1,932 matches
-
aliniază În coloane, În stil militar și sunt precedați de o fanfară. Cântăreții sunt Îmbrăcați În haine colorate, care imită uniformele militare de epocă și poartă numele fanfarei sau alte Însemne regaliste pe marea tobă care se află În centrul fanfarei. ș...ț Oficialii Instituțiilor de Orania, Însoțiți de alți membri care poartă steagurile, conduc parada. Mulțimea salută prin urale atunci când fanfara Începe să cânte, cu toboșarul bătând cât se poate de tare. Pe traseu, oamenii adunați se Înghesuie pe mai
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
militare de epocă și poartă numele fanfarei sau alte Însemne regaliste pe marea tobă care se află În centrul fanfarei. ș...ț Oficialii Instituțiilor de Orania, Însoțiți de alți membri care poartă steagurile, conduc parada. Mulțimea salută prin urale atunci când fanfara Începe să cânte, cu toboșarul bătând cât se poate de tare. Pe traseu, oamenii adunați se Înghesuie pe mai multe rânduri, excepție făcând cartierele catolice unde singurii spectatori sunt polițiștii, soldații și câțiva copii. Traseul paradei se Întinde pe mai
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Acum accentul cade pe expunerea Însemnelor simbolice identitare (afișe, costume, steme), pe punerea În scenă a forței comunității (prin numărul participanților și suporterilor, prin ordinea defilării) și pe ocuparea simbolică a orașului (spațial prin șirurile de manifestanți, sonor prin sunetele fanfarei). În partea doua a zilei, parada capătă accente de sărbătoare populară, prin consumul excesiv de alimente și băuturi, prin relaxarea ordinii, prin apariția măștilor și a recuzitei carnavalești și prin elementele cu conotație sexuală. În aceste momente, manifestările solemne (slujba religioasă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
stăpânire pe alți membrii. Apar măști, pălării nostime, peruci și bărbi false. Defilarea este mai dezordonată, iar muzica este mai puțin disciplinată ș...ț Pe măsură ce lojile se Întorc În cartierele de unde au venit, ele se bucură de o primire zgomotoasă. Fanfara dă semnalul de Încheiere intonând imnul național, dar unii participanți vor cânta și bea În cluburile lor până seara. La ora Înserării, străzile Belfastului se golesc de tot. Un alt „Doisprezece” a trecut (B. Dominic, 2000, p. 4). În alte
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
-i era spartă, căciula desfundată, Dar fruntea lui de raze părea Încoronată. Calică-i era haina, dar strălucea pe ea Și crucea ,, Sfântul Gheorghe “ ș-a ,, României Stea. “ Românul venea singur pe drumul plin de soare, Când iată că aude fanfare sunătoare. Și vede nu departe În fața lui venind Un corp de oaste mândră, În aur strălucind. Erau trei batalioane de garda-mpărătească Mergând voios la Plevna cu dor s-o cucerească. În frunte-i colonelul semeț, pe calu-i pag, La
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
regelui. În sfârșit, un păscar napolitan plin de tărie despică valurile zgomotoase ce se împotrivea {EminescuOpVIII 580} trecerii lui, se îndreptă către ospelul ambasadei englezești și peste curând fetișoara părăsi balconul... Într-același minut tunul castelului Neoga răsună în port; fanfarele războinice vestiră înfățișarea regelui de Neapol, soldații rânduiră norodul de amândouă părțile stradei și cortegiul înaintă cu mare cuviință cătră biserică. Era alcătuit de câte o deputație din toate ordinele bogate și sărace: camaldulii, în haine albe ca zăpada, mergea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pedeapsa cu „cinci zile de izolare” pentru un deținut care a jucat „singur șah (construit din pîine)” (p. 357). Tragice erau și episoadele Împușcării unor chiaburi (pp. 212-228), În vreme ce alți țărani „predau cotele cu carele Încărcate, strigînd lozinci și cu fanfare” (p. 228). În luptele purtate În munți cu opozanții regimului (pp. 264-311) trupele aveau, uneori, o eficiență slabă: după o lună de misiuni au prins doar doi „bandiți”, unul șchiop și altul orb (p. 271). În timpul confruntărilor deschideau focul asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
românești, de la lașitate la „evazionism” și duplicitate, de la „orchestrarea imposturii” la plagiat și sfidare, de la trecerea sub tăcere a aspectelor neconvenabile la festivismul degradant, regimul comunist făcându-și „din excesul de comemorări și ceremonii un fel de normă și de fanfară” (Virgil Ierunca, Eminescu nu e acasă). Sunt comentate congresele și conferințele scriitorilor, oglindind „nu numai precauțiile unui regim care se teme de scriitorii săi, dar și oscilațiile scriitorimii întru conștiința vagă a rolului pe care l-ar putea juca dacă
LIMITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287817_a_289146]
-
școlii . În continuare, elevii școlilor primare și gimnaziale urmau să recite din poezii și fragmente ale unor lucrări studiate În școală și să interpreteze În coruri simple sau mixte pasaje muzicale studiate În timpul orelor de muzică. Serbarea era Încheiată de fanfara militară, ce urma să interpreteze Frați români, un marș al lui Gr. Scorpan . Spre seară, În jurul orei opt și jumătate, garnizoana orașului urma să organizeze retragerea cu torțe, luminarea orașului fiind obligatorie . În școlile rurale, serbarea de 10 mai era
SĂRBĂTORIREA ZILEI DE 10 MAI ÎN ŞCOALA ROMÂNEASCĂ HARETISTĂ. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
unei înțelepciuni ancestrale. Sunt multe zilele în care, prin muzică, românii - alături de confrații unguri sau țigani - au deprins gustul petrecerii. De la Romica Puceanu (1928-1996), Toni Iordache (1942-1987) sau Johnny Răducanu (n. 1931), judecați ca artiști individuali, până la formații unice precum Fanfara Ciocârlia sau Taraful Haiducii, țiganii au excelat prin știința bunei irosiri, cu amestecul inconfundabil de melancolie, vioiciune și ironie. La interstițiile acestei coabitări s-a născut acea poftă regenerativă pentru apatie. Fiind selectiv, talentul muzical n-a fost suficient pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
chip: În locul unei false și periculoase «Îmbogățiri» a limbii literare prin utilizarea abuzivă a expresiilor triviale și de jargon, a regionalismelor, arhaismelor, neologismelor, apare tendința de a «simplifica» limba. (Ă). În versurile lui Tulbure de pildă, izbucnesc la fiece pas «fanfare de lumini», cresc «holde de bucurii», flutură pretutindeni steaguri, Înlocuindu-se astfel prin șabloane convenționale bogăția vieții. (Ă). Eugen Frunză repetă inutil epitetul vag și inexpresiv «bun» În versuri consecutive din Cântec de leagăn. Dan Deșliu afirmă că toate lucrurile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
originii simbolismului și Despre Bacovia), cât și, mai ales, din literatura publicată de revistă. Se disting, înainte de toate, o seamă dintre poemele lui Bacovia însuși. Între altele: Note de primăvară, Singur, Scântei galbene, Umbra, Amurg, Toamnă, Nocturnă, Plumb de iarnă, Fanfară. În A.c. sunt tipărite apoi câteva poezii inedite ale lui Ștefan Petică, privit ca un însemnat reprezentant al simbolismului românesc, din nefericire dispărut prematur (Cântece de seară, Între luptă și vis), și, de asemenea, versurile unor poeți minori, dar având
ATENEUL CULTURAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285486_a_286815]
-
Pastramă. Stolnicii de masă, toți de-ai lui Cheașcă, cu șorțurile în gât, începură a se învârti, doritori de dans, prin sală. Erau deci gata pregătirile din cămăruță, cu pâine, săleam, măsline și ălelalte, iar nașii făcuse dansul mirilor. Când fanfara sună masa, dintr-o dată, ca la comandă, mulțimea în dezordine se despărți în șiruri paralele, ca să facă loc meselor aduse pe mâini. Se puseră toți pe băute și pe mâncate friptură grasă de oaie care face gâtul pâlnie, să poată
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ale lui Kienmayer și din cele rusești ale lui Kutuzov. Trupele franceze au dezlănțuit atacul în conformitate cu planurile lui Napoleon: să disperseze inamicul și să-l prindă în mai multe capcane. Pentru îmbărbătare, în centrul batalioanelor au fost amplasate fanfarele. Se mergea la luptă cântând: „în dușman vom da năvală, / Ce-om mai râde, să te ții!” Exact ca pe vremea măritului Ștefan cel Mare și Sfânt al nostru, despre care Hasdeu spune că este autorul celebrului îndemn cântat: „Hai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
nu erau la fel ca În viața normală. Muzica urma să răsune dintr-un moment În altul. În chioșcul cu o mulțime de ornamente și coloane subțiri, muzicanții În uniformă erau pregătiți să sufle În instrumente, privind țintă la dirijor. Fanfara pompierilor sau a funcționarilor municipali? Aveau galoane și zorzoane aurii ca generalii sud-americani, epoleți roșii ca sîngele și centiroane albe. Sute, chiar mii de scaune metalice vopsite În galben erau așezate În jurul chioșcului și aproape toate erau ocupate: bărbați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ea, și probabil că ar fi fost surprinsă dacă ar fi aflat că celebrul comisar Maigret se străduia, În afara oricărei obligații profesionale, să-i descopere personalitatea. — Nu cred că a trăit vreodată cu un bărbat..., spuse el, În momentul cînd fanfara Începu să cînte În chioșc. Nici cu copii. Poate cu o persoană foarte În vîrstă pe care trebuie s-o Îngrijească, de exemplu o mamă bătrînă? În acest caz, probabil că nu era o infirmieră bună, pentru că Îi lipseau suplețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
privea fix Înăuntrul ei. La ea, numai la ea se uita, și probabil că asta Îi procura o satisfacție tainică. — Facem turul? Nu se aflau acolo să asculte muzică. Traseul lor obișnuit trecea În acel moment pe lîngă chioșc, unde fanfara nu cînta În fiecare zi. În unele seri, acea zonă a parcului era aproape pustie. O traversau, făceau la dreapta și intrau pe aleea acoperită care se Întindea de-a lungul unei străzi pline de firme luminoase. Erau hoteluri, restaurante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
vizita. După toate aparențele, nu mergea la nimeni În vizită, poate doar În cursul scurtelor călătorii lunare. Vecinii o vedeau intrînd și ieșind. Mai putea fi văzută pe un scaun galben din parc, bîndu-și paharul cu apă, sau, seara, ascultînd fanfara În fața chioșcului. Dacă s-ar fi dus el Însuși la negustori, Maigret ar fi pus Întrebări care probabil că i-ar fi mirat. „I se Întîmpla să rostească cuvinte inutile? Se apleca vreodată ca să vă mîngîie cîinele? Vorbea cu femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
izvoarelor, cât să bea, la ce oră. A Întîlnit-o pe Hélène Lange și a avut impresia că o recunoaște. Apoi a Întîlnit-o a doua oară, a treia oară... Poate că nu se afla departe de ea, seara trecută, cînd asculta fanfara. Lucrurile astea i se păreau foarte simple doamnei Maigret și se mira că soțul ei se bucura de ceva ce nu era chiar o descoperire. Comisarul se grăbi chiar el să spună cu ironie: — După pliantele publicitare, vin aproape două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Nu m-am gîndit! — Aș fi curios să știu dacă se ducea În fiecare lună În același loc sau În locuri diferite. Sper să vă pot spune asta mîine. Poftă bună! Și o seară plăcută! Era ziua În care cînta fanfara În chioșc, și soții Maigret merseseră destul pe jos ca acum să se odinească pe un scaun. 4 Fusese gata cu cinci minute mai Îniante, nici el nu știa de ce. Poate că În dimineața aceea avusese mai puțin de citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
atunci În același oraș, pretindea că nu știa nimic. Citea carte după carte, se uita la televizor, făcea piața, menajul, se plimba la umbra copacilor din parc, ca și cei veniți la cură, fără să vorbească cu nimeni, și asculta fanfara În fața chioșcului, privind În gol. Toate astea Îl derutau. În cursul carierei, cunoscuse ființe, bărbați sau femei, ținînd cu Îndîrjire la libertatea lor. Întîlnise maniaci care, retrași din lume, se ascundeau În locurile cele mai ciudate, uneori cele mai sordide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
fiecare aborda altfel o problemă. Astfel, de cînd domnișoara În lila fusese sugrumată, Maigret se ocupase prea puțin de asasin. Nimic premeditat. Era parcă obsedat de femeia aceea, pe care o revedea stînd pe scaunul galben În fața chioșcului unde cînta fanfara, de fața ei prelungă, de zîmbetul destul de blînd, care contrasta uneori cu duritatea privirii. CÎteva mici nuanțe se adăugaseră acestei imagini după ce vizitase casa din strada Bourbonnais, aflase de șederea ei la Nisa, despre viața la Paris, acel puțin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
urcă primul În mașină. — Veniți, șefule? Maigret Înțelegea că Lecoeur nu voia să-l lase pe Pélardeau singur În spate. Apoi o porni pe străzi unde oamenii fugeau de ploaie sau se adăposteau sub copaci. Alții stăteau În chioșc, În locul fanfarei. Mașina intră În curtea poliției și Lecoeur Îi spuse doar câteva cuvinte polițistului de serviciu. Numai o parte din becuri erau aprinse pe culoare, și lui Maigret drumul i se păru lung. — Intrați. Nu e confortabil, dar nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
văd cu fiul meu sau să-l văd pe el ieșind din casă. — Luni seară, i-ați ieșit Înainte În momentul În care se Întorcea acasă? — Nu. I-am văzut pe chiriași plecând. Știam că era În parc, că asculta fanfara. Întotdeauna i-a plăcut muzica. Nu mi-a fost deloc greu să deschid ușa. Cheia camerei mele a fost de ajuns. — Ați căutat prin setare? — Am văzut mai Întâi că era doar un pat... — Fotografiile? — Ale ei. Doar ale ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Dunărea: un detașament de Roșiori, o companie de Vânători, o baterie de artilerie și Regimentul 5 Infanterie de linie. În momentul debarcării în Dobrogea, atât Domnitorul Carol, cât și trupele române au primit uralele de bucurie ale celor prezenți 407. Fanfara militară a intonat imnul național, după care Episcopul Melchisedec al Dunării de Jos a binecuvântat noul pământ al țării 408. În seara aceleiași zile, Domnitorul a revenit la Brăila și de aici a plecat spre București. În Dobrogea pregătirile pentru
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]