1,559 matches
-
la telefon, mi-a reamintit tot ce are mai distins, profund și pur". Să revin, în finalul sumarei mele explorări saphice, la triunghiul psihanalitic Jung, Sabina Spielrein, Freud, notînd credo-ul ultimului: Felul în care aceste femei pot să ne farmece prin toate perfecțiunile psihice conceptibile, pînă cînd își ating scopurile, este cel mai măreț spectacol al lumii". Și, atenție!, nu o spune poetul, ci omul de știință... 13 decembrie Petrecere cu lăutari... și fără. De data asta, nu doar petreceri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
primit plicul pe care mi l-ați trimis. Din el am scos cartea și mi-am făcut timp deși n-aveam timp să o răsfoiesc. Am avut norocul să cad peste rîndurile despre "iatac" și "Dealul Repedea" care m-au fermecat și, astfel, printre alte treburi, am pus mîna pe telefon și v-am transmis prin el o telegramă la adresa de pe plic. (n.n., enunțul în parafrază al telegramei: "mă bucur foarte mult că și în Moldova apar cărți stop".) Seara, răsfoind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
actual. Fiind o piesă despre evaziune, nu este totuși o piesă evazionistă... Dimpotrivă, e o piesă acut implicată în actualitate. Vreau să subliniez finețea cu care împletește nuanțele dintre comic și tragic, dintre ironie și distanțare. MIHAIL DAVIDOGLU: Am fost fermecat de vivacitatea replicilor. PAUL TUTUNGIU: Autorul construiește un altfel de mit al violenței. Este vorba de individul care violentează o ordine socială, dar nu intrînd violent în acea ordine, ci retrăgîndu-se într-o altă ordine. În ordinea sa interioară. Este
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
memorie („dacă nu mitomană, atunci cel puțin imaginativă”1) va dilata lunile petrecute la Orléans și le va transforma În cele mai frumoase pagini de proză care i-au fost Închinate vreodată vieții militare. Acolo, În garnizoana din Doncières, Îl farmecă Robert de Saint-Loup, căpitanul Borodino și cursurile acestuia de strategie. Acolo el freamătă la auzul trompetei, la vederea uniformelor, la alinierea pentru raport. E tulburat, ca tânăr În carne și oase, dar și ca personaj În propriu-i roman, de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
gândurile Îți vor fi veștejit fruntea umplând-o de cute, iar pasiunile Îți vor fi pus pe buze hidoasele lor peceți de foc, ai să-ți dai seama, Îți vei da seama Într-un chip sfâșietor. Astăzi, oriunde te duci, farmeci pe toată lumea. Totdeauna are să fie așa?... Ai o față minunat de frumoasă, domnule Gray. Nu te Încrunta. Așa este. Iar Frumusețea este o Formă a Geniului- e mai presus, cu adevărat, decât Geniul, de vreme ce nu cere nici un fel de explicație
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
alții au venit cu noblețe - atunci și mai târziu - În ajutorul nefericitului Frumos, dovedind astfel, mai grăitor ca oricând, forța impresiei pe care o lăsase asupra tuturor celor care l-au cunoscut. A fost susținut de oamenii pe care Îi fermecase, așa cum sunt susținuți uneori un scriitor sau un orator politic de către un partid ale cărui opinii le reprezintă. Această liberalitate care nu aducea nimic degradant În moravurile englezești nu era nouă. Nu primise Chatham o sumă considerabilă din partea bătrânei ducese
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
poveste a panglicii roșii de la cravata lui Lauzun, când s-au revăzut În Flandra - volumul VI din Memorii). Nici chiar după ruptura nefericită nu a ajuns la capătul nemaipomenitelor cruzimi pe care Lauzun le Înfigea, precum cuiele, În sufletul acela, fermecat de el. Într-o bună zi, zvonindu-se că prințesa se căsătorește cu ducele de York, a venit la ea și i-a spus: „Dacă vreți să vă căsătoriți cu ducele de York, am să merg la rege și am
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
adevăratul urmaș al lui Aurelian, Probus (276-282) mută în sudul Dunării 100.000 de "bastarni", gepizi, greuthungi și vandali. Goții, foederati, noii soldați ai Imperiului, nu sunt altă "nație", în altă "patrie", nu există, de fapt, decât un singur Stat-Imperiul, "fermecând și dominând sufletește chiar și pe cei care-l amenințau și-i prădau teritoriul" (Jung). La sfârșitul secolului al III-lea, în sud-estul Europei, hotarele sunt păstrate "cu grijă" (Iorga): o inscripție către împărații Carus și Carinus (282-283) face referire
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acestor latinofoni din nordul Dunării, situați în afara Romaniei, și aflați în pragul creștinării. Astfel, "a amăgi" (arhaic), adică "a face semne cabalistice cu mâna, a descânta, a vrăji", din latinul vulgar admagire (de la magus-mag, vrăjitor și magia-magie, vrăjitorie), apoi "a fermeca" (popular fărmăca, fărmeca), de la latinul pharmacum, "a descânta", de la discantare, "soarte, soartă" din latinul sors, sortem, sau "altar", "vărgură", "păcat", "drac", "închina", "rugă", "ajuna" sau termenul provenit din substrat, precum "balaur" (monstru), smău, bală, "ghionoaie" (ciocănitoare). Inexistența templelor, lipsa idolilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se înfățișează o altă latură a personalității prozatoarei, surprinsă de la început de critici, și anume aceea de „om sălbăticit de dorul copilăriei” (Dana Dumitriu). Aici autoarea nu se limitează la repovestirea sau modernizarea poveștilor clasice, ci propune eroi originali, care farmecă prin umor, imaginație și spirit ludic. SCRIERI: Geamantanul din America, București, 1969; Cocoșul de apă, București, 1971; Câinele și gramofonul, București, 1973; Porțile vântului, București, 1975; Marea la ora șase, București, 1976; Degetarul de ceață, București, 1976; Supraviețuitorii, București, 1980
COZMIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286461_a_287790]
-
Tributară clișeelor ideologice ale epocii, placheta de debut al lui C., Anotimpurile Griviței, cântă „colectiva”, „partidul”, „tractoriștii”, „oamenii sondelor” și, omagiu canonic, figura lui Lenin, părintele doctrinei electrificării satelor ca premisă a noii ordini sociale: „Nopțile satului meu vor fi fermecate: / Între pădurile seculare / Cerul va coborî înstelat peste uliți; / Vor străluci luceferi electrici / Trimițând mănunchiuri de suliți / Luminoase, prin geamuri / [...] / Prin toate casele / Va intra Lenin / Zâmbind către oameni cu inima plină; / Satul / Va sclipi de atâta lumină, / Și nopțile
CRANGULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
Cerul va coborî înstelat peste uliți; / Vor străluci luceferi electrici / Trimițând mănunchiuri de suliți / Luminoase, prin geamuri / [...] / Prin toate casele / Va intra Lenin / Zâmbind către oameni cu inima plină; / Satul / Va sclipi de atâta lumină, / Și nopțile lui / Vor fi fermecate.” Momentele de respiro ale patosului angajării - puține - aduc promisiunea unei lirici vitaliste, în acord cu marile ritmuri universale: „În mine vuia strigăt lung de cascadă - / Inimă curată în veci și nomadă. / Îmi venea să cuprind înaltul cu mâinile / Când își
CRANGULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
din contră o ocazie de a-și dovedi “forța interioară”) sau sunt implicate alte persoane (“tendință de personificare a agentului patogen” - Athanasiu). Această din urmă tendință este întâlnită la bolnavi cu un orizont intelectual mai redus care vorbesc de “deochi”, “farmece” etc. Un exemplu întâlnit destul de frecvent în ultimii ani este reprezentat de opinia unor bolnavi chiar cu un statut profesional ridicat (în cazurile noastre un student și un tehnician) referitoare la intoxicarea lor cu “argint viu” de către alte persoane. Anomalia
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
2262 Prin noaptea mea cea plină cu umbre de argint, Cu gânduri zâmbitoare, cu visuri care mint, C-un ocean de raze, cu îngeri de cristal, Pierduți într-a lor suflet sublim și ideal, Pin aste minuni vie ce-mi farmecă gândirea Ce-adorm inima-mi plină, ce-mi leagănă privirea. Voi să aud un cântec frumos, sublim, ceresc, Voi să aud suspinul a arpei ce iubesc. O, Maio, barde june! lungi visuri înfocate {EminescuOpVIII 179} Transpoartă al meu suflet în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Prin noaptea [mea] cea plină cu umbre de argint, Cu gânduri zâmbitoare, cu visuri cari mint, C-un ocean de raze, c-un înger de cristal, Pierduți într-al lor suflet sublim și ideal, Prin aste minuni vie ce-mi farmecă gândirea, Ce-adorm inima-mi plină, ce-mi leagănă privirea. Voi să aud un cântec frumos, sublim, ceresc, Voi să aud suspinul a arpei ce iubesc O, Maio! barde june! lungi visuri înfocate Transpoartă al meu suflet în norii de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
plăceri De treizeci de ori avut-am în viață. Aș voi Să văd altceva. Unica noutate dup-a fi E a nu fi. Ce rămîne? LAIS În zădar ți-ai bate joc Și de moarte, căci cu râsul nu se farmecă din loc. CHALKIDIAS Admirabil e tăiată piatra asta. De la cine? Alkibiades ți-o dete? LAIS Nu. Megakles. Dar de tine Să vorbim. De ce încunjuri? CHALKIDIAS Epitaful să-l compunem? LAIS O! Te rog... CHALKlDIAS E dar mai bine și mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că patosul caracterului nu se reprezintă dramatic decât numai prin cele două forme a gestului și a tonului, de-aceea nu avem decât în ele și puterile cele mari, prin cari un caracter poetic creat de fantazie poate să ne farmece cu totul în cercul vieții lui individuale. Amândouă însă se întregesc una pe alta necontenit, pentru a ni releva lumea internă a personalității. Elementul acela în care un caracter în vremea scenei se mijlocește în toate figurile celelalte ale scenelor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pukku) sumero-akkadienilor, cu toba șamanilor, cu lira lui Orfeu și cu cea a lui Amfion, cu flautul fermecat al vrăjitorului din Hameln, cu buciumul din riturile românești (al cărui sunet ține departe duhurile rele), cu toate instrumentele magice și cuvintele fermecate cu care eroul de basm „vrăjește” stihiile sau „leagă” ființele malefice, cu toate ipostazele logos-ului cosmogonic din credințele mitice și religioase ale lumii. Legenda finlandeză comentată de noi este extrem de explicită. Ea nu mai reclamă din partea cititorului un efort
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
lucrurile, se va vedea că solomonarul are (chiar dacă atrofiat) comportamentul luptăto rului cu balaurul. În ceea ce-l privește, par să predomine gesturile și „armele” luptătorului magician, lucru firesc pentru un preot/ vrăjitor. Solomonarul supune balaurul cu mijloace magice. El îl farmecă, îl descântă (citind din „Cartea solomonarului”), îl „leagă” (punându-i frâul) și, în final, încalecă pe el ca pe un cal îmblânzit. Punerea frâului pe capul balaurului în vederea încălecării lui de către solomonar este una dintre cele mai spectaculoase și explicite
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
descântece (38, p. 157). O explicație în acest sens a încercat Enea Hódoș : „E ușor de înțeles că persoana care se ocupă cu vrăjitoria - o meserie prigonită de autorități - mai totdeauna își va tăgădui meseria, zicând că «nu vrăjește», «nu farmecă», ci numai «descântă» ca să «desfacă» sau să «dezlege» - ceea ce este permis, căci însăși biserica are «rugăciuni de dezlegare»” (114, p. 5). înainte de a trece mai departe, trebuie să lămuresc pe scurt o problemă controversată de terminologie populară. De fapt, termenii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
inițial decât sinonime care desemnau același tip de acțiuni/incantații magice. Ceea ce le deosebea era doar originea lingvistică diferită : latină, slavă și, respectiv, greacă. Totuși, evoluția semantică ulterioară a acestor termeni a produs unele diferențe notabile : a vrăji și a fermeca desemnează, de regulă, practici magice ofensive, pe când a descânta, a desface, a dezlega desemnează acțiuni magice defensive. Conform și prefixului cu sens privativ des(z), care indică, de regulă, o reacție la o acțiune anterioară (vezi și 39, p. 49
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
secolului al XV-lea (133, p. 142). În acest poem cult - având însă la bază „o poveste veche românească” (132) - sunt din nou referiri la „solomonii” (vrăji) și la un talisman de tipul celui al lui Solomon : Fata judelui însă farmece știind Și, fiindcă și Ciubăr Credea în solomonii, Pe dânsa el o avea De dragoman credincios între dracul și între el... Dar eată că au văzut Pe a ei scumpă brățea Un baer [= talisman] de matostat Cu multe scrijălituri Ce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
patului foarte dulci pasuri” - ca somnifer sau ca afrodiziac. A doua ipoteză nu este lipsită de temei. Artur Gorovei (Descântecele românilor, 1931) publică unele descântece în care flăcăul este vrăjit „de dragoste” cu o licoare opiat : Și cine l-a fermecat ? Mândrulița lui din sat Cu trei maci din trei grădini, Cu apă din trei fântâni. Alteori, femeia își „vrăjește” (își „orbește”) bărbatul cu „buruiana macului”, ca să nu vadă că ea îl înșală cu un alt bărbat (277, p. 82). De
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la] primejdia ce amenință moșia și munca lor, [la] turburarea vârâtă oficial în raporturile de bună credință ce le au cu muncitorii. Nu în particular au a șopti ceva, ca îmbunătorii fanarioți, aceste urechelnițe care se furișează în auzul și farmecă mintea Domnilor, ci pe față și verde erau să vorbească și să arate M[aiestății ] 48 {EminescuOpXIII 49} Sale că " sub pretextul de reformă a legii tocmelelor, un consiliar al M[aiestății ] Sale au răspândit circulări cari au înlăturat legi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
marasm senil la o rasă învechită în zile rele, ale cărei puteri morale s-au sleit. [18 februarie 1882] PABLO DE SARASATE E greu a descrie impresia adâncă care-o face acest artist. Acoperit de aplauzele zgomotoase ale unui public fermecat de admirabila curăție și putere a sunetelor vioarei sale, Sarasate privea cu ochii lui mari și de-o liniștită energie, netrădând prin nici o mișcare a feței acea simțire adâncă care inspiră și dictează o atât de măiastră execuțiune... Din nefericire
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]