1,080 matches
-
condițiile de desfășurare, modalitățile și formele de întruchipare. La români, protagoniștii provin din mediul oieresc, din care se selectează un ins cu anumite calități, ce urmează a fi „nuntit”: adică să experimenteze moartea în chip năprasnic și într-un cadru feeric. Cîntecul „epic” i-a dat forma cea mai dezvoltată și semnificativă sub raportul poeticității. La polonezi, alegoria a fost asimilată în compoziții orale numite dume, scurte narațiuni epice unde se înfățișează aspecte de viață feudală, îndeosebi din mediul orășănesc ori
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Graba ori întîrzierea indică accentele tensiunii momentului așteptat. Cum am văzut, în privința lui Nechifor Lipan, timpul destinal nu lucrează în favoarea sa. De aceea autorul i-a înscenat un sfîrșit lamentabil: asasinatul mișelesc. În schimb, Păstorul este plasat într-un cadru feeric, pentru a se crea iluzia postumității. În mediile tradiționale nu se ținea evidența celor fără familie, adică a singuraticilor, hoinarilor, declasaților, slujbașilor. În această categorie intrau și văduvele, și copiii. Argatul Mitrea, aflat în simbria Lipanilor, trecea drept un individ
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cui i se arată) avertizează asupra sensului special al existenței, fără accente dramatice. I s-a arătat, ca „vestire”, și Păstorului. Eroul l-a descifrat cu luciditate, ca orice ins cultivat prin tradiție, înțelegîndu-i semnificația mai înaltă. Viziunea perspectivistică, momentul feeric al trecerii (mutația ontologică nuntă-moarte) și imaginea estetizată a morții exclud imaginarul terifiant și teama. Iluzia integrării în cosmicitate nu se poate concepe sub presiunea strivitoare a unui ecran sumbru. Este drept că momentul trecerii presupune un ritual complex, avînd
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
că nu se vede nimic, porunci vodă. Omul o luă înainte, cei trei pășeau prudenți după el. Se apropiară de o clădire înaltă, pătrată, care se profila cenușie pe cerul înstelat al nopții. Intrară în sala mare a bucătăriei luminată feeric de jeraticul scormonit al vetrei. În mijlocul încăperii, patru femei, una foarte bătrână și altele trei din ce în ce mai tinere, ultima o copilă de doisprezece, treisprezece ani, stăteau pe jos în fața unei mese scunde cu trei picioare și meștereau la o pânză. O
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de casa impunătoare a păstorului. Copila era atrasă de vaietul pădurii răcoroase, care prin suspinul ei o chema mereu: -Martaaa, Vinooo. Într-o zi își făcu curaj și ieși pe poarta gospodăriei păstorului, afundânduse în pădurea nesfârșită atrasă de mirajul feeric al acestui tărâm. Cu cât se afunda mai mult în pădure, era atrasă mai mult și mai mult. Când s-a întunecat a vrut să se întoarcă acasă, cuprinsă de remușcări, dar cale de întors numai era, s-a rătăcit
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
care alimenta cu apă cristalină matca pârâului șerpuitor de la margine de sat, grăbindu-se să ajungă în aval la marele lac, care era nestemata acelor locuri. Castelul conacului situat pe o imensă stâncă de piatră, străjuia impunător și maiestuos împrejurimile feerice. Așezarea din vale locuită de oameni gospodari și bogați, încânta priveliștea prin casele mari construite din piatră de granit, acoperite cu țigle de ardezie. Acest tărâm montan era renumit prin bogățiile aflate în pântecul generos al pământului:aur, chilimbar și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
sfârșit. -Voi intra în dimensiunea a doua. Explorez un mediu nonmaterial în care timpul și legile mișcării își pierd din importanță. Este spațiul atemporal, mediul natural al mișcării corpurilor astrale. Dimensiunea a treia. Am intrat într-un tunel. Culorile sunt feerice. Dacă ași fi avut corpul fizic, la trecerea prin tunel ași fi fost dezintegrat, spulberat. Aceasta este dimensiunea antimateriei. Corespondent antagonic al lumii noastre. În această lume nonmaterială și atemporală, se conservă în mod bizar, trecutul și viitorul lumii terestre
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cuarț, diamante, onix, safir, smarald și rubin, erau comorile acelor tărâmuri fantastice, atracție pentru hoți și cotropitori. Misterioasa și înfloritoarea civilizație, cu nemăsuratele-i bogății, metamorfoza viața într-un ținut al ambroziei și nectarului, al agoniei și extazului. Stăpânitorul acestor feerice meleaguri, era poporul ales, condus de Rafael și Izabel, sub binecuvântare și ocrotire celestă. Acoperiți cu robe de in de un alb strălucitor, trăiau într-o comunitate a frăției, bunei înțelegeri și respectului reciproc, cu multă înțelepciune, măsură și bun
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
că nu poate răspunde. Ce concepție înaintată despre lume au avut Gogol, Dostoievski, Tolstoi, Caragiale, Sadoveanu, Balzac (de care Marx făcuse atâta caz!), Shakespeare? Ei, care era concepția înaintată despre lume a marelui Will? A scris piese de un optimism feeric ca Visul unei nopți de vară sau Noaptea regilor, dar a scris și tragedii, unele pline de măreție ca Hamlet, dar altele întunecate, ca Macbeth sau Othello. - Ce înțelegeți prin concepție înaintată? Indirect îi sugeram să-și exemplifice teza. Dar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu schița aceea Pîrlitu în buzunar și i-am dat-o lui Geo Dumitrescu. Nu mă simțeam totuși obosit. Orașul era frumos seara când ieșeam de la statistică și o luam în jos spre Sărindar, deși luminile nu se mai aprindeau feeric, vitrinele nu mai aveau chenare multicolore și reclamele înalte care anul trecut scânteiau într-o aprindere și stingere neîncetată, de albastru și roșu, și care mă făceau să simt că trăiesc, cum spune Hemingway, într-o sărbătoare continuă, dispăruseră și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se clintise de la locul lui, mă copleșea, și că trebuie să-l urmez... Acasă, adică la Sinaia, în singurătatea vilei unde mă retrăsesem, m-am așezat din nou la masă în fața ferestrei și după ce am contemplat câteva minute același peisaj feeric de afară, am pus mâna pe stilou și am început să sciu: Ilie Moromete... N-am băut nici cafele nici alcool. Iar de fumat abia îmi aduceam aminte. Scriam liniștit, fără febră și fără ștersături. Câinii nu-i mai auzeam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Dumnezeu Îl pune ca o pecete, la fiecare, când se naște. Din fața lui nu ne putem da la o parte, doar să ajutăm și noi, cu ce ne stă În putință. Suntem numai noi, doi, la cabană, Într-un cadru feeric, de basm. A nins toată noaptea. Pădurea de conifere este albă. Stăm În fața șemineului cu masa Încărcată de bunătăți. Este dimineața primei zile de Paști. Lemnele de brad din șemineu, ard; din fiecare pocnitură sar scântei, parcă ar fi niște
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
PATRULĂ ȘI ÎNCREDINȚAȚI SANTINELELOR PRIPP. LAȘI PE MINE ÎNAINTE, ÎI SPUSE SLATER CÂND INTRARĂ ÎN ZONA APĂRATĂ. FĂ O TURĂ ȘI VINO PESTE ZECE MINUTE. NU ERA MOMENTUL POTRIVIT SĂ O CAUTE PE DELINDY, AȘA CĂ MARIN RĂMASE LA MARGINEA GRĂDINILOR FEERIC LUMINATE. CÂND TIMPUL HOTĂRÂT SE SCURSE, SE GĂSEA ÎN FAȚA MODESTEI REȘEDINȚE A MARELUI JUDECĂTOR \ O CASĂ CU OPT CAMERE, ÎN STIL RUSTIC, AVÂND ÎN SPATE NIȘTE DEPENDINȚE ÎN CARE LOCUIAU SERVITORII. În curte, doi oameni erau așezați la umbra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
din când în când nesăbuințele nerealizate, eroismul virtual, amânat, accept să-mi admire cicatricea vârstelor și percep, din nou, clipa, conturele. Le las să se înfrupte din melancolie și lene, ca să primesc, în schimb, peisajul trezit al vecinătăților. Prohibite prilejuri feerice ? Revăd vârstele florilor, cerul, marea și arborii, redescopăr scenetele de gen puse la cale de geniul pietonilor ce-mi intersectează calea. Călătorie apăsătoare și fără spor, pedeapsă prelungită în monotonie și presimțiri negre. Mă poartă, cumva, spre funeralii sau cununie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pare gânditoare, Parcă arde-a vieți-mi tort Și prin neguri mormântare Privesc fața mea de mort. Dar atunci când albe zâne S-or privi-n sufletul meu, A! gândiți, gândiți la mine Că am fost în lume eu. Un murmur feeric desmiardă doios A șalei tăcere senină, Pin bolta ferestrei, arcată pompos, S-aude vibrând mandolină, Ș-un eco ușor, Setos de amor, Se-nneacă-ntr-a mandolei strune Nebune. Și toată viața lui, tot ce-a cules Din unde, din munte, din vale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
smulge pe toate Să fac din ele cununi. {EminescuOpIV 100} În codru o creangă se-ndoaie, O poartă prin frunze, și-n prag Un chip cu ochi mari se ivește Ah! cum mi-ar putea fi de drag. 135Un murmur feeric desmiardă voios A salei tăcere senină. Din bolta ferestei arcată pompos S-aude vibrând mandolină Și-un eco ușor 140Petrece cu-amor, Cu dulcea vibrare de strune, Ce spune. Și toată viața lui, tot ce-a cules Din unde, din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te teme, Îngheți nervul vieții din fugătoarea vreme, Când alții cu-a lor gânduri mereu în lume sapă, - Istorie e viața ce scrisă e pe apă -; 75Pe tine, dulce-amică, pe tine întuneric, Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feeric Al lumei sclipitoare - pe tine, gând de noapte, Te stinge o femee cu tainicele-i șoapte. Nimic nu e în șoapta-i - știi tu ce ea șoptește? 80Ea nu mă vrea pe mine - pe tine te urăște. Când îmi zâmbește
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mării, cu coame de ninsoare... Învie codru! Duhuri cu suflet de miresme Sburați prin crenge negre ca străvezie iesme, Cu sunetul de pasuri s-aducă pasul numa, Pe corpuri albe haina de diamantică brumă 295Să scânteie în umbră, să spânzure feeric - Treceți încet prin aer călcând pe întuneric. (El se uită pe mare) Din insule bogate sfâșiind apa iese O luntre cu vântrele ce spânzură sumese. Se leagăn-visătorii copaci de chiparos Cu frunza lor cea neagră uitîndu-se în jos În ape
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ale sale pasuri Ca soarta-n lume el să i-o croiască. {EminescuOpIV 452} Jur împrejur se auziră glasuri Și s-au oprit Neptun din drumu-i sferic, Muțit-au limba de l-a vremii ceasuri. Șoptind ușor treceau cu pas feeric Pe lângă leagăn dând mereu ocoale: Trei umbre albe ies din întuneric, La cer ridică brațele lor goale, Ușoare - parc-ar fi de vânt plutite, Descînt-copilu-n somn să nu se scoale. Sunt ursitori cari din cer sosite Revars-asupra-i zarea aurorii, Cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
este trecutul viitorului. Tinerețea știe să învingă. Dar nu are timp să-și savureze victoriile. În unele zone, timpul trece atât de greu, că îți ajunge un calendar pentru doi ani. Nostalgia este filonul unei obsedante restaurații. Amintirile erotice colorează feeric amurgul vieții. Știindu-se victorios, timpul nu poate evita aroganța. Văzut de aproape, prezentul pare o pădure de socluri goale. Copilăria revine, dar ca produs al senilității. Vârsta transformă dorințele în regrete. La bătrânețe, grijile se transformă în groază. Bătrânețea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
parte încrezătoare. Ajung imediat pe strada lor, este trecut mult de miezul nopții și pustiu... oricum nu îi observă nimeni, sunt neînsemnați! Este detașat; cineva nevăzut, necunoscut, parcă supraveghează din afară cele două siluete subțiri cum trec dincolo de bulevardul luminat feeric însă fără viață și dispar printre copacii străzii care îi ocrotește. În umbra pomilor își schimbă deodată ritmul... încetinesc, merg strâns înlănțuiți și se sărută . Iar visează... se opresc ca la comandă în același timp, se sărută, fac încă doi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mediilor de comunicare în masă. Urmăresc știrile la televizor consternat și îngrijorat. Cât de departe sânt acum de mine adânca reverie a copilăriei (spațiu pur oral, în care trăiam prin vocea mamei poveștile despre niște Balcani binecuvântați de Dumnezeu, ținut feeric în care leul și gazela trăiau în veșnică armonie), ca și războinica euforie a adolescenței (spațiu al cărții, al citirii despre faptele eroice ale campionilor creștinătății și-ai națiunii, povești despre noblețe, sânge și răzbunare)! 237 Seniorii războiului, ca și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ar fi mai bine să vă așezați mai în coada barajului, căci acolo apa este mai mică și peștele poate fi nădit mai ușor, zice el bun pescar și cunoscător al locurilor. Am plecat și am poposit într-un loc feeric cu iarbă crudă. Pe cele două maluri străjuiau copaci falnici care își oglindeau umbra în apa cristalină. În depărtare se zărea digul de beton ce găzduia milioane de metri cubi de apă. Păsările singuratice zburau spre locuri numai de ele
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
în univers. Poate trece în unele nopți printre constelații, departe, strălucind nevăzut, când aici, când altunde și când nicăieri. * Considerat în structura dramatică a piesei, Ariel riscă să pară un simplu artificiu, un fel de deus ex machina perpetuu, un feeric maître de cérémonies care, sub ordinele lui Prospero, asigură mișcarea scenică a personajelor, așa cum în masca mitologică din actul IV, o piesă în piesă, regizează întregul spectacol dat de spiritele subordonate lui. Un alt dramaturg decât autorul Furtunii ar fi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
în univers. Poate trece în unele nopți printre constelații, departe, strălucind nevăzut, când aici, când altunde și când nicăieri. * Considerat în structura dramatică a piesei, Ariel riscă să pară un simplu artificiu, un fel de deus ex machina perpetuu, un feeric maître de cérémonies care, sub ordinele lui Prospero, asigură mișcarea scenică a personajelor, așa cum în masca mitologică din actul IV, o piesă în piesă, regizează întregul spectacol dat de spiritele subordonate lui. Un alt dramaturg decât autorul Furtunii ar fi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]