3,301 matches
-
-ți spun ceva. Nu de pe poziții de moralist, ci de realist. În răspunsul tău grăbit la tezele mele, în Messaggero (18 iunie 1974), ți-a scăpat o frază de două ori nefericită. Este vorba despre: „Nu-i cunosc pe tinerii fasciști de astăzi și sper să nu am ocazia s-o fac”. Dar: 1. cu siguranță că nu vei avea niciodată o astfel de ocazie, chiar și pentru că, dacă într-un compartiment de tren, la coadă la un magazin, pe stradă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fac”. Dar: 1. cu siguranță că nu vei avea niciodată o astfel de ocazie, chiar și pentru că, dacă într-un compartiment de tren, la coadă la un magazin, pe stradă, într-un salon ar fi să te întâlnești cu tineri fasciști, nu i-ai recunoaște; 2. să-ți dorești să nu dai niciodată ochii cu tineri fasciști este un blestem, pentru că, dimpotrivă, noi ar trebui să facem orice ca să-i depistăm și să-i întâlnim. Ei nu sunt reprezentanții fatali și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pentru că, dacă într-un compartiment de tren, la coadă la un magazin, pe stradă, într-un salon ar fi să te întâlnești cu tineri fasciști, nu i-ai recunoaște; 2. să-ți dorești să nu dai niciodată ochii cu tineri fasciști este un blestem, pentru că, dimpotrivă, noi ar trebui să facem orice ca să-i depistăm și să-i întâlnim. Ei nu sunt reprezentanții fatali și predestinați ai Răului: nu s-au născut ca să fie fasciști. Nimeni - când au ajuns la adolescență
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu dai niciodată ochii cu tineri fasciști este un blestem, pentru că, dimpotrivă, noi ar trebui să facem orice ca să-i depistăm și să-i întâlnim. Ei nu sunt reprezentanții fatali și predestinați ai Răului: nu s-au născut ca să fie fasciști. Nimeni - când au ajuns la adolescență și au fost capabili să aleagă, urmând cine știe ce rațiuni și necesități - nu i-a marcat rasist cu semnul de fasciști. Ceea ce îl împinge pe tânăr la o asemenea alegere este o groaznică formă de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mea, a lui Pasolini. De fapt, nu există premoral sau preideologic. Există pur și simplu o altă cultură (cultura populară) sau o cultură precedentă. Pe ele se clădește o nouă alegere morală și ideologică: de exemplu, alegerea marxistă sau alegerea fascistă. Acum, această alegere este existențială. Dar ea nu e „totul”. Într-adevăr, după cum observa și Moravia, ea nu trebuie judecată în sine, ci prin prisma rezultatelor sale teoretice sau practice (schimbarea lumii). Cum de unele alegeri juste - de exemplu, un
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cineva care să-l lanseze). Fascismul este o relicvă demnă de toată mila. Ancheta lui Bocca și Nozza din cotidianul Giorno este o temă școlărească greșită și plictisitoare. Și aceasta deoarece, dintre diversele componente care formează astăzi, în Italia, mozaicul fascist, au sens „numai” cele care sunt manevrate de către CIA și de alte forțe ale capitalismului internațional, dedicat în exclusivitate cuceririi de noi piețe, adică de națiuni vesele, suficient de libere, suficient de tolerante, perfect hedoniste, deloc militariste și deloc religios-conservatoare
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de presă a lui Marco Pannella. Vorbind cu o vivacitate cuceritoare și cu veselie, în ciuda celor cincizeci de zile de greva foamei, el a rostit o frază pe care poate că puțini ascultători au surprins-o: „Sunt paleofasciști, deci nu fasciști”. Mi-aș dori ca această frază să fie epigraful interviului nostru. 16 iulie 1974. Fascismul antifasciștilor 1tc "16 iulie 1974. Fascismul antifasciștilor1" Marco Pannella este de mai bine de șaptezeci de zile în greva foamei: a ajuns la limită; medicii
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de altfel, cu cea mai mare victorie democratică din istoria italiană recentă). Aceste opt referendumuri (abrogarea Acordului dintre Stat și Biserică, a anulărilor ecleziastice 1, a codurilor militare, a normelor împotriva libertății presei și împotriva libertății informației televizate, a normelor fasciste și parafasciste din constituție, printre care interzicerea avortului, și, în sfârșit, abrogarea finanțării publice a partidelor) demonstrează, la nivel de concepție și de proiect de luptă politică, viziunea realistă a lui Pannella, a PR și a LID. A provoca vechea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
la Saragat, cel care a inaugurat oficial această identificare, am conferit o oarecare solemnitate acestei condamnări (în poezia Patmos, scrisă în ziua de după masacrul de la Milano și publicată în revista Nuovi argomenti, nr. 16, din octombrie-decembrie 1969). Nu antifasciștii și fasciștii extremiști sunt cei care se identifică. De altfel, cele câteva mii de tineri extremiști fasciști reprezintă în realitate forțele statale. Așa cum am spus-o limpede și în repetate rânduri. Cea mai neplăcută dintre intervențiile care au creat confuzie, fragmentând o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
condamnări (în poezia Patmos, scrisă în ziua de după masacrul de la Milano și publicată în revista Nuovi argomenti, nr. 16, din octombrie-decembrie 1969). Nu antifasciștii și fasciștii extremiști sunt cei care se identifică. De altfel, cele câteva mii de tineri extremiști fasciști reprezintă în realitate forțele statale. Așa cum am spus-o limpede și în repetate rânduri. Cea mai neplăcută dintre intervențiile care au creat confuzie, fragmentând o discuție ce ar fi putut să fie utilă tuturor, a fost cea a lui Giorgio
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
litteram - poate printr-o relatare orală mult simplificată a vreunui coleg, pentru că nu mi se pare posibil ca el chiar să fi citit - identificarea dintre fasciști și antifasciști (în sensul pe care l-am precizat mai sus), precum și calificarea drept fascistă a noii puteri care nominal este antifascistă. Bocca a transformat acești termeni într-o țintă blasfemitoare și a pornit și el linșajul. Va să zică eu țip aici ca un vultur solitar, în timp ce el, umil și lipsit de apărare, muncește. Muncește în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în timp ce pădurile italiene ardeau), sau în spatele unor personaje gri și cu rol pur funcționăresc, cum ar fi generalul Miceli 2. Eu cunosc numele acelor persoane serioase și importante ce stau în spatele băieților cu destine tragice care au optat pentru atrocitățile fasciste sinucigașe, ce stau în spatele răufăcătorilor de drept comun, sicilieni sau nu, care și-au oferit serviciile în calitate de killers sau de ucigași plătiți. Eu cunosc toate aceste nume și cunosc toate faptele (atentate la instituții și masacre) de care s-au
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lor culturale concrete, aceste „valori” erau pozitive sau, cel puțin, reale; rupte din context și ridicate cu forța la nivel „național”, ele s-au prezentat ca fiind negative; altfel spus, retorice și represive. Pe aceasta s-au întemeiat statul polițienesc fascist și apoi, fără soluție de continuitate, cel polițienesc creștin-democrat. Atât unul, cât și celălalt, deși „se exprimau” la fel ca mica burghezie și ca lumea țărănească, în realitate, slujeau „stăpânii”, adică marele capital. Toate acestea sunt banalități, dar e bine
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
trecut întotdeauna drept antifasciști, dar au mințit mereu (unii poate în mod inconștient). Nemăsurata lor putere electorală din anii ’50, precum și suținerea Vaticanului le-au permis să continue, sub paravanul unei democrații formale și al unui antifascism verbal, aceeași politică fascistă. Dar insolența, corupția, despotismul lor provincial și semicriminal s-au trezit deodată, în numai câțiva ani, „descoperite”, lipsite de o bază reală. Electoratul lor s-a dizolvat, Vaticanul s-a golit de orice autoritate. Astfel că un partid a cărui
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se debarasa cât mai rapid posibil de Vatican, de vechea armată naționalistă etc.; dar aceasta nu coincide și cu prăbușirea „politicii culturale” creștin-democrate. Și aceasta din simplul motiv că ea nu a existat niciodată. Într-adevăr, având caracter dominant, adică fascist, Creștin-democrația a continuat să elaboreze, în cheie mai accentuat catolică și ipocrit democratică, vechile retorici fasciste: academismul, oficialitatea etc. Ca partid care dă glas lumii țărănești și este supus (cel puțin formal, dar foarte formal, după cum s-a văzut ulterior
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
coincide și cu prăbușirea „politicii culturale” creștin-democrate. Și aceasta din simplul motiv că ea nu a existat niciodată. Într-adevăr, având caracter dominant, adică fascist, Creștin-democrația a continuat să elaboreze, în cheie mai accentuat catolică și ipocrit democratică, vechile retorici fasciste: academismul, oficialitatea etc. Ca partid care dă glas lumii țărănești și este supus (cel puțin formal, dar foarte formal, după cum s-a văzut ulterior) Vaticanului, Democrația creștină a trăit în cea mai înspăimântătoare absență a culturii, adică într-o totală
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
luptăm în primul rând împotriva „falsei toleranțe” a noii puteri totalitare a consumurilor, detașându-ne de ea cu toată indignarea firească în această situație; în al doilea rând, trebuie să impunem ariergardei acestei puteri, care este în continuare conservatoare și fascistă, o serie de liberalizări „reale” referitoare la copulare (și, implicit, la efectele sale): anticoncepționale, pilule, diferite tehnici de amor, o moralitate modernă a onoarei sexuale etc., etc. Ar fi suficient ca toate acestea să fie difuzate democratic de către presă și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
1975. „Sacer”1" Dragă Moravia, s-au scurs deja câțiva ani de când evit să mai fac pe cineva fascist (chiar dacă, uneori, tentația este puternică); pe de altă parte, evit să mai fac pe cineva catolic. Toți italienii au unele trăsături fasciste sau catolice. Dar să ne acuzăm pe rând de fascism și de catolicism - privilegiindu-i pe acei toți, care deseori sunt neglijabili - ar deveni un joc dezagreabil și obsesiv. Tu, dintr-un vechi și acritic automatism - și cu siguranță că
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care, nefiind dedicată procreării, ar fi nocivă pentru perpetuarea speciei. Contextul în care se plasa această mică vendetă era însă strict funcțional, dat fiind că De Marsico este unul dintre cei mai importanți colaboratori la Codul Rocco, adică la codul fascist. Desigur, De Marsico nu și-ar fi putut imagina vreodată că în apărarea sa aveau să se ridice vocile unei mulțimi de iluminați și de progresiști. Natalia Ginzburg, scuturându-se din starea sa naturală de ațipeală, a auzit cu siguranță
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Italiei consideră amplexul între femeie și bărbat ca fiind modul natural de a face dragoste”, în afară de faptul că spune un adevăr ridicol, recurge exact la același principiu jignitor pe care se întemeiază noțiunea de „sentiment comun al pudorii” din codul fascist al lui Rocco și al lui De Marsico. 1 martie 1975. O inimă 1tc "1 martie 1975. O inimă1" Cititorul să mă ierte, dar vreau să revin asupra problemei avortului - sau, mai bine zis, asupra problemelor suscitate de discuțiile despre
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ca normalitatea să devină paroxistică - au o experiență a sexului care îi eliberează de orice tensiune tocmai în domeniul sexualității, iar în celelalte domenii, de orice posibilitate de sublimare. S-ar spune că societățile represive (după cum spunea un ridicol slogan fascist) aveau nevoie de soldați și, de asemenea, de sfinți și de artiști, în timp ce societatea consumistă nu are nevoie decât de consumatori. Oricum, în afară de acel „ceva” pe care societatea permisivă îl permite, totul s-a prăbușit, spre rușinea idealurilor progresiste și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ei ca la niște „monștri” în permisie, cu care este îngăduită orice glumă vulgară. Vezi cazul Mariei Schneider 1, față de care toată presa italiană s-a comportat ca o canalie, cu cea mai mare nerușinare și în modul cel mai fascist cu putință. Mai sunt însă o serie de considerații - la care țin mult - născute din meditația amară din aceste săptămâni. Am spus că faptul de a se pronunța necondiționat în favoarea avortului le garantează celor ce îl susțin patente de raționalitate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Într-adevăr, distincția dintre tipurile de „fascism” făcută în Il Politecnico nu este nici pertinentă, nici actuală. Ea putea să aibă valoare până acum vreo zece ani, când regimul democrat-creștin încă mai era pur și simplu o continuare a regimului fascist. Însă acum vreo zece ani s-a întâmplat „ceva”. „Ceva” care nu exista și nu era previzibil nu doar pe vremea ziarului Il Politecnico, dar nici măcar cu un an înainte de a se întâmpla (sau de-a dreptul, după cum vom vedea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ziarului Il Politecnico, dar nici măcar cu un an înainte de a se întâmpla (sau de-a dreptul, după cum vom vedea, în timp ce se întâmpla). Confruntarea reală a tipurilor de „fascism” nu se poate face așadar, „din punct de vedere cronologic”, între fascismul fascist și fascismul democrat-creștin, ci între fascismul fascist și fascismul nou într-un mod radical, total și imprevizibil, născut din acel „ceva” care s-a întâmplat acum zece ani. Deoarece sunt scriitor și polemizez sau măcar discut cu alți scriitori, fie
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
an înainte de a se întâmpla (sau de-a dreptul, după cum vom vedea, în timp ce se întâmpla). Confruntarea reală a tipurilor de „fascism” nu se poate face așadar, „din punct de vedere cronologic”, între fascismul fascist și fascismul democrat-creștin, ci între fascismul fascist și fascismul nou într-un mod radical, total și imprevizibil, născut din acel „ceva” care s-a întâmplat acum zece ani. Deoarece sunt scriitor și polemizez sau măcar discut cu alți scriitori, fie-mi îngăduit să dau o definiție cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]