1,796 matches
-
Cluj-Napoca, 1995 (în colaborare cu Yvonne Goga); Georges Perec, O colecție de amator. Povestea unui tablou, Cluj-Napoca, 1996 (în colaborare cu Yvonne Goga). Repere bibliografice: Tașcu, Poezia, 121-125; Adrian Popescu, „Alb pelerin”, ST, 1978, 1; Aurel Sasu, „Efebul din lumină”, „Făclia”, 1980, 10314; Horia Bădescu, Accesul la expresivitate, TR, 1983, 20; Adrian Marino, Intertextualitatea, TR, 1986, 27; Lector, „Soclul de umbră”, RL, 1986, 47; Adrian Popescu, Elegii bine temperate, „Tribuna Ardealului”, 1992, 48; Poantă, Dicț. poeți, 91-92; Tanco, Dicț. lit. Bistrița
GOGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
ALIL, seria B, t. XXXII, 1988-1991; Titus Raveica, Memoria amfiteatrelor, I, București, 1994, 149-153; Sorina Bălănescu, Centenar Vasile Harea, CRC, 1995, 6; Andrei Stratulat, „Basarabia pe drumul Unirii”. Document despre noblețea martorului, RR, 1995, 2; Vlad Chiriac, Să nu părăsim făclia și scutul care ne-au mai rămas: neamul, „Magazin bibliologic”, 1995, 1-2; Busuioc, Scriitori ieșeni (1997), 187-189; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 153. Vl.C.
HAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287413_a_288742]
-
REVISTA SOCIETĂȚII „SANTINELA ROMÂNISMULUI”, publicație apărută la București în februarie și în martie 1884. Scriu la această revistă, care își propunea să acționeze în „folosul literaturii” și pentru a păstra nestinsă „făclia patriotismului”, poetul Al. I. Șonțu (fondator și director), precum și versificatorii I. C. Măldărescu, Th. I. Anestin, P. N. Alexandrescu și un V. Cârlova. Se republică, sub titlul M. Kogălniceanu profesor, fragmente din cursul ținut de istoric la Academia Mihăileană din Iași
REVISTA SOCIETAŢII „SANTINELA ROMANISMULUI”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289262_a_290591]
-
Marcea, Romanul unui debutant, LCF, 1962, 9; Eugen Agrigoroaiei, „La poarta nr. 3”, IL, 1962, 4; M. Onea, „La poarta nr. 3”, „Scânteia tineretului”, 1962, 3 997; Gabriel Dimisianu, „Pastile contra prostiei”, GL, 1968, 21; Ilie Călian, „Logodnicul din pom”, „Făclia”, 1978, 9 928; H. Zalis, „Vărul șarpelui cu clopoței”, RL, 1979, 4; H. Zalis, „Dragoste la a doua vedere”, RL, 1981, 32; Elena Tacciu, Virtuțile umorului, ST, 1982, 6; Virgil Nistor, „Audiență în cer”, ST, 1984, 3; Mircea Constantinescu, „Audiență
SALEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289448_a_290777]
-
Istorie din Cluj (1953-1958) și redactor la revista „Tribuna” (din 1958). În 1967 și 1968 conduce secția română a redacției din Cluj a Editurii pentru Literatură. A făcut parte din redacțiile periodicelor „România viitoare” (1944-1945), „Tribuna nouă” (1945-1946), „Adevărul Ardealului”, „Făclia” ș.a. În volumul de debut, Itinerar critic (1965), reunește articole și cronici publicate îndeosebi în „Tribuna”, în care analizează din perspectivă sociologizantă cărți contemporane de proză și reportaj sau tratează în conformitate cu ideologia epocii probleme ale raportului dintre conștiința artistică și
LUNGU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287922_a_289251]
-
au plâns lăsând culori de vis iubirii noastre, fără orizont, clădită parcă-n țara nimănui de pescărușii viselor, care ne-au dus la porți de Paradis. Tu m-ai privit ca pe-un necunoscut și-am înțeles că e târziu, Făcliile din noapte-au suspinat, stingându-se ușor ca valul ... Citește mai mult Pe strada pașilor pierduți te-ai rătăcit ca un parfumpurtat de vânt, spre locuri tainice, acoperite de uitare,Zăpada florilor de vișin se topea ușor pe-aleile de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
rochița ta au plâns lăsând culori de visiubirii noastre, fără orizont, clădită parcă-n țara nimănuide pescărușii viselor, care ne-au dus la porți de Paradis.Tu m-ai privit ca pe-un necunoscut și-am înțeles că e târziu,Făcliile din noapte-au suspinat, stingându-se ușor ca valul... XI. DEPARTE...DEPARTE, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016. În munții conștiinței mele se topesc zăpezile de dor Și-ncet pornesc la vale lacrimile iernii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
două-trei silabe în jurul unui inel de agonii volatile și arderi caligrafiate poate nici atât” (Scindare - Scintilație). Efortul celui care încearcă să transmită lucruri, poate mărunte, pe cale rațională rămâne fără rezultat: „Mintea mea accepta să înțeleagă asemenea fenomene (îi erau dragi) însă făcliile acestei înțelegeri mureau repede”. Se va întoarce, prin urmare, spre sine, printr-o atentă explorare a trăirilor interioare, căutând o realitate secundă proprie: „într-o zi s-a mărit a devenit peste noapte apt. Nu se mai lovea de sine
STANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289866_a_291195]
-
cartea lui Lucian Blaga. Cât privește comentariile despre proză, Emil Precup, folosind date comunicate chiar de scriitor, alcătuiește o notiță biobibliografică Ion Agârbiceanu, iar din „Falanga” se reproduc informații despre Liviu Rebreanu. Elevul Grigore Caraba încearcă o dramatizare după O făclie de Paști de I. L. Caragiale, tot el dând drama în cinci acte Mira, fată de-mpărat. Sunt inserate, în numere succesive, scrisori către Gavril Precup, din partea lui Ioan Bianu și a lui Andrei Bârseanu, epistole ale lui Gavril Precup către
SCANTEIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289533_a_290862]
-
ofițer la Brigada de Artilerie Antiaeriană (1955-1961), apoi se transferă la Întreprinderea de Construcții Căi Ferate (1961-1964). În 1965 se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai”, susținându-și licența în 1970. Din 1968 intrase în redacția ziarului județean „Făclia”, de unde va fi scos în 1970, în urma unui „scandal de presă”; în 1972 se angajează corespondent pentru ziarul „Satul socialist” (București), fiind demis în 1974. În decembrie 1989 înființează ziarul „Clujul liber”, al cărui redactor-șef va fi pentru o
SEITAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
Negri, Filippo Pananti, Gabriele D’Annunzio, Giosuè Carducci). Sintetizând rostul acestei reviste, redactorul ei, Pimen Constantinescu, observa în ultimul număr că S.l. „a întrunit o parte[...] dintre literații mai cunoscuți sau dintre debutanții locali, aprinzând în acest fel o sfioasă făclie pe altarul din ce în ce mai neglijat al culturii naționale”. A. Gț.
SIBIUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289663_a_290992]
-
Severin, Craiova și la Timișoara, unde va absolvi în 1938 Liceul Economic, apoi frecventează până în 1942 Academia de Înalte Studii Comerciale din București. Revine la Timișoara, unde scrisese în 1940-1941 la „Vestul”, iar acum va fi ziarist la „Românul” (1945), „Făclia” (1945-1948), „Drapelul roșu” (1948-1950). Din 1951 până în 1979 e secretar al Asociației Scriitorilor și, temporar, secretar de redacție la „Scrisul bănățean”. Începând cu 1993 conduce activitatea cenaclului „Pavel Bellu” și revista „Anotimpuri literare”. Debutează în 1937, cu povestirea Bătrânul lăutar
SERBANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
și înstrăinat de matca sa, însă nimic conjunctural (poate cu o singură excepție: poemul final Nistrul). Se anunța astfel o nouă voce lirică, alăturată de Perpessicius, în cronica radiofonică a cărții, lui D. Iov și lui Nicolae Coban, tustrei preluând „făclia acelui lirism basarabean pe care l-a aprins cu un sfert de veac în urmă poetul și preotul Alexie Mateevici”. Poemele evocă nostalgic și melancolic efigia Basarabiei peste care „ca un fluviu dragostea mi se revarsă”, Chișinăul academic și boem
SARGEŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
teme combativ-mobilizatoare, T. și-a adus obolul în epoca realismului socialist, dar a fost „eclipsat” de contemporani mai tineri și, unii dintre ei, mai viguroși. SCRIERI: Poezii, București, 1926; Ne vine dreptatea, București, 1944; Flăcări pe culmi, București, 1946; Pușkin, făclie peste vremi, București, 1949; Cântul vieții, București, 1950; ed. 2, București, 1951; ed. introd. Ion Vitner, București, 1954; Sună ghiocel, sună clopoțel, București, 1950; Poezii alese, pref. Sergiu Fărcășan, București, 1952; Piuici și frații lui mai mici, București, 1954; Poezii
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
110-111; Silvian Iosifescu, „Tartuffe”, comedie în 5 acte de Molière, în românește de A. Toma, U, 1947, 217; Ion Vitner, A. Toma, poetul proletariatului revoluționar, CNT, 1949, 123; Maria Banuș, Primăvara..., CNT, 1950, 175; Aurel Martin, Poezia lui A. Toma, „Făclia”, 1950, 6 februarie, 13 februarie; Nicolae Moraru, Cântărețul vieții, CNT, 1950, 175; Vicu Mîndra, A. Toma, poetul versului tânăr, „Scânteia tineretului”, 1950, 13 februarie; Sărbătorirea academicianului A. Toma la împlinirea vârstei de 75 de ani, București, 1950; Ion Vitner, Poezia
TOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290217_a_291546]
-
n. Diaconu) și al lui Dumitru Popescu, țărani. Frecventează școală primară în satul natal, apoi este elev al Școlii Normale „Andrei Șaguna” din Sibiu. Student al Facultății de Filologie-Istorie din cadrul Universității din Cluj (1952-1956), lucrează după licență la ziarul clujean „Făclia”, iar după câteva luni este angajat profesor de limbă și literatura română la Liceul „St. O. Iosif” din Rupea. Între 1960 și 1962 e, succesiv, sufleur și secretar literar-muzical la Teatrul Muzical „Gheorghe Dima” din Brașov, dar revine în învățământ
TOPOLOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
1968-1987). În 1996 întemeiază Editură Dealul Melcilor, iar în 1998 revista cu același nume. După 1994 va fi lector la Facultatea de Filologie a Universității din Brașov, apoi la Facultatea de Jurnalism a Universității Româno-Canadiene (2001-2003). Debutează în ziarul clujean „Făclia” (1954), cu povestirea Prietenul meu, semnată Ion Popescu-Horști. Colaborează cu proza, versuri, însemnări și note critice la „Astra”, „Caiete de literatură”, „Brașovul literar și artistic”, „Steaua”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Cronică”, „România literară”, „Karpaten Rundschau”, „Foaie pentru minte, inima și literatura”, „Luceafărul
TOPOLOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
fondată de el, în 1911, la Chișinău, destinată publicării „operelor” unor tineri debutanți. Un an mai târziu inițiază o gazetă intitulată „Învățătorul basarabean”, care trebuia să fie editată tot în rusește, dar autoritățile nu îi vor permite apariția. Din revista „Făclia țării”, la care figura, sub numele G. S. Todorov, ca secretar de redacție, nu va ieși, în 1912, decât un număr. Va fi, în continuare, redactor la „foița populară” „Pământ și voie” (1917), la periodicele politice „Basarabia” (1919-1923), „Bessarabskii vestnik
TUDOR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290282_a_291611]
-
încerce alte locuri de muncă (administrator de cinematograf, instructor la Casa Municipală de Cultură) până în decembrie 1989, când studioul teritorial de radio își reia activitatea și U. va reveni în redacție. Debutează în 1961 cu o poezie la ziarul clujean „Făclia”, iar editorial în 1972 cu volumul de versuri Iasomia. Mai e prezent în „Tribuna”, „Viața românească”, „Steaua”, „Orizont”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Cronica” ș.a. Este autor de spectacole de revistă, de teatru pentru copii, de teatru radiofonic și de
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
alte cuvinte...”, CRC, 1975, 36; Dana Dumitriu, Orologii și ceasornice, RL, 1975, 38; Nicolae Prelipceanu, Poezie și umor, TR, 1979, 16; Dumitru Obreja, „Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi”, CL, 1979, 7; Valentin Tașcu, „Obiceiuri de nuntă la cangurii șchiopi”, „Făclia”, 1979, 10 213; Virgil Nistor, „Duminică la iarbă verde”, ST, 1986, 7; Poantă, Dicț. poeți, 206-207; Bogdan Ulmu, O rara avis, CL, 1999, 10; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, Cluj-Napoca, 2000, 327; Ghițulescu, Istoria, 462-464; Popa, Ist. lit., II
UDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290323_a_291652]
-
a figurației prin autohtonizare explicită, discursul liric primește accent social și un tot mai lămurit sens politic. Făcându-se vocea străbunilor, cântărețul amintește: „am fost goi și flămânzi, am fost orbi și desculți”, trăind în „vetre sărace”. El prevede cum „făclii vor izbucni curând și pretutindeni” și constată de pe acum că „înspre zori, către zori, zarea e roșie”. În câteva texte din 1945 apare și viitoarea metaforă titulară „vioara roșie”. Posesorul ei se vrea făuritor de poezie vaticinară, militantă: „Cu tălpile
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
iar editorial cu lucrarea Onisifor Ghibu, educator și memorialist, apărută în 1983. Mai colaborează la „Steaua”, „Familia”, „Telegraful român”, „Cercetări de lingvistică”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” (e secretar de redacție din 2000), „Cercetări sociale”, „Sociologie românească”, „Caiete silvane” (Zalău), „România literară”, „Făclia” (Cluj-Napoca), „Sălajul”, „Piața literară”, „Datina” (Constanța) ș.a. În stil eseistic, chiar de popularizare, folosind însă cu rigoare izvoarele, V. alcătuiește câteva biografii ale unor personalități. Începutul îl face cu o contribuție privitoare la rolul lui Onisifor Ghibu în reorganizarea învățământului
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
Mihail Dolgan, Marginalii critice, Chișinău, 1973, 186; Vasile Coroban, Romanul moldovenesc contemporan, Chișinău, 1974, 249-255, 287-288, 304-305, 314-317; Ion Ciocanu, Cu fața spre carte, Chișinău, 1989, 201-206; Ion Ciocanu, Dreptul la critică, Chișinău, 1990, 280-294; Eliza Botezatu, „Elegie pentru Ana-Maria”, „Făclia”, 1991, 7 iunie; Ion Mușlea, Vasile Vasilache sau Râsul carnavalesc, TR, 1991, 41; Ion Ciocanu, „Elegie pentru Ana-Maria”, „Limba română” (Chișinău), 1992, 1; Petru Creția, O contribuție importantă a prozei moldovenești la cultura națională, LA, 1992, 26 noiembrie; Bogdan Popescu
VASILACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
îl îndeamnă la răbdare și la supunere în fața loviturilor sorții. Portretul vrăjitoarei, cu salturile ei nebunești, în acompaniamentul stihiilor dezlănțuite, este remarcabil: „Fermecă lună, fermecă soare:/ La mormânt urlă, cu scrâșniri plânge,/De morți când seul, fălci, oase strânge./ Aici făclia neadormită/Dospește, arde, cade uimită;/ Apoi se scoală, fuge nebună,/ În vas de nouă frați sânge-adună”. Peaza bună reînvie credința magică în „iarba fiarelor”, aducătoarea de comori. Reușită este, în Ielele, atmosfera de noapte valpurgică și răsfrângerea ei onomatopeică. Deși
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
de Științe Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. După o scurtă perioadă petrecută ca librar la Centrul de Librării și Difuzarea Cărții din Cluj (1954-1955), intră în gazetărie: redactor la ziarul „Viața nouă” din Câmpeni, județul Alba, redactor, apoi secretar de redacție la „Făclia” din Cluj (1960-1968), redactor-șef adjunct la ziarul „Năzuința” din Zalău (1968-1974), corespondent special al Agerpres pentru județele Cluj, Bistrița-Năsăud și Sălaj (1974-1993), secretar general de redacție la „Adevărul de Cluj” (1993-1997). Debutează în 1969 la „Tribuna” cu Poemul ucenicului
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]