fâlfâiau în văzduhul cuprins de un duh misterios. Acesta a fost duhul prevestitor al marilor patimi ce ni le-a pregătit destinul tragic al Căpitanului și al întregii Mișcări Legionare. Mi-au rămas mereu în suflet nopțile de la Vurpăr, cu caracterul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Am ridicat mâna dreaptă să scap de lovituri, dar degeaba. Am mai primit o lovitură. Și încă una. În fața mea tremura o lumină neplăcută. Am deschis ochii. Până atunci nu mi-am dat seama că fuseseră închiși. Lanterna ei mare fâlfâia înaintea ochilor mei. Ea mă plesnise peste obraz. — Dă lumina deoparte! Mă dor ochii cumplit. — Ești tâmpit? Aici ți-ai găsit să dormi? Hai, ridică-te de jos! țipă fata. — Adică? Am aprins lanterna și am luminat în jurul meu. Stăteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
limanul dorit; viitoriul ei este asigurat și nu va peri nicicând, ci va trăi etern" (Ibidem, p. 67) "Venitoriu de aur România are/ Și prevăd prin seculi a ei înălțare" (Ibidem, p. 103); Cari până la ultima lor spirare merg înainte fâlfâind și arădicând stindardul progresului, ducând înainte făclia culturei și anunțând viața acelora ce sunt gata a-i urma" (Ibidem, p. 34). Trebuie remarcat că mecanismul anticipator nu se bazează pe o știință biblică a celei de-a doua veniri, ci
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
scoate ochii/ scrierii noastre latine.// Încă mai sună în zori/ «Deșteaptă-te, române»,/ încă nu-s izgonite, domnule Eminescu,/ cărțile Dumitale,// Atenție:/ vin căpcăunii/ care înjunghie Steme/ și înghit Imne Naționale.// Ca cel mai frumos pom al Țării/ încă mai fîlfîie sus Tricolorul.// Atenție:/ vin ienicerii/ care-l vor doborî cu toporul.// Umblă țanțoș cu șapca roșie/ și burduhoșii moșnegi / parlamentarii de mîine.// Atenție:/ vin călăii/ care vor pune pe trunchi/ capul Limbii Române" ( Discurs electoral). Viziunea poetului e una translirică
Poezia de patrie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13686_a_15011]
-
mai dă glas, Un glas de tângă, în regret, Căci călători prin ani, Am prididit, amici de suflet, Să ne-ntâlnim prea rar...! Crunt despărțiți păgân hotar Împrăștiați în patru zări, Înstrăinările, îndepărtările ne mai purtau Visările pelin amar. Au fâlfâit calde aripi În pieptul înghețat Căldura lor ne-a izbăvit De moartea din gulag. Constantin BOBEICĂ, Codreanca, jud. Lăpușna
Aripi calde. In: Curierul „Ginta latină” by Constantin Bobeică () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2321]
-
din partea lui Caragiale calificativul de liric "capilaro-secesionist"? Cu opt ani mai tîrziu (1909), într-o bucată apărută în Viață românească se puteau cîți următoarele rînduri: "îi zbura pe dasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fîlfîia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu, țesut în fluturi și-n fire de argint, cu care era-nvăluită...". Secesionism sadea! Unde? La I.L. Caragiale, în nuvelă Calul dracului. Vom reveni.
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
care vezi din nou triumfătoarea stradă. Societate Se-așteaptă unii pe alții se caută ca și cum n-ar fi în stare se duc în parcuri se-apropie de paginile gata să dea în clocot (aragazul la îndemînă) în timp ce-amurgul fîlfîie dă din aripi grandioase cade apoi cum o muscă în paharul cu apă minerală se caută unii pe alții se-așteaptă apoi se despart se împart atît de uman cum rațiile de mîncare. Periferie O minuțiozitate-a simplității această priveliște
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Imaginative/2853_a_4178]
-
ascensorului ce-o purtă la ultimul etaj. Paraliticul cu bene-merenti începu să clefăie clanța inutilă și broasca goală prin care nu putea curge un cărucior de lux. Ei cu toții mîncară piciorul mansardei ei cu toții mîncară țiglă cînd ea a urcat fîlfîind pe acoperiș cînd ea nu putea fi ajunsă. Meteorologul de pe muntele Golgota roase timpul probabil iar ultimul Om în Cosmos își devoră capsula cînd ea depăși atmosfera terestră. — Ce-ai să faci de-acuma în cer? au întrebat-o cu
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache () [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
Felix Țopescu. În anul 1937, lt. Henri Rang a primit “Premiul Național pentru Sport”, cea mai înaltă onoare pentru un performer, "pentru faptul că a repurtat în străinătate numeroase succese, iar la Olimpiada dela Berlin din 1936 a făcut să fâlfâie tricolorul românesc pe catargul olimpic, obținând locul al 2-lea și medalia de argint la importanta probă a “Cupei Națiunilor”". În ziua de 25 decembrie 1946, la vârsta de numai 44 de ani, maiorul Henri Rang a încetat din viață
Henri Rang () [Corola-website/Science/308079_a_309408]
-
înțeles [încă] cum trebuiesc făcute stindardele naționale”, definea steagul ca având culorile dispuse pe "verticală", posibil sub influența modelului francez. Nuanțele erau „albastru închis, galben deschis și roșu carmin”. În ceea ce privește ordinea, „lângă lemn vine albastru, apoi galben și apoi roșu fâlfâind”. Petre Vasiliu-Năsturel notează că, din punct de vedere heraldic, atât la steagul Franței cât și la cel al Țării Românești revoluționare, banda din mijloc reprezintă un metal (argint, respectiv aur). Alți cercetători sunt de părere că tricolorul nu fusese imitat
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
petrecut 20 de minute cu Sultanul, pe urmă acest mare Padișah a venit să ne treacă în revistă... Din nou, marele vizir a condus pe Principe până la poarta principală și ne-am întors la Palatul Europei, tot cu steagul român fâlfâind la catarg...”. Un drapel tricolor destul de uzat se află astăzi în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României, având numărul de inventar 75045. De formă dreptunghiulară (proporția 2:3), acesta este alcătuit din trei fâșii tricolore din mătase, cu dispunere
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Transilvania, multe drapele românești au fost confecționate în perspectiva Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. Drapelele românilor din Transilvania reprezentau tricolorul albastru-roșu-galben dispus orizontal. Imaginile surprinse atunci pe sticlă de către fotograful Samoilă Mârza arată o mulțime de oameni, deasupra cărora fâlfâie numeroase astfel de drapele, unele având înscrisă pe pânză și o deviză. Muzeul Național de Istorie din București deține trei drapele ale participanților la adunare și stema unui al patrulea, care a aparținut gărzii naționale din Alba Iulia. Primul tricolor
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
și descurajate, se scurgeau pe căile înfrângerii spre Germania. Mulțimea imensă urcă drumul spre Cetățuie printre șirurile de țărani români înveșmântați în sumanele de pătură albă și cu căciulile oștenilor lui Mihai Viteazul. Pe porțile cetățuii, despuiate de pajurile nemțești, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul și se adună pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvântătorii explică poporului măreția vremurilor pe care le trăiesc. În acest timp, în sala Cazinei militare, delegații țin adunarea. Au participat
Unirea Transilvaniei cu România () [Corola-website/Science/302497_a_303826]
-
câte o vrabie, câte un graur. O cisterna amețitoare mugea încetișor, zvârlind cu spuma de beteală în copaci. Un nene slab își lipise fruntea ermetic de geam, contemplând tăcut un braduț artificial. Se făcea cu ochiul din belșug. Din balcoane fâlfâiau gene lungi, scârțâia răchita. În dreptul unui imobil auster căzuse un covor persan. În puful lui, grăbiții trecători aruncau monede, la noroc. Și gata - liniștea totală, după care, hohote înspumate au dat semnalul în parte, pentru fiecare pâlc de case. Ce
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
gândindu-se la lovitura năpraznică pe care o poate da o armă ca aceea. Și, așezându-se la masa lui de lucru, scrie, scrie cu ardoare. Când se oprește o clipă ca să se plimbe prin grădină cu pelerina-i largă fâlfâind, în dosul frunții încruntate se vede bine că laboratorul urmează să lucreze. E o febră puternică, care durează zece zile”. Romanul a fost publicat în noiembrie 1930 de către Editura Cartea Românească din București, cu prilejul aniversării celor 50 de ani
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
o gravură din cartea cronicului polon Martin Bielski, este înfățișată poziția de atac a cavaleriei moldovenești în lupta împotriva forțelor armate polone în bătălia de la Obertyn din 22 august 1531. Deasupra corpului de cavalerie din centru, precum și în flancul stâng, fâlfâie două steaguri moldovenești de formă triunghiulară. Pe pânza steagurilor, lângă hampă, este stema Moldvei: capul de bour, cu soarele sau roza la dextra și semiluna la senestra. După o relatare contemporană, delegația marilor boieri moldoveni prezenți la încoronarea lui Henric
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
mercenari, împăratul grecilor nu avea bani, așadar, nici sub acest aspect. Dandolo nu se aștepta la o rezistență activă. Așa s-a și întâmplat. La 9 aprilie 1204, în sunet de trâmbițe șă bătăi de tobe, flota cavalerilor, cu drapele fâlfâind în bătaia vântului, a pornit la asalt asupra Zidurilor Maritime. Asediații (puținii voluntari și garda imperială de elită) au respins primele atacuri cu ajutorul artileriei și al focului grecesc, acestea însă au fost ultimele lor succese. În ziua de 12 aprilie
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
fost trasă la țărm. Din ea a sărit Enrico Dandolo gata de luptă. Alte zeci de corăbii venețiene, văzându-și conducătorul în primejdie, i-au venit în ajutor. În toiul încăierării cineva a strigat arătând spre un turn. Deasupra lui fâlfâia liniștit stindardul sfântului Marco. Nimeni nu văzuse cine și când îl înfipsese acolo. Momentul însă a fost decisiv. Grecii derutați au luat-o la fugă, porțile au fost deschise și orașul cucerit. O ultimă rezistență a împăratului în dreptul porților Blacherne
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
cu care strunește calul ce se cabrează. Întorcându-se cu fața spre privitor, Napoleon indică o direcție cu mâna dreaptă. Pe fundal sunt soldați care urcă panta muntelui și trag tunuri după ei. În dreapta jos se vede drapelul tricolor care fâlfâie. În prim-plan, sunt gravate pe stânci numele "BONAPARTE, ANNIBAL și KAROLVS MAGNVS" "IMP." Opera este semnată și datată "L. DAVID" "AN IX" pe cureaua care ține strâns pieptul calului. Primul exemplar de la Malmaison îl prezintă pe Bonaparte cu o
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
de infinite mișcări abia-simțite și de zgomote abia-auzite. Ploaia provoacă intrarea tuturor vietăților într-o stare de febră: "„Într-adevăr, văzduhul neclintit al amiezii ne cocea ca în cuptor. Din miazăzi creșteau nouri, dezvoltându-se spre cupola cerului. Un vântișor fâlfâi în pămătufurile trestiilor; luciul s-a umbrit și s-a zimțuit. În liniștea mare a cuprinsurilor, s-a auzit în depărtare sunând ploaia. Venea împotriva noastră ca un painjeniș. Curând sticli în mărgele oblice. Foltanele de stuf tresăriră, frământându-se
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
celor obidiți, de la devotata soție, la duioasa mamă, și de la conștienta cetățeancă, la înflăcărata stegară a „veacului cel mare”. Poeta se impune în lumea literelor, și este apreciată elogios de critică. Dar, - suferindă și mai ales conștientă că aripa morții fâlfâie în preajma sa, se îndârjește mai aprig. Scrie cu febrilitate. Abia apucase să vadă și să salute triumful „anului unu”, bucuria i se frânge fulgerător, și pentru totdeauna în trista zi de 14 noiembrie 1944"”. Alexandru Bardieru scria în revista Viața
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
dualitatea proceselor evolutive (creștere/descreștere, întinerire/îmbătrânire etc.). Motivul zborului nocturn definitivează tabloul, dominat de atotputernica lună plină: "Alerga ușor, ca vântul de parcă n-atingea pământul; îi zbura pe deasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia în fel de fel de ape zăbranicul vioriu țesut în fluturi și-n fire de argint, cu care era-nvăluită"" Odată redevenită tânără, zâna devine un dublu terestru al astrului selenar, "strălucind și ea pe pământ cum strălucea luna-n cer
Un sabat balcanic by Marina Cap-Bun () [Corola-website/Journalistic/14573_a_15898]