1,420 matches
-
la moartea omului. Dar față de atâtea provocări, am considerat inoportun să tac. 18 noiembrie 2010 O surprinzătoare jubilație cultural-comunitară Oricât de disforică și cârcotașă ar fi lumea noastră artistico-mediatică, nu cred că mă va contrazice cineva când spun că o fervoare culturală ca-n toamna asta n-am mai văzut de ani buni. Asociativitate, ingeniozitate, efervescență comunitară, jubilație spirituală, noi segmente de public, subtile forfotiri politice. Plus bani. Și-o certă dispo ni bilitate (a tuturor) de-a investi în actul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
1900), la TVR Cultural. Vrednic paseist, urmaș arhivar al împătimitului istoric basarabean George Bezviconi (cel lăudat de Iorga, dar pe care Roller l-a pus să aleagă între pușcărie și slujba de gropar la Bellu), Paul Filip a scanat cu fervoare somptuosul muzeu funerar, cartografiindu-ne tăcuta moștenire aristo cratică, năpăstuitele cavouri ale high-life-ului bucu reștean, dându-ne lista celor mai vechi morminte aflate aici (de la Ienăchiță Văcărescu, Dimitrie A. Ghica, Zoe Cantacuzino și Nicolae Filimon, la Zoe Fălcoianu și Lascăr
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Prin „Metro nom“-ul realizat inițial în tandem cu George Limbășanu la Radio București, apoi singur la Radio Europa Liberă, Cornel Chiriac ne-a forjat și fermecat auzul, ne-a exorcizat alaiurile de draci acneici și ne-a racordat la fervorile muzicale ale Lumii Libere. Și astăzi, după patru decenii, aud în vis, fluier pe stradă ori fredonez, la ocazii, cu prietenii, cutare piesă decretată „Power Play“ în emisiunile lui, de la Travelling Band-ul CCR (pe care „Dan din București“, adică
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
firmele La Roche, Avon sau în proiectul bucureștean „Mind the Book“, ca să nu mai spun de nesațiul autodistructiv cu care-mi golesc resursele de energie și libidoul verbal la târgurile Bookfest și Gaudeamus, peste tot unde m-am risipit cu fervoare am simțit concomitent cum mă umplu de forță și speranță, cum mi se albesc melancoliile și-mi ruginește fatalismul. Eram copleșit, recunosc, de prejudecăți. Că ado lescenții au mintea-n chiloți, slujind exclusiv triada „sex, droguri, rock“. Că lectura, cartea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ne rostul umbrei pentru lumină, magia chipului ca icoană și sacralitatea gesturilor domestice, odată cu ardoarea așteptării revelației, subli mul nunții și liniștea dăruirii de sine ca împlinire. Firește că am poposit apoi la muzeul „Van Gogh“, Tania cultivând încă adolescente fervori în domeniu, iar eu torcând încer cănat, tot cu gândul la Athos, fuiorul grupului „Prolog“, cu multiple, misterios-paradoxale îngemănări de contrarii (Teofan Cretanul și Klee, Rubliov și Mondrian, Fra Angelico, Van Gogh, Monet și Kandinsky...). Am umblat pe urmele lui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
răscoalele seimenilor, arnăuților, pan durilor... Între atâtea, chit că mai puțin copleșitor, nenorocul la statui rămâne una dintre năpastele cele mai frapante. Și mai întristătoare. Corelată cu pasiunea distrugerii, frenezia fărădelegii, sictirul misofil, indiferența față de continuitate și omogenitate arhitecturală, drăceasca fervoare cu care ne-am făcut pulbere, ori ne-am topit, puținele în făp tuiri de piatră și bronz, cale de aproape două veacuri, adaugă încă o jalnică dovadă la dosarul netrebniciei valahe. Cea care-i isteriza pe Eminescu și Cioran
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
despre sinuoasele relații ale acesteia cu Partidul și Securitatea. Până și un poet ocult-activist ca Petre Ghelmez, inclusiv revista Tribuna României, beneficiază de inegenuitatea admirativă a lui Costion... Nu trebuie să ne încruntăm prea tare. Mai bine luăm seama la fervoarea cu care scrie el despre „veselia duhovnicească“, ființa credinciosului ca un rug aprins și cerimea (turlei) bisericii, „cum frumos spuneau țăranii vechi“. 23 februarie 2012 Unde m-am văzut și nu m-am crezut Niciodată nu am ezitat atât față de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lui Schliemann de a se duce la Micene, să sape, cu Iliada în mână, fără să-i pese de zâmbetele disprețuitoare ale somităților arheologice, sigure că "impostorul" nu va reuși decât să se acopere de ridicol. Am fost cucerit de fervoarea pe care acest diletant genial a pus-o în pasiunea lui și chiar l-am invidiat. Nu atât pentru ce a dovedit, cât pentru modul în care a făcut-o. Alte împrejurări care să explice ceea ce am numit "insolația mea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
lui Don Quijote, cum am visat. M-am ocupat, cu pasiune, de civilizația greacă, de antichitatea romană, de Evul Mediu și de Renaștere, dar n-am devenit "specialist" în nimic. Mi-a lipsit, dintre calitățile ardelenilor, disciplina. Am înlocuit-o cu fervoarea în dezordine. Când mi s-a oferit un post de asistent la catedra de Estetică, puteam începe o carieră universitară. Am preferat, fără o judecată matură, apele tulburi ale gazetăriei. Și nu e singura împrejurare în care au precumpănit vanități
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lui G. M. Vlădescu. După "Medeleni", nu mi-a scăpat nimic din pelteaua romanțioasă a lui Ionel Teodoreanu. Am luat din Boccaccio sau din "Amantul doamnei Chaterley" doar partea deocheată, din "Anna Karenina" doar adulterul, din "Oedip" doar incestul, însă fervoarea mea era pură. M-am "inițiat", totodată, în filosofie, în artă, dând buzna fără nici o pregătire în domenii aproape virgine, devoram tot ce-mi cădea în mână despre cei șapte înțelepți ai Greciei antice sau despre erezia lui Akhenaton în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
însuși este cel care a dat muzicii această putere pentru a-l ajuta pe om în indolența sa: Dumnezeu „a amestecat melodia și profeția în așa fel, încât, stimulați de modulația cântecului, toți să poată să-i adreseze cu mare fervoare imnuri sacre”. Puterea de a îndulci sufletul prin intermediul muzicii se extinde și la uzul său nonreligios: „bărbați, femei, țărani și marinari, încearcă să ușureze oboseala muncii cu un cântec, întrucât sufletul suportă mai ușor suferințele fizice și dificultățile ascultând o
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
urechi și coborau în inima mea adevărul, trezind un sentiment cald de pietate. Nu de mult timp, biserica din Milano a introdus această practică consolantă și încurajatoare, de a cânta toți împreună, la unisonul vocilor și a inimilor, cu mare fervoare ... Din acel moment, au început să se cânte imnuri și psalmi după obiceiul regiunilor orientale, pentru a evita ca poporul să se plictisească, inovație care de atunci a fost păstrată până în zilele noastre și este imitată de mulți, aproape de toate
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
liturgic, de acum devenit „gregorian” și intangibil: nu era altceva decât o amplificare verticală a monodiei gregoriene. Dar reforma carolingiană nu a însemnat numai selectarea, unificarea și codificarea repertoriului. Între secolele IX și XII, va prinde viață și o reînnoită fervoare creativă, ceea ce va duce la reelaborarea și dezvoltarea melodiilor precedente și la crearea a noi forme literare-muzicale, precum tropul, secvența sau proza. La originea acestui fenomen stă dubla exigență de a lărgi repertoriul scholei și de a adapta liturgia la
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
înăbușirea cântului gregorian. Un alt element istorico-liturgic important, dar cu urmări asupra creativității muzicale, este faptul că, în timp ce avea loc decăderea spirituală a înaltului cler și a vieții liturgice în general, lua naștere o fertilă creativitate religioasă populară, alimentată de fervoarea unor persoane carismatice dornice de reînnoirea exigenței de a adera la radicalitatea și puritatea mesajului evanghelic. Astfel, credincioșii, reuniți în confraternități și agregațiuni, au dat frâu liber propriului sentiment religios prin practicile devoționale extra sau paraliturgice, precum procesiunile, pelerinajele, via
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de coniac o cutie de lapte condensat o cutie de scoici afumate un săculeț din hîrtie cu smochine uscate tacîmuri farfurii un deschizător de conserve — Vai, ce drăguț sînteți! exclamă Rima și începu să mănînce smochine. Lanark întări, plin de fervoare: — Ești un om cumsecade, și deschise cutia cu brînză. Noakes stătea și-i urmărea cu un zîmbet ușor melancolic. — Canibalismul a fost întotdeauna principala problemă a omului, spuse el. Cînd Biserica era o putere, am încercat să descurajăm clasele vorace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că am fost îngrozit. Membrii executivului din Provan au căzut într-o neagră tristețe cînd ne-am dat seama că vom găzdui marea adunare sub conducerea odiosului Ozenfant. Dar care a fost rezultatul? Urmă o pauză. Apoi Weems continuă cu fervoare: Doamnelor și domnilor, aceasta a fost cea mai bine condusă, cea mai lucidă, cea mai coerentă dintre toate adunările pe care le-a convocat consiliul! Și sînt mai multe argumente în acest sens, dar cred că istoricii viitorului o vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
decât să decidă cum putea s-o folosească mai bine. Se uită în jur, încercând să se orienteze. Acest loc i se păruse aproape sufocant de intens imediat ce sosise, dar aici, în Orașul Vechi, senzația era mai acută, ca și cum toată fervoarea Ierusalimului, toată istoria lui tensionată, era închisă în acești pereți masivi de nisip. Nu e de mirare că oamenii vorbeau despre Ierusalim ca și cum ar fi vorbit despre o formă de boală mintală. Opri un bărbat cu o cameră foarte mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ani, această îndeletnicire devenise un simplu act mecanic, despuiat de zborul fanteziei și al inventivității cu care reușea cândva să o împodobească. Existase o vreme în care aproape o transformase într-o formă de artă, practicând-o cu priceperea și fervoarea unui artist și filozof, a unui savant și gentleman. Prin cameră se mai aflau încă ascunse diverse accesorii de care se folosise cândva: o mănușă de cauciuc, o bucată de mătase dintr-o umbrelă, un borcan de Noxema. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ce tabără se afla. Spre sfârșitul petrecerii, Riza Selim Kazanci o chema pe soția sa și o ruga să cânte la pian pentru onorații oaspeți. Petite-Ma nu refuza niciodată. Pe lângă bucăți ale compozitorilor vestici, cânta imnuri naționale debordând de fervoare patriotică. Oaspeții aclamau și aplaudau. În special În 1933, când a fost compus imnul celei de-A Zecea Aniversări, „Marșul Republicii“, a trebuit să-l cânte iarăși și iarăși. Imnul era peste tot, răsunându-le În urechi și atunci când dormeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
suferința. Astfel expus, dezarmat, cu capul lăsat pe spate, cu gura pe jumătate deschisă, rupt de sine, prezenta imaginea dureroasă a unui iremediabil abandon, ca un sac rupt ce și-a pierdut pe drum conținutul. Marta își privea tatăl cu fervoare, cu o intensitate pasionată, gândindu-se, Acesta e bătrânul meu tată, exagerare scuzabilă la cineva care se află încă în zorii vârstei adulte, un bărbat de șaizeci și patru de ani, deși cu sufletul cam ofilit cum se observă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de vultur. Către 1584, John Dee, magician și cabalist, astrolog al reginei Angliei, este Însărcinat să studieze reforma calendarului iulian! „Englezii i-au Întâlnit pe portughezi În 1464. După data aceea se pare că insulele britanice sunt cuprinse de o fervoare cabalistică. Se lucrează pe ceea ce s-a Înțeles, pregătindu-se pentru viitoarea Întâlnire. John Dee este conducătorul acestei renașteri magice și hermetice. El Își constituie o librărie personală de vreo patru mii de volume care parcă-i organizată de templierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
gravidă. Dar oare toată această eclatantă energie inventivă, toată această gigantică gândire cabalistică să poată fi atât de lesne parodiată? 5. „L’objet d’amour“ și trompeta lui Jacopo Belbo Dacă, În finalul cărții, vom reuși să ne desprindem din fervoarea lecturii ocultiste pentru a contempla cu minimă detașare fastuosul edificiu construit, cu o putere de invenție diavolească, de către teoreticianul Umberto Eco, vom descoperi că există și un răspuns luminos. Nararea pură este esența secretului vieții. Obsesiile lui Jacopo Belbo polarizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și la figurat). Totul ține de conceptul prezentat publicului, iar lucrarea în sine nu mai prezintă absolut nici o importanță, poate fi orice, afirma un pictor român contemporan, profesor de arte vizuale la o Universitatea de arte. Suntem surprinși uneori de fervoarea cu care unii artiști plastici admiră și susțin unele lucrări de artă pe care le consideră ”bune” sau chiar ”extraordinare”. Însă după părerea unor avizați în domeniu aceste ”opere de artă” sunt doar niște elemente penibile de non-cultură, numai dacă
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
produselor civilizației și tehnicii”. „Retorismul energic, viril”, vervos și extravertit, care îi plăcuse lui Caragiale, este o marcă temperamentală, un indice de mentalitate și o punte de legătură între un anume „muntenism” activ și plebeu (propriu inclusiv lui Arghezi) și fervoarea polemică a futurismului. La fel - teatralitatea cabotină (futuriștii erau mari admiratori ai teatrului de varietăți), aerul de Charlot (figură mitică a primei avangarde istorice), prozaismul căutat, jovialitatea iconoclastă și spiritul „goliardic”, villonesc. Poemele publicate în anii ’20 în Contimporanul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mie și nouă sute opt... îmi pare”. „Retorismul energic, viril”, vervos și extravertit, care îi plăcuse, de la bun început, chiar și lui I.L. Caragiale, este o marcă temperamentală și o punte de legătură între apetitul novator al unui „muntenism” plebeu și fervoarea bătăioasă a futurismului. „Minusul de profunzime acuzat de Lovinescu în formula „simbolismului mai mult exterior și mecanic” apare, în perspectiva istoriei literare, ca un paradoxal cîștig pe calea coagulării unei atitudini „moderniste” față de limbaj, care își va reliefa ponderea reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]