997 matches
-
a adoptat definitiv doctrina amintită, respingând iconoclasmul ca erezie. Desigur, ar fi impropriu să afirmăm că Mihail Sadoveanu sau Kesarion Breb ar fi fost iconoclaști. Creanga de aur nu condamnă concepția iconodulă ca atare, dar înregistrează efectele negative ale fetișizării fenomenalului (icoana) în detrimentul a ceea ce este semnificat prin intermediul lui (divinitatea însăși). De exemplu, pentru cei doi soldați ajunși tâlhari, cultul icoanelor e una dintre cauzele diminuării actelor de caritate în împărăție: "Oamenii din ziua de azi sunt răi și nemilostivi, măria
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
lumii 425. De fapt, nu lumea e nedreaptă, ci acțiunile lui Kesarion Breb sunt improprii în raport cu "legile" ei. După cum am arătat deja, câmpul EPISTEME (și întreaga doctrină a "crengii de aur") se construiește pe principiul ascendenței spiritualului (numenalului) asupra materialului (fenomenalului). Or, încercând să schimbe ordinea transcendentă a lumii - Maria îi fusese hărăzită lui Constantin chiar de către Fecioara Maria -, Breb comite o triplă impietate, care îl determină să traverseze succesiv toate câmpurile referențiale din sfera RĂULUI. Mai întâi, încercând să salveze
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
dorința carnală, el se comportă aici asemenea monahilor care fetișizează "chipul" divinității, uitând, fie și doar pentru o clipă, principiul pur spiritual care se află în spatele lui. Tocmai de aceea, tentativa lui Breb de a media prin EROS-ul profan (fenomenal) "dizanalogia" dintre cele două serii de câmpuri eșuează. Iar reflecția resemnată a eroului ("Mărită stăpână, [...] nefericirea nu ți-a adus-o purtarea Împăratului, ci iubirea mea", p. 144) nu se referă, de fapt, la eroarea de a o fi pețit
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
îl "ucide" Breb nu este un alt "mag", ci el însuși, mai precis latura sa materială, pe care și-o "jertfește" pentru a putea transcende în planul unei existențe superioare. Această ascensiune, mediată de EROS (dar nu de iubirea "pământească"/fenomenală, ci de "iubirea-creangă-de- aur"/numenală) se realizează în roman ca depășire a tensiunii dintre EPISTEME și DOGMA prin proiecția într-un plan mai elevat, pe care l-am putea numi SOPHIA. Un asemenea câmp referențial nu trebuie privit, însă, ca
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
context, diversitatea limbilor se explică deci prin libertatea creatoare pe care individul și-o exersează în activitatea vorbirii. Diferitele limbi nu pot fi, așadar, înțelese altfel decât ca expresie a individualității fiecărui popor, orice limbă identificându-se cu însăși manifestarea fenomenală a spiritului comunității respective." (Eugen Munteanu, "Introducere. Humboldt și humboldtianismul", Wilhelm von Humboldt, Despre diversitatea structurală a limbilor, pp. 10-12) 369 Wilhelm von Humboldt, Despre diversitatea structurală a limbilor, pp. 79-80. 370 Veronika Teliya, Natalya Bragina, Elena Oparina și Irina
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
judiciar, care concepe dreptatea divină după categoriile dreptului penal. Fulminînd împotriva acestei anamorfoze a distanței verticale, el mizează pe o distanță vertiginoasă, parcursă fulgurant de experiența contemplativă sau de actul creator. Andrei Pleșu își sprijină reflecția despre îngeri pe solul fenomenal format de texte din mai toate tradițiile spirituale. Pentru el, subiectul face parte din tematica intervalului vertical, a distanței-traseu, marcată de trepte, populată de călăuze, parcursă prin amplificarea posibilităților angelice din ființa omenească. Lui Henry Corbin, studiul platonicienilor șiiți i-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
făcută pînă la surse. Era astfel dezvoltată, prin grila lui ca și cum, o lectură empatică aplicată pe trecutul spiritului, a înfățișării sale originare, a "originii absolute și quasimetafizice". Cadrele investigației, temporale doar cu titlu pur orientativ, erau metafizice, propunîndu-și deci transcenderea fenomenalului. O asemenea clătinare a fundamentelor care impunea însă o necesară reîntemeire s-a produs în fapt odată cu filosofia lui Husserl și Heidegger. Ireductibilă, deci, la un debut temporal ("act ireductibil la simpla apariție în timp"), a fonda "constă în a
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
aproximativ pentru intențiile de adîncime (analiza lui Călinescu e neștirbită), Egipetul, cu variantele sale (ca și celelalte episoade ale grandioasei construcții Memento mori), este un fel de holomer al relației dintre Eminescu și toposul gîndirilor fondatoare. Sincretismul ascuns sub pojghița fenomenalului o pistă pentru fenomenologia mito-poetică a civilizațiilor este reprezentativ. Poetul e atras de "visările pustiei" sau de acel "gînd al mării sfinte, reflectat de cerul cald", de Magul care, în "oglinda lui de aur", a aflat "sîmburul lumii, tot ce
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
care retorica lui Reagan a fost întâmpinată pe parcursul întregii sale manifestări. În acest moment, prin urmare, criticul ne îndeamnă să privim, în întregul ei, imaginea inedită pe care paradigma narativă ne ajută să o percepem, atunci când ne raportăm la realitatea fenomenală din jur prin "prisma" sa. Diferența de perspectivă, notează criticul, între paradigma rațională și cea narativă, este majoră și implică o dezlocuire totală a percepției pe parcursul "mutației" respective. În contextul paradigmei raționale, rezumă Lewis, "o poveste trebuie să fie substanțial
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
atrage atenția asupra caracterului marginalizat, îndeobște, al demersului retoric, în general. McKerrow identifică momentul inițial al acestei practici în antichitate, mai concret în dialogurile platoniciene, care, cum știm, discută locul retoricii în contextul general al abordării, de către om, a lumii fenomenale din jur. Cum ne amintim, desigur, în Gorgias și Phaidros, Platon distinge retorica sa de a predecesorilor (sofiști), propunând-o în termeni de instrument în serviciul dialecticii, al cărei obiectiv, cum știm, îl constituie descoperirea adevărului. Nici profesorul McKerrow, prin
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
-o în termeni de instrument în serviciul dialecticii, al cărei obiectiv, cum știm, îl constituie descoperirea adevărului. Nici profesorul McKerrow, prin urmare, nici eu, nu elaborăm mai mult pe marginea acestui "început al retoricii" pe scena raportării omului la realitatea fenomenală din jur. De reținut, însă, că profesorul McKerrow numește acest "început al retoricii", precum și toate abordările condiționate de viziunea platoniciană, o întreprindere de "marginalizare a retoricii"637, care o plasează, pe aceasta din urmă, "în serviciul adevărului"638. Mai mult
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
puterea constrângătoare a dominării asupra altor modalități de gândire, dar și autoritatea inerțială a obiceiului și instinctului. Devine orizontul celor de-la-sine-înțelese: ce este lumea și cum funcționează ea, pentru toate scopurile practice"675. În contextul acestor elemente de-la-sine-înțelese ale lumii fenomenale, observă criticul, discursul dobândește pro-tecție suplimentară, grație restricției de a accepta numai anumiți indivizi drept autorități care dețin privilegiul de a vorbi. De pildă, afirmă McKerrow, așa-numita "majoritate morală"676 legitimează ca autoritate cu drept de achiziție a spațiului
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
din punctul de vedere al posibilității de a fi "o lume "reală"", cu un mit polinezian sau nord-american sunt lucruri citate de fiecare dată când se interpretează nuvela La țigănci, "esențială este doar manifestarea acestui omniprezent, statornic dincolo, în lumea fenomenală a lui dincoace, un prezent nesigur, alunecos"334. Mitul nord-american de tip Orfeu și Euridice pe care îl relatează Eliade 335: "un bărbat izbutește să coboare în Infern, unde își reîntâlnește soția moartă de curând. Stăpânul Infernului îi făgăduiește că
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
273. Antinomiile pot fi soluționate în momentul în care se acceptă aceste premise ale filosofiei critice. Astfel, Kant argumentează că primele două antinomii 274 sunt ambele false, fiindcă timpul și spațiul, ca și divizarea materiei sunt valabile numai pentru lumea fenomenală, nu și pentru în-sinele fenomenelor. Celelalte două antinomii 275 sunt amândouă adevărate, însă nu pe același plan. Tezele sunt valabile pentru lucrul în sine, pentru inteligibil, iar antitezele pentru fenomen sau sensibil. Nu voi dezbate aici nici rezolvarea kantiană a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
radicală. Acolo, paradoxurile erau consecința încercării de cuprindere rațională a lumii sensibile. Dincoace, antinomiile sunt rezultatul încercării rațiunii de a cuprinde lumea suprasensibilă, lumea absolutului, a necondiționatului. În consecință, la eleați antinomicul era folosit ca argument pentru negarea realității lumii fenomenale, în favoarea lumii raționale, metafizice. Dincoace, el este un argument pentru negarea posibilității cunoașterii lumii suprasensibile, un contra-argument la adresa posibilității metafizicii. Prin argumentul antinomiilor, la eleați metafizicul era întărit. Dincoace, el este îngrădit, delimitat și considerat drept inaccesibil. Întărită este cunoașterea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
îi definește "registrul interogației metafizice"476, pentru că ea "organizează și reglează, domină arhitectonic toate cuplurile categoriale prin care se exprimă "pulsația universalului""477. Este vorba de cuplul antinomic actualizare-potențializare. Numai cu ajutorul acestuia devine posibilă o ordine logică contradictorie în existențialitatea fenomenală. Voi urmări acest lucru în continuare. Văzusem că, în viziunea ontologică a lui Ștefan Lupașcu, oricărui fenomen, eveniment sau element (e) îi este asociat, structural și funcțional, un antifenomen, antieveniment sau antielement (non-e), sau, mai simplu, că nici un sistem energetic
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Funcția principală a simbolului este de a unifica: "Un simbol revelează întotdeauna, oricare ar fi contextul, unitatea fundamentală a mai multor zone ale realului 570. El este punct de întâlnire între planuri radical diferite, între o realitate esențială și una fenomenală, între etern și schimbător. Mircea Eliade exprimă această natură paradoxală a simbolului iarăși prin formula coincidentia opossitorum. Obiectele ce devin simboluri sunt transfigurate, se transformă în altceva decât par să fie în experiența obișnuită, în felul acesta ele încetând de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
complexitatea este o țesătură (complexus: ceea ce este țesut împreună) de constituienți eterogeni inseparabil asociați: ea presupune paradoxul unului și multiplului. La o a doua abordare, complexitatea este efectiv țesătura de evenimente, acțiuni, interacțiuni, retroacțiuni, determinări, întâmplări, care constituie lumea noastră fenomenală"848. Complexitatea se impune acolo unde principiul de simplificare nu mai funcționează, unde se pierde distincția și claritatea, "acolo unde dezordinile și incertitudinile perturbă fenomenele, acolo unde subiectul-obeservator surprinde propria sa privire în obiectul observației sale, acolo unde antinomiile fac
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
predecesorii săi, ce descriu prolixitatea formelor și forțelor cosmosului, cum ar fi Empedocle sau Heraclit, sau care aplică cuvintelor sau conceptelor deplasări și inversiuni vertiginoase, cum ar fi sofiștii, Aristotel se angajează pe calea unei stabilizări substanțiale a datelor. Câmpul fenomenal al devenirii este, sigur, abandonat contrarietății ce definește extremele variațiilor sensibile de un același gen, dar reprezentarea sa adevărată trebuie să se înalțe în planul unei "quid-ități" ce se supune unei stricte identități"902. În felul acesta, Aristotel refuză să
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fi un fenomen, deoarece un fenomen este, tot prin definiție, o existență limitată prin sine, încercuită în sine, fără posibilitatea de a se depăși. Așadar, prin definiție, ca idee, cunoașterea este un "ne-fenomen", o spărtură paradoxală în complexul existențelor fenomenale prin care se permite accesul la ceva dinafară. Blaga susține că, în fapt, acest lucru este permis de către Marele Anonim doar sub forma "cunoașterii-negativ", a cunoașterii luciferice, singura care realizează cu adevărat actul transcenderii și, astfel, singura care își merită
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
filosofii de meserie Protejarea mediului încojurător este o temă relativ recentă în conștiința publică, la nivelul mass-media și al discursului public, chiar dacă natura ca atare nu a lipsit niciodată, de la începurile culturii europene, din preocuările intelectuale, atât în privința cunoașterii ei fenomenale, cât și a exprimării unei atitudini. Neîndoielnic, dezbaterea teoretică despre protejarea mediului înconjurător a căpătat consistență pe măsură ce în medii dintre cele mai diverse, de la comunitatea științifică la grupuri ale societății civile, a început să se vorbească din ce în ce mai intens despre începuturile
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
de manifestare al transparenței. În cuprinsul revelator al poemului, lumea imaginii nu este închisă; numinozitatea sa esențială iradiază în vectori de sens, tot atâtea praguri ale deschiderii, proiecții ale unor perspective inedite. Sunt fapte apariționale ale unui sens fără orizont fenomenal, mai degrabă criptofenomene sau protofenomene. De aceea, în cursul analizelor, vorbim de procesul defenomenalizării, cu referire la imaginile prefigurative ale inaparentului, imagini in nuce - infratexuale - pe care le numim imageme sau imagini poetale. Iar faptul că ceea ce face vizibilă rostirea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
adâncește până la transparență, arătând imaginea hieratică prin care se străvede epura posibilului, "somptuosul crin / Al formei" (Luntrea)15. Decreația vizibilului Poemul Driada reia aceste teme, circumscrise de data aceasta regresiei spre originar. Act inițiatic întrucât presupune succesive aboliri de văluri fenomenale, o destratificare în etape care înseamnă tot atâtea niveluri de pătrundere a vederii în densitatea nevăzutului. Dacă imaginea arborelui apare la început profilată pe un fundal îndepărtat, greu accesibilă vederii, aceasta pentru că ceea ce se cuvine văzut trebuie să se lase
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
al unei imagini numenale. Cu revelarea unui astfel de peisaj ne întâlnim în poemul postum Lumină stranie 10. Efectul irealizării se împletește cu cel al desensibilizării, căci ecartul dintre realul sensibil, determinare definitorie pentru ființa-aici, și dispariția oricărei manifestări fenomenale se deschide încă de la început 11. Un început care, pe de o parte, dă seama de originea semnificabilului însuși iar, pe de alta, creează nesperata posibilitate a unui proces recuperator: Ce limpezi în amintire privirile/ și glasul tău prin ani
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rostirii poetice) o "palidă lumină" în a cărei transparență se developează priveliștea de neprivit a veșnicului reînceput. Departele - un peisaj evacuat În Preludiu 17 vizibilul și rostibilul participă la lucrarea comună a întrupării semnificabilului, dar în momente diferite ale apariției fenomenale. Manifestarea primară aparține sunetului, vocii care începe să se rostească, în absența oricărei imagini: "Glasul care a tremurat departe în noapte/ peste somnul teraselor și al arborilor,/ în lăsata storurilor, în moartea luminilor". Zvonul unei faceri răzbate prin straturile adânci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]