1,426 matches
-
PĂMÂNTULUI Doamne,Să știi că noi pe-aici o ducem încă bine:Pământul tot se- nvârte zi de zi cu noi,Ziua și noaptea se-ntind cât se cuvine,Negura și lumina împart lumea la doi.Soarele, sus pe boltă, falnic, se mai țineși luna își trimite argintul către noi,Apele-nmărmuresc iarna când vine, Iar primăvara toate o pornesc șuvoi.După furtuni și ploi apar și curcubee,Zăpezile ne troienesc încet, albindu-ne, Iar toamnele ne spulberă perfid pe-aleeFrunzarul
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
amatorii de chilipiruri, era clar că urma să fie aruncate-n joc niscaiva produse promoționale, mai mult ori mai puțin utile. De cu seară, doritorii de surprize se așezară la coadă în fața magazinului. Căpetenia șirului era chiar un fost ministru, falnic octogenar, cu ținută demnă, știut și salutat de toți. Cine venise după el se ordonase în lungul rândului... cuviincios, civilizat, cum stă bine oricărui vârstnic, nu?! Se mai pleca ba pentru vreo șuetă de interes, ba pentru o dezmorțeală, ba
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
adunaseră câțiva curioși, ascultând cu neîncredere și uimire poveștile năstrușnice ale unui cuplu de mierle, ce își lăsaseră auditoriul cu gurile căscate. Când e vorba de bârfe, chiar și cele mai importante dezbateri își pierd participanții. Pe creanga unui stejar falnic, ce impunea prin statura și prestigiul său, poposiseră de curând cele două călătoare neobosite, stârnind interesul tuturor cu rămurica verde și plină de flori ofilite de culoarea soarelui. Susțineau că o aduseseră de peste mări și țări, ca să dovedească existența primăverii
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
Nici nu zise bine ce avea de zis că arătarea se repezi spre ea, apucă încălțările de lemn și se făcu nevăzută în pădure. Lia își luă prima pereche de încălțări din piele de șarpe și porni hotărâtă către palatul falnic care se vedea deja printre copacii stufoși. Bătu la poartă cu putere și așa se făcu că îi deschise tocmai Mladin, fiul lui Colț-Împărat, care se pregătea de plecare. Cum o mai privi flăcăul! Bag seama că nu mai văzuse
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > CAPCANA DESTINULUI Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
dar ea va continua să aibă florile si fructele sale. Victor Hugo Toamna se culegeau viile. Părinții mei nu aveau vie, dar avea tetea. Era așezată pe un teren în pantă, în „vâlcea”, iar la capul viei străjuiau trei nuci falnici, de a căror umbră se bucurau nu numai oamenii, ci și păsările, chiar și micile animăluțe. Via lui tetea era un punct de reper. Când cineva voia să localizeze propriul loc spunea: mai la deal sau mai la vale de
LA CULES DE STRUGURI-PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375741_a_377070]
-
lăsam destinul trupul să-mi alinte sau cu dușmănie uneori să-l bată. Și cel mai adesea tu ești lângă mine tânără, frumoasă și zâmbind șăgalnic. Atunci fericită inima-mi devine în timp ce-al meu suflet pare-un tânăr falnic. Și aș sta acolo, nu m-aș mai întoarce, dar timpul întinde văl peste-amintire, în vreme ce viața din caieru-i toarce, cu grijă și teamă, ultimele fire. 28 ianuarie 2017 Anatol Covali Referință Bibliografică: Și aș sta acolo / Anatol Covali : Confluențe Literare
ŞI AŞ STA ACOLO de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369226_a_370555]
-
HERCULANE Bătrânul munte Domogled, Care a rezistat prin timp, A rămas privind inert. Munte, munte Domogled Mulți încearcă să te sape, Și de tine vor să scape! Munte tu rămâi întreg, Și îi faci să ți se-nchine, Căci tot falnic tu rămâi. Nopți senine, cer cu stele, Cântecul sinistrei cucuvele, Strecurat prin cercevele. Doar hotelul părăsit, În profundul întuneric, Aruncat în atmosferic. Ferestre goale, reci, Cu ruptele cercevele, Adăpost de cucuvele. Geamuri sparte, geamuri triste, Plâng sub stropii reci de
IMAGINI DIN HERCULANE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369220_a_370549]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CARTEA VIEȚII Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 2093 din 23 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului CARTEA VIEȚII Când vei deschide cartea vieții, Printre file vei citi cu mare drag, Despre anii falnici ai tinereții, Trecuți demult peste acest prag. Anii adunați în calendare, Care au întărit cândva pereții, Prinși în alte file fiecare, Astfel formează cartea vieții. Au fost multe evenimente, Mergând pe cărările tristeții, Care mai de care evidente, Scrise apoi
CARTEA VIEŢII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374177_a_375506]
-
piept mă doare, aerul mă vinde ne-ncetat, de întristare și melanholie, râioasă, bucuria m-a trădat ... ” Perspectiva singulară și personală este necesară în măsura în care trăirile și sinuozitățile spiritului sunt irepetabile: „Perfecțiunea Poemului tăcut e-n mine, sigiliul vrajba gurii a sporit, falnic aerul nopții dezvăluie tot ce muțenia într-un glas a scornit!”; „Merg pe apă și plâng. Sunt mersul aerului. Chiar umbra lui ... ” Pământul, ca element al cosmogoniei tradiționale, este prima formă a materiei despărțită de ape. În Evanghelia Tăcerii, citim
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
o urcă.. Arătarea o scutură și ce-o mai strivește, O îndoaie cu-o copită de-o zapăcește, Noroioasă și-n inimă tare străpunsă Pân va veni iarna tot așa pe jos ..răpusă. Mai tare îi este de-al ei falnic copac, Că toata vara în iubire Ea a căscat, Dar acum golaș, căci Ea la părăsit.. Ce soartă hâdă în Iubire s-a ivit..? ..mai însorită! Cine a întrebat o floare de ești frumoasă, Nimeni n-a mai primit cumva
FRUNZA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378662_a_379991]
-
ca să fii Stăpâni vin pe moșie și tu vei fi în hâm... Vândută ești tu țară,vânduți ai tăi copiii! Justitța e-n ceruri și e a celor mari Puterile oculte ți-au pus democrație Nu au rămas brazii,nici falnicii stejari, Vei fi o țară falsă,pe-un petic de hartie! Popor român din sâmbure de dac Vulcanul tău ar trebui ca să renască Să-ți schimbi destinul de popor sărac, Și să-nflorim iar vatra strămoșeasca! E vremea ca să curățim
POPOR ROMÂN DIN SÂMBURE DE DAC de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378684_a_380013]
-
de primăveri? Privesc o frunză ce-mi bate acum în geam Parcă durerea surdă cu zbatere și-o strigă, Îmi zice-ncet și tristă:” Ce verde mai eram, Iar azi aștept ca bruma și gerul să mă-nvingă”. Însă stejarul falnic va merge-n primăvară Cu creanga desfrunzită ce va-nverzi-ntr-o clipă, Pe când a mea suflare va duce grea povară De nu voi rupe lanțul ce strânge a mea aripă. Am să aștept cocorii când se întorc în stoluri Și voi zbura
VISEZ DIN NOU SĂ ZBOR de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378724_a_380053]
-
Articolele Autorului ZILELE DIN URMĂ (VI) Cine mai cunoaște apusul?...cand răsar lumini din pustiu O oaste stelara cuprinde orori ,ce nu pot să le descriu Sub poartă stelara e lumină un simbol,neclară Războiul rațiunii ,nebunia lumii e-un falnic cântec de fanfara! Ard manuscrise ,în lumi interzise,în munții ascunși pământești Tu viscol de vise ,acoperi istorii,vestigii străbune tăinuiești Sub galbene file și arse de vreme, minciuni omenești E -atâta durere, ce pleacă-n tăcere în triste povești
ZILELE DIN URMĂ(VI) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378713_a_380042]
-
în general. Ți-ai făcut datoria de serviabil, total. Nu ieșea nimeni din groapă. Așa că bag de seamă alt element catastrofal. Deasupra, de un metru și mai bine de beton, poate chiar mai bine de jumate, era turnat un monument falnic. Lat. Încăpător. Însă - noul așteptat, o bunicuță, Maria, nonagenara, care a plecat tocmai de ziua bisecta a lui Marin Sorescu, să îi vadă, poată, și ea, o piesă de teatru, pe gratis, că în fiecare zi a comunismului nostru, de
LA CRUCEA DE PIATRA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377723_a_379052]
-
vamă? Mi te topești ca ceara, destinu-i ca o ceață,De unde ai lumina ce-ți arde acum pe față?... XXXI. INVAZIA MAIMUȚELOR, de Angelina Nădejde, publicat în Ediția nr. 1524 din 04 martie 2015. Au început turbate să atace Copacul falnic, neînfrânt prin vremuri, Se cațără sălbatic și buimace De stai înmărmurit și te cutremuri. Acest copac este credința noastră Și veac de veac ne-a stat și stă de pază, E calea spre Lumina cea firească, În drumul mântuirii - aspră
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Și să nu uiți, să spui că ești ateu, Să te semnezi citeț și cu ținută, Te va privi cu jale Dumnezeu, El te-a zidit ca om, te-ai vrut maimuță! Citește mai mult Au început turbate să ataceCopacul falnic, neînfrânt prin vremuri,Se cațără sălbatic și buimaceDe stai înmărmurit și te cutremuri.Acest copac este credința noastrăși veac de veac ne-a stat și stă de pază,E calea spre Lumina cea firească,În drumul mântuirii - aspră strajă.Versate
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
lințoliile în toată poezia declinului grecesc. Încet încet, pe lângă exaltarea gloriei eroilor și faptelor omenești, surprinse în toată măreția lor, apare și sentimentul de perisabilitate, a contrastului dintre slavă și spulberare, dintre opulență și gol.35 Asupra cetăților ilustre odinioară, falnice, nebiruite, "apărate de cununa înalta și tare a zidurilor și turnurilor" acționează "mâna distrugătoare a timpului" (cheir olooio chronoio) și "îndelunga curgere a timpului" (chronie chysis), depunându-se asupra lor "cenușa veacurilor" (aionos, tephre). Acum, aceste glorii trântite la pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
aur). "Pleava", formă a pulberii, redă cu fidelitate spațiul care corespunde acestei trepte a civilizațiilor: "Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade" (Mureșanu) Nu mai există "personaje" pe acest plan regi și popoare, falnicele piramide sau simplele pietre sunt măcinate: Chiar papii mândri cu trei coroane-n cap, Păstori de nații cu strâmbă cârjă-n mâini, Pulbere-s astăzi..." În van căta-veți) Pentru a sugera sfârșitul Eminescu folosește o formulă imposibilă: "înmormântații" își
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
peste drum, la trei metri, și-o deschide, pe-a lui, celălalt? Cum să-mi apăr clipa de liniște, de singurătate? Caut, noaptea, cu ochii stupefacției, o fereastră luminată: în zadar. Să reziste, oare, prezumțiosul endecasilab: "S-a dus viața falnicei Veneții"? Schițez, de pe mărginașul chei, niște gondole ancorate. Venețieni dezabuzați mă ocolesc absenți, ducîndu-se în treaba lor. Dac-aș face asta pe Bahlui, în cîteva minute m-aș sufoca sub răsuflarea curioșilor. Da, dar aici e Veneția lui Guardi și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ți-a venit sfîrșitul! Ești tu aceea care-a-mbătat noroadele cu al Religiei pocal? Coborîți, voi Regilor și Sfetnici și Uriași Războinici, 660 Coborîți în adîncuri, coborîți și-ascúndeți-vă dedesubt, Coborîți cu cal și Care și Trîmbițe ale războiului haotic. Iată, cum Falnicul Alai al Tainei coboară jos în Peșteri! Mării săi oameni urlă și zvîrlă colbul, și-ncărunțitul par și-l smulg. Delicatele-i femei și copii țipă peste-amarul vînt, 665 Prădați de a lor frumusețe, cu părul smuls și pielea încrețita
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
s-au convins că e frumos, feciorii doboară bradul cu topoarele. Alegerea are o mare Însemnătate, pentru că Însușirile bradului reprezintă pe cele ale tinereții Înseși, care au fost și ale mortului: „bradu’ trebuie să fie verde și frumos, să fie falnic ca și el” (ca tânărul mort). Când feciorii pleacă să aducă bradul din pădure, femeile Îi roagă să-l aducă „cât mai frumos”, să fie, așa, „de sama lui”. Aducerea bradului În sat are și ea rânduielile ei. Feciorii Îl
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vagon mergând pe purpura întinsă la picioarele lui. Era însoțit de o femeie, foarte tânără și ea, în rochie albă, cu un boa din pene de struț în jurul gâtului. Un bărbat mai în vârstă, în ținută de gală, cu mustață falnică și cu o frumoasă panglică albastră pe piept, s-a desprins dintr-un grup impresionant adunat sub porticul pavilionului și a pornit în întâmpinarea acelei perechi. Un vânt ușor mângâia orhideele și amarantele care împodobeau coloanele, învolbura egreta de pe pălăria
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și o arunca jos, urmărindu-i rotirea în aerul nopții. Cufundată în visele ei de fată, nu ascultase lectura poemului. În vara aceea împlinise cincisprezece ani... De ce se gândise oare la Președinte? Probabil că bărbatul acela frumos, impozant, cu mustață falnică și cu ochi mari și liniștiți a întruchipat brusc, prin vreun joc capricios al reveriei amoroase, prezența masculină prefigurată. Și ea a întrebat în rusește - parcă pentru a exprima mai clar misterul neliniștitor al acelei prezențe dorite în taină: „Și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nori pătrunde, După o stea c-etern rămîne-n loc. DEC[EBAL] Tu ai găsit-o... vorba ce ne-nseamnă: Furtuna, da! Oceanul! Vijelia... Astăzi o lume-n fundul ei visează Și stele poartă pe oglinda-i creață. Dar mâni ea, falnică, cumplit turbează Și mișcă lumea ei negru măreață, {EminescuOpVIII 39} Pe-ale ei mii și mii de nalte brațe Ducând pieirea țării înmormîntează... Azi un diluviu, mîne-o murmuire, O armonie care capăt n-are, Astfel e-a ei întunecată fire
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]