8,029 matches
-
dacă ne-a văzut se Întoarce cu ajutoare și ne am găsit beleaua” - și-a spus părerea Toader. Am sărit ca arși și am plecat În pas alergător... Din cauza zăpezii, Înaintam destul de anevoie... Ne gândeam la râpă ca la Sfânta Fecioară. Poate că mai erau vreo două sute de pași până la intrarea pe făgașul gârlei, când tot dinspre soare a apărut un alt avion. Acesta Însă era de vânătoare... Asta Însemna că ne „mirosise” observatorul de pe avionul de recunoaștere și ne-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
om curajos, nu un laș ca noi!... O fi el curajos, nu zic nu, dar chibzuit nu prea e, îi replică sec Ticu fiului său și ridicându-se de pe scaun puse capăt discuției. Eh, oftă Mafalda făcându-și cruce, Sfânta Fecioară să ne aibă în paza ei pe toți!... În zilele și în săptămânile care urmară soția lui Ticu se apucă să facă ordine prin toată casa, pentru ca Nando să se simtă cât mai bine la ei. Ticu, însă, obiectă destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ușă. Trecuse parcă o veșnicie de când îl văzuse ieșind pe aceeași ușă, ridicat de Securitate și cu țeava revolverului între coaste, ca un condamnat la moarte. Copleșită de o adâncă emoție, ea își făcu de trei ori cruce, mulțumind Sfintei Fecioare că-i fusese dat să își revadă teafăr și sănătos unicul frate. Apoi se repezi să îl îmbrățișeze, cu lacrimi în ochi. Vittorio! Caro mio!... Nu te-ai schimbat deloc... Ce bine-mi pare c-ai venit... Credeam că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
care-i fusese făcut pierdut în timpul călătoriei de la Praga la Torino nu mai reușise să-l recupereze, dar nu mai avea acum nici o importanță... Niște escroci, comentă Ticu. Mafalda își făcu din nou trei cruci și mai mulțumi încă o dată Fecioarei, fiindcă-i purtase de grijă fratelui ei. Așezându-se pe un scaun, Nando o încredință că nu numai el, dar și părinții, surorile, cumnații și nepoții din Italia erau cu toții bine și sănătoși, nu trebuia să-și facă griji. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a unor campanii anterioare, care îi provocau niște amintiri nu tocmai plăcute. Că moldovenii îl urmăreau atunci îndeaproape și l-au obligat să dispară în mare grabă către Liov cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava și cu icoana Fecioarei Maria cu Pruncul Isus în brațe, ferecată în argint, prădate de la Suceava și Sucevița pentru a săvârși minuni în viitor, în folosul pospoliților. Își mai amintea craiul cum și-a scrijelit adânc numele în fresca de pe zidul de la soare-răsare al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
genul feminin, atât de mare era liniștea. Când a deschis gura, Olimbiada m-a dat pe spate: nu înțelegeam nimic, dar așteptam, dintr-o clipă în alta, să se producă vreo magie. Vorbea despre tot felul de ciudățenii: taur, leu, fecioară, balanță, pește, rac, berbec... Eu nu pricepeam nimic, dar ninetistele vibrau de emoție, îi înghițeau vorbele... Zicea: "Cu taurul ne vom îndrepta spre această minunată grămăjoară de pietre..." Ninetistele îmi obturau orizontul vizual și eu îmi imaginam că magiciana chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prințesa. Prințul luă înapoi fata, o duse la el în împărăție, și făcură o nuntă ca-n povești, de neuitat. Nunta ține și acum, căci chiar în acest moment, cât vorbi, se îndreaptă spre nuntă și alți feți frumoși și fecioare, zmei, vrăjitoare, razele Soarelui, sclipirile Lunii și inșii din popor, curioși de tot soiul și petrecăreți curați la suflet. Am văzut căzând o stea Pe pământ Mi-am dorit o ploaie de stele Ca ea Să-mi pun pe ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tot trecutul lui aventuros, în fața fete de care se îndrăgostise, simțea ceea ce nu simțise cu nicio femeie, fiindcă toate cu care avusese relații, dar absolut toate trecuseră prin patul altor bărbați. În acel moment, a crescut iubirea și respectul pentru fecioara care i se dăruise cu atâta pasiune așa cum a simțit-o el, pe de altă parte a condamnat violatorii bestiali care iau dreptul la iubire fecioarelor și celorlalte femei pe care le siluiesc marcându-le pentru o bună bucată de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
trecuseră prin patul altor bărbați. În acel moment, a crescut iubirea și respectul pentru fecioara care i se dăruise cu atâta pasiune așa cum a simțit-o el, pe de altă parte a condamnat violatorii bestiali care iau dreptul la iubire fecioarelor și celorlalte femei pe care le siluiesc marcându-le pentru o bună bucată de timp sau poate pentru toată viața. — Fata mea din parc, nu-ți pot exprima în cuvinte cât de fericit m-ai făcut dăruind-mi-te cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de fericit m-ai făcut dăruind-mi-te cu toată sensibilitatea, cu toată dragostea, cu ființa ta întreagă. Mi-ai oferit o trăire pe care n-am s-o uit niciodată și pe care o voi dori mereu fiind unica fecioară ce mi s-a dăruit cu tot farmecul ei. — Am trăit la fel ca tine plăcerea dragostei înălțătoare, pure, sfinte aș putea spune, datorită înțelegerii, tandreței tale, răbdării pe care ai avut-o cu mine. Erau clipele cele mai frumoase
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
întârzia chiar deasupra coroanei fragile a pinilor, închizând, crepuscular, panorama brațului de ocean care despărțea insula cea mică (denumită, antifrastic și repetitiv, cum e obiceiul japonez, Oshima, Insula Mare) de țărm. Apusurile de aici îmi amintesc mereu de candoarea unei fecioare totodată puternice și șovăitoare, miraculos suspendate între promisiune și împlinire. Deși retezată dureros de placenta protectoare a insulei Honshu, Oshima a învățat, treptat, să respire independent. Răsuflă, ce-i drept, cu oarecare greutate, astăzi, când oamenii migrează invariabil spre oraș
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
îi vorbea spiritului, și inima, puțin câte puțin, i se frângea. Puternic își frământa mâinile, în timp ce soarta și-o mustra, îl privea pe spirit cu compătimire, văzând cum acesta încet, încet, din imaginea ei se topea, doar pentru că iubea. Ea, fecioara de pe pământ, de el s-a îndrăgostit. Încet și-a potolit inima, promițându-i ca atunci când zbuciumul și patima cea dulce a pământului o vor ajunge, o să-l roage pe bunul Dumnezeu să o ierte și să-i arate drumul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
încă de la început în Occidentul latin, fusese considerată chiar și de Sfântul Toma d'Aquino, a avea păcatul originar (până în secolul XIII). Totuși, în această epocă, se atribuită cultului Mariei o tot mai mare importanță (de Vergine numquam satis Sfânta Fecioară nu va fi lăudată niciodată îndeajuns). Fără îndoială, venerarea Mariei a îmbogățit mult poezia, arta și muzica ce aveau o orientare masculină, chiar și tradițiile, obiceiurile, cultura sărbătorilor și religiozitatea populară. În fine, teologul franciscan Duns Scotus (mort în 1308
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cea condusă de sufletul spiritual. Astăzi, dimpotrivă, se susține mai mult pe baza argumentelor teologico- dogmatice decât a celor medico-biologice că și celula ou fecundată este ființă, concepție ce a avut ca și consecință o înăsprire în ce privește problema avortului. Astfel, Fecioara Imaculată, simbol al castității asexuate, devine diferită de toate celelalte femei, pătate de păcatul moștenit și marcate de dorința sexuală. În același timp, Fecioara Maria devenea recomandată persoanelor consacrate, care începând cu secolul al XI-lea, erau obligate la celibat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fecundată este ființă, concepție ce a avut ca și consecință o înăsprire în ce privește problema avortului. Astfel, Fecioara Imaculată, simbol al castității asexuate, devine diferită de toate celelalte femei, pătate de păcatul moștenit și marcate de dorința sexuală. În același timp, Fecioara Maria devenea recomandată persoanelor consacrate, care începând cu secolul al XI-lea, erau obligate la celibat, ideal feminin inofesiv în sublimarea și spiritualizarea anumitor impulsuri sexuale. În acest mod, cultul mariologic, papismul și ideologia celibatului s-au susținut reciproc, îndeosebi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
recunoașterii copilului reprezintă un debut de rău augur al relației părinte-copil. Depășind coordonatele vechi-testamentare ale numirii de către Adam (Facerea 2), poate ar fi potrivit să restabilim o imagine asupra maternității, care să câștige în autonomie, invocând în acest sens figura Fecioarei Maria (despre care Anca Manolache ș1994, p. 35ț spunea că se află cel mai departe de căsnicie, din tot neamul omenesc). În situația în care tendința în societatea contemporană este mai degrabă către așa-numita căsătorie deschisă, aceasta reprezentând un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
și totul ducându-se dracului, cu Înfruntarea fatală dintre bunul nostru rege Filip al II-lea și harpia aia roșcată de Elisabeta a Angliei, protectoarea protestanților, a tuturor porcilor de câine și a piraților, mai cunoscută sub numele de Regina Fecioară, de să te crucești nu alta ce fel de fecioară o fi fost și aceea. Treaba e că o nuntă Între tinerelul eretic și infanta noastră - care n-o fi fost ea chiar Venus, dar tot arăta bine, dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nostru rege Filip al II-lea și harpia aia roșcată de Elisabeta a Angliei, protectoarea protestanților, a tuturor porcilor de câine și a piraților, mai cunoscută sub numele de Regina Fecioară, de să te crucești nu alta ce fel de fecioară o fi fost și aceea. Treaba e că o nuntă Între tinerelul eretic și infanta noastră - care n-o fi fost ea chiar Venus, dar tot arăta bine, dacă e să te iei și după tabloul pe care i l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bunicul, interesul proaspăt trezit al Renașterii pentru micile detalii, pentru individ și pentru ceea ce e unic în natura umană. Am admirat - în câteva cazuri cu ajutorul lupei greu de mânuit - paiele din staulul în care se născuse Hristos, grăsimea maternă a Fecioarei Maria, ghirlanda de flori frumos împletită de deasupra capului marelui preot din templu, fumul din hornurile rotunde ale Ierusalimului regelui David. Și bunicul a spus: El a fost mai mare ca Doré. încă și mai mare. Plin de timpul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
alternativă. Crezi într-unul Iisus Hristos, Fiul Său, Domnul nostru, zămislit prin Duhul Sfânt? a întrebat apoi, arătând cu țigara, parcă în treacăt și ca și cum ar fi fost cu gândurile aiurea, spre mica figurină de tablă de pe masă. Născut din Fecioara Maria, cel care a pătimit sub Pilat din Pont, a fost răstignit și a fost îngropat, s-a pogorât în împărăția morții, a înviat din morți a treia zi și s-a înălțat la cer? încerc, am spus eu. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
dar se face Rai", spune PF Daniel. "Pastorala de Crăciun Pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire Pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S‐a făcut om.” (Crezul ortodox) Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Iubiți frați și surori în Domnul, Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos este mai întâi de toate sărbătoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume. Fiul lui Dumnezeu
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
Cântările ortodoxe ale Nașterii Domnului vorbesc despre vindecarea omului de păcat prin Nașterea lui Hristos: „Pe cel după Chip și după asemănare văzându‐l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a pogorât și S-a sălășluit în pântecele Fecioarei, fără schimbare, ca într‐Însul să înnoiască pe Adam cel stricat, care strigă: slavă arătării Tale, Izbăvitorul meu și Dumnezeu” (Litia, stihira 4, alcătuire a lui Ioan Monahul). Iar Sfântul Grigorie de Nyssa († 395) descrie scopul Întrupării Fiului Cel veșnic
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
pictură de Joris Hoefnagel (1544). Moartea Cleopatrei de Anton van Dyck (1599), - (șarpele pus pe sân că un copil alăptat...) Ignațiu de Loyola și Francis Xavieras de Peter Paul Rubens. Ecco homo de Vecelli Tiziano. Triumful credinței de Alexandro Magnosco. Fecioara cu Iisus de Lucas Cranach. Cap de copil de Veronese. Portret de bărbat de Jorg Breu. Satirul și țăranul (vorbind prietenește) de Pseudo de Venne. Neguțător de vânaturi de Hendryk van Balen. Judecată lui Paris de Marinas van Reymerswaele. Suzan
Fizionomie, pictură și depresie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8051_a_9376]
-
scrisoarea sau discursul lui Chapelain către Favereau privind opinia sa asupra poemului ,,Adonis a cavalerului Marino". În anul 1638 sentimentele Academiei franceze cu privire la tragicomedia ,,Cidului" au fost scrise de către criticul lierar Jean Chapelain. Iar în anul 1656 acesta a scris ,,Fecioara" sau ,,Franța eliberată". A decedat la 78 de ani, la 22 februarie 1674 în Paris.
Personalitatea zilei: Jean Chapelain by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80622_a_81947]
-
că tradiția cântatului colindelor de Crăciun provine dintr-o eroare, întrucât îngerii nu le-au cântat păstorilor. „Conform evangheliștilor, îngerii au ‘vorbit’ păstorilor, dar creștinii au subînțeles că îngerii ar fi cântat”, scrie Papa. De asemenea, Papa spune și că Fecioara Maria a fost, într-adevăr fecioară, atunci când l-a născut. "Este adevărat că Iisus Hristos este unicul fiu al lui Dumnezeu și că a fost conceput din Duhul Sfânt și născut de Fecioara Maria. Răspunsul, fără nicio rezervă, este DA
Mitul despre nașterea lui Iisus, demontat de Papa Benedict () [Corola-journal/Journalistic/80721_a_82046]