1,075 matches
-
cine știe ce preluare de companie care o să ia maul tuturor, și eu am să port cercei uriași... Deschid plicul nerăbdătoare și scot un document destul de gros, bătut la mașină. Însă, în clipa în care încep să citesc, entuziasmul îmi moare în fașă. Memorandum la Contractul dintre Luke James Brandon (numit în continuare „Mirele“) și Rebecca Jane Bloomwood (numită în continuare „Mireasa“) asupra... Nu înțeleg. Ce memorandum, la ce contract? Că doar nu e... Nu poate să fie... Mă uit nedumerită la Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
plăcut. — Nu-i așa? zic, mândră de mine. Și, pentru că am cheltuit peste treizeci de lire în raionul respectiv, am primit și un port fard gratis, cu mănușă de exfoliat și... — Spitalul St. Christopher’s, zice brusc șoferul, oprind în fașa unei clădiri uriașe de cărămidă roșie. Amândouă încremenim și ne privim cu spaimă. — OK, spun. Fii calmă, Suze. Nu te panica. Doar... așteaptă-mă aici. Deschid ușa de la taxi, sprintez printr-o intrare pe care scrie Maternitate și mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu toții din satele unde trăiau și munceau; plângând și suspinând intrară în odaia unde mama Elena stătea întinsă în cosciug, cu mâinile împreunate pe crucea de pe piept. Plânsul Mariei izbucni năvalnic, lacrimile se scurgeau fără oprire și toți cei de fașă, chiar și bărbații, nu se putură stăpâni văzând-o atât de îndurerată. „Mamă scumpă, cât de bună și înțeleaptă ai fost, ne-ai crescut pe toți, ne-ai învățat să fim cumpătați și cinstiți...de ce ne-ai părăsit, mamă dragă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-i văd. Continuăm drumul cu anumite precauții prin Ploiești-Predeal spre Brașov și mai departe... Pe serpentinele de la Predeal spre Brașov, trenul ia viteză și ne balansează tot mai tare. Brațul stâng, aflat într-un ghips până la vârful degetelor, scapătă din fașa de care era legat și mi se frânge din nou cotul. Un instantaneu țipăt de durere și până la Brașov temperatura corpului depășește 380, iar la Făgăraș ajung în situația de a nu mai fi transportabil pe mai departe. În stare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
șoferul ambasadei încercând să monteze la noua sa bicicletă o tăbliță cu însemnul "CD". Spre supărarea progeniturii, i-am tăiat-o scurt și încercarea de încălcare a "privilegiilor" diplomatice, de care ar fi râs tot Berlinul, a fost "sugrumată în fașă". Pentru talentele mele organizatorice am fost ales șef al grupei sindicale, funcție pe care am onorat-o cu tot felul de acțiuni: reuniuni "tovărășești", excursii în afara Berlinului, activitatea mea în acest domeniu fiind încununată cu construirea în curtea din spatele clădirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aprinzând încă o lumânare... Încălzește-te... Ce furtună!... Străinul se apropie încet, cu pași șovăitori... Pare a fi un oștean; nu prea mare de stat, cu tunica udă, cu capul gol, peste frunte, peste pletele blonde e legat cu o fașă murdară, pătrunsă de sânge, bărbos, cu ochi sticloși, arși, mijiți de nesomn și oboseală... Străinul pășește încet, șchiopătând, târșind ușor laba piciorului stâng înfășurată în cârpe legate cu sfoară; la cingătoare atârnă o spadă mare cu garda în cruce. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu degetul umărul stâng. Aici am Valea-Albă iatagan turcesc, își sfredelește cu degetul fruntea bandajată. Sunt un domn foarte "însemnat"! râde el batjocoritor. Minune mare de-am scăpat neotânjit la Podul Înalt! M-o ferit Iisus Mântuitorul... Daniil scoate niște feși albe de in: Am niște buruieni de leac... să... să te oblojesc... O cataplasmă... Trage coptura. Ce cataplasmă?! bodogăne Ștefan .... De cataplasme-mi arde mie?! E obrintit! Zău așa!... Să nu ți-l taie! Ștefan ridică șomoiagul chicotind: Ducă-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Strălucita izbândă de la Podul Înalt", prin "Ospățul de biruință". Boierii, în straie de sărbătoare, cu anterie și bărbi după datină bizantină; cei tineri, cu scurte, rași după nărav talian; toți mustăcioși, cu plete unse cu unt; nu puțini, legați cu feși, însemnați în bătălie cum șade bine unui viteaz. Se bucură. Toți sunt veseli, pe jilțuri rânduite pe lângă pereți, sau în grupuri, discutând cu aprindere; râd, vorbesc toți odată, prea mult și prea tare. Desigur, e beția izbânzii, dar nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
te așteaptă cununa de aur a împărăteselor Vizanțului! o ispitește Alexandru oferindu-i galant, cu un genunchi în pământ, floarea. Dar, în elanul său înfocat, dă peste o vârtelniță, peste o măsuță pe care se află frumos împăturite comprese, bandaje, feși de pânză. Dulăul ciobănesc culcat sub bancă mârâie amenințător, dar piciorul gol al Voichiței îi mângâie spinarea. Lăboanță! Cuminte Lăboanță, șoptește ea potolindu-l. Nu-i pentru mine această cunună, principe, glăsuiește Voichița cu un zâmbet puțin trist, ciupind o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a înghețat zâmbetul pe buze și li s-a pleoștit musteața! Că Ștefan... continuă ea, dar, brusc, se întrerupe cuprinsă de panică. Măria sa Doamna... șoptește și repede furișează alăuta sub bancă și, de prea mult zor să pornească vârtelnița, răvășește feșile pe jos. Voichița se ridică în picioare, spăsită, cu ochii în pământ. N-ai prea avut spor, Voichițo, constată Maria cu o dojană îngăduitoare reținându-și un zâmbet. Cam înfocate serenade, frățioare! îl amenință apoi cu degetul pe Alexandru. Zăpăcești fata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apoi cu degetul pe Alexandru. Zăpăcești fata! Tocmai îi povesteam Voichiței despre Mangop... Dacă Vodă ar fi ascultat și de ale noastre păsuri, de mult dezrobeam Mangopul! Maria se așează pe bancă lângă Voichița, care înfășoară de zor, pe vârtelniță, feșile. Înțelege-l și tu, turcii bat la porțile Moldovei... Trei steaguri de oștire numai?! Și pe ăștia și i-a rupt din inimă... Pentru fratele soaței sale "Doamna Țării" putea face mai mult, spune Alexandru acuzator, agitat. Oare nu pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Maria și o ridică. O să-l rog... Alexandru se apropie de Voichița, o ia de mână: De îndată ce Mangopul va fi al meu, mă voi însoți cu Voichița! declară solemn Alexandru. Voichița își caută de lucru cu un coșuleț, cu niște feși, cu bandaje... Dacă doriți voi aceasta, spune Maria cu drag, cu blândețe, să vă ajute Dumnezeu. Intră Sora. Doamna Maria, nerăbdătoare, o întreabă din ochi: I-ai spus? N-am apucat, șoptește Sora stânjenită. Aseară, a sosit sol de la Sfântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prostu' fie-mi iertată obrăznicia -, replică Stanciu, unde o fi căzut nasul Măriei tale? Nasul meu?! Cred că l-am și pierdut, spune Ștefan cu o voce obosită, răgușită. Ne hăituiesc ca pe fiare... Grăiește, Radule! Radu Gangur, legat cu feși la cap, la umăr, răsuflă greu, cu glas sugrumat: Tatarii, în hoardă, s-au năpustit în pradă peste Nistru la Vadul Tatarilor! Le-am stat împotrivă cu orheenii mei, dar ne-au călcat în copitele cailor, n-am putut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lipăie, dau buzna cu lumânări aprinse în odaia domnului. Pe scări, pe culoare, zăngănit de arme, zornăit ritmic de pinteni... Alaiul îl deschid copiii de casă cu făclii. După ei, intră vitejii boieri, înzăuați, legați pe ici, pe colo cu feși însângerate, osteniți-osteniți, somnoroși, dar veseli, gălăgioși... Vodă Ștefan, intră șchiopătând, înghesuit, sufocat de cei dragi, în cămeșoaie cum au sărit din pat: Doamna Maria lipită de el; Olena înghiontindu-se cu Petru pentru a cuceri o bucată cât mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de 5 persoane. Am ieșit din serviciu o perioadă, că nu aveam cu cine să-i las. Erau mici: de 6 ani, de 4 ani și de câteva luni. Vă imaginați: unul începuse școală, al doilea grădiniță plus cel din fașa. Singură, dar cu ajutorul lui Dum9 nezeu, m-am descurcat. Părinți nu aveam ca să ne ajute. Cum te ajută acum toți: și Statul și Biserica. Mult am muncit și mult am suferit. Am fost bolnavă și operată. În timpul vieții mele
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
clipe grele de durere și suferința L-am văzut pe Dumnezeu lângă mine. Era dincolo de lacrimile mele și-L vedeam prin ele. Duminică îmi găseam refugiu și tărie. Le primeam în Sfântă Biserică. Îmi luăm copiii cu mine, chiar din fașa. Stăteam toată slujba cu ei. Erau foarte cuminți, ca niște sfinți. Nu se foiau, nu deranjau, nu vorbeau în biserică. Ne înțelegeam prin semne sau șoaptă. Doamne, ce bine ne era în biserică. Era preot paroh Teodor Dăscălescu la biserică
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de kilometri de mers cu căruța pe drumuri mai mult desfundate și ascunse sub glod sau apă. De aceea, împreună cu doctorul Marinov, medicul de circumscripție, am hotărât să înființez o “farmacie școlară” cu medicamentele trebuincioase:aspirină, chinină, antinevralgice, purgative, vată, feșe, pansamente sterilizate. Toate astea le luam cu factură de la farmacie și le distribuiam la școală dar și la oamenii din sat. Aveam frecvența foarte bună, vizitele noastre în sat arătându-și roadele și în rezultatele la învățătură ale copiilor. și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de speranță își recuperează întregul. La Câșlița, într-una din zile, năboi de lume și mișcare de căruțe. Erau aduși răniții de pe nu știu care vapor de pasageri, victimă și el a războiului. Lovit de câteva mine își aruncase pasagerii în afară. Feșe, spatule, trusele medicale, totul transformase în doar câteva minute școala, draga școală, în spital de campanie. Fără să ne dăm seama, fără a îmbrăca halatele albe, învățătoarele deveniseră surori, infirmiere, confesori pentru cei aflați în suferință. Între răniți un caz
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pe ger și pe ninsoare, am părăsit cu mii de oseminte meleagul dintre Dunăre și Mare... ... La ora când cobor, legat În fiare, Să-mi ispășesc osânda cea mai grea, Cu fruntea-n slavă strig din Închisoare; Nu-s vinovat fașă de țara mea!... Nu-s vinovat c-am Îndârjit șacalii Când am Închinat cu sufletul durut Că nu dau un Ceahlău pe toți Uralii Și că urăsc hotarul de la Prut. Județul Izmail a răspuns invitației noastre prin Dl. Anatol Cucoș
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
poporul universitar și sindical prin reprezentanții săi aleși a strigat în presă și la poarta MEC, „Mircea Miclea și ai lui să se ducă dracului! și a acționat strâns unit cu presa vigilentă și programatic defetistă în ideea stârpirii în fașă a germenilor revoluției. Miclea a știut că o revoluție nu se poate face fără să ai într-o mână „biciul” (sancțiunea) și în alta „zăhărelul” (răsplata financiară pentru practici bune și pentru excelență). „Zăhărel” nu a avut, fiindcă guvernele României
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
rămână singur în canonică (casa parohială). L-a trimis pe băiatul Alessandro Noventa, care să-l asiste în timpul nopții. Domnul Noventa va mărturisi că: «Don Calabria suferea adesea de dureri de cap și, în timpul nopții, trebuia să-i ducă o fașă rece ca să-i o aplice pe frunte». Transferându-se la San Zeno in Monte, potrivit mărturiei doctorului Consolaro, a voit ca cineva să fi dormit mereu în camera alăturată: fratele Luigi Borgo, fratele Angelo Faccioli, fratele Attilio Rossi, fratele Antonio
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Revoluții, la braț cu autocratul de pe malurile Nevei. Pentru prima dată după 1870, Franța se simțea puternică drept urmare a sprijinului ce venea din partea unui aliat, vecin cu Germania, care deja, în 1875, printr-un "Quos ego"13 oportun, sugrumase în fașă veleitatea unui război dorit de Berlin împotriva Franței, care se ridica prea repede. Provocările frecvente de dincolo de Rhin cum a fost, în 1887, răpirea comisarului Schnaebelé la frontiera cu Alsacia duseseră la crearea în întreaga Franță a unui puternic curent
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
datei de depunere a scrisorilor de acreditare, cărora suveranii le adresau, în trecere, cîteva cuvinte amabile (la cele două recepții de Anul Nou, înaintea asasinării lui la Monza, am avut parte de aceeași glumă jovială: "Diplomația românească se recrutează din fașă?"). Cu noul rege, scena s-a schimbat: fiecare misiune intra în totalitate în sala tronului și trebuia să se retragă cu spatele, făcînd trei saluturi și reverențe încercare periculoasă, de aproape 20 de metri de parchet alunecos, din cauza piedicilor neașteptate
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Müersztag și neloialitatea cancelarului austriac erau stigmatizate într-un potop de fiere. Astfel, prima încercare a lui Aehrenthal de a stabili legături cordiale de înțelegere cu Rusia, slăbindu-le pe cele care legau Austria de Germania, a fost ucisă în fașă. "Criza bosniacă" din 1909 termina de distrus ceea ce ar fi putut aduce între Petersburg și Viena apropierea dorită de Aehrenthal. Este de prisos să amintim felul în care anexarea Bosniei-Herțegovina, pe care, avînd în vedere evenimentele interne din Turcia, Austria
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pentru Berlin, a cărui prietenie față de Turcia era apreciată la Constantinopol, un atu în jocul Germaniei și o tranziție acceptabilă pentru Turcia între trecut și viitor, atît de amenințată de atîtea pofte din partea puterilor rivale. Nu capacitățile acestui suveran în fașă păreau să fi determinat alegerea. În momentul numirii sale, ziarele au publicat informații nu prea binevoitoare, relatînd că împăratul Wilhelm, pe raportul întocmit de cancelar, pusese următoarea apostilă: "Ict habe nichts dagegen aber er ist ganz unfähig"128. Prințul era
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]