1,275 matches
-
Efectul este, în accepția ei, de devalorizare a dimensiunii iconice a enunțului vizual și de accentuare a dimensiunii plastice, care devine astfel, puternic semnificantă. Problema care intră în discuție aici este a relațiilor intersenzoriale aflate în strânsă conexiune cu interogația fenomenologică enunțată deja de Erwin Straus în Du sens des sens. Contribution à l’étude des fondements de la psychologie: „În ce fel și prin ce mijloace sunt aduse împreună diferitele impresii senzoriale sau impresiile multiple ale simțurilor particulare?... În ce fel
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
de a simți nu implică existența lumii exterioare și nici pe cea a propriului meu corp, ea este totodată indubitabilă și distinctă de corp: prin urmare ea poate fi acceptată în interiorul gîndirii. Cum ea trece cu succes proba indubitabilității, dimensiunea fenomenologică a senzației și imaginației este introdusă pe bună dreptate în noțiunea de gîndire. În elaborarea criteriului indubitabilității gîndirii, ordinea meditației a produs o noțiune de gîndire cu totul independentă de înțelegere. De fapt nu este vorba de o simplă lărgire
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cu totul independentă de înțelegere. De fapt nu este vorba de o simplă lărgire a domeniului gîndirii, ci de o veritabilă modificare a noțiunii ei: ceea ce constituie esența gîndirii nu mai este plasat în anumite facultăți privilegiate, ci în dimensiunea fenomenologică a unei facultăți obișnuite, în aparența simțirii ca și în cea de a înțelege și de a vrea. În consecință, noțiunea de gîndire pe care am dobîndit-o înlocuiește definitiv prima noțiune, devenind un rezultat permanent și ireversibil al progresului meditativ
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
poate concepe o infinitate de forme și esența corpurilor este intelectul care, depășind imaginația și simțurile, rămîne să întemeieze realitatea exterioară, fundamentîndule totodată pe cele două, fără să le excludă însă. Exemplele amintite au generat două tipuri de interpretări: cea fenomenologică a lui Maurice Merleau-Ponty și critica acesteia realizată just de F.Alquie. În textele ce conțin exemplele menționate, Descartes precizează: .) Senzația în sine nu este nimic, iar perceperea obiectelor reale, fizice, oferă informații distorsionate în absența intervenției gîndirii. Ele dobîndesc
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sunt oameni adevărați”.) Este limpede că scopul ambelor exemple din Meditația a II-a nu vizează doar explicarea percepției sensibile prin intermediul judecății, așa cum a presupus Maurice Merleau Ponty. Ceea ce a urmărit Descartes așa cum bine a înțeles F.Alquie negînd interpretarea fenomenologică, este mult mai mult: pentru a cunoaște lumea exterioară, corporală, toate actele ce-i mediază accesul, trebuie să se fundamenteze pe gîndire ca intelecție pură. Aceasta este aidoma unei oglinzi care captează lumina soarelui, reflectînd-o apoi înlăuntrul eu-lui și luminîndu-l
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
diversitatea sensibilului decât spre a se măsura, a se tempera și a se temporiza în mod ontologic. Putem deci să tragem această concluzie: că o lectură a Cogito-ului ce pleacă de la subiectul transcedental, cum este cazul de pildă a lecturilor fenomenologice ale lui Descartes, va fi întotdeauna dispusă să separe în mod abstract manifestatul fenomenal, oricare ar fi acesta și substanța ca fundament, pe cînd ambiția lui Descartes era poate alta, aceea de a gîndi gîndirea, inventivitatea umană, mai curînd decât
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
operei de artă, Repere pe drumul gândirii, Introducere în metafizică, Ființă și timp. ÎNGRIJIRE DE EDIȚIE — Constantin Noica, Jurnal de idei (în colaborare, Humanitas, București, 1990); Alexandru Dragomir, Crase banalități metafizice (în colaborare, Humanitas, 2004); Cinci plecări din prezent. Exerciții fenomenologice (Humanitas, 2005). FILME — Exercițiu de admirație (în colaborare cu Constantin Chelba, 1991); Eugène Ionesco. Ultimul interviu, 1992; Apocalipsa după Cioran (în colaborare cu Sorin Ilieșiu, 1995). CĂRȚI ÎN FORMAT AUDIO — Ușa interzisă (Humanitas Multimedia, 2003); Noica (Humanitas Multimedia, 2003); Apel
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
faza suprafluidă la temperatura T=2,19K. 9) tranziții în stratul superficial . I.2. Clasificarea tranzițiilor de fază Având în vedere varietatea tranzițiilor de fază, în sensul extinderii lor într-o plajă destul de largă de substanțe ( solide, lichide) cât și fenomenologice ( simetrie, proprietăți electrice, magnetice), au apărut o serie de clasificări ale acestor transformări Astfel o primă clasificare a fost făcută de Fischer, care arată că tranzițiile de fază se împart în: a) tranziții discontinue, cele în care derivatele de ordinul
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
faza suprafluidă la temperatura T=2,19K. 9) tranziții în stratul superficial . I.2. Clasificarea tranzițiilor de fază Având în vedere varietatea tranzițiilor de fază, în sensul extinderii lor într-o plajă destul de largă de substanțe ( solide, lichide) cât și fenomenologice ( simetrie, proprietăți electrice, magnetice), au apărut o serie de clasificări ale acestor transformări Astfel o primă clasificare a fost făcută de Fischer, care arată că tranzițiile de fază se împart în: a) tranziții discontinue, cele în care derivatele de ordinul
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea Nihilismul, Franco Volpi Ok. Pentru America!, Gheorghe Stan Omul cu trei aștri, Yvan Le Page Poetică fenomenologică. Lectura imaginii, Dorin Ștefănescu Simptome, Virgil Nemoianu Societatea românească în tranziție, Ion I. Ionescu Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viață privată, Alina Hurubean (coord.) Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu Zece eseuri, Mihai Pricop
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
drept canonic, antropologie religioasă. Dogmatica și experiența filocalică ortodoxă devin temeiul indeniabil al oricărei abordări esențializate a problemelor estetice, în lumina învățăturii ortodoxe hristocentrice, modelante, organice și unitare, în care frumosul nu mai este perceput strict logic, epistemologic, ontologic, ci fenomenologic pentru a putea reda naturalului percepția integratoare a supranaturalului. Toate câmpurile aplicative construite în jurul esteticii Orodoxiei se pliază pe Tradiția canonică, liturgică, dogmatică și conciliară a Bisericii, pe acea Predanie ca unitate sigură de măsură a învățăturii christice. Epistemologic, estetica
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Łukasiewicz, bunăoară, ori Nicholas Rescher) și așa mai departe. Prin aceasta, logica ajunge a ni se Înfățișa ca știință a supraoperațiilor constructive, la un nivel mai avansat decât acela la care Petre Botezatu scufunda sisteme deductive precum silogistica, mereo-logica și fenomenologica Într-o logică „naturală“ extinsă și generalizată, prin raportarea sistematică la operații precum construcția obiectelor mentale din alte obiecte și transferul de proprietăți Între obiectele mentale. De asemenea, la un nivel mai avansat decât acela la care se plasa Fred
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
literaritate, peste tot verificată, poate fi numită, pentru a ne menține în tradiția goetheană, allgemeine Weltliterarität, o literaritate universală. Noi am propus într-o lucrare anterioară termenul de literaritate comparatistă. Dar indiferent de terminologie, rezultă limpede că unitatea de structură, fenomenologică și morfologică a literaturilor lumii, nu poate participa decât la aceeași unică esență sau substanță literară. Dacă se admit pentru o astfel de realitate, la un nivel maxim de generalitate, definiții clasice universale ale artei și literaturii de tipul mimesis
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
tentă comprehensivă (cantitativ explicativă). De aici rezulta următoarea clasificare: - paradigme care stau la bază interpretărilor pozitiviste; - paradigme care stau la bază interpretărilor comprehensive;paradigme pozitiviste ce stau la baza teoriilor pozitiviste și neopozitiviste; - paradigme interpretative, ce subsumează abordările de tip fenomenologic, psihanalitic și comprehensiv;paradigme critice, ce se aplică în abordările sociologice, feministe și marxiste. O formă importantă de paradigmă este caracterizată de faptul că explicanda (în concepția lui Raymond Boudon însemnând propozițiile de explicat) nu sunt deduse dintr-o teorie
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Spre deosebire de acestea, în cercetările orientate cantitativ abundă modelele matematice, tabelele statistice, graficele, rapoartele de cercetare fiind scrise, de cele mai multe ori, într-un stil impersonal. Tradițiile cercetării calitative. John W. Creswell ia în discuție cinci tradiții ale cercetării calitative: biografia, studiile fenomenologice, teoria întemeiată, etnografia și studiul cazului. Logica expunerii ne obligă să prezentăm în acest capitol doar aspectele metodologice ale studiilor realizate în perspectiva teoriei întemeiate și a etnografiei; despre biografie și studiul cazului discutând în alte capitole ale lucrării. Teoria
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
a dezvoltat această perspectivă anti-pozitivistă, mai ales prin Michel Foucault și Paul Ricœur,9 care au plecat de la încercarea de conciliere critică a modelului nomologic cu analizele explicării istorice a acțiunilor umane și au ajuns în anumite interpretări până la accente fenomenologice. În istoriografia contemporană anglo-americană, opțiunea anti-pozitivistă a devenit chiar mai radicală teoretic pe drumul deschis în analiza retorică și naratologică de Hayden White și continuat în același spirit de olandezul Franklin R. Ankersmit, prin elaborarea unei coerente metodologii narative a
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sau cuvânt, derivat dintr-un proces complex de reprezentare și de semnificare (21). Programul cercetătorilor coordonați de Thomas nu se oprește însă la structură și la semnificație, ci se deschide metodologic și spre o altă dezbatere; surprinzător, în alt palier, fenomenologic, datorită relevanței majore a problematicii identității. Tipul de analiză și demersul conceptual se inspiră din opera lui Paul Ricœur, în special din volumul Soi-même comme un autre (relația dintre identitate și tripleta amintire−istorie−imagine a fost mai apoi reluată
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
descoperim astfel "esența" fiecărui obiect al cunoașterii, înseamnă să restituim experienței întreaga ei profunzime. Pentru un spirit absurd, lucrul e de neînțeles. Or, în atitudinea intențională se vădește tocmai această pendulare între modestie și certitudine și sclipirile schimbătoare ale gândirii fenomenologice vor ilustra cum nu se poate mai bine raționamentul absurd. Căci Husserl vorbește totodată de "esențe extratemporale" pe care intenția le scoate la iveală și atunci ni se pare a-l auzi pe Platon. Nu ni se mai explică toate
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
artă / 22 3. Obiectul și obiectivitatea operei de artă / 31 4. Identificarea și determinarea temei centrale: ontologia operei de artă / 36 4.1. Termeni și atribute ale artei în general / 38 4.2. Problema referenței artei / 41 4.3. Statutul fenomenologic al operelor de artă / 43 4.4. Arta tradițională și arta contemporană / 45 5. Planul ontologic al lucrării / 48 PARTEA I Fundamentarea câmpului teoretic și determinarea conceptelor de analiză a operei de artă / 51 Capitolul I. Cum se naște și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și de dizarmonii existente între straturi. Pentru că opera de artă este determinată de subiect (opera trebuie să aibă abilitatea de a se arăta pentru a fi conștientizată), sistemul straturilor ontologice va putea fi înțeles pe deplin doar printr-un raport fenomenologic cu experiența estetică. Acest lucru va duce la înțelegerea operei ca obiect real autonom și auto-suficient ce are o extensie într-o idealitate artistică. Această idealitate survine în urma contemplației. Prin urmare, opera de artă se află într-o stare închisă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
care este creat de practicile relevante, precum și de credințele celor care analizează arta. O sistematizare concretă a artei și o punere a lor în termeni filosofici ne va oferi o privire de ansamblu asupra schemei ontologice propuse. 4.3. Statutul fenomenologic al operelor de artă Operele de artă se prezintă într-o triadă ontologică ce implică apariția, prezența și existența. O investigație a lucrurilor independent de referința lor e o gândire a lucrului în sine. Investigația ontologică a lucrurilor simple nu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artă. Ca simplă existență - obiect existent - nu mai depinde de nimeni și nici de o posibilă credință. Dacă realismul presupune ideea de căutare, atunci ceea ce se caută va fi găsit, deci opera de artă este o entitate apriorică. Un statut fenomenologic al artei este trasat de creativitate care prezintă o formă ontologică de emergență a văzutului, a auzului și a atingerii. Lumea ca percepție vizuală care conectează cele trei stări ontologice ale creației este lumea obiectivă a operei de artă. Pictura
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
față de rolul istoricității: "multiplicarea formelor este redusă la poziționare și aranjare, istoria la fapt (act), lucrul la materie"12. Din acest punct de vedere putem spune că istoria dezvălui actul artei, în timp ce obiectul (re)prezintă un obiect real. Pe filieră fenomenologică, Heidegger înțelege arta ca ceva ce explică mecanismul transformărilor în cadrul istoriei, al inteligibililor și, astfel, arta este devenirea și evenimentul adevărului. Adevărul este înțeles în mod ontologic ca istoricitate a inteligibilelor în timp, ca dinamică a dezvăluirii lor. Termenii ontologici
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
totalitate de imaginație. 2. Opera de artă ca prezență și absență Manifestarea obiectului de artă la nivel fenomenal aduce în discuție momentul prezenței sale. Prezența înseamnă identificarea și exprimentarea unui obiect de artă, dar și "punctul de grefiere a investigației fenomenologice asupra ființei"18. Înțelegerea și conștientizarea existenței unui obiect de artă presupun o reprezentare sau o manifestare din partea sa. Înțelegerea existenței înseamnă consimțirea prezenței. La nivel ontologic nu există nicio diferență între existență și prezență, între reprezentare și prezență, în timp ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
simbolulul cuvântului sau al reprezentării. Astfel, prezența devine prezență a prezenței doar prin înțelegerea simbolului prezenței. Prezența obiectului de artă nu poate fi prezență absolută fără absența prezenței sale transcendentale. Mai multe probleme epistemologice și ontologice sunt implicate în dimensiunea fenomenologică a teoriei substituției reprezentării, care duce la mai multe reprezentări prin intermediul prezenței ce funcționează ca substitut pentru reprezentare. Dimensiunea epistemologică poate fi reformulată în termenii unei critici veritabile a teoriei asemănării. Teoria asemănării pare să eșueze din cauza lipsei explicării științifice
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]