1,044 matches
-
luminos, larg, îmbietor... O rugasem, sfios, plin de inocență, candid... să stea cât mai aproape de mine și să mă lase s-o mângâi pe picioare... La ora care-a urmat a intrat veselă, pășind săltat într-o fustă înflorată, cu falduri late. Așteptam cu sufletul la gură. A început să dicteze aruncându-mi o privire lucioasă, ațâțată, promițătoare... Și totul a fost ca un vis. Nici nu știu când s-a lipit de mine, mi-a luat mâna și mi-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
sfâșiate de lupte intestine, trăind timpuri manieriste, decadente, în care-i era frică omului să iasă din casă după ora 9 seara. în umerii și-n mânecile sutanelor au praf alburiu de Italia, cu miros de citrice și măslini, în faldurile de pe lângă trup praf gălbui de Balcani care intră în țesătură și nu mai iese, oricât te scuturi, iar la poale, mai proaspăt, praf strămoșesc de Pașcani pe care-l poți scutura, dar care, sub forma unui noruleț credincios, te urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ani, toată numai rotunjimi și gropițe, îmbrăcată într-o rochie de tafta verzuie cu mâneci tivite cu dantele, strânsă bine pe talie și înfoiată la spate, cu un șal griș-perle pe umeri și cu o mică vânătaie pe gât. De sub faldurile lungi ale rochiei scoteau vârfurile două botine de satin alb. Copila veni zâmbitoare și se cățără pe unul din genunchii lui Sima-Vodă, cuprinzându-l pe moșneag cu brațele și pupându-l pe obraz. E Ruxăndrița, nevastă-mea, Doamna Moldovei - făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de casete video de o parte și de alta. Am clipit când am intrat în cameră. Nu m-am putut abține. Patul era înconjurat de perdele roz de mătase agățate ca un fel de baldachin de tavan, ca și scrinul. Falduri și valuri întregi din același material urmăreau conturul mobilei, revărsându-se pe carpeta crem. Peretele din dreapta nu era altceva decât un șifonier din fildeș pictat cu trandafiri, cu mulțumiri pentru Suki. Făcuse camera pentru sora ei? Era precum visul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
neplăcut pe care-l jucam În mod obișnuit, enervînd-o cînd o Întrerupeam cu socoteli meschine și dîndu-mi bine seama că nu-i făcea plăcere, dar... O femeie pe care nu o puteam păstra În minte... al cărei chip dispărea odată cu faldurile draperiei: Oare pentru că nu avea pic de personalitate? Și totuși, puteam să descriu amănunțit peste o sută de articole din Îmbrăcămintea ei și datorită lor eram În stare să-i reconstitui conturul trupului. Era subțirică, dar bine făcută. Pielea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
CIVIL DE DIMINEAȚ| Animăluțele prințeselor Emil BRUMARU Și pentru că prințesele au și animăluțele lor preferate, cu care se joacă în fel și chip, Șerban Foarță ni le prezintă în stilul lui inconfundabil! *** FLUTURE NEGRU: „Fluturele negru-i heraldul deznădejdii. Ca faldul, oarecum, al flamurilor negre. Negrul e negru. Pierderea nădejdilor și-a sentimentelor alegre“. LUP CENUȘIU: „Potrivit unei legende vechi, o prințesă fost-a înfiată de către-o haită de lupi suri. Cică aceștia au hrănit-o prin sihle de păduri, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
deveni sâcâitoare, între ei nu mai existau conversații, ci un șir de reproșuri în lanț, rostite sacadat, cu scrijelări ale gâtlejului, cu ochii tulburi, cu tentă vineție în obraji. Carmina îi asculta tirada cu pumnii strânși, cu ochii pierduți printre faldurile perdelei. Bine, bine, hai, lasă-mă, răspundea ea în silă. Nu faci decât să-mi distragi atenția. După plecarea lui dura câteva zeci de minute sau ore până când se restaura starea de calm când se putea din nou concentra asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când era schimbarea la față Carmina renunță să mai meargă la râu, apa nu mai părea așa caldă și parcă nici șuetele cu colegii nu mai aveau farmec. Ședea în casă cât era ziua de lungă cu ochii pierduți printre faldurile perdelei, cu manualul de anatomie deschis pe masă la o lecție oarecare, cu o carte de aventuri ascunsă sub manual. Mama îi aducea spuma de la dulcețuri sau compot rece, o îndemna să mănânce, o proba cu bluzele făcute de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
memorasem cândva, ea s-o fi gândit că, uite, mai vine baba să-mi ție o predică. E măritată cu un agronom și i-a intrat în cap că aș vrea să le stric casa. Sidonia privea spre fereastră, printre faldurile perdelei, cu ochii îngustați, umezi, deschiși către lumina din interior. Se auzea cum toarce la picioarele ei, încolăcită, pisica. Poate e fericită, rosti Carmina și glasul îi sună strident în încăperea prăfuită. Ceva ca o năvală, un vârtej întunecă imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca să-i arate teancul de prosoape, peria, șamponul, la bucătărie trase sertarele, deschise modulurile suspendate, îi atrase atenția până și asupra suportului de șervețele, a cutiei de scobitori. El aproba în tăcere, emoționat, înțelesese, totul era o surpriză, așeză un fald la perdeaua din bucătărie, se consultă cu ea asupra locului unde trebuia plasat albumul, nu foarte la vedere, spunea Trofin, albumul trebuia depistat cu timpul. Pe urmă insistă să mai pună o pernuță pentru ace în sertarul noptierei. Erau amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o fi grăbit Laurence așa tare să scape de Jack? Celor de la Tawny Beeches, după cum se susținea în broșură, le plăcea să se considere ca un așezământ de cinci stele pe piața căminelor de bătrâni. În antreu erau perdele cu falduri la fiecare fereastră înaltă și un aranjament floral uriaș, pentru care familiile pensionarilor trebuie să fi plătit o avere. Din nefericire, florile predominante erau crinii, cu parfumul lor dulceag ce evoca moartea și descompunerea. — Domnișoara Tyler! O femeie roșcată, încărcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca doi școlari întârziați. Nu pe-aici, le făcu observație intendenta. Întoarceți-vă în camera comună, vă rog. Cel din față se opri și se uită lung la ea, legânându-se înainte și înapoi. Stând în picioare pe fundalul perdelelor cu falduri și al scaunelor cu tapițerie de lux părea un bătrân de pe altă planetă care s-ar fi trezit deodată teleportat la Ritz. Fran știa fără umbră de îndoială că tatălui ei nu i-ar fi plăcut să stea aici, înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
verse cești mai mari de cafea pe rochiile exorbitante de mireasă. Fran probă rochia Catherine Walker recent modificată pe care o alesese data trecută. În ciuda burticii rotunjite, slăbise de fapt în ultimele săptămâni. Vânzătoarea se agita în jurul ei, îndreptându-i faldurile simple de satin și prinzând voalul cu o singură floare de mătase în părul roșcat-auriu al lui Fran. — O să-l purtați desfăcut sau prins în coc în ziua nunții? — Prins, spuse Fran. — Desfăcut, spuse Henrietta. Deja arăți ca o călugăriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe care l-ai chemat cândva noapte de noapte, fată slăbuță și strânsă între perne, zburătorul tău morganatic. Femeia uriașă, cu pielea exalând chemarea celeilalte Asii, conduce mașina, lângă tine, maiestuoasă prin însăși corpolența adormită a ființei ei revărsate sub falduri, sub basmaua care îi acoperă regulamentar părul și care se înnoadă sub bărbie, formând un triunghi brodat cu sclipici pe umeri și trasându-i, geometric, linia obrajilor pufoși, singura parte descoperită privirii. Este Rezvan, prietena mea iraniancă. Din când în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ludicului, trag cu coada ochiului. Poate că e și asta o formă de contemplație mă consolez, bicisnic. Iat-o acolo, în genunchi, în prag, cu robele ei negre umplând golul minuscul al ușii glisante, ridicându-se elefantin și explodând în falduri de moliciuni, rupând armonia severă a liniilor ce construiesc cu răbdare spațiul geometric al încăperii, pășește cu bubuituri pe bambusul ce se retrage în el, căutând adăpost sub pașii ei triumfători. Ea aduce cu sine două-trei pernuțe pentru a se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de-a binelea cine ar mai putea fi la fel de nebun ca japonezii să se chinuiască în felul ăsta noi stăm altfel încearcă să explice, apoi, renunță vă arăt mai bine se târăște în patru labe, măturând austeritatea tatami-ului cu faldurile ei nesfârșite, bum-bum bum-bum, încăperea este atât de mică, încât ajunge imediat la perete aici, pe jos, și ridicate pe pereți, noi avem covoare groase, în care piciorul ți se pierde, pe care așezăm multe perne și așa, țesând în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nu am avut însă mai flagrant conștiința diferențelor anatomice dintre băieți și fete decât atunci când am văzut-o pe Natalia încălecând pisoarul și arătându-mi splendoarea sexului ei încrețit ca o garoafă. Mi-am dorit atunci să mă scufund între faldurile acelea de carne și să le gust. Înfiorat și incapabil să scurg măcar câteva picături de urină, m-am întors tăcut în sala de clasă. N-am mai îndrăznit să o privesc. Vacanța de vară ne-a despărțit pentru totdeauna
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să mă prefac pământ Să rămân aici cu el... Trist e codrul singurel! RAIUL VEȘNICIEI Fulgere să strălucească, Codrul să îngălbenească, Frunza lui să cadă jos Să se- așeze în strat gros, Să-ncălzească cu folos Un mormânt necălduros. Iarna, falduri de zăpadă Peste crengi uscate cadă, Și în nopțile prelungi, Vântul bată-i frunza-n dungi, Curgă plapoma de fulgi Să te-acopere când plângi! Când va fi să mă - nmormânte, Codrul tremurat să-mi cânte, Strajă fie-mi soarele
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
acolo îi voi sta eu cât de curând. Vorbea cu amabilitatea calmă, ușor ironică a unui tânăr boier. ― Și acum, hai - bătu ușor din palme - gătește-ne! În timp ce Romica îi ajuta să îmbrace giubelele căptușite cu samur și le potrivea faldurile ample și mătăsoase, Iancu reveni la chestiunea lui. ― Dumneata Nicolache, eu nu te știu zgârcit. Atunci de ce mă lași singur la spectacol? De ce nu vrei să împarți bucuria asta cu mine? Nicolae nu se grăbi să răspundă. Luă ișlicul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sârmă, dezvăluind o arcadă din pietre neregulate prin care se vedea zbuciumul înflăcărat al infernului. De mare efect asupra publicului. Și lângă acea arcadă stătea Nanone. Păr despletit, revărsat peste brațele goale. Desculță. Trup drapat într-o mătase ivoire cu falduri ample, prinsă pe umăr cu o fibulă. Lacrimi strălucind în lumina tremurată a lumânărilor. O paloare de ființă supranaturală, de înger sau zeiță, perfectă întruchipare a unei triste iubiri și a muzicii. Chiar dacă instrumentiștii mai strecurară uneori și alte note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nestemate negre o mistuiau acum, ca și atunci, cu aceeași ardoare. Și el urcă spre ea coborând sau coborî urcând. Era traseul celui mai hotărât bărbat. Era însuși Orfeu. Impresia o tulbură. Privea fascinată spre hainele lui. Mătăsuri, catifele, blănuri, falduri princiare, tonuri inimaginabil de subtile, moliciuni promițătoare de amețitoare desfătări... Kutuzov sesiză noua orientare a primadonei, se răsuci și surpriza de a se afla atât de aproape, practic nas în nas cu omul la care tocmai se gândea, nimeni altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
celelalte țări europene de altfel, vestimentația suferise o drastică sărăcire sau transformări care, uneori, frizau absurdul. Aici însă veșmântul mai era încă o sărbătoare, așa că privea cu interes bogăția și eleganța stofelor, strălucirea mătăsurilor, diversitatea blănurilor și frumusețea princiară a faldurilor care alunecau peste crupele cailor. Admira exuberanța culorilor, panașele albe sau vopsite în nuanțe pastelate, curgerea lor veselă și ritmată de galopul ușor al cailor peste încremenirea albă a iernii. Remarcă preferințele călăreților pentru anumite culori. Prințul, de pildă, alesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Tablouri și rame rezemate de pereți, stive de mape cu desene, fel de fel de schițe, pensule, borcănele cu vopsele, crete și creioane din cărbune... Într-unul din colțuri erau un podium mic și mai multe spaliere. În celălalt colț faldul unei draperii ascundea un loc de odihnă pentru oaspeți. O sofa, un taburel, câteva perne și o măsuță. În timp ce Luciano aranja covoarele pe spaliere și pe podium, pregătind cadrul în care urma să fie centrat prințul, Dante Negro îi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se ițește orgolios și încărcat de pietre prețioase din brâul lui! Acesta este singurul element cu adevărat masculin. În rest, totul vorbește doar despre o anume feminitate. Expresia galeșă a ochilor, buzele umede, ușor întredeschise, hainele din materiale moi, cu falduri mătăsoase și, mai ales, această mână căreia șiragul de mătănii negre nu face decât să-i sublinieze albeața și moliciunea. ― Și florile! ― Într-adevăr! Era să uit tocmai aceste flori îmbobocite de iasomie. Vă mulțumesc, contesă! În limbaj simbolic, ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și în timp ce se balansau, atârnau, se smuceau și pluteau zâmbitori, cântau cu entuziasm despre succesul ce trebuia negreșit să urmeze. — O, Cerule! strigă Ignatius, incapabil să se mai abțină. Floricelele de porumb îi lunecară pe cămașă și se adunară în faldurile pantalonilor. Ce degenerat a putut să producă acest avorton? — Taci din gură, îl admonestă cineva din spatele lui. — Ia privește numai la cretinii aceștia zâmbăreți! Ce bine ar fi să se rupă toate sârmele pe care se bâțâie! Ignatius zornăi boabele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]