1,278 matches
-
actualului panoptic de sugestionare mediatică, ideea predilectă a reclamei audio-vizuale fiind cea opusă: viața individului e valoarea supremă, ea depășind orice înțeles metafizic și orice maximă morală, totul e să-i descoperi farmecul (nu întîmplător termenul „descoperire“, odinioară un concept fenomenologic cu subtile tente speculative, a devenit vocabula magică a publicității moderne: peste tot ți se cere să descoperi gustul, savoarea, eroul, parfumul ș.a.m.d, adică ți se cere să descoperi niște banalități care îți sînt vîrîte sub nas cu
Lustrația mentală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5931_a_7256]
-
Pierre Michon, la recenta școală Nouvelle fiction, dar și la Pascal Quignard) contribuie la constituirea unui canon al prozei recalcitrante. Toate aceste tipuri de literatură militau pentru ceva dincolo de estetic: pentru revoluție, pentru purificarea viziunii despre lume pînă la epokč-ul fenomenologic, pentru păstrarea intactă a sîngelui albastru european. De vreo douăzeci de ani, însă, literatura recalcitrantă a început să sufere aggiornamente, să accepte compromisuri cu o viziune de tip economic în care textul e o marfă printre altele, a cărui calitate
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
și surmenat" își încondeiază Echenoz unul dintre personaje - și trebuie să convenim că avem de-a face cu un alexandrin aproape perfect mai degrabă decît cu o fugace analiză psihologică. Comparați însă citatele de mai sus cu această prozopopee lapidară, ,fenomenologică", care lasă să strălucească o ,transcendență goală", inomabilă: Ea ascultă cuvintele, liniștea, zumzetul îndărătul ochilor săi. E ca și absentă. Privește peretele gol. Se numește Vanadé." (Alain Robbe-Grillet, Topologie d'une cité fantôme, 1976). Ar fi o greșeală să înțelegeți
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
subversivă; sentimentele, deși expresia lor e ținută în frîu, afluează. Naratorul își protejează tot mai vădit personajele. Despre Martin Page nu se pot spune foarte multe. Succesul său e foarte relativ, scriitura lui nu numai că a renunțat la distanța fenomenologică, dar abundă în sintagme pret-ŕ-porter și în ideologeme așijderea. Umorul lui e romantic, dacă se poate spune așa ceva, iar personajele lui descind din genul pastoral (adaptat decorului urban, ce-i drept). Nu e nevoie să repetăm împreună cu Pierre Jourde că
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
puternică în ultima mea carte... R.B.: Firește. Cît despre Kirkegaard el este citat chiar în motto-ul romanului La Reprise. Dar fiindcă vorbeam de unele filiații și reverberații suprarealiste... A.R.-G.: Da, dar mai degrabă atunci de unele filiații fenomenologice. Cred că Husserl a deținut un rol mult mai important decît suprarealismul... R.B.: Aș dori să știu dacă prin notele pe care le adăugați în cuprinsul romanului... A.R.-G.: ...nu adaug note, ele există, romanul este scris prin aceste
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
în afara conștiinței actanților. Voința componistică (formativă) se aplică sintetic asupra acestui proces, coordonând conștient (decizional) evoluția anumitor elemente subsidiare ale acestui fenomen prolix, neomogen al comunicării, și care, în funcție de, și prin concretețea gestului asigură automat coerența întregului mecanism conform structurii fenomenologice a domeniului. În programul VAGUES, discutat în Logica Lumilor Posibile VII (Rev. Muzica 3/2010) am înfățișat modul în care schimbările de stare din structura unor parametrii determină în mod necesar schimbări în alte spații acustice. Ordinea pe care ne
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
funcțiile sale de bază, și anume clădit pe relație și nu pe enunț-obiect (sonor) în desfășurarea teleologică. Enunțul intervalic este acțiunea formativă elementară în acest discurs și se produce dual, într-o relație definită între anumite puncte spațiale ce constituie fenomenologic obiectul muzical. Limbajul generat se edifică pe un complex de relații asupra căruia urmează a se concentra acțiunea formativă. Această transgresie de la enunțul prim de sunet, conform practicii muzicale tradiționale, la enunțul prim de relație între puncte spațiale asupra cărora
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
Constantin Țoiu Sept. 1959. Husserl. Ideen zu einer reinen Phänomenologie unde phänomenologischen Philosophie. Schiță a unei fenomenologii pure și a unei filosofii fenomenologice. Note din cursul de filosofie - Mircea Florian. Fenomenologia, știință a conștiinței pure transcendentale, deosebită de psihologie și de astronomie, de pildă, care rămîn niște științe de atitudine naturală implicînd un realism spontan. Fenomenologia, dimpotrivă, începe cînd "punem în afara jocului poziția
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
a existenței" aparținînd esenței acestei atitudini naturale. Este deci o știință eidetică, asemeni matematicilor. Metoda este reducția. Acel epohé husserlian, adică punerea în paranteză (a fenomenului studiat, fenomen natural ). Introspecția lucrează pe teren empiric, apoi induce, trecînd la general. Reflecția fenomenologică încearcă să prindă esențele, plasîndu-se, din capul locului, pe terenul universalului. " Dacă ne plac paradoxurile, - și cu condiția de a înțelege cum trebuie semnificația ambiguă a frazei următoare, - putem să ne îngăduim să luăm ca adevărată ideea că Ficțiunea constituie
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
de a anima, de a însufleți în mod intențional un anume conținut hyletic (obiect, materie, substanță în general)." Realitatea psihică, concretă, o vom numi noeză. Sensul ce umple realitatea, îl vom numi noemă. De reținut raportul fundamental: noeză-noemă al cunoașterii fenomenologice... * Act noetic. Intenționalitate sau act noetic, capacitatea pe care o are spiritul de a transforma lucrurile într-un sens diferit de materialitatea percepției, de fizica ei. Diferență între percepție și imagine. Diferența dintre imaginea-ficțiune și percepție provine din structura profundă
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
aduce prea multe sufragii nedreptățitului poet. Ea pare destinată „cercului interior”. Mult mai adecvate acestei misiuni mi se par comentariile lui Gabriel Liiceanu (care, nefiind critic literar, reușește, în prefața unui florilegiu anterior, să-l „explice” pe Ivănescu în termeni fenomenologici) sau Mihai Iovănel (care construiește, într-un studiu din deja citatul volum aniversar, o ipoteză polițistă de identificare a surselor livrești). Or, Cistelecan ne învață limba poeziei lui Ivănescu predându-ne într-un dialect al ei.
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
mi se par imperfecți ca modele literare. Modelul literar este de obicei schematic și esențializat. Trebuie să fie schematic, oarecum mai bun, oarecum mai rău, cu o tentă mai spre pozitiv sau spre negativ. Opera de artă este o reducție fenomenologică. Trebuie să se întîmple într-un spațiu limitat, rapid, și să fie simbolic. Viața nu-i așa. Viața are traiecte lungi, douăzeci-treizeci de ani... D.P.: Și nu se întîmplă nimic... N.B.: Sau se întîmplă la modul infinitezimal, sau inefabil... D.P.
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
percepție, în așa fel încât protestul să răzbată din spatele "liturgicului" dogmatic. În analiza propriu-zisă a autorilor selectați spre a face parte din această operă colectivă se pot ușor observa reverberațiile acestei analize globale introductive. Tipologiile globale care subzistă în analiza fenomenologică a literaturii perioadei comuniste sunt, credem, reprezentate emblematic de critica romanului Groapa a lui Eugen Barbu, critica a două dintre operele lui Paul Goma - determinat să plece din țară de refuzul constant al compromisului, deși ficțional - și analiza operelor lui
Noii critici by Dragoș Carciga () [Corola-journal/Journalistic/7391_a_8716]
-
Ed. Humanitas, 150 000 lei); John Updike - Centaurul (Ed. Univers, 260 000 lei); Mihai Șora - Clipa & timpul (Ed. Paralela 45, 90 000 lei); Alfred Döblin - Berlin Alexanderplatz (Ed. Paralela 45, 255 000 lei); Alexandru Dragomir - Cinci plecări din prezent: exerciții fenomenologice (Ed. Humanitas, 280 000 lei); I. Hangiu - Dicționarul presei literare românești 1790-2000 (Ed. Institutului Cultural Român, 545 000 lei); Flann O’Brien - La Doi Lebădoi (Ed. Paralela 45, 160 000 lei); Adrian Majuru - Destinul din oglindă (Ed. Paralela 45, 100
Agenda2005-25-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283847_a_285176]
-
desfășurate în trei limbi - română, engleză și franceză - în a doua zi a conferinței, care a coincis cu Ziua Națională a României. Am ascultat comunicări cu o accentuată dimensiune interdisciplinară. Iată câteva titluri, pentru edificare: "Despre sensul prezenței în gândirea fenomenologică" (Ioana Gogeanu), "Note despre importanța prezenței în lege" (James Strazzella), "Dumnezeu ascuns în Biblie: o idee despre prezență" (Alexandra-Flora Pifarré), " Imaginea prezenței în jocul scenic" (Lamia Bereksi Meddahi), "Prezență și simbol" (Mihai Dinu), "Arghezi - Dumnezeul ascuns, poezia prezentă" (Ion Pop
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
în subcâmpuri. Cel mai frecvent au fost luminate în comunicările participanților unele dintre figurile influente ale modernității: F. Nietzsche (în comunicarea lui Thomas Drew Philbeck, " Prezența dionisiacă: Nietzsche și fenomenologia muzicii", de exemplu), E. Husserl ("Despre sensul prezenței în gândirea fenomenologică", de Ioana Gogeanu, sau "Conceptul husserlian de Ťpercepție internăť sau prezentificarea la Wolfgang Iser", de Romanița Constantinescu), E. Durkheim (în "Despre ambiguitățile sacrului: de la E. Durkheim la G. Agamben", comunicare susținută de Mirela Adăscăliței), S. Beckett ("Cum poate realiza Beckett
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
un proiect de montaj în care formele paratactice sunt în defavoarea celor hipotactice, iar prin prisma fragmentării asistăm la o re-evaluare a diversității de idei și atitudini. Dincolo de alcătuirea oarecum miscelanee, redevabilă în mare măsură stepei ce acoperă teritoriile muzicologiei noastre fenomenologice și esteticii muzicale românești, studiile și articolele despre accepțiunile muzicii noi, experimentul sonor, unele principii stilistice enesciene preluate de compozitori români contemporani, anumite citate mozartiene din opusuri românești, tăcerea în muzică, o istorie (impregnată deopotrivă de acribie informațională și virtuozitate
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]
-
excelență un spirit „extravagant“, adică un intelectual de interior care iese din matca clișeelor dominante. Etimologic, extravagant e acel spirit care rătăcește în afara unei jurisdicții date, creîndu-și în schimb una proprie și supunîndu-i-se ei cu fidelitate. La Dragomir jurisdicția este fenomenologică și provine din perioada studiilor freiburgheze, doctorandul lui Heidegger conservîndu-și lăuntric toate obișnuințele tehnice pe care le căpătase în Germania, ba chiar cultivîndu-le pînă la a le preface într-o a doua natură. Privit din afară, autorul acesta mucalit și
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
în Germania, ba chiar cultivîndu-le pînă la a le preface într-o a doua natură. Privit din afară, autorul acesta mucalit și vitriolant, care nu avea nimic bizar sau excentric în înfățișare, era pe dinlăuntru un spirit vagant pe tărîmuri fenomenologice, adică un tenace cercetător al unor teme clasice și aparent uitate. În al treilea rînd, izolarea discretă în care își scrie însemnările îl preschimbă pe Dragomir într-un spirit centripet prin excelență monologal, întreaga sa atenție fiind îndreptată spre disputa
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
și înclinați spre plăcere, europenii nu mai au o virulență de apărare și nici ardoare de expansiune. Pe scurt, ne aflăm la capătul unui ciclu care echivalează cu agonia Occidentului. În replică, Vattimo, spirit trecut prin școala deconstrucției de tip fenomenologic, nu numai că laudă secularizarea, dar deplînge faptul că mai sunt interdicții de ordin religios care nu au fost încă desființate. De pildă, italianul e de părere că Dumnezeu nu are nevoie de o instituție privilegiată prin care să-și
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
legii penale sau civile. Sunt scrise doar pentru a justifica postul din X sau Y Universitate", a conchis expertul criminolog. Printre subiectele abordate în carte puteți găsi: "Un profil psiho-criminologic al psihopatului în societatea românească", "Eseu de psihologie criminologica, perspectiva fenomenologică", "Singurătatea poate premedita psiho-criminologic", " Boala fizică. Sau despre „trăsătura principală de caracter” a morții", "„Drogul” uman: părinții". VEZI AICI mai multe detalii despre volumul "Criminologie și Psihologie criminologică"
Exclusiv. Cum se comportă un psihopat în România. Detalii neștiute din "Criminologie și Psihologie criminologică" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/32521_a_33846]
-
de presupus. Marian Barbu solicită poemului să MARIAN BARBU ȘI POEZIA ANALITICĂ genereze „coerentă în viziune” și să aibă o „sintaxa funcțională”. Primul termen poartă asupra efectului necesar, al doilea, asupra unei cauze formale. Determinarea lor ține de contextul cultural, fenomenologic și structuralist, si de exigenta creatorului, nutrita din atâtea „lecții” și „poetici” întâlnite și predate că dascăl. Dintre acestea, referindu-ne doar la spațiul romînesc, se luminează, la un capăt, cea barbiana, iar la celălalt, cea soresciană - după cum accentul se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de presupus. Marian Barbu solicită poemului să MARIAN BARBU ȘI POEZIA ANALITICĂ genereze „coerentă în viziune” și să aibă o „sintaxa funcțională”. Primul termen poartă asupra efectului necesar, al doilea, asupra unei cauze formale. Determinarea lor ține de contextul cultural, fenomenologic și structuralist, si de exigenta creatorului, nutrita din atâtea „lecții” și „poetici” întâlnite și predate că dascăl. Dintre acestea, referindu-ne doar la spațiul romînesc, se luminează, la un capăt, cea barbiana, iar la celălalt, cea soresciană - după cum accentul se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Florina Ilis, Omulețul roșu de Doina Ruști ori în Coaja lucrurilor sau Dansând cu Jupuita de Adrian Oțoiu. Interpretată ca o concatenare între spațiul realității fizice și cel al noilor medii de comunicare, virtualitatea poate fi analizată deopotrivă în chip fenomenologic, pragmatic, discursiv și ficțional. Situată permanent la o interfață multistratificată, virtualitatea în literatură înseamnă nu doar coexistența dinamică dintre suportul de hârtie și mediul electronic, o experiență scriptică și lecturală maleabilă, ci și un meta-discurs despre corespondențele dintre concepte și
Un manifest al virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Imaginative/10458_a_11783]
-
de presupus. Marian Barbu solicită poemului să MARIAN BARBU ȘI POEZIA ANALITICĂ genereze „coerentă în viziune” și să aibă o „sintaxa funcțională”. Primul termen poartă asupra efectului necesar, al doilea, asupra unei cauze formale. Determinarea lor ține de contextul cultural, fenomenologic și structuralist, si de exigenta creatorului, nutrita din atâtea „lecții” și „poetici” întâlnite și predate că dascăl. Dintre acestea, referindu-ne doar la spațiul romînesc, se luminează, la un capăt, cea barbiana, iar la celălalt, cea soresciană - după cum accentul se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]