3,289 matches
-
are mare talent, face poezii, ne-a făcut câteva cuplete minunate... Eu cred că ți-ar face plăcere să-l cunoști ... I-a povestit cum îl găsise la un hotel din Giurgiu, slujind în curte și la grajd, culcat în fân și citind în gura mare pe Schiller. Actorul i-a propus să-l ia ca sufler cu șapte galbeni pe lună și Eminescu a primit cu bucurie.„ Era o frumusețe- povestește Caragiale când l-a văzut- o figură clasică, încadrată
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
întîmplări îmi umbreau încă viața și îmi complicau existența. 27 VIOLUL Scena de pe pod. “Domnul van Schonhoewen se maturizase simțitor. Asta sărea în ochi de la prima vedere.” Mancuse simțea că înnebunește. O confuzie excitantă se strecurase în gîndurile sale. Mirosul fînului se împletea pe pod cu miresmele florilor și cu damful butoaielor de țuică spălate în apa rîului. Picioarele Florei, puternice, bronzate, forfecau aerul. Îl tăiau în felii aromate cu flori de zăpadă. Bărbatul din el se scufunda într-un complex
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
de Mălin!” Încerc cu colinda, s-alung nostalgia... Cânt în cor cu mine, răgușit, ușor, și-n închipuire, îmi apare Ieslea, Iosif cu Maria și cu Pruncul lor. Grajdul luminat, abia, de o lampă, face să se vadă, paiele de fân, peste care stau, ațipiți − ca-n stampă! −, mielușei, oițe, măgărușul brun... Dincolo de ușă, noaptea-a tras cortina... Stelele și luna risipesc lumini... Sub șopron, păstorii, își consumă cina, și mai trag, ...să meargă, câte-un strop de vin. Liniștea adâncă
NOSTALGIE DE IARNĂ MADRILENĂ! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358440_a_359769]
-
și ea, sfioasă, de, bine crescută de mă-sa, belita dracului, că știu eu ce-am și cu ea, da, tăticule al meu cu mult drag ... da' eu nu mă moi, bă, ascultați voi aicea la mine, ca și cu fînul că cînd v-am tot zis puneți mîna și vă faceți fîn că ce-or mînca vacile la iarnă, ai? Dom' colonel se oprise să-ți tragă sufletul, oamenii plecau, își vedeau de treburi, veneau alții, madam Jorjet, exasperată că
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
știu eu ce-am și cu ea, da, tăticule al meu cu mult drag ... da' eu nu mă moi, bă, ascultați voi aicea la mine, ca și cu fînul că cînd v-am tot zis puneți mîna și vă faceți fîn că ce-or mînca vacile la iarnă, ai? Dom' colonel se oprise să-ți tragă sufletul, oamenii plecau, își vedeau de treburi, veneau alții, madam Jorjet, exasperată că nu se mai întoarce tataie de la magazin cu chibriturile, ieșise în stradă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
cînd avea nevoie de un punct de sprijin; nu știi, părinte, că lucrurile sînt contra-dimpotrivă? Dau să scoț vaca din grajd și ea, de-a ăluia ce este, nu se dă neam; da', cînd s-o bag la iezlea cu fîn, se încură, belita, și o rupe la goană prin livadă ... Mă rog, părintele ținea cont că, despre vacă, nu ai de ce să-ți faci mustrări de conștiință, pentru că este! N-are cum să fie altfel! Lucrurile, pe pod, luaseră o
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
să-mi chinuie trupul și mintea cu suspiciuni și bătăi, mai bine am răbdat în tăcere, m-am închis în mine, dar de unde Dumnezeu să fi bănuit că satyrul de lîngă mine are un suflet atît de tandru, ca de fîn dospit după care se dau pierdute văcuțele cele cu ugerele mustind de lapte?! Adelinei îi străluceau ochii, ea era o femeie zveltă, mignionă, cu sîni potriviți ca mărime, cu un mijlocel unduios și cu un funduleț aproape obraznic, la firmă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Țene Publicat în: Ediția nr. 555 din 08 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I.Părăianu LA COASĂ Era dis-de-dimineață ; poiana era-nvelită-n zăbranic . se găsise, să plece la coasă Nea Titi, un bătrân searbăd, dar harnic . Știe că fânul se taie ușor, când e cu roua pe el . E moale și se ia verde ; bine se spală și lama de oțel . Pune merindele jos și se-nchină . Măsoară cu-o nuia de alun, deși își cunoștea bine mejdina, cureaua
LA COASĂ, POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358042_a_359371]
-
Ca balauri uriași rămân poloagele în urmă . Vântul le țeseală pe coamă și viața, pe-ndelete, le-o curmă . Soarele coboară, se duce-n apus . Se iscă o boare din nu știu ce și cum și-mprăștie-n altarele ierbii miresmele florii de fân . Ion I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: La coasă, poezie de Ion I.Părăianu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 555, Anul II, 08 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
LA COASĂ, POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358042_a_359371]
-
sufletul de pace fiindcă bunica și bunicul îmi spuneau de fiecare dată că Sfântul Crăciun, este sărbătoarea sărbătorilor, sărbătoarea darurilor. În mintea mea de copil, asociam această mare sărbătoare cu mirosurile de cozonac, fructe aduse din podul casei ținute în fân, miz de nucă prjit în tavă, sărmăluțe și cârnați. Pe lângă toate acestea, darurile pe care le primeam de la bunica; căciulă, fular, mănuși și ciorăpei împletiți din lână toarsă. Magia zilei de Sfântul Crăciun, era atât de frumoasă pentru mine când
DE SFÂNTUL CRĂCIUN ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358056_a_359385]
-
și nu dorea să se despartă de niciuna, mai ales că aștepta ca în primăvară să-i aducă și mieluți frumoși care să-i sporească turma. Ajuns acasă cu mioarele sale, le închise în saivan unde le umpluse ieslea cu fânul cosit de pe loturile sale, sau de prin zonele necultivate, unde creștea într-o floră spontană sălbatică. Oile zbierau în țarc, neobișnuite să fie închise într-un spațiu așa de mic. Poate își strigau prietenele ce le aveau în turma mare
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
o listă doar cu strada și numărul. Care era motivația acestui sistem nu am aflat niciodată. La sifonărie nu aveam cine știe ce de lucru tot timpul. Domnul Bacalu ne asigura masa și dormitul. De dormit dormeam in podul grajdului de la cai. Fân era destul și mai aveam niște pături vechi pentru învelit, dar fiind vara nu prea aveam nevoie de ele, fiindcă dormeam îmbrăcați. Cum eram copii ne jucam prin podul grajdului și așa se face că am dat peste o ladă
BĂIAT LA SIFONĂRIA LUI BACALU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358245_a_359574]
-
se sparg pe tâmple pan' la echinocțiu Alb de crizanteme,sunet de chimval, Sună vremea-n inimi ca un sacerdoțiu Peste viața toată, chip patriarhal... Ne iubim cu truda de-a culege struguri, Cu odihna nopții într-un car cu fân Pe-ultima strigare, când se-ascunde-n muguri August...Hai, Iubire, strânge-mă la sân! Referință Bibliografică: Toamna, hai, Iubire! / Shanti Nilaya : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1337, Anul IV, 29 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Shanti Nilaya : Toate
TOAMNA, HAI, IUBIRE! de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358255_a_359584]
-
Autor: Ioana Stuparu Publicat în: Ediția nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului „OAMENI DE NISIP”, roman-trilogie de IOANA STUPARU (Fragment din Vol. 1 - ”Jurământul văduvei”) VIII Ca pe ghimpi stătea Florica, lângă vatra focului, pe stratul de fân pe care născuse. I se părea un veac, până a treia zi, când i-or face ursitorile fetiței. Abia după aceea avea voie să se ridice de acolo. Se bucura că măcar fetița era sănătoasă și cuminte. Stăteau amândouă lângă
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
o poezie a dorului de casă, de copilărie, de natura atât de frumoasă a locurilr natale. În „Casa părintească” „așteptările stelare/ prind în promoroacă vechile obloane/ și ograda doarme în oftat străin/ jarul nu-i pe vatră nici în iesle fânul/ din roșcate hornuri din vecini se urcă/ umbrele de fum/ cum așterne cerul/ spuzele albastre/ pe povești uitate”. „La lumina lămpii” autorului îi este dor de-o „poală de cuvinte” pe care bunica le aduna din livada basmelor vechi când
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
gânduri despre vârsta senectuții, așternute de cineva aflat în totală cunoștință de cauză, produc o stare de bine tuturor celor ajunși la vârsta „înțelepciunii”, iar autoarea este convinsă că acum trebuie să te bucuri mai mult ca oricând de „mireasma fânului cosit, de frumusețea macilor înfloriți”, iar casa bătrânească este locul unde poți asculta cu drag doinele bătrânești. Tot ceea ce înseamnă viața, cerul cu seninul său plin de stele ori iarna cu zăpezile ei abundente, aduc liniște, pace, înțelegere în suflet
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE ARGINT A MEMORIEI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/357712_a_359041]
-
ajungeau la lacul Tatlaceag cale de vreo opt km. Victor s-a întors acasă luând câțiva pepeni mai mari, la întâmplare, adăpă caii cu apă proaspătă la ulucul de lângă fântână, îi băgă în grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din păi pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
țarină, pământ căpătat ca zestre a nevesti-sii. Numai că, acel pământ era cam neîngrădit, vitele bogătașilor din jur îl călcau des, îl pășteau chiar și în miez de vară, când pășunatul era oprit și iarba trebuia lăsată să crească pentru fân. Ilia Polec s-a certat de nenumărate ori cu cei care-i încălcau pământul, dar degeaba. Nimeni nu l-a luat în serios. Ce-i veni lui Ilia în minte să facă? Niște gospodine, de la casele oamenilor ale căror vite
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
asta cerească, minunos croită / în rochii de mirese, spre-a ninge / în sfânta parte - dinspre Cogaion - a Banatului: / imense flori-clopote-de-nalbă, / fluturi de fulgi, / nemaipomeniți, / cât aripa de vrabie, / foșnesc vertical, / tăind tămâioșii cumuluși / ai preamărețului subceresc - / gugulanii așază merele-n fânul / ce miroase profund a istorie dacică, / până la marginea câmpiei, / până la primele piramide extraplate, de mere, / de nuci, de prune, de butoaie cu brânză ... / Totuși, / astăzi n-a mai nins orizontal, / ca în tinerețea-mi de flacără ... Poate, pentru că nu-mi
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
S-au ciocnit două stânci ca două valuri în amurg și eu am țâșnit ca o flacără, metaforă a unei nopți în care iubita a ascuns izvoarele fântânii în sân, să nu o mai aștept. Când dădeam cailor din stele fân. O picătură de rouă ne-a luminat drumul și am plecat prin câmpul de sub călcâiul nopții îmbătat de stelele unei înserări ieșite dintr-un tablou de Rembrand, iar tu te-ai strecurat nevăzută între două culori ținându-mi calea când
DESPĂRŢIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358976_a_360305]
-
ramuri. / odihnea sub un nuc umbra zilei de ieri, / chipul mamei săpa o icoană în geamuri. // peste cale, un bici trezea rar licurici. / în umbrar de arini mâna nopții întinsă / cobora cu arici și-ndemna din arnica / care grele cu fân, prin lumina cea ninsă. // goale, stelele beau din izvoare de var, / florile-și culegeau umbrele despletite, / ochiul nopții torcea, răsfirând din cuibar, / o năframă de vânt peste noatini și vite. // poate-o pasăre grea ne lua sub aripe, / poate râul
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
ceruri vaci și boi, / Licori de grumbene, în linguri, / Și vino la păscut, cu noi, / Să ne păzești, că suntem singuri - // Fă-ne colibe din frunzar, / Și mere coapte-n pietre calde. / Ne culcă seara, în cuibar / De șură-n - fânul de smaralde - // Copii de îngeri, de mai sunt, / Să ni-i trimiți, să batem cotca. Să ningă florile mărunt, / Pe unde-Ți trece-n vise, lotca - // Și din cireșii lui Avram, / Din merii verzi ai lui Simion, / Ne mai apleacă
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
soarele ce apunea în sară, Sub cumpăna-nvelită cu șindrilă. Mi-e dor de-a mea livadă mare Cu rod mănos sub cușmă și în sân, Ce nu-i lipsea un soi din fiecare Nici flori, nici umbră și nici veșnic fân. O seculară vie, cu butuci deadura Stârnea un iz la margine de drum, Un soare scopt cocea ciorchini ca mura Plini de mireasmă în a lor parfum. Mi-e dor de-al meu bordei, în modestie rară Cu - obloane mari
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
frunze ascultam, Gâlcevi de păsări slobode și-albine Și ia înflorată ce-o purtam. Miros de roade putrede sub rouă Ce se isca pe ulițele strâmte, Frumosul curcubeu atunci când plouă Și nucile - atârnate-n ramuri frânte. Mi-e dor de fânul cel cosit devreme Sub soarele ce răsărea încă pe lună, Căpițe strânse, odihnite-n vreme Doreau povestea lor ca să ne-o spună. Răzeșii mei, rămași în oful lor acasă În satul cel uitat între coline, Privesc amar pe drumul colbăit
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
om și mesager divin pe plaiurile Bihorului, la coarnele plugului, în foșnetul pădurilor de fagi, în unduirea holdelor de grâu, în sudoarea nobilă a țăranului. Citindu-i poezia, meditația, uneori, de profunde pătrunderi filozofice, nu poți să nu simți mirosul fânului de curând cosit. Nu poți să nu auzi ciocârlia și cântecul voios al secerătorului.” În cuvinte pătrunse de împreună simțire creștină, Petru Lascău realizează astfel, o prezentare vie și sensibilă a celui ce a fost Traian Dorz, a acestui om
O COLECŢIE DE ESEURI CREŞTINE DESPRE CE ÎNSEAMNĂ SĂ PORŢI BĂTĂLIILE LUI DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359285_a_360614]