1,521 matches
-
Scrieri literare, morale și politice, II, București, Editura Fundația pentru Literatură și Artă Carol II, 1973. Heidegger, Martin, Ființă și timp, traducere din germană de Gabriel Liiceanu și Cătălin Cioabă, București, Editura Humanitas, 2003. Husserl, Edmund, Idei privitoare la o fenomenologie pură și la o filozofie fenomenologică, carte apărută sub egida Societății române de fenomenologie, cu sprijinul Goethe-Institut, fondat de Ministerul German al Afacerilor Externe, cu sprijinul Allianz Cultural Foundation, Munich și Fund for Central & East European Book Projects, Amsterdam, traducere
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
II, 1973. Heidegger, Martin, Ființă și timp, traducere din germană de Gabriel Liiceanu și Cătălin Cioabă, București, Editura Humanitas, 2003. Husserl, Edmund, Idei privitoare la o fenomenologie pură și la o filozofie fenomenologică, carte apărută sub egida Societății române de fenomenologie, cu sprijinul Goethe-Institut, fondat de Ministerul German al Afacerilor Externe, cu sprijinul Allianz Cultural Foundation, Munich și Fund for Central & East European Book Projects, Amsterdam, traducere din germană de Christian Ferencz-Flatz, București, Humanitas, 2011. Ionescu, Eugen, Note și contranote, București
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
eseuri de estetică, ediție tradusă grație unui ajutor al Direcției generale a cărții, arhivelor și bibliotecilor din Ministerul spaniol al Educației și Culturii, traducere din spaniolă, prefață și note de Sorin Mărculescu, București, Editura Humanitas, 2000. Paul, Patrick, ,,Moartea în fenomenologia viselor și problema subiectivității și a nivelurilor de realitate" în Nicolescu, Basarab, Moartea azi (editor), traducere din limba franceză de Mihaela Fătu, București, Curtea Veche, 2008. Petrescu, Camil, Teze și antiteze, București, Editura Minerva, 1971. Vancea, Viola, Hortensia Papadat-Bengescu. Universul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Nicolescu, op. cit., p. 82. 418 Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 109. 419 Ibidem, p. 122. 420 Max Blecher, Vizuina luminată. Jurnal de sanatoriu, ed. cit., p. 1. 421 Ibidem, p. 27. 422 Patrick Paul, ,,Moartea în fenomenologia viselor și problema subiectivității și a nivelurilor de realitate" în Basarab Nicolescu, Moartea azi (editor), traducere din limba franceză de Mihaela Fătu, București, Curtea Veche, 2008, p. 52. 423 Ibidem, p. 57. 424 Ibidem, p. 62. 425 Max Blecher, Vizuina
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
limba franceză de Mihaela Fătu, București, Curtea Veche, 2008, p. 52. 423 Ibidem, p. 57. 424 Ibidem, p. 62. 425 Max Blecher, Vizuina luminată. Jurnal de sanatoriu, ed. cit., p. 35. 426 Ibidem, p. 35. 427 Patrick Paul, ,,Moartea în fenomenologia viselor și problema subiectivității și a nivelurilor de realitate" în Basarab Nicolescu, op. cit., p. 61. 428 Max Blecher, op. cit., p. 70. 429 Ibidem, p. 77. 430 Ibidem, p. 81. 431 Ibidem, p. 93. 432 Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea. Manifest, ed. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
comportamentului, de psihometria testelor, de behaviorism, pavlovism, organicism, psihiatrie etc. Se cuvine să adăugăm că în lipsa indispensabilei baze biogenetice, care ar trebui să înlocuiască vechile speculații metafizice problema etică este fals pusă și în speculațiile pseudo-filosofice ale epocii noastre (existențialismul, fenomenologia, structuralismul etc.) Iată de ce, pentru a umple lacuna imensă a științelor despre viață, istoria gîndirii moderne a schițat o revenire la o aprofundare indispensabilă. Preocupată de stăvilirea maladiilor psihice (bolile spiritului, conform prudentei sintagme lingvistice), psihologia profunzimilor încearcă să sondeze
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
că gîndirea umană ea însăși un fenomen real ar trebui să studieze numai fenomenele existente, excluzînd orice speculație metafizică, ceea ce Descartes explică amănunțit în al său "Discurs asupra metodei", care constituie și astăzi temelia filosofiei sub forma Existențialismului și a Fenomenologiei. Oricît de adevărat ar fi faptul că gîndirea umană nu poate explica decît fenomenele reale, greșeala deja inclusă în "Discursul" lui Descartes constă în ignorarea întrebării reclamate imperios de cugetare: "cum se face că exist? Cum se face că orice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
omului este cu atît mai mare, cu cit se străduiește să se supună fără voie imperativului categoric. Criticismul, german Fichte, Schelling face tot posibilul începînd de atunci să elimine dumezeul real reintrodus de Kant. Critica Cunoașterii atinge punctul culminant prin "FENOMENOLOGIA SPIRITULUI" a lui Hegel. Spiritul nu mai este o entitate transcendentă (Spiritul absolut al Scolasticii devenit la Kant Sinele inexplicabil, explicat în cele din urmă drept principiu moral). Spiritulul este la Hegel un fenomen imanent, care duce pe calea evoluției
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
evoluție a vieții psihice, opinie cu totul nouă în istoria filosofiei. Prea intituitiv fondată, ideea evoluției vieții psihice este însă în final depășită de ascensiunea evoluționismului materialist. Filosofia cugetării se scindează la contactul cu materialismul în mai multe școli de Fenomenologie și Existențialism, acesta din urmă profund influențat de ascensiunea psihologiei extraconștiente sub forma freudismului. Cu toate acestea, este pusă problema crucială a limitelor competenței gîndirii umane, iar filosofia nu-și mai poate permite să o neglijeze. Atacurile critice împotriva realități
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
etc. O teorie economică ce nu trebuie ignorată, produsă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea este cea a lui Karl Marx. Deși puternic influențat de Ricardo, concepția lui Marx este opusă școlii clasice. Ea preia dialectica și fenomenologia istorică de la Hegel, le răstoarnă și obține materialismul dialectic și istoric, potrivit căruia istoria omenirii este istoria modurilor de producție (sclavagist, feudalist, capitalist și socialist), caracterizate fiecare de o anumită dezvoltare a forțelor de producție, dar mai ales a relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
însemnare din Note zilnice în care autorul se simte obligat să accepte existența unor "elaborări subconștiente". E o certitudine că timpul nu i-a mai oferit răgazul de a aprofunda teoriile legate de inconștient, mai ales că intuiționismul bergsonian și fenomenologia lui Husserl l-au absorbit cu totul și, în plus, aceste două tendințe moderne din filozofia secolului XX intrau aparent în contradicție cu noul curent freudist. Certitudinea se bazează și pe o logică a bunului-simț, când constați că, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
deznodământului și a piesei în piesă, adică a asumării măștii, se poate detecta un mise en abyme al topos-ului Carnavalului, moment în care libertatea și excesul forțează Adevărul să iasă la lumină.203 Încercând să contureze o schiță a fenomenologiei inteligenței, autorul Doctrinei substanței consideră că Shakespeare, aidoma lui Goethe, Leonardo da Vinci și Michelangelo, s-ar încadra în categoria "geniilor dominatoare", în vreme ce Tolstoi este exponentul "geniilor creatoare". Distincțiile, deși categorice, nu sunt nuanțate, din cauză că ideile au rămas în stadiu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
fără rezerve de un arhetip eminescian în opera scriitorului interbelic: "...aceste drame succesive ale cunoașterii umane sunt integrate într-un simbol cosmic al cărui arhetip (ca și atitudinea erotică a lui Gheorghidiu în romanul anterior) trebuie căutat nu atât în fenomenologia husserliană, cât mai aproape de straturile experienței naționale, în Eminescu."269 Revenind la nucleul euristic al acestui capitol, crochiul-necrolog, schițat de presa bucureșteană, după sinuciderea poetului Ladima, dezvoltă o altă perspectivă arhetipală: "poetul smintit și cumsecade" este o secvență în racourçi
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
să amintim de doctrina anticalofilă, fervent susținută în eseul Amintirile colonelului Grigore Lăcusteanu și amărăciunile calofilismului ca și în subsolul romanului Patul lui Procust, dar care nu se poate susține la nivel stilistic în beletristica sa. Admirator fără rezerve al fenomenologiei lui Husserl, el se declară mefient față de noua știință apărută în epocă, psihanaliza, dar, în câteva rânduri, în Note zilnice, recunoaște că personajele sale par a fi rezultatul unor elaborări venite din inconștient. În plus, avem motive să credem că
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Academiei, București, 1978; 76. Maupassant, G., Pierre și Jean, Editura Eminescu, București, 1979; 77. Mauron, C., Des métaphores obsédantes au mythe personnele, Editura José Corti, Paris, 1964 78. Mavrodin, I., Poietică și poetică, Editura Univers, București, 1982 ; 79. Merleau-Ponty, M., Fenomenologia percepției, Editura Aion, București, 1999; 80. Mihăilescu, C. D., Perspective eminesciene, Editura Cartea românească, București, 1982; 81. Negoițescu, I., Poezia lui Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1980; 82. Negulescu, P.P., Filosofia Renașterii, Editura Eminescu, București, 1986; 83. Nica, I., Mihai Eminescu-structura
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
179 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, p. 334 180 Cf. D. Irimia Introducere în stilistică, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 56 181 Camil Petrescu, Patul lui Procust, ediția citată, pp. 41-42 182 Idem, p. 321 183 Maurice Merleau-Ponty, Fenomenologia percepției, Editura Aion, București, 1999, p. 254 184 Idem, p. 255 185 vezi pentru mai multe detalii studiul Psihanaliza artei și a creativității de Janine Chasseguet-Smirgel, Editura Trei, București, 2002 186 José Ortega y Gasset, Meditații despre Don Quijote, Editura Univers
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de comportament de tip sociopatic. În acest caz, comportamentul deviant își are originea într-un eveniment extrafamilial cu influențe asupra individului. Tulburările de comportament pot apărea ca simple simptome în cadrul unor tulburări psihice mult mai complexe. Dacă ne referim la fenomenologia clinică de manifestare, tulburările de comportament se împart în două categorii: Tulburări de comportament neepisodice. Acestea se înlănțuiesc, trec una în alta și aproape că nu le poți sesiza începutul. Ele nu au caracter de boală, ci, pur și simplu
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
recentă. De exemplu, În 1994, pe baza unei cereri sociale, dar și instituționale, este lansat pentru prima dată În Franța un vast program de cercetări empirice asupra violenței școlare. Temele de studiu erau organizate În jurul a două mari probleme: cunoașterea fenomenologiei violenței și găsirea modalităților de stăpânire și prevenire a acesteia. Rezultatele cercetării au arătat că problemetica violenței școlare trebuie discutată articulând două planuri: un plan global (național și un plan local. La nivel național se identifică factorii generali, care pot
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
reziliență atunci când familia si cultura îi dau această putere. Medierea își are originile în psihologia umanistă, care a cunoscut un real progres datorită studiilor efectuate de către Carl Rogers (1951) si Abraham Maslow (1962). Totodată, medierea își regăsește bazele filosofice în fenomenologie, care dă valoare experienței subiective în raport cu adevărul obiectiv, acceptând în același timp existența mai multor interpretări diferite ale aceluiași eveniment. Medierea educațională a fost văzută ca o unealtă suplimentară care nu deranja structurile, implicate în managementul conflictelor din școli, dar
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3126]
-
a traduce în franceză autori folosind o limbă românească mai curând contorsionată cu scopul fixării de structuri gramaticale duce inevitabil spre un idiolect aflat la limita francezei virtuale, atemporală, aseptică. Timide deschideri spre eseul contemporan, palide încercări de a integra fenomenologia în prezentarea literaturii contemporane, pledoarii în deșert pentru o perspectivă sistemică prin semiologie... La asta contribuie și vârful acelui iceberg numit Hexagon în care băștinașul "a grandi dans l'idée que la sardine est née pour la boîte et le
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
din Annick de Souzenelle „În registrul psihologic ochiul este legat de vinovăție”. Fata de Împărat se simte vinovată, ea fiind urmărită pretutindeni de un al treilea ochi. Pentru a putea Înțelege mai bine binomul privire posesiune trebuie să ne adresăm fenomenologiei. Cel care a instaurat jaloanele metodologice ale unei ontologii fenomenologice a fost Sartre. In cartea sa fundamentală” Letre et le neant” filozoful francez analizează fenomenele ființei și ființa fenomenelor. Conceptele filozofice În jurul cărora gravitează marile Întrebări existențiale sunt 1etre pour
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
goetheene ne aduc aminte de poema Luceafărul unde fata de Împărat „ privea În zare cum pe mări / Răsare și străluce” astrul, steaua, magul, soarele inimii ei. „Sonnenhaft” sintagmă germană, cu Înțelesul de „plin de lumină”care a făcut carieră În fenomenologia hermeneutică dobîndește În relectură conotații egalitare; și, atunci, am putea Îndrăzni o superbie interpretativă, denominînd un gînd mai vechi, după care „maiestatea”celor două personaje - fata de Împărat și Luceafărular fi concurentă și nu subordonatoare. Avem astfel două registre Încărcate
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
astfel două registre Încărcate cu aceeași potențialitate princiară. Extazierea „entzucken” urmează fazei vizuale „erblicken”. Privirea instaurează În nous-ul princiar un alt element fundamental, psihurgic, și anume ekstazul „ entzucken”. De la dervișii rotitori la Sfînta Tereza din Avila trecînd prin toată fenomenologia „dionysiacilor” atingînd sfera șamaniștilor tunguși, al vracilor medicine-men australieni termenul de ekstază „ar desemna niște experiențe și niște tehnici care au În comun o stare de disociație mentală”Culianu, Experiențe ale extazului, Ed.Polirom-. Fata de Împărat intrînd În exstaz
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Îndrăzneț cu ochii...” ne aduc aminte de analiza psihologică pe care o făcea Jung arhetipului infans. Lucrarea apărută În 1940 sub titlul” Das Gottliche Kind in mythologischer und psychologischer Beleuchtung” a constituit un moment de cotitură În studiul psihologiei și fenomenologiei arhetipale, În speță al arhetipului copilului. Există cîteva idei În acest studiu care pot aduce dovezi În sprijinul demonstrației noastre că pajul, are În economia imaginarului acestei poeme un bine definit rol de “tămăduitor”, de thaumaturg, de mediator, de unificator
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
o sete care-1 soarbe” Ce este acest „nimic”? Cum poate fi lecturat pe un palier normal al Înțelegerii? Să fie oare conceptul atît de des folosit de Soren Kierkegaard În opera sa ? Citim din cartea care a revoluționat o Întreagă fenomenologie a spiritului occidental „Le concept de 1-angoisse”: „În angoasă, În această stare există calm și pace; Însă mai există și altceva, ce nu-i chiar tulburare și luptă căci nu există nimic Împotriva căruia să se lupte. Dar ce este
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]