936 matches
-
mea de odinioară la tinerii naziști părea consumată temeinic. Cu acest trecut care se tot lungea, certăreț, nu voiam să am nimic de a face. Nici una dintre ideile alea stătute nu reușea să mă atragă, chiar dacă acum se căsca o falie acolo unde, odinioară, singura idee valabilă unise toate lucrurile între ele. Dar cu ce anume să umpli spărtura care, deși nu era vizibilă, se căsca atunci în interior? E de bănuit că va fi fost o neîntreruptă și difuză căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rafinate de luare în stăpânire a pământului sunt departe de a fi simple expresii ale unei imaginații literare - plămada lor este plămada din care au fost creați savanții naziști ce au hrănit visul stelar al omenirii cu sângele sclavilor moderni. Faliile tectonice ale războiului rece nu fac decât să exacerbeze această pornire mefistofelică a științei. Puterea seduce, iar savantul alege să abandoneze etica decenței în favoarea unei vocații a exterminării. Prin savanții săi, ce manipulează undele cerebrale sau meteorologia, ciclul inițiat de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
mă supăra noroiul care se strecurase prin spărturile cizmelor mele de cauciuc, formând, peste ciorapii mei de bumbac, o clisă rece și alunecoasă. Stătusem câteva ore, înnoroiat de sus până jos și, după cum spuneam, cumplit de ud, lipit de o falie a digului, într-o adâncitură, ascultând-o cum respiră și geme; firește, totul îmi devenise egal, iar la marginea pădurii, unde încercasem mai apoi să mă adăpostesc pe sub copaci, prin tufe, auzisem atâtea foșnete liniștite, indiferente, amestecate în golul tăcerii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
oboseam sau când arșița soarelui devenea de nesuferit, mă culcam prin gări, pe sub salcâmi, în iarbă. De obicei călătoriile mele se încheiau în preajma vreunui loc încărcat de vestigii sau pe fundul vreunei cariere de nisip părăsite, îmi plăcea să privesc faliile secționate, le citeam ca pe paginile unei cărți, erau și oase vechi. Iarna, pe șosele pustii, vântul îmi biciuia obrajii, vrăbiile aproape înghețate mă însoțeau cu țipete de spaimă, vâram câteva dintre ele sub palton, stăteau cuminți acolo până se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
rând. Doar vei gândi serbarea. Pe parcursul unei festivități de durată se pot întâmpla multe; lucrurile sunt mai puțin controlabile, euforia degenerează, uneori, în acte antisociale, în crimă. O sărbătoare nu este o garanție a înțelegerii; mai degrabă un hiatus; o falie între grijile de ieri și cele de mâine. În abisul dintre ele, Magistratul proiectează un paradis temporar: imaginea unei comunități unite, îndestulate, cu respect față de Lege, de instituțiile civile, față de Biserică. Fenomenul religios a fost - în ultimii ani - minimalizat: Magistratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
facă istorie; să țină lecții despre eroism și permanența neamului, despre glie. Membrii Consiliului vor salva urbea, dau asigurări ferme. Echipe de geologi din Capitală, chemate de către Magistrat, precum și roiuri de gură-cască, stau cât e ziua de mare pe marginea faliei și privesc apa tulbure, care tot crește, alimentată de ploile ce nu mai contenesc - în vreme de iarnă! - și de izvoare nevăzute. Poate unii își imaginează ziua în care Stațiunea, amestecată cu glodul, va aluneca la vale ca o plăcintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
stânca, cu greu găurită de picătura de apă a vremurilor. - Și acum, la încheierea imaginarului meu interviu? - Viața ne-a fost dată să extragem din ea tot ce are bun iar grăunțele de adevăr și de manifestări nobile descoperite sub falia ontică să le punem la vedere. Poate folosesc cuiva... Publicată în: Ion N.Oprea, Carte... sub titlul „Dialog între prieteni” Editura PIM, Iași, 2009.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
văzu o gaură, încă sfârâind, în tambuchi. Sasul căscat, deschis spre infinit, după ejectarea creaturii, Ea se îndreptă. Acidul traversase peretele de metal. Avu loc o mică explozie. Aerul aspirat forma un mic vârtej în jurul lor și șuiera pătrunzând în falie. Se aprinseră imediat niște cadrane în mai multe ambrazuri ale cursivei: DEPRESURIZARE CRITICĂ! Soneria se auzi iară și mai stridentă, și mai motivată decât prima dată. Prin navă toate ușile blindate se închiseră imediat, prezervând la maxim etanșeitatea navei, începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dispoziția clienților localului, unul care a titrat cu litere mari, de o șchioapă, pe prima pagină: "Angoasă seismică". Primul cutremur mai puternic ar putea șterge California de pe hartă, zic seismologii, neliniștiți, căci, după o acalmie de două secole, tensiunile din falia San Andreas, răspunzătoare de cutremurele de pe coasta estică a Pacificului, cresc. Ultimul cutremur, cel din ianuarie, fi fost "o supapă norocoasă". Nietzsche îi sfida pe filosofi, chemîndu-i să-și ridice locuințele pe Vezuviu. Americanii de pe coasta californiană se văd puși
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Francisco din 1906 ar fi ținut șase luni, un an, doi ani până să se bage de seamă. Fiecare epocă își creează propriile catastrofe „naturale“, fie că e vorba de a construi clădiri de lemn, de a construi pe o falie tectonică sau într-o câmpie inundabilă. Să ne închipuim un diluviu de culoare verde-închis în centrul fiecărui oraș important, care înghite zgârie-norii centimetru cu centimetru. Acum, aici și acum, scriu din Seattle. La o zi, la o săptămână, la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
prin mrejele visului ce-mi străbăteau identitatea până am înțeles să amestec trăirile lăsându-le fără culoare aruncate pe tabla de joc asemeni zarurilor (așa cum au venit) la noroc în zbateri de puls prin urechile timpului să le strecor pe falii mișcătoare pământul sterp să le înghită poate cândva în joc de artificii prin lava seismică vor reînvia nu-ți vei aminti atunci de mine nici furtunile deșertice care m-au traversat vei locui în altă clonă a edenului și te
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cenușii, însă un miros care se întoarce la tine ca un vis, ca o trezire din somn, când soarele e sus pe cer. M-am uitat țintă spre orizont, întrebându-mă dacă marea asta era infinită. Existau oare ape mici, falii oceanice, locuri reci cu aisberguri, recifuri de corali mișunând de pești feluriți și alte animale conceptuale? M-am întrebat dacă războaiele, invențiile revoluționare sau asasinările nășteau furtuni aici. Oare marea tresărea vreodată? Devenea oare nemișcată ca un iaz în toiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nemișcare . Mica glaciațiune a ținut cam un sfert de veșnicie, trecând apoi pe nesimțite Într-o altă fază, În care absența sunetelor și a mișcărilor s-a Îndesit Îngrijorător. Vom nota și o scurtă suspendare a timpului, dar pentru că respectiva falie În curgerea secundelor nu a fost sesizată atunci de către nici unul dintre cei de față - la fel cum n-ar putea fi sesizată nici acum, de către cititori -, ea nu trebuie practic luată În seamă. Odată trecută această perioadă, toți cei din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
multe capete întoarse spre pașnicul dialog. Ortansa îl avertizase deja că prelungitele conversații cu Vera produc comentarii. Surprizele se aflau mai ales în Lucian, încântat de patosul interogativ al celuilalt, mobilizat de neliniștile și lecturile unui interlocutor căruia îi încredința faliile ascunse, împotmolirile, chiar dacă atât de bine adăpostite sub ținuta reticentă. Orgolios, scrupulos : disprețul față de plebe, convertit în distantă cordialitate. Egoismul disimulat în corectitudine, setea afectivă deviată în ironie și maniere scrobite ?... Își povestiseră episoade ale trecutului, dar și în curs
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu greu găurită de picătura de apă a vremurilor. - Și acum, la încheierea imaginarului meu int erviu? - Viața ne a fost dată să extragem din ea tot ce are bun iar grăunțele de adevăr și de manifestări nobile descoperite sub falia ontică să le punem la vedere. Poate fol osesec cuiva... Românul este omul... esențelor! Veneau rușii! Românii fugeau din fața frontul ui c e se rostogolea peste Moldova... (imagine din lucrarea „Cronică de familie”) Constantin Ostap O altă viață de om
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
carte. Rămîn șocat pînă cînd pun mîna pe echivalentul lui din viața reală. Și rămîn cu mîna pusă acolo ore-ntregi. Uit să mă mai duc la masă. Să dorm. Să scriu. E ca și cum ai atinge luna, părul ei pufos, falia continentală. În care cad oniric toți oamenii din jurul meu, de o fioroasă nulitate. Nu sînt ei de vină, funcționăm doar cu 14% din creier, În cel mai bun caz. Nu știm ce face restul de 86%, bănuiala mea este că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Rădăuți (18752004), vine acum cu un nou volum de cercetare a presei apărute în județul Vaslui, intitulat ,,Vaslui - ,,Capitala Țării de Jos" în presa vremii (1875-2005). Marele merit al acestor cărți este turul de forță ce-l face autorul prin falia unui timp în care au trăit oameni ca noi, stră și stră-strămoșii noștri, cu necazurile lor (și-au avut slavă Domului!), cu visele lor (aceste năluciri ce ne poartă ca o corabie pe valurile vieții și ne-o face suportabilă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93042]
-
fine, refuz să cred că un analfabet se sinucide În mod conștient; este adevărat că el se poate afla la un moment dat Într-o anume diminuare a voinței și a simțurilor vitale și atunci poate aluneca involuntar Într-o falie a rațiunii, Într-o zonă a iresponsabilității... Camus spune: „Se tuer, dans un sens, et comme au mélodrame, c’est avouer. C’est avouer qu’on est dépassé par la vie ou qu’on ne la comprend pas“ („Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bizare pe care le emit acele păsări baroce: „guguuu-știuc“, „guguuu-știuc“? Ce semnificație pot să aibă aceste semnale, de care parte a ființei noastre vor fi fiind Înregistrate? Între două sunete de acest fel, simt cum se desface realul Într-o falie gigantică, În care alunec cu viteza luminii și străbat distanța enormă spre cealaltă parte a planetei; mă aflu simultan În două locuri și văd ce fac cele două forme ale corpului meu, cum se recunosc una pe alta și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lupte se dădeau În acele clipe, ce bătălii ale așteptării se-nghesuiau În raza ochiului meu, lacom să Înregistreze ceea ce nu se vedea decât În imaginație; niciodată, oricât m-aș sili, nu voi putea să descriu toate istoriile Întâmplate În falia deschisă de estomparea apusului În apele leșioase ale Oltului. (luni) Când, adolescent precoce, am vrut să-l citesc pe Cervantes, m-a oprit să Înaintez În lectură o presupusă dâră livrescă a discursului sau - ceea ce era și mai puțin atractiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atunci atât de surprinsă, În pulberea fină de corpusculi imateriali ce ne scălda dialogul nostru fără cuvinte, atât de evlavioasă și pătrunsă de stranietatea Întâmplării că existam amândoi pe aceeași lungime de undă, că parcă s-ar fi deschis o falie Între noi și ne-ar fi adus brusc unul lângă altul, deși au trebuit să fie străbătute distanțe planetare. Eu te-am iubit fulgerător, ca și cum m-aș fi născut doar pentru a veni În acea zi la biserică și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
comunica prin cuvinte, dar era subînțeleasă din crisparea cu care o trăiam Împreună, Într-un fel de perversă complicitate. Eu existam pentru că existau ochii aceia ce mă așteptau ca să mă răpească, să mă transporte brusc În alt spațiu, Într-o falie a realului ce se deschidea Între noi și pe care o simțeam doar noi, unde corpurile noastre nu existau decât ca ceva imaterial, o stare de transparență prin care noi pluteam stângaci, În căutarea acelei forme care să ne reprezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ceea ce Încape În tiparele povestirii, căci toate impresiile noastre sunt modificate de dorința de comunicare. (azi) Tot mai des am senzația bizară că voi cădea Într-o crăpătură invizibilă a spațiului; chiar acum, aici, lângă mine, se va deschide o falie așa, din mers, iar eu mă voi prăvăli În gol fără oprire. Strigătul meu desnădăjduit nu-l va auzi nimeni sau nu va vrea să-l audă. Nu va exista nici cea mai mică șansă de reîntoarcere, pentru că această surpare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Între mine și percepția mea; lucrurile mi se pun Împotrivă, nu se dau la o parte nici un moment, mă spionează de parc-ar avea și ochi, și mâini, și gheare, apoi, când vreau să le ating, odată se deschide o falie În care alunecă toate și rămân suspendat, izolat Într-un vid lipicios, fără să Înțeleg ce se petrece cu mine și cu simțurile mele. Dar dacă nici nu exist? Poate mi se pare numai că sunt ființă, că am un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu se știe; deși eram lângă ea, brusc, am dispărut alunecând Într-o fisură, adică am fost și nu am mai fost pentru ea, a avut o criză În subconștient; mă descoperise și mă pierduse În aceeași clipă, când o falie a materiei s-a deschis Înghițindu-mă În acel gol, În acea absență: m-a iubit micuța Olga cu adevărat, eu m-am născut ca identitate erotică aparte din revelația aceea ca absență pură În conștiința unei fetișcane de 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]