840 matches
-
-o pe stradă. Oaia, odată desenată pe hîrtie de Saint-Ex, trăiește, ca să zic așa, pe cont propriu și se pregătește să mănînce floarea. Și cine n-a văzut-o măcar o dată pe Moby Dick, balena albă? Cui nu i-a fîlfîit prin față Pasărea de foc a lui Stravinski? Pupăza lui Nică și corbul lui Poe? Sînt cărți pentru care mi-aș asuma riscul suprem din SF-ul lui Ray Bradbury, să le salvez de la foc, de la 451 grade Farenheit (deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
balaurului de la Răsărit, deci Țară a Durerilor,Țara sfântă a neamului meu, Țară a Moldovei. Singurul titlu datat în acest volum din 2005 este cel intitulat „Pleava”, cu referire directă la Basarabia. Pleava s-a băgat printre manifestanți la Chișinău, fâlfâind cuvinte mincinoase și făcând promisiuni perfide. În loc s-o vezi adunată în vreo șandrama sau opărită și dată porcilor în lături, pleava comunistă a Basarabiei a ieșit ca păduchii în frunte, să se vadă că pleava rusofilă n-a dispărut
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de pe scaun, fără voia lui, și vorbi printre dinți: ― Apoi nici să fim batjocoriți așa, nu ne-om lăsa! Și alte glasuri, care mai molcome, care mai dârze, repetară: ― Nu, nu!... 4 Capitala râdea vesel în podoaba steagurilor tricolore ce fâlfâiau pe clădirile principale. Calea Victoriei era presărată cu nisip fin, cenușiu. Mulțimea invadase trotuarele. Soarele galben privea indiferent printre nouri. Cortegiul regal înainta agale spre Mitropolie. Copitele escadroanelor de escortă pârâiau prelung pe macadamul străzii. În frunte, într-o trăsură, prefectul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întîmplă orice! făcu flăcăul hotărât. Nu las, că-i dreptul nostru și nu cerem de pomană, că taica pentru dânșii a muncit până l-a luat Dumnezeu... Sorbi ultimele linguri din farfurie. Tăcu îndelung. Se uita la flăcările roșii ce fâlfâiau în vatră cu un duduit leneș. Apoi cu glas mai molcom zise iarăși: ― Rabzi, rabzi și oftezi, până nu mai poți, ș-apoi... Iar tăcu și, după un răstimp, urmă gînditor: ― Că spuneau și oamenii și se sfătuiau cum să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se zvârcoleau, se împleteau neîncetat, ca niște șerpi apocaliptici, lingeau și înțepau poalele cerului, zugrăvind răni în toate culorile, ștergîndu-le pe toate cu imense șomoioage de fum și lăsând pentru fiecare câteva clipe numai câte o zdreanță purpurie zvăpăiată care fâlfâia ca un amenințător steag roșu... In luminile biruitoare ale focului umbre mari jucau și se întindeau până în tării, parcă toată lumea ar fi început să se clatine și să pârâie. ― Aoleu, ce-i asta? gemu iarăși logofătul. ― Acu lasă văicăreala, bolborosi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însă fără niciun semnal, se năpusti Mierlă, omul-pasăre. Și nu spre ei, ci spre cer. Ca și ciocârlia, care e singura pasăre ce cântă și zboară în același timp, omulpasăre își ascuți limba între dinți, slobozind triluri suitoare. Se înălță, fâlfâind din aripi, și desenă rotocoale tot mai mari și mai iuți. Sau cel puțin așa credea el. Calu îi făcu semn, plictisit, să se potolească și Mierlă încetă să-și mai agite aripile, strângându-și brațele pe lângă trup și înghițindu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tocmai când acestea începeau să se coacă. Peste noapte, întreaga regiune a fost năpădită. A fost ca și cum veniseră din nori sau din adâncurile pământului. Aceste rude cafenii ale greierilor aveau lângă aripi două tobe micuțe în formă de scoică: când fâlfâiau din aripi și loveau tobele, produceau un sunet asemănător cu cel făcut de degetele care bat darabana pe tablă. Năpasta a venit în nori negri care au acoperit cerul. Lăcustele au roit deasupra culturilor și au mestecat frunzele cu dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe care Simon Îl numea verighetă, iar Will - „plasa de siguranță a lui Simon“. —Ai dreptate. Dar se pare că nu mă pot eschiva. E omniprezent. Și e o situație așa de ciudată. —Cum așa? Amândoi am zâmbit când Simon fâlfâi pe lângă noi, un ghem furios de in sidefiu, iar Will murmură cuvântul ofticos. — Păi... de fapt, nu prea-mi place Philip ca persoană, dar... —Dragă! Asta nu trebuie să te oprească să fii Împreună cu cineva! Dacă plăcutul ar fi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ele Împreună. Citisem de atâtea ori această poveste În romanele mele Încât nu-mi venea să cred că trăiam În sfârșit versiunea ei reală. Sigur, sună excelent. Și Înainte să se poată răzgândi sau să mai spună ceva, am trecut fâlfâind grațios (speram) pe lângă el, mi-am deschis singură ușa și am alunecat În camera plină. Ora unu a sosit surprinzător de repede. Am profitat de buna mea dispoziție ca să fac turul sălii, flecărind mai Întâi cu Elisa și Davide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să vină cineva care să-l știe [...] Prezența tineretului - incomparabil mai rezistent (moralicește, căci sunt mai toți tuberculoși), mai blând și mai vertebrat decât bătrânii - și a pastorului au ivit în camera aceasta o atmosferă de grandoare, de medievalism hieratic; fâlfâie invizibile mantăi purpurii, lucesc fulgerătoare tăișuri de Damasc. Fiecare gest dezvăluie un donchihotism mocnit. Nu știu cum, dar sosirea mea, respingător de slab și impresionant de palid, duhnind a ger, dârdâind până și-n priviri, însoțit de o aureolă de grevist al
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
care se individualizează opera literară. Analizând, de exemplu, o poezie bacoviană, identificăm teme și motive simboliste, corespondențe și sinestezii, sau tehnici specifice, precum refrenul ori tehnica sugestiei. În același timp însă, auzim materia plângând, simțim frigul lăuntric ori clipa când fâlfâie pe lume violetul, care sunt numai ale lui Bacovia. Un alt argument constă în caracterul reductiv al doctrinelor literare, care însumează, întro formă generalizată, principalele orientări și opțiuni estetice ale unui grup de scriitori. Dar literatura nu poate fi „măsurată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mai sus este o alegorie prin care taurul solar - fiara cum apare în unele legende mioritice - primește întreaga putere pă-mîntească dar și cerească a ,,balaurului” adică a șarpelui cu cap de lup așa cum apare pe steagurile geților și cum se fîlfîia pe toate flamurile oștirii romane, și care făcea mare supărare vedenistului satanist. Dar el ne mai aburește - are vedenii - cu o descriere a fiarei care seamănă cu imaginea caduceului folosit de creștinii arimini cît și cei numiți gnostici adică cunoscători
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Tronul regal. De o parte un mic vînător prezentînd arma, de altă parte o mică zînă în genunchi cu ochii la cer. La stînga tronului, România armată, în picioare, încununînd tronul cu o ramură de dafin. D-asupra tabloului întreg fîlfîie tricolorul și în nouri strălucește cu lumini deviza Nihil sine deo. Imnul regal cu cor, orchestră și fanfară. Cortina încet." Cu această imagine în față, mă întreb la ce se referă titlul " Mare farsor, mari gogomani", cui este adresat îndemnul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lipsiți de scrupule, fac un remake, intitulat Ridicarea drapelului american pe castelul Morro, fortăreața simbol care străjuia intrarea în portul Havana. De astă dată, contrafacerea era și mai grosolană : „Castelul Morro” nu era decât o pictură pe carton în fața căreia fâlfâia bucățica de cârpă. Și totuși, imaginea a făcut furori în America. III. Propaganda și filmul de ficțiune În deceniul 1900-1910, odată cu cristalizarea conceptului de film de ficțiune, cu actori, scenariu, decoruri, modalitaea documentarului „înscenat” cu intenția de a păcăli publiul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Palatu-i e vechi și vrăjit, / S-a scufundat din mari adânci, A stat neclintit și stă neîncetat / Să ferece fugă spre cer. / Pe dinăuntru un tainic brâu / Se-nfășoară pe supușii împărăției, / Iar norii pe peretele de stâncă-n jos, / Fâlfâie că steaguri de izbândă (germ.)] Figurația e mai abstractă decât intuiția simbolică mai naivă că alegoria. A o confundă cu alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualista că poezie parnasiana
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
urmare a constituirii Societății cu același nume, președinte Mihu Abramovici, și chema tinerimea evreiască „la o viață nouă, îndemnați de aniversarea a 5 ani de la moartea titanului lor - Herrzi - care pentru întâia oară după două mii de ani, a făcut să fâlfâie iarăși înaintea lui Israel stindardul celor care visează a crea un adăpost pentru un întreg popor.” La Congresul al IX-lea zionist, care a avut loc la Hamburg, toată elita evreiască a aflat că din „12 milioane de evrei împrăștiați
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Steagul Roșu, organ al Comitetului județean P.M.R. și al Comitetului provizoriu Tutova, este continuator al ziarului Păreri Tutovene. Primul său număr apare la 7 noiembrie 1949, „în ziua în care se împlineau 32 de ani de când steagul roșu victorios a fâlfâit peste primul stat socialist din lume Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste” (din editorialul „La primul număr al ziarului”). Redacția și administrația ziarului în Bârlad, strada Republicii nr. 5 iar mai târziu la nr. 30‐ 32, într‐o clădire, parter și etaj
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ca urmare a constituirii societății "Junimea zionistă", președinte Mihu Abramovici. Ziarul cheamă tinerimea evreiască "la o viată nouă", cu ocazia comemorării a 5 ani de la moartea lui T. Herzl, "care pentru întâia oară după 2000 de ani a făcut să fâlfâie iarăși, înaintea lui Israel, stindardul celor care visează a crea un adăpost pentru un întreg popor". Se comentează și congresul al IX-lea "zionist" care a avut loc la Hamburg. La ziar au colaborat 267 Bernard Șteinberg, Soil Mendelovici, Iehuda
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
din zid, aspre și reci. Carne crudă, și-a amintit pe neașteptate, lângă urmele unui animal În nisip. Oroare mereu la pândă, cerând dijme și dări timpurii, gata să-i taie capul lui Euclid cu secera haosului. Fluturi care Își fâlfâiau aripile prin toate războaiele și toate păcile. Fiecare clipă era un amestec de situații posibile și imposibile, de fisuri prevăzute Încă din prima clipă la temperatura de trei mii de milioane de grade Kelvin, situat Între cele paisprezece secunde și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
covârșitoare: „... ce-aș mai vrea să văd mutra tipilor de la N.R.F. și de la Figaro, a găștii demagogilor, a jidăniei și a tuturor celor care m-au umilit și m-au călcat În picioare”. Deasupra tuturor acestor zbateri și incredibile torturi fâlfâie aripa neagră a morții. Născut prea târziu, Într-o Franță dezeroizată, Într-o Europă fără identitate, nu-i mai rămâne decât să trăiască pe cont propriu tragedia unicității spiritului său. E drept, un spirit care a fost maculat de atingerea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un ochi în frunte și dau în continuare zicerea unuia. Istoricul Aristeas care a trăit înainte de Herodot, îi descrie pe arimaspi astfel: ,,războinici mulți și puternici avuți de herghelii, de turme și cirezi de vite, bărbați cu plete stufoase ce fîlfîie în vînt, cei mai robuști din toți oamenii avînd fiecare cîte un ochi în fruntea sa cea frumoasă.” Ori această descriere este foarte asemănătoare cu cea făcută de Ovidiu pe la anii 14 ai erei noastre... dar geților de la Istru cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
parcela cu botoșănenii. Toate activitățile zilei sunt descrise minuțios pentru a accentua, așa cum notează elevul, importanța formalităților din cohortă pentru educația morală și dezvoltarea "sentimentului patriotic". Înflăcărat de patriotism, elevul adaugă: "Drapelul, ce trebue ridicat cât mai sus și să fâlfâie cât mai falnic, trezește în sufletul cercetașilor, mândria națională, mândria de Neam și iubirea de Rege"206. Tânărul pare a fi întruchiparea perfectă a unui viitor oștean în slujba patriei, un exponent al generației profund atașate de stat - generație pe
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfârâie În apărare. Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfâșie guri însetabile, Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute ca fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fâlfâie Pe oseminte; Barba îi tremură, dinții se cleatină, Muge ca taur. Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur. O, ce de hohote! râseră demonii, Iadul tot rîse! Însă pe creștetul munților zorile Zilei venise. Popularitatea lui Bolintineanu au făcut
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfîrÎie În apărare. ,Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfîșie guri Însetabile. Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada se repetă În Peștera Muștelor aproape cu aceleași elemente: „Zmeul Încalecă, fuge cu vergura, Fuge pe vale; Calul se turbură
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
da senzația de freamăt obscur, de ieșire de sub controlul mecanicii universului: „Cerul se-ntunecă, munții se clatină...” Să se observe că imaginile sînt cu precădere auditive. Bolintineanu epuizează verbele care pot sugera sunetul confuz al materiei dezmembrate: fîșÎie, geme, sfîriie, fîlfîie, muge, murmură etc. În discursul liric intră, În număr mare, elementele fantastice. Macabrul romantic află, aici, un teren liber. Nagodele cu lungi și strîmbe rituri, șase legioane de diavoli trec cu „turbilioane de flăcări infernale”, călare pe cavale cu perii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]