2,882 matches
-
din București. A colaborat cu poezie la „Cuget clar”, „Jurnalul literar”, „Basarabia literară”, „Viața Basarabiei”. Poeziile au fost adunate în plachetele de versuri Dragostea văzută de poeți (1939, volum colectiv), Poeme (1940) și Calea cu spini (1941). După război, publică fabule, epigrame, poezie umoristică, mai ales în „Urzica”. Concepută într-o manieră tradiționalistă, cu nuanțe folclorice, poezia lui B. este axată, mai ales, pe motivul evocării meleagurilor natale. A tradus literatură rusă și sovietică. SCRIERI: Dragostea văzută de poeți (în colaborare
BLOCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285765_a_287094]
-
Dragomirna, este numit, în 1874, arhimandrit diecezan și vicar. În 1877, a fost ales mitropolit al Bucovinei și Dalmației. B. publică în „Calendariul pentru Bucovina” din Cernăuți, în 1842, poemul religios Iordania. 1841 în Cernăuți, poezia Simțirile la mânecândă, două fabule - Flămândul motan, în care îi moralizează pe cei limbuți - și Cocoveica și vrabia, cu „parimiile” corespunzătoare. În calendarul pe 1844 îi apare traducerea unei ode a lui G. R. Derjavin, cu un conținut religios. În 1848, el tipărește, într-o
BLAJEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
Lui B. îi aparține și o gramatică (scrisă în germană) a limbii române, Theoretisch-praktische Grammatik der Dacoromanischen, imprimată la Lvov și Cernăuți, în 1844, manual care a cunoscut mai multe ediții. În anexa gramaticii, B. adaugă o Culegere de anecdote, fabule și „istoricele”, traduceri de proverbe, idiotisme și texte literare românești. Pentru necesitățile învățământului teologic, a redactat alte trei manuale, tipărite la Viena, în 1865. La deschiderea mormintelor domnești de la Putna, în 1856, el glorifică într-o scurtă descriere, în limba
BLAJEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285756_a_287085]
-
, specie a epicii populare în proză, cunoscută în mediile folclorice sub numele general de poveste. Termenul b., de origine slavă, basn’, cu sensul originar de „fabulă”, „apolog”, „minciună”, „născocire”, a intrat în textele scrise românești sub formele basnă și basnu încă din secolul al XVII-lea și a fost adoptat, mai târziu, de către culegătorii de proză populară din Muntenia (N. Filimon, P. Ispirescu) pentru a desemna
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
mitico-fantastice, cu nu mai puțin de zece „cicluri”, în secțiunea a doua, povești etico-mitice (psihologice), cu alte zece „cicluri”, într-a treia - povești religioase (legende) (trei „cicluri”), într-a patra - povești glumețe (snoave) cu două „cicluri” și într-un adaos - fabula animală. Tot acest efort de ordonare, de clasificare a materialului narațiunilor populare în proză a adâncit cunoașterea domeniului și a contribuit la definirea mai exactă a speciei-pivot a acestora, b. fantastic sau b. propriu-zis. Alături de caracterul formular, generat, ca în
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
și învățați”. Gramatica... își are importanța ei, ca una dintre cele mai timpurii ale limbii române. Și mai importantă este însă prin paginile literare redactate în aromână, pe care autorul le-a inserat la sfârșitul lucrării și le-a numit „fabule, ică părăminthe și isturii alepte” [fabule sau basme și povestiri alese]. În fond, este vorba de niște parabole scrise în manieră evident eseistică, absolut surprinzătoare pentru vremea aceea, când nu exista încă nici măcar o minimă experiență literară în dialect. Textele
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
ei, ca una dintre cele mai timpurii ale limbii române. Și mai importantă este însă prin paginile literare redactate în aromână, pe care autorul le-a inserat la sfârșitul lucrării și le-a numit „fabule, ică părăminthe și isturii alepte” [fabule sau basme și povestiri alese]. În fond, este vorba de niște parabole scrise în manieră evident eseistică, absolut surprinzătoare pentru vremea aceea, când nu exista încă nici măcar o minimă experiență literară în dialect. Textele au fost probabil elaborate la sfârșitul
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
Silvan. Versurile din Sunete și resunete (1862), ca și cele din volumul editat postum, Frunze de laur (1904), aparțin unui poet ocazional, didactic, care crede în menirea lui de a face și astfel accesibile idei etice, aspirații naționale. De aceea, fabula, alegoria, poezia care resuscită istoria românească sunt tot atâtea chemări energice întru înlăturarea întunecimii și a despotismului. În fond, el prelungește un gen inaugurat de D. Bolintineanu, V. Alecsandri, A. Mureșanu și, chiar dacă fantezia îi era destul de sărăcăcioasă, versurile, nu
BOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285797_a_287126]
-
îngrijire. Administrator și redactor era N. Miculescu, publicist informat, cum dovedește literatura pe care o traduce. La revistă au colaborat Calistrat Hogaș, Gr. Melidon, S. Miculescu și N. V. Scurtescu, fiecare dintre ei semnând versuri. În afară de N. Miculescu, autor și de fabule scrise cu oarecare spirit, mai traduceau I. Dimitriu și I. Costescu, primul din Ponson du Terrail, iar al doilea din E. Sue. Redactorul revistei tălmăcește din Derjavin, Schiller, precum și din mai puțin cunoscuții F. Sirana, E. I. Richter și G.
COLECTORUL LITERAR PENTRU AMBE SEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286328_a_287657]
-
aparținând legendei tip Meșterul Manole, fapt care ar permite „coborârea” datei primei atestări documentare a acesteia la jumătatea secolului al XVII-lea. Însuși Bandinus a remarcat (ceea ce, evident, nu era greu) că este vorba de o arhaică legendă păgână (anilis fabula) (35), contaminată cu elemente biblice (sacrae scripturae coloribus vestitam). Această contaminare însă nu ne împiedică să recunoaștem majoritatea motivelor prin- cipale din legenda tip Meșterul Manole : 1. Dumnezeu cere unui meșter (tâmplar, în variantele populare ulterioare) să ridice o construcție
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
către "cel care cunoaște povestea narativă", de la relatarea unui narator la percepția trăită de un personaj ficțional. Totuși, efectul de înstrăinare al experienței unor percepții nefamiliare nu mai poate să fie atins în romanul modern prin folosirea alegoriei sau a fabulei alegorice (Șklovski citează povestea lui Tolstoi Holstomer, în care întîmplările sînt prezentate din punctul de vedere al unui cal, în maniera lui Swift), ci mai ales prin concentrarea asupra punctului de vedere al personajelor de la periferia societății. Numărul de excluși
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
materialele" conținutului, personajele, scenele și locațiile din viitorul roman: "Mă atinge îl văd îl aud", spune James despre personajul principal, Lambert Strether, "mi se pare că îi văd povestea, temperamentul, circumstanțele, figura, viața"94. Această grijă deplină față de material, de fabulă sau de histoire, anticipă acel "aspect du récit" al lui Tzvetan Todorov legat de geneza operei. Todorov definește acest concept prin "la façon dont l'histoire était perçue par le narrateur"95. Punctul esențial este faptul că perspectiva din care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ales în privința reprezentării spațiale. O comparație în detaliu a ambelor medii ar trebui desigur să ia în considerare și efectul literarizării filmului, prin care aceste deosebiri sînt parțial eliminate din nou. Horst Meixner enumeră următoarea "mostră literar-tehnică", preluată din film: "Fabula, metaforica în forma montajului atracțiilor, integrarea trecutului ca flash-back, tipizarea personajelor (de exemplu, bun-rău), tehnica legării acțiunii interne de cea din cadrul narativ, autoreprezentarea mediului în mediu (film în film, de exemplu în Tartuffe al lui Murnau), naratorul raisonneur, mai tîrziu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
verb care se declină. Nu e un invariant omogen, oricînd și oriunde, egal cu el însuși. Există credințe șovăitoare, carnale, sceptice, senine etc. Nu credem în același fel într-un mit al originilor, într-un verset din Biblie, într-o fabulă de La Fontaine, o doctrină filosofică sau un sondaj etc. Să faci să se creadă înseamnă să faci să se facă. Ce? Ceea ce subiecții credinței cred că trebuie să facă în forul lor interior. Cum să determini credința? Transmițînd o informație
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
lua forma povestirii sau a basmului, este o metodă de mare succes, deoarece ea răspunde unei Înclinații firești și puternic resimțită la copii, aceea spre imaginar, miraculos, fantastic și istorisire. Cu ajutorul povestirii, copiii pătrund cu ușurință În lumea basmelor și fabulelor, gustă farmecul legendelor și miturilor, trăiesc episoade sau fapte istorice petrecute demult, iau cunoștință de Întâmplări spectaculoase și de mare semnificație din viața unor personaje, eroi etc. Prin materialul faptic și logica ei de desfășurare, prin simplitatea și claritatea ideilor
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
altă variantă a jocului de roluri constând În dramatizarea unui fapt istoric, a unei lecții de istorie, a unui eveniment actual, a unui fragment literar etc. În această formă, adevărata rezolvare a cazurilor nu este de la Început dezvăluită; a unei fabule, a unei povestiri al cărui sfârșit urmează să fie născocit de elevi, a unei povestiri cu sfârșit-problemă etc. În cursul jocului dramatic elevii sunt puși să reprezinte personaje și să interpreteze rolurile prefigurate de acestea. O frumoasă Încercare de acest
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
al cunoașterii, pentru a nu se bloca și rămâne pe loc, ea evadează elaborând un mit. Producția mitică este cea care salvează gândirea dintr-un impas ce pare fără ieșire printr-un expedient care, în fond, este o poveste, o fabulă, care invită, mai mult, chiar obligă, să extragem din ea o învățătură, de cele mai multe ori, de factură morală. Datorită avântului mitic primit, gândirea platoniciană poate merge mai departe, sărind la altitudinea unei alte probleme și mai dificile, care deschide cunoașterii
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
simbolizează chiar Soarele, principiul luminii datorită căruia este posibilă vederea însăși; prizonierii din peșteră au în fața lor umbrele, singurele pe care le pot vedea, ale lucrurilor care defilează între ei și focul din spatele lor. „Morala” ce se impune din această fabulă este aceea că trăim în mijlocul unei lumi de aparențe înșelătoare pe care, din ignoranță, le luăm drept niște realități adevărate. Suntem, ca atare, sclavii ignoranței în care ne aflăm. Se impune, iarăși, o constatare fundamentală: suprimarea neștiinței la care este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dramă epistemologică” (cf. H.-R. Patapievici, „Prefață” la Numele trandafirului, ed.cit., pp. 7-17). E drept că aici e de mers mai departe, și nici nu mai contează dacă prin Ockham sau Holmes. Restul revine adverbelor, măștilor sau lectorului in fabula. „Aici, în această cenzură, se întrevede foarte limpede rolul măștii” (cf. H.-R. Patapievici, loc.cit., p. 16). Cf. Banchetul, 219b-d. Cf. ibidem, 219e-d. Cf. Phaidros, 255e Cf. Léon Robin, Platon, pp. 73-74. Aflu ziceri potrivite în legătură cu tema aceasta în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
De exemplu, în tratatele de economie, termenul inovație este folosit pentru a descrie fenomenul la nivel organizațional, în timp ce tratatele de psihologie utilizau termenul creativitate prin raportare la nivel individual. Wehner, Csikszentmihalyi și Magyari-Beck (1991) fac analogie între cercetarea creativității și fabula cu orbii și elefantul: „Atingem părți diferite ale aceluiași animal și ne imaginăm întregul în mod distorsionat, pe baza a ceea ce cunoaștem: Elefantul e asemenea unui șarpe», spune cel care îi atinge coada; Elefantul se aseamănă cu un zid», spune
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de inteligență) și să le studieze comportamentul în școală, sistemul de valori, visurile și realizările bazate pe imaginație, precum și mediul familial. Cele cinci forme de măsurare a creativității au fost asociațiile de cuvinte, modurile de folosire a obiectelor, formele ascunse, fabulele și problemele fictive. Acestea sunt exemple tipice de teste de creativitate, folosite și de alți cercetători. În cazul asociațiilor de cuvinte, copiilor li s-a cerut să dea cât mai multe definiții ale unor cuvinte cu totul banale (de exemplu
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
o parte a bateriei de teste obiectiv-analitice ale lui Cattell, copiilor li s-au arătat 18 figuri geometrice simple, fiecare dintre ele urmată de patru figuri complexe. Li s-a cerut să descopere în formele complexe figurile simple. În cazul fabulelor, copiilor li s-au prezentat patru fabule din care lipseau ultimele rânduri. Li s-a cerut apoi să compună câte trei finaluri diferite pentru fiecare fabulă: unul moralizator, unul umoristic și altul trist. Iată, de exemplu, „Câinele cel răutăcios”: A
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ale lui Cattell, copiilor li s-au arătat 18 figuri geometrice simple, fiecare dintre ele urmată de patru figuri complexe. Li s-a cerut să descopere în formele complexe figurile simple. În cazul fabulelor, copiilor li s-au prezentat patru fabule din care lipseau ultimele rânduri. Li s-a cerut apoi să compună câte trei finaluri diferite pentru fiecare fabulă: unul moralizator, unul umoristic și altul trist. Iată, de exemplu, „Câinele cel răutăcios”: A fost odată un câine afurisit care, cum
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
complexe. Li s-a cerut să descopere în formele complexe figurile simple. În cazul fabulelor, copiilor li s-au prezentat patru fabule din care lipseau ultimele rânduri. Li s-a cerut apoi să compună câte trei finaluri diferite pentru fiecare fabulă: unul moralizator, unul umoristic și altul trist. Iată, de exemplu, „Câinele cel răutăcios”: A fost odată un câine afurisit care, cum trecea cineva pe aproape, se năpustea pe tăcute la călcâiele omului și îl mușca, iac-așa. Până la urmă, stăpânul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cheltuielile de izolare a casei?” a fost mai bine cotată decât întrebarea „Câți bani mai datorează domnul X după suma plătită în numerar?” (Getzels și Jackson, 1962, p. 19). Corelațiile între testele de creativitate au fost de la 0,153 între fabule și formele ascunse până la 0,488 între problemele fictive și asociațiile de cuvinte. Media corelațiilor între IQ și testele de creativitate a fost 0,26. Cea mai slabă corelație a apărut între IQ și fabule, 0,12 la fete și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]